Se afișează postările cu eticheta Ponta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ponta. Afișați toate postările

06 ianuarie, 2015

Transilvania Reporter

Vasile Dâncu: Acum este cel mai potrivit timp istoric pentru un proiect de ţară

Vasile Dâncu / Foto: Dan Bodea
Vasile Dâncu / Foto: Dan Bodea
Un an nou, un nou preşedinte al ţării, poate noi şi noi speranţe pentru fiecare dintre noi. Un nou început. O proiecţie pentru anul 2015, într-un interviu cu sociologul Vasile Dâncu, preşedintele IRES.
Rep: Spectrul politic românesc pare acum destul de necoagulat; cum credeţi că o se reconfigureze în anul care a început?
Vasile Dâncu: În mod normal, vom avea două planuri, care sigur că se vor mişca, poate, legate unul de altul, dar s-ar putea să fie şi independente. Planul politic, al partidelor politice, şi cel al guvernării. Dacă vorbim despre guvernare, mă gândesc la relaţia dintre Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni. Aici se pare că, cel puţin pentru început, există premise pentru o configurare corectă a relaţiilor instituţionale, în sensul că vor putea lucra cele două instituţii importante ale statului. În domeniul partidelor, vor fi foarte multe mişcări politice în acest an şi cred că acestea vor influenţa până la urmă şi viaţa instituţională, viaţa executivului, a legislativului. În primul rând vom avea o încercare de reformă sau de reinventare a partidului care a pierdut alegerile, a PSD. PSD are nevoie în acest moment de un congres, iar după acest congres cu siguranţă că partidul va trebui să găsească o formulă de reînnoire. Reînnoire în mare măsură şi a oamenilor, o reînnoire a mesajului şi o modalitate nouă de a aborda lupta politică. Cred că PSD a pierdut foarte mult în ultimii ani pentru că a mers pe aceeaşi strategie, aceea de a maximiza câştigul în spaţiile pe care le are ca domenii importante, zonele de preferinţă în care are oameni şi în care de ani de zile câştigă alegerile –în Moldova şi Sud- şi a eliminat din calcul zonele pierzătoare. S-a observat acum, după trei alegeri la rând, că e o strategie greşită, că ar trebui să găsească un alt mod de a se raporta, nu pe zone mari, ci de la individ la individ. Cred că partidul va trebui să reconstruiască întreaga sa filozofie de stânga, dacă se va găsi destulă inteligenţă va trebui să-şi modifice o mare parte din modalităţile de acum de a promova oameni; va trebui să fie un partid mai deschis, va trebui probabil să găsească un mod de a articula partea văzută a partidului, pentru că ceea ce se întâmplă acum nu cred că poate să aducă mari câştiguri electorale pe viitor. Multe victorii mici nu pot da o victorie mare întotdeauna şi asta cred că ar trebui să înveţe PSD, inclusiv din aceste alegeri. Sigur că vor trebui alte mecanisme de solidaritate internă, altfel gândită relaţia cu Transilvania, ar trebui diversificat mesajul, cred că ar trebui cultivate câteva curente interne în PSD, care să diversifice mesajul partidului, oameni purtători ai unor mesaje diferite, moţiuni probabil la următorul congres, să construiască o dezbatere nouă în PSD. Dar aceasta este treaba lui Ponta.
Rep: În acest proces de reformare a PSD, unde îl vedeţi pe Victor Ponta? Mă gândesc aici şi la propunerea lui Liviu Dragnea de a nu mai fi cumulate funcţiile de stat, administrative, cu cele politice, din partid. Pe de altă parte, vorbeaţi anterior şi de necesitatea unei mai mari solidarităţi interne; ori, prin această interdicţie de a fi cumulate funcţiile din partid cu cele administrative, nu s-ar crea mai mulţi poli în fiecare organizaţie şi, astfel, nu ar apărea mai uşor tensiunile, divergenţele, în detrimentul solidarităţii?
VD: S-ar putea şi asta, ar putea fi o reacţie şi asta, dar până la urmă existenţa mai multor poli poate i-ar obliga să colaboreze. Cei din PSD –şi din toate partidele româneşti- colaborează mai greu, pentru că sunt obişnuiţi cu un singur cap, cel care conduce; conduce dictatorial o organizaţie, dă afară pe cine vrea, aduce pe cine vrea. Conducerea colectivă apare când există mai mulţi centri de putere, care negociază. Nu ştiu dacă trebuie să aplicăm asta până la vârf, cu eliminarea cumulului de funcţii. Dar asta depinde şi de înţelepciunea pe care o va avea Ponta, dacă va vrea să facă o reformă cu el în interior sau o reformă fără el. Asta este opţiunea lui. El se poate plasa în acest moment oriunde în această configuraţie. În funcţie de ceea ce înţelege, de cum înţelege el viitorul, în funcţie de ceea ce gândeşte el faţă de partid, în funcţie de ce filozofie va adopta pentru a reconstrui partidul.
Rep: Poate va depinde şi de contextul politic, dacă, de exemplu, va rămâne sau nu premier Victor Ponta. Vedeţi şi un posibil scenariu în care preşedintele Klaus Iohannis ar trece peste dorinţa PNL de a guverna şi ar continua coabitarea cu Victor Ponta? Vorbeaţi adineauri şi de premisele unei relaţii mai bune, corecte între cele două palate.
VD: Aici este o temă interesantă, dar care ţine de mai mulţi factori; e tema legată de ce se va întâmpla anul acesta în opoziţie. În ceea ce numim opoziţia politică avem o zbatere şi mai mare ca la PSD, pentru că trebuie să se creeze ceea ce se numeşte marele partid de dreapta sau marele PNL. Crearea acestui partid nu va fi foarte simplă, pentru că este vorba de două partide care trebuie să se unească într-o singură structură. Au la dispoziţie un an şi ceva, în care de la nivel teritorial până la nivel central trebuie să se unifice conducerile. Asta înseamnă reducerea numărului de posturi, reducerea numărului de sinecuri la jumătate, până la urmă. Funcţiile de partid le mai poţi întinde, dar funcţiile din administraţie nu le poţi întinde la infinit. Aşa încât, PNL-iştii vor avea mari probleme şi conflicte interne. De aceea poate că parte dintre ei sunt mai liniştiţi şi amână atacul asupra guvernului, din mai multe motive. Unul este lipsa de competenţe şi de experţi noi pe care să-i arunce în luptă, dar, pe de altă parte, în primul rând e că vor să-şi facă o triere internă, să reuşească cei pe care şi-i doresc ei ca având forţă. Apoi, cred că ei vor încerca anul acesta un asalt asupra guvernului, după primăvară, dar aici poziţia lui Iohannis este una complicată. Pe de o parte, el îşi poate strica fundamental imaginea prin această dorinţă rapidă de putere sau îşi poate pierde susţinerea celor din partidul lui. Deci, putem avea şi o bătălie în care să se piardă o serie de lucruri pentru România sau pentru guvernare, în cazul în care vom avea un continuu asalt sau un război de cucerire a guvernului. Dar pe de altă parte, Ponta trebuie să înţeleagă că o opoziţie puternică este bună şi pentru el.
Rep: Deci, PSD şi Victor Ponta ar putea să rămână la guvernare? Şi, de fapt, cum ar fi mai bine? Mă gândesc aici şi că anul viitor vor fi alegeri locale.
VD:  Cred că pentru ţară mai bine ar fi ca Guvernul Ponta să rămână până la alegerile din 2016, să pună la punct un program de investiţii etc. Nu ştiu dacă acest lucru ar fi cel mai bun pentru PSD. S-ar putea ca pentru PSD să fie un sacrificiu, fiindcă orice guvernare se erodează şi prin acest lucru să piardă alegerile din 2016. Deci, s-ar putea ca ceea ce este bine pentru România să nu fie bine pentru PSD. S-ar putea ca şi PSD să înţeleagă acest lucru şi să nu forţeze foarte mult rămânerea la guvernare, pentru că pe acest val de foarte mare speranţă pe care vine Klaus Iohannis, nişte greşeli de guvernare ale unui guvern de dreapta ar duce la o dezamăgire destul de rapidă a populaţiei şi în 2016 ne-am putea trezi că se va vota din nou alternativa. Dar eu cred că va fi foarte greu de dat jos guvernul, cel puţin în acest an.
Rep: Dar n-ar fi o mişcare bună pentru PSD să iasă de la guvernare şi să lase locul PNL? Mai ales că PNL, cu unificarea, cu luptele interne, nu pare tocmai pregătit pentru guvernare.
VD: PSD s-a mai retras de la guvernare, prin Mircea Geoană, şi a pierdut lamentabil. Teoretic, PSD ar putea să facă acest calcul, să se retragă, dar, pe de altă parte, şi PSD are nevoie de o poveste de succes, trebuie să-şi ducă la capăt nişte proiecte. Nu poţi să fugi de guvernare mereu. PSD a avut, după părerea mea, o guvernare destul de bună în ultima perioadă, dacă ne uităm la cifre –destul de proastă comunicaţional, cred- şi din punctul acesta de vedere, tot a devenit în alegeri „duşmanul naţional principal”, ca să zicem aşa. Deci, a încerca la guvernare să faci proiecte mai progresiste, mai deştepte e mult mai bine decât a lătra din opoziţie.
Rep: Dacă o să şi poată să facă, ţinând cont de faptul că preşedintele este dat de adversarii politici ai PSD…
VD: Da, dacă o să poată, dar eu cred că Iohannis n-o să-i încurce; limitele guvernului vor fi numai limitele imaginaţiei şi a competenţei guvernului. N-o să mai poată da vina pe Iohannis, cum s-a dat vina pe Traian Băsescu. Evident, Traian Băsescu se şi opunea, era jucător. Cred că Iohannis va fi cooperant, participativ.
Rep: Cât credeţi că va ţine luna de miere la Klaus Iohannis?
VD: La preşedinţi durează şase luni-un an, depinde cum se gestionează şi din punct de vedere comunicaţional, după care începe erodarea. Dar la preşedinţi nu avem o cădere invariabilă. Sunt perioade de cădere, sunt perioade în care îşi refac imaginea. Preşedintele este depozitarul unor speranţe, este ca o bancă de speranţe a naţiunii şi cunoaşte, ca la bursă, creşteri, descreşteri. Preşedintele, pentru a creşte în sondaje, n-ar nevoie, ca guvernul, să arate că a crescut, de exemplu, nivelul de trai, salariile, pensiile etc. Printr-un singur gest simbolic, preşedintele poate să-şi recapete încredere.
Rep: În ce măsură va fi şi Klaus Iohannis un preşedinte jucător, cum a fost Traian Băsescu? Lumea ce aşteaptă din acest punct de vedere?
VD: Băsescu şi-a lăsat haina în cui la preşedinţie, după el noi nu mai gândim cum gândeam înainte de Băsescu. Chiar dacă spun că vor un preşedinte liniştit, arbitru, oamenii au mari aşteptări de la un preşedinte, locuri de muncă, să crească nivelul de trai etc. Sigur că poate nu se mai gândesc la un preşedinte jucător de  tipul lui Traian Băsescu, dar cu siguranţă se gândesc la un preşedinte activ şi cred că Iohannis o să fie un preşedinte activ, pentru că nu va putea să stea într-o splendidă izolare, nu va putea să stea în turnul de fildeş al Cotrocenilor. O să fie presat mereu. O să fie presat de pe facebook, din societatea civilă, o să apară tot felul de dezamăgiţi care consideră că ei l-au inventat pe Iohannis şi o să-i dea indicaţii, să facă una sau alta. Eu cred că Iohannis va fi obligat să acţioneze, fiindcă modelul de preşedinte s-a schimbat. Cu bune, cu rele, Traian Băsescu a schimbat modelul.
Rep: În acest context socio-politic, cu „moştenirea” modelului de preşedinte jucător lăsată de Traian Băsescu, cu aşteptările mari ale oamenilor faţă de Iohannis, cu dilema dacă să fie sau să nu fie un preşedinte jucător, ce credeţi că ar trebui să facă în primul rând Iohannis în mandatul său prezidenţial? Care ar trebui să fie principalele sale preocupări la început de mandat?
VD: În primul rând, cred că ar trebui să-şi facă un plan legat de ţinta comunicării sale. Cine este beneficiarul comunicării sale. Şi o să ajungă la concluzia că beneficiarii comunicării sale sunt şi cei care l-au votat, şi cei care nu l-au votat, şi cei care au facebook, şi cei care n-au facebook, şi diaspora, dar mai ales diaspora internă, ca să spunem aşa, oamenii care deşi sunt români şi locuiesc în România, nu se simt cetăţeni egali cu ceilalţi, nu se simt confortabil, nu le ajung banii nici pentru strictul necesar. Deci, o analiză a cererii sociale şi a urgenţelor este un lucru foarte important şi cred că este primul lucru pe care ar trebui să-l facă. Probabil că preşedintele a şi început să-l facă, cu siguranţă că s-a gândit la asta. Apoi, cred că este nevoie să preia o parte din dosarele României, ca să spun aşa, cele legate de securitate şi ordine internă, de educaţie, sănătate şi economic. Noi am uitat, avem tot timpul numai scopuri politice, dar nu mai avem nici un proiect economic. Mi se pare că sună un pic nelalocul ei reindustrializarea României; nu reindustrializarea României, dar transformarea, reinventarea României ca actor economic independent şi participativ în acelaşi timp. Să vedem ce resurse ne-au mai rămas, ce facem, de exemplu, cu pământul. În multe ţări din UE e, de exemplu, o crimă să vinzi pământul către străini. Să ne întrebăm şi noi, poate facem un referendum. Să vedem în ce ne-am putea specializa, cum valorificăm marea resursă IT pe care o avem etc. Cred că este nevoie, deci, şi de economie, nu numai de educaţie şi sănătate, care sunt prioritare. E nevoie şi de economie şi cred că preşedintele trebuie să aibă o viziune în acest sens. Observăm, de exemplu, că dăm foarte multe ajutoare de stat străinilor, românilor nu le dăm; să vedem, legat de asta, dacă mai vrem să avem o economie naţională sau vrem să avem o economie total dependentă de alţii. În fine, cred că dincolo de consilierii săi, cred că este nevoie de o gândire asupra unor echipe de specialişti care să-l sprijine pe preşedinte, specialişti în diverse domenii. Apoi, preşedintele are nevoie şi să-şi consolideze funcţiile pe care le are.
Rep: Ţinând cont de sprijinul popular, de susţinerea pe care o are în rândul populaţiei, de valul de entuziasm, precum şi de faptul că nu este legat foarte tare de un partid şi nici aşa de implicat politic, n-ar putea Klaus Iohannis să înceapă să construiască un proiect de ţară?
VD: Momentul este prielnic. Este un moment de emoţie colectivă, de speranţă, de motivaţie extraordinară. E această energie, care este visul în politică; ar trebui folosită, pentru că oamenii s-ar angrena la acest lucru. Dacă le-ai spune oamenilor că pentru viitor trebuie să înveţe mai mult, să sacrifice mai mult pentru educaţie, să înveţe limbi străine, să încerce afaceri în domenii noi, eu cred că oamenii ar face aceste lucruri. Sunt sute de mii de oameni care în urma unor asemenea planuri pe care le-au făcut marii preşedinţi ai SUA, de exemplu, au început imediat să pună în practică asemenea vise, pentru că le-au avut şi ei, cu siguranţă. Eu cred că este momentul unui proiect pentru România. Marea noastră problemă este că întotdeauna fiecare a vrut să-l facă pentru partidul său şi să ia repede dividende de pe urma acestui lucru. Un proiect modest –aşa cum s-a autodefinit în campanie Klaus Iohannis-, în care să adune toate forţele naţiunii, fără să ţină cont de politică… Cred că acest moment ar fi cel mai potrivit timp istoric, ca să spun aşa.

16 decembrie, 2014

Interviu Revista 22

"Izolarea de elite a fost cel mai important ingredient din cauza căruia a pierdut Victor Ponta"

de ANDREEA PORA                                                 
Interviu cu sociologul VASILE DÂNCU
http://www.revista22.ro/nou/imagini/2014/1291/vasile_dancu.jpg
„Stânga trebuie să înțeleagă că trebuie să înlocuiască obsesia de a sta mereu la putere, cu orice preț, cu obsesia unui proiect de modernizare urgentă a României, cu orice preț.”
 
 
 
Între cele două tururi de scrutin ați scris o epistolă candidaților, în care le spuneați ce să nu facă pentru ca să nu piardă alegerile. Din acea listă, ce elemente credeți că au încălcat PSD și Ponta?
 
Era o listă generală de aserțiuni despre cum funcționează ideile într-o campanie electorală și cum trebuie să se poziționeze un partid care vrea să câștige. Ceea ce s-a întâmplat în alegeri a arătat că stânga n-a respectat criteriul simplității și al clarităţii mesajului, că a avut obsesia cantității și a făcut prea multe digresiuni față de mesajul central. A făcut o campanie negativă excesivă față de un politician, Klaus Iohannis, fără pedigree politic. Apoi, a făcut alianțe nepotrivite,  în încercarea de a face o supramajoritate, pentru siguranță, din frica de a nu pierde, care te face mult mai vulnerabil în fața opiniei publice. A confundat adversarul. Este greu de crezut, dar asta e o chestiune a strategilor, că îl ataci pe Traian Băsescu și îl învingi pe Iohannis. Era o chestiune chiar și de logică, atât timp cât Iohannis nu venea cu un proiect de dreapta, chiar dacă avea în spate un afiș de dreapta, un background de dreapta, venea cu un proiect simplu, un proiect administrativ. O altă greșeală: a nu fi atent la detalii, a nu deosebi foarte bine de unde vin riscurile. Riscurile, în cazul lui Victor Ponta, în turul al doilea, au venit de la ceea ce probabil echipa lui a crezut că e un detaliu, dreptul cetățenilor de a vota, care s-a dovedit a nu fi deloc un detaliu, ci o zonă foarte sensibilă. Chiar dacă nu avem încă o cultură civică dezvoltată, frustrarea poate face minuni în campanii și privarea oamenilor de un drept creează o reacție în lanț, care a dus la acea revoluție la urne despre care s-a vorbit.

Greşeli ale stângii în alegeri

 
Stânga n-a respectat criteriul simplității și al claritătii mesajului, a avut obsesia cantității și a făcut prea multe digresiuni față de mesajul central. A făcut o campanie negativă excesivă față de un politician, Klaus Iohannis, fără pedigree politic. Apoi, a făcut alianțe nepotrivite, în încercarea de a face o supramajoritate, din frica de a nu pierde, care te face mult mai vulnerabil în fața opiniei publice.  
Ați avut discuții în partid între cele două tururi asupra acestor subiecte? Ați atras atenția asupra greșelilor care se comiteau sub ochii dvs.?
 
Eu nu am avut nicio legătură nici cu campania și nici cu partidul nu am relații organizate. Am discutat însă cu mulți dintre liderii partidului, inclusiv cu Victor Ponta. Am scris în spațiul public, pe blogul meu, iar ceea ce am spus între două tururi bineînțeles că au știut toți cei care se aflau în conducerea PSD, doar că nu m-au creditat cu atâta încredere încât să se țină cont de aceste lucruri.

Cât din acest eșec se datorează direct lui Victor Ponta? Mă refer la minciună, aroganță, agresivitate... lucrurile care i s-au reproșat.
 
Când pierzi sau câștigi alegerile, pierzi sau câștigi în echipă. Așa se întâmplă într-o campanie, oricât am încerca noi să găsim explicații savante. Este clar că o parte din insucces i se datorează lui Victor Ponta și echipei de consilieri din timpul campaniei. Deficiențele lui Victor Ponta au fost puse în spațiul propagandei de dreapta, al presei de dreapta. Victor Ponta a ajuns la această percepție, care cred că a contat destul de mult, și printr-o supraexpunere, o supramediatizare. Este o greșeală care ține de hipercomunicare, de, ceea ce am numit eu, o politică a excesului – nu a găsit o linie moderată în ceea ce privește acțiunea și chiar comunicarea socială. Victor Ponta a pierdut și din cauza unei foarte eficiente propagande legate de stafia comunismului, care s-a contrapus cu ideea occidentală. S-a vorbit foarte mult, mai ales în spațiul virtual, despre faptul că vine Rusia, vine Moscova și îl pune pe Ponta. O altă greșeală pe care a făcut-o el și o face stânga de vreo 25 de ani este absența din spațiul de dezbatere a ideilor, căci astfel de idei se dezbat, se comunică, nu se ignoră. Altfel, partidul, în mare măsură, și-a făcut numărul de voturi, în condiții destul de grele. Cu un spectacol al justiției de trei luni, în care baronii PSD erau duși în fiecare zi la DNA, a adunat 5.200.000 de voturi.

Votul din diaspora

 
Riscurile, în cazul lui Victor Ponta, în turul al doilea, au venit de la ceea ce probabil echipa lui a crezut că e un detaliu, dreptul cetățenilor de a vota, care s-a dovedit a nu fi deloc un detaliu, ci o zonă foarte sensibilă. Chiar dacă nu avem încă o cultură civică dezvoltată, frustrarea poate face minuni în campanii și privarea oamenilor de un drept creează o reacție în lanț, care a dus la acea revoluție la urne.  
E adevărat, dar nu putem scoate din discuție și faptul că PSD avea absolut toate mecanismele puterii în mână, plus că și-a creat condiții favorizante, dacă e să mă gândesc la ordonanța traseiștilor.
 
Cel care se află la putere în România, fie că e de stânga, fie că e de dreapta, folosește mijloacele pe care le are la dispoziție în scop electoral, și asta nu este normal. Terminăm acum un deceniu de dreapta, deceniul Traian Băsescu, în care am avut doi mari premieri de dreapta, Tăriceanu și Emil Boc, doar ultima perioadă este a lui Ponta. Vă propun să analizăm pe cifre cum s-au cheltuit bugetele. De exemplu, Tăriceanu a aruncat în piața electorală 3,2 miliarde de euro, banii pe care îi luase România în cel mai bun deal al privatizării, cel cu BCR. Deci eu cred că o parte dintre bolile politicii românești sunt boli și ale stângii, și ale dreptei.

Sunt de acord, dar chiar dvs. vorbeați de excese. Sigur că toată lumea a făcut așa, depinde însă de proporție. Plus că acum Tăriceanu e cu PSD. Să revenim la condițiile pe care le-a avut Ponta ca să câștige...
 
E adevărat, Ponta a avut toate condițiile, a avut cifre de statistică europeană, Eurostat, rezonabile. A avut și un partid care a mers alături de el și care a scos foarte multe voturi. Ceea ce l-a făcut să piardă cred că sunt câteva elemente foarte simple. În primul rând, o chestiune de strategie greșită, în principal cea comunicațională a campaniei, de la centrarea pe Traian Băsescu, o campanie negativă exagerată, și aici vine excesul, în fața unui candidat cum e Klaus Iohannis, de care nu se legau asemenea epitete negative, neparticiparea în spațiul ideilor cu intelectuali de stânga, la o dezbatere cinstită despre proiectul viitor al președintelui. Toate partidele, și de stânga, și de dreapta, se bat în campanie în mari strategii de targetizare a publicului, când nouă chiar ne lipsește un proiect despre România viitorilor 25-50 de ani. În fine, cred că Victor Ponta a pierdut şi din cauza unui avantaj care s-a transformat într-un mare dezavantaj, acela de a fi și șeful Executivului. Sunt destule argumente că a putut folosi funcția executivă pentru a-și face campanie, dar poate fi și un dezavantaj major, acela că o greșeală administrativă, cât de mică, într-o campanie electorală se transformă într-un defect fundamental. Cum s-a întâmplat cu administrarea alegerilor în străinătate, aici a fost până la urmă una dintre cheile statistice ale pierderii alegerilor. Dincolo, în accepțiunea filozofică, sigur că putem discuta mai mult de ce nu reușește stânga să aibă în ultimii 15 ani o majoritate absolută.
 

Viitorul lui Ponta în PSD

  Cred că în ultima vreme a fost o unitate destul de mare în PSD și nu avem alternativă cunoscută în afara echipei care conduce în acest moment. Dar dacă mă întrebați pragmatic, cred că Ponta, dacă demisionează din fruntea PSD, nu face bine partidului în acest moment. Va veni un congres în scurt timp, în câteva luni, și atunci va fi evaluat Ponta de către partid, își va face și el singur o evaluare.
În 2005 făceați o analiză despre necesitatea unei stângi moderne, pe alte baze, și despre incapacitatea PSD de a se reforma. Din ceea ce spuneați atunci sunt lucruri care, cel puțin din punctul meu de vedere, rămân perfect valabile și acum. Ce credeți că ar trebui să facă în sensul acesta PSD?
 
Din păcate, și eu constat că o mare parte din ceea ce am scris atunci nu s-a modificat. Aș fi sperat, pentru ideea de echilibru politic, să avem o stânga și o dreapta moderne, care să se ordoneze în proiecte, nu în scrisori deschise sau în litanii publice. Au rămas toate acele spaime publice, unele dintre bolile stângii s-au extins și în cealaltă parte a spectrului politic. A dispărut tema dezvoltării României și cred că s-a trecut la un fel de administrare politică a destinului României, nu am mai văzut politicieni care să vorbească despre nevoia unei transformări radicale a societății noastre. Eu cred că, în primul rând, stânga are nevoie în acest moment de un proiect. Din păcate, stânga nu a înțeles că, la modul cum a început în 1990, cu inhibițiile lui Ion Iliescu, cu un fel de alergie la intelectuali, s-a închis în sediul de partid și n-a ieșit la dezbaterea publică și a folosit câțiva administratori ai culturii pe care i-a confundat cu intelectualii de marcă și a zis: fiecare cu intelectualii lui. Așa a pierdut și tinerii. Acum cred că stânga ar trebui să înțeleagă că are nevoie de alt tip de organizare a partidului, care nu mai poate fi făcută în spatele ușilor închise, cum se întâmpla în trecut. E o chestie eternă a partidelor, că sediul partidelor este inviolabil. Sediul unui partid este un spațiu public și modul cum îți selectezi oamenii, modul cum îți construiești un program este important și trebuie făcut cu fața spre oameni, nu cu fața spre membrii de partid. Este nevoie de un alt tip de construcție.

Trebuie să se axeze mai degrabă pe simpatizanți și mai puțin pe membrii de partid. Stânga trebuie să deschidă grilele de selecție pentru a primi oameni, oameni vii, nu rude sau clientelă, să găsească o formulă care să ducă la dispariția alergiei la intelectuali și să construiască o stânga intelectuală. Nu este complicat și nici nu doare, trebuie doar o doză de sinceritate cu cetățenii și cu propriile ținte. Cred că stânga trebuie să înțeleagă că trebuie să înlocuiască obsesia de a sta mereu la putere, cu orice preț, cu obsesia unui proiect de modernizare urgentă a României, cu orice preț. Dacă cei care obțin voturi în sud sau în est vor mai avea dreptul de a-i exclude sau umili pe intelectualii de stânga, pe principiul că nu aduc destule voturi, atunci partidul va rămâne condamnat să nu reușească vreodată o majoritate absolută. Izolarea de elite a rămas încă și acest lucru a fost de fapt cel mai important ingredient care a produs explozia de la urne și din cauza căruia a pierdut Victor Ponta. Cred că trebuie să se facă curățenie. Acum 10 ani, când am scris despre reforma profundă a PSD și când începuse un proces de schimbare a direcției, Mircea Geoană, devenit pentru a doua oară președinte de partid, a oprit acest proces, în care trebuia să separe o grămadă de lucruri. Ar fi o mare ipocrizie să spunem că Ion Iliescu este vinovat că a pierdut Victor Ponta alegerile. Noi rămânem pe o stângă creată de Dobrogeanu-Gherea, o stângă de la București, centrată pe populații sărace, și nu ținem cont de faptul că, în Transilvania, statul național în 1918 a avut șase reprezentanți social-democrați, care au murit după aceea în pușcăriile comuniste, dar care au fondat în Transilvania și Banat o social-democrație europeană, vieneză, născută la Budapesta sau Berlin sau München... Uitați-vă într-o istorie pesedistă, un film care a fost făcut pe vremea lui Adrian Năstase, nu e nicio referire măcar la istoria social-democrației românești. Deci, o stânga fără memorie nu poate să facă, după părerea mea, foarte repede o schimbare în România. Și aici nu ideologia este importantă, cred că asta trebuie să înțeleagă cei care se ocupă sau se vor ocupa de reformă în viitor. Tinerii de astăzi au angajament politic, cum spunem noi, sociologii, intermitent. Tinerețea e o stare prin care trecem cu toții, o stare de entuziasm, de credință în valori, dar tinerii văd interesul național, văd grupul sau comunitatea în care sunt inserați prin perspectiva interesului propriu. Acesta nu e individualism neapărat, ci este o altă lectură a realității politice sau sociale. Deci trebuie să ne uităm la oameni concreți, nu la categorii abstracte, sociologice, când facem proiecte politice.
 

Nevoia de proiect a stângii

  Eu cred că, în primul rând, stânga are nevoie în acest moment de un proiect. Din păcate, stânga nu a înțeles că, la modul cum a început în 1990, cu inhibițiile lui Ion Iliescu, cu un fel de alergie la intelectuali, s-a închis în sediul de partid și n-a ieșit la dezbaterea publică și a folosit câțiva administratori ai culturii pe care i-a confundat cu intelectualii de marcă și a zis: fiecare cu intelectualii lui. Așa a pierdut și tinerii.
Mesajele de reformă vin însă din partea unor oameni extrem de puțin credibili: Ghiță, Ponta, Dragnea etc. Au ei forța, credibilitatea, cultura și inteligența de a face acest lucru sau pur și simplu este doar o încercare de a-și salva pielea?
 
Cred că toți politicienii se pot reinventa, sau majoritatea politicienilor, mai ales cei tineri, se pot reseta. Chiar dacă până la un punct nu ai înțeles foarte bine ce se întâmplă în politică sau n-ai găsit calea, o poți descoperi la un moment dat. Eu cred că totul ține de voința de schimbare, noi spunem voință politică, deși pare, ca expresie, un loc comun, după părerea mea. Cred că toți acești oameni, dacă doresc cu adevărat să schimbe partidul și pun energia pentru asta, o pot face. Pentru că, în acest moment, o parte din treabă, cea mai grea, a făcut-o DNA, în ce privește reforma stângii. Nu totul se reduce însă la schimbarea de oameni. Este una dintre componente și durează ani buni, schimbarea unui etos al partidului. Sigur, partidele se reformează mult mai bine în opoziție. Am văzut, mai nou, că i se fac PSD-ului proiecte din afară, toți marii noștri intelectuali, respectabili, dar de pe dreapta, jumătate dintre ei spun că stânga este nereformabilă, că dacă se va reforma se va naște o stângă sinistră și toxică, că dacă stânga va sta mai mult la putere asta este pierzania ei. Eu cred că PSD și Victor Ponta, dacă vor să meargă mai departe, vor trebui să se uite cu atenție la propriul lor proiect, să-și decidă propria cale. În primul rând, stânga trebuie să aibă încredere că se poate reforma. E adevărat, adversarii politici, și așa este firesc, îi vor critica continuu, vor spune că nu există stânga, că este o stângă care este mereu toxică, că toți sunt corupți. Indiferent de ceea ce se va spune, cei de stânga trebuie să creadă ei în destinul lor, dar să creadă totuși uitându-se la ce spune populația, uitându-se la ce spun intelectualii, oamenii de cultură. Dacă reforma se face fără a simți o nevoie internă, atunci va fi doar o schimbare de formă.

Revenind, ei vor încerca să facă acest lucru. Au pierdut alegerile, și-au dat seama că n-a funcționat ceva în acest sistem. Deocamdată, nu există alternativă la ei în acest proiect. Se va naște însă această alternativă. Nu cred că putem vorbi despre oameni damnați, a spune de la început că nu vor putea mi se pare că nu este corect intelectual. Dar revin la sinceritate și, ca să fiu și eu sincer, nu știu, în acest moment, cât este o schimbare anunțată de frică și cât este voința de schimbare adevărată.
http://www.revista22.ro/nou/imagini/2014/1291/iohannis-acl-b.jpg
„Nu-l invidiez pe domnul Klaus Iohannis: vine să conducă o societate bolnavă, dar care nu se uită în oglindă și nu acceptă diagnosticul.”
 
 
Credeți că Ponta ar trebui să-și dea demisia, să plece din fruntea guvernului, chiar a partidului? Există o variantă de rezervă în PSD în momentul acesta?
 
Cred că în ultima vreme a fost o unitate destul de mare în PSD și nu avem alternativă cunoscută în afara echipei care conduce în acest moment. Dar dacă mă întrebați pragmatic, cred că Ponta, dacă demisionează din fruntea PSD, nu face bine partidului în acest moment. Va veni un congres în scurt timp, în câteva luni, și atunci va fi evaluat Ponta de către partid, își va face și el singur o evaluare. Dar nu cred că va trebui să plece din toate funcțiile pentru că a pierdut bătălia cu Klaus Iohannis, nu văd nicio logică în chestiunea asta. A dirijat alegerile din 2012, care l-au legitimat ca echipă de guvernare să ducă țara pentru patru ani sau cât își va ține majoritatea în parlament, iar în partid, sugestiile celor care spun că trebuie să demisioneze cred că sunt otrăvite. În primul rând, dacă vrea să facă ceva pentru partid, ar trebui să deschidă o dezbatere, în următoarele luni până la congres, despre ce n-a funcționat în partid. Va observa că venirea sa a adus doar oameni noi, de la tineretul social-democrat sau din alte locuri, dar nu a adus nimic nou ca ideologie sau ca proiect. Poate doar un pragmatism de centru-stânga și o ideologie reparatorie cu caracter asistențial, în polemică cu regimul Băsescu. Asta a dat rezultate de guvernare, dar nu a creat coeziune sau solidaritate socială. Și Adrian Năstase a arătat cifre în campanie, la sfaturile americanilor, dar cifrele nu îi fac pe oameni să viseze, să se gândescă la viitor. Apoi, să vadă dacă are un alt proiect. În al doilea rând, cred că Victor Ponta nu ține de putere în acest moment, dar cred că este normal ca, până la viitorul congres, să rămână președinte și premier. Asta mi se pare ca o chestiune de echilibru politic. Până la urmă, în campanie s-a cerut echilibru, stânga are premier și dreapta să dea președintele.

Există riscul ca PSD să se rupă sau să se creeze alte partide de stânga?
 
http://www.revista22.ro/nou/imagini/2014/1291/Ponta-PSD.jpg
„Victor Ponta nu ține de putere în acest moment, dar este normal ca, până la viitorul congres, să rămână președinte și premier.”
 
Nu știu dacă o stânga diversificată nu ar fi fost chiar o soluție, o competiție în cadrul mesajului de stânga, o bătălie de idei care ar fi structurat până la urmă și electoratul de stânga. Noi, în Transilvania, pe vremea când făceam politică, îmi aduc aminte că eram chestionați mereu despre corupții partidului și cum putem noi să suportăm să stăm alături de tot felul de nume care se văd astăzi la DNA. Acest handicap al unității de monolit continuă și de aceea stânga a pierdut constant alegerile în Transilvania. Nu cred că diversificarea stângii ar fi un lucru rău, dar trebuie făcută cu un proiect, dar nu unele făcute de disidenți. Nu cred că Vanghelie, de exemplu, devine dintr-o dată, prin faptul că îl critică pe Ponta, o lumină ideologică. Diversificarea stângii trebuie făcută însă de oameni cu scaun la cap, de intelectuali și lideri locali veritabili, nu de către oameni cărora li s-a luat scaunul de sub fund și ei s-au ținut de acest scaun cu disperare până în ultima clipă.
 
În „Grupul de la Cluj”, cum erați numiți, ați avansat acum câțiva ani ideea creării unei stângi în zona Transilvania-Banat. Credeți că ea ar putea fi reluată, a venit momentul pentru o alternativă de stânga în Transilvania?
 
De multe ori s-a discutat și la noi despre acest lucru, mai ales intelectualii din Transilvania vorbesc despre acest lucru. Dar în actuala stare mentală a societății românești, a spațiului public, e greu de acceptat că se pot face proiecte regionale. Ați văzut, Curtea Constituțională a respins un proiect de descentralizare și ăsta era un proiect european 100%, făcut cu consultanți europeni. Am văzut și oameni care înainte mi se păreau destul de lucizi, oameni politici importanți care vorbesc tot timpul, cel puțin Bucureștiul folosește mereu această spaimă legată de regionalizare și de pierderea Transilvaniei. După primul tur al alegerilor, toată lumea a vorbit despre „zidul lui Huntington” din Carpați, despre faptul că cei doi candidați au rupt România în două. Nu este adevărat. S-a văzut în turul doi că România este destul de diversă și Iohannis a câștigat și în zone din Moldova, din sud, destul de puternic. Ca să revin la ideea asta, este vorba de o frică de federalizare, o frică care face ca această mișcare să fie considerată ca una care autonomizează. Sigur că polarizări regionale în jurul votului sunt în fiecare alegeri. Dar un partid social-democrat care să vizeze doar Transilvania nu ar fi posibil în acest moment, pentru că nu suntem pregătiți pentru asta, suntem de un centralism înfiorător. S-ar putea face însă un partid social-democrat sau o altă variantă de stânga care să pornească tot de la București, dar care să aibă rădăcini mai puternice într-o parte sau alta a țării. Asta este cu totul altceva. Se poate gândi doar după 2016. Trebuie o stângă care să aibă radăcini în Europa Occidentală, să se ghideze după principii care nu au apărut odată cu „lumina care vine de la Răsărit”. Avem încă un decalaj istoric față de Occident, mai ales în est și în sud, prea multă sărăcie și prea multă populație rurală. Cine vrea să facă o stângă modernă ajunge la întrebările de la începutul secolului XX pe care și le punea Lenin. De aici trebuie să pornim. Dacă nu facem un proiect de dezvoltare urgent care să preceadă stânga, atunci nici o dreaptă serioasă nu vom avea vreodată. Până una-alta, avem niște hibrizi politici, pe care punem tot felul de etichete.

Dreapta şi spaţiul public

 
Dreapta, de 25 de ani, are tot spațiul public, toți intelectualii publici. Dar este un spațiu public care nu produce idei (...), pentru că este un spațiu fără dialog. Se formează un discurs de dreapta, pentru că stânga oricum n-a intrat în dezbatere, stânga nu și-a ascultat nici propriii intelectuali, darămite să-i asculte pe alții. (...)Dreapta nu poate locui numai în gândirea frumoasă a unor intelectuali și filozofi.  
Ați vorbit foarte mult de elită, de intelectuali și de contextul unui proiect de stânga. Dar pare că PSD nu are astfel de resurse în interior. Cum de s-a ajuns ca un partid atât de mare, cel mai mare, să nu reușească să atragă intelectualii de stânga? Ce poate face în sensul acesta?
 
Dreapta, de 25 de ani, are tot spațiul public, toți intelectualii publici. Dar este un spațiu public care nu produce idei, cum spune H.-R. Patapievici, pentru că este un spațiu fără dialog. Mă rog, se formează un discurs de dreapta, pentru că stânga oricum n-a intrat în dezbatere, stânga nu și-a ascultat nici propriii intelectuali, darămite să-i asculte pe alții. Eu știu foarte mulți oameni de stânga care nu sunt neapărat în acest moment voci importante, pentru că în primul rând nu li s-a dat spațiu de expresie chiar de către stânga. Nu voi face o listă a intelectualilor de stânga subversivi, ca să zic așa, dar există foarte mulți oameni care gândesc de stânga, dar nu-i poți înrola într-o campanie de propagandă, nu pot fi asociați cu anumite personaje politice. Dar dacă stânga va înțelege că e vital să participe la dezbaterea de idei din societatea noastră, atunci ar fi mai permisivă și ar putea să sprijine ca aceste voci să devină voci publice. Ar putea face un singur lucru: să-i bage în seamă, să-i întrebe, să lanseze întrebări publice la care să răspundă oamenii care sunt de stânga și să țină cont de asta cât de cât. E adevărat că dreapta are edituri, are reviste, cărți, are intelectuali remarcabili, dar asta a creat mai degrabă o iluzie a unei drepte, care de fapt nu s-a născut încă. Uitați-vă că în acest moment dreapta nu are, din păcate, un proiect politic pentru România. Dreapta nu poate locui numai în gândirea frumoasă a unor intelectuali și filozofi.

Este adevărat că nici dreapta nu are un proiect de țară, nu are la rândul ei o viziune, este fărâmițată, într-un fel antagonizată. Care ar fi demersul principal pus în fața lui Iohannis și a dreptei în momentul ăsta?
 

Un nou partid social-democrat?

  Un partid social-democrat care să vizeze doar Transilvania nu ar fi posibil în acest moment, pentru că nu suntem pregătiți pentru asta, suntem de un centralism înfiorător. S-ar putea face însă un partid social-democrat sau o altă variantă de stânga care să pornească tot de la București, dar care să aibă rădăcini mai puternice înr-o parte sau alta a țării. Asta e cu totul altceva. Se poate gândi doar după 2016.
După părerea mea, și dreapta se află într-o perioadă de criză, așa cum avem o criză a sistemului politic din România. Am văzut multe voci din dreapta care au înțeles foarte bine ceea ce au strigat manifestanții în seara victoriei lui Iohannis. Trecând pe lângă sediul ACL, au spus „nu vă bucurați, voi o să urmați”. Acest mecanism a izbucnit pentru prima dată în 2012 și cred că va mai urma. Deci este vorba de o cerere pentru schimbare de sistem politic în România. Cred că dreapta ar trebui să-l adopte la modul cinstit și fără influențe politice, ideologice pe Klaus Iohannis și să-i pună la dispoziție un proiect cu adevărat important pentru România, cu principalele valori pe care dreapta le vede în legătură cu viitorul României. În al doilea rând, cred că unificarea dreptei nu ar trebui să fie un slogan, pentru că în momentul ăsta eu nu văd clivajele care ar putea să motiveze, în afară de ambiții personale sau orgolii, o dreaptă atât de fărâmițată. Dincolo de documentele patetice sau scrisorile deschise, cred că dreapta ar trebui să se gândească la oameni. Ceea ce se discută cel mai mult e pe cine pune dacă vine la putere? Vine cu aceeași echipă cu care a fost și în perioada lui Tăriceanu sau Boc? Nevoia pe care o are stânga de a scăpa de figurile vechi o are și dreapta. Cred că va mai trebui ca dreapta să încerce să promoveze câteva proiecte, pe care am văzut că stânga nu le-a putut promova singură, ca acestea să fie discutate într-un dialog sincer și corect cu stânga: cel legat de reforma administrației din România, care este foarte important, unde am văzut că și stânga, și dreapta au dat înapoi, atunci când a fost vorba ce vom pune în viitoarea Constituție, descentralizarea și regionalizarea. Stânga și dreapta s-au întâlnit în parlament pe proiecte comune numai când a fost vorba de amnistie sau în proiecte care sunt, să spunem, disfuncționale pentru societatea românească. După atâtea bătălii, au trecut totuși 25 de ani, cred că, dincolo de antagonismul simbolic, acum ar trebui ca stânga și dreapta să se întâlnească pe câteva proiecte comune. Ar trebui să nu-i ceară lui Iohannis prea multă ideologie, dar să-i pună la dispoziție proiecte pe care să le promoveze, pentru că este un om care în acest moment are o credibilitate uriașă și care ar putea să fie un foarte bun catalizator. Dacă vor încerca să-l facă pe Iohannis să aibă o etichetă ideologică de dreapta, atunci ar pierde acest atu, pe care îl are în acest moment și nu știu cât este de meritat. Klaus Iohannis are o încredere de 61%, trebuie să merite această încredere pe care a adus-o dinspre societatea civilă, dinspre ceea ce a numit „cetățenie civică” spre cetățenia politică, la care totdeauna se referă stânga și dreapta.

Dar aici nu este vorba doar despre stânga sau dreapta, este vorba de o criză a societății, nu doar a sistemului politic. Este grav că nu avem o a treia cale, un proiect alternativă la stânga sau dreapta. Dar și acest lucru nu este chiar un dezastru. Este nevoie acum de un diagnostic radical: statul s-a blocat, România este în regres și letargie, trebuie reluat totul de la început. Din păcate, ne îndreptăm atenția spre „miracolul” de la vot, spre generația Facebook sau diaspora salvatoare, și asta ne dă speranțe sau ne îndreaptă spre piste false. Ne aflăm într-un punct mort și vom rămâne aici dacă nu recunoaștem cauzele și starea națiunii. Ponta ar putea să fie mulțumit că a pățit acest dezastru acum și nu s-a întâmplat la jumătatea mandatului. Din păcate, conflictul politic permanent ține loc de proiect politic sau clientelismul ține loc de proiect meritocratic. Dreapta se uită stupefiată spre stânga, care nu știe ce s-a întâmplat, unde a greșit, de ce cifrele de la Eurostat nu creează entuziasm public și spontane băi de multime. Am făcut recent, pentru o carte pe care o voi publica la 25 de ani de la revoluție, o mică listă cu lucrurile care nu s-au schimbat, deși a trecut un sfert de secol. M-am speriat! Sunt lucruri fundamentale care au rămas la fel sau au involuat în ceea ce privește statul, economia, societatea sau politica. Public sondaje de opinie făcute pe banii mei în fiecare săptămână și arăt dezastrul, suferința umană și neîncrederea, dar nimeni din establishmentul politic nu este interesat, nu este mișcat de această derivă a societății noastre. Tot timpul vorbim doar despre politicieni, de partide și alte chestii, ca și cum singura problemă pe care o mai avem de rezolvat este regia perfectă a spectacolului politic. De aceea nu-l invidiez pe domnul Klaus Iohannis: vine să conducă o societate bolnavă, dar care nu se uită în oglindă și nu acceptă diagnosticul

27 noiembrie, 2014

GENERAȚIA FACEBOOK ȘI CONVERGENȚA MEDIA AU DUS LA VICTORIA LUI KLAUS IOHANNIS

(STUDIU POST-ELECTORAL PRIVIND MOTIVAȚIILE ALEGĂTORILOR ÎN TURUL AL DOILEA AL ALEGERILOR PREZIDENȚIALE) 


Cercetările realizate de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie - IRES pentru a explica mecanismele sociale ale votului din turul al doilea al alegerilor prezidențiale au confirmat unele concluzii ale celor care au făcut observații empirice, dar nesistematice: convergența între Facebook, televiziune și telefonie mobilă a fost rețeta care a dus la marea mobilizare la vot în turul al doilea.
Elementul declanșator a fost modul de organizare de către Guvern a secțiilor din diaspora și reacția instituțională guvernamentală. Spațiul public devine prin rețele de socializare un spațiu emoțional. Noul spațiu emoțional înlocuiește spațiul public și asistăm, în consecință, la o dramatizare a experienței politice,  la o mondializare sentimentală prin psihologizare, mai ales a elementelor de conflict. Modul în care diaspora românească a comunicat cu țara între cele două tururi demonstrează foarte bine acestă teză descrisă de studiile contemporane de sociologia comunicării, ceea ce  a transformat mediul emoțional în comunități de indignare. Această mondializare sentimentală a fost vizibilă în cadrul primăverilor arabe, dar și în alte fenomene recente deoarece în societatea emoțiilor nu există granițe, dispar distanțele, chiar dacă emoțiile foarte intense sunt de scurtă durată.
Un lucru care explică posibilitatea creșterii rapide a unei emoții este fenomenul convergenței media (Mc Chesney, R. W., Corporate Media and the Threath to Democracy, New York, 1997), mediile se amplifică una pe alta, televiziunea poate deveni cutie de rezonanță pentru Facebook sau invers. Credem că pentru revolta de la urne dintre turul I și II al alegerilor prezidențiale, Facebook, fără televiziune și telefonie mobilă, ar fi avut o mult mai redusă contribuție la inflamarea afectivă contra candidatului Victor Ponta, responsabil pentru administrarea defectuoasă a alegerilor, lucru interpretat ca fiind o blocare a exercitării unui drept. Cele trei canale amintite formează astăzi o transmedia, generează o cultură hibridă de convergență, de fapt, o adevărată fabrică de contestare (jamming culture) ce poartă împotriva politicii clasice o adevărată guerilla semiotică.
Cercetările recente arată că solidaritatea electronică este rapidă, dar nu are efecte pe termen lung asupra politicii, lucru foarte evident dacă studiem primăverile arabe. Curentele emoționale, dacă nu sunt captate și articulate instituțional, se pierd foarte repede, iar marile angajamente din aceste mărețe vârfuri de emoție sunt repede uitate de către participanți. 
Media are un rol important aici deoarece, așa cum constata și Paulo Virilio, sentimentul de frică este amplificat de media, întrucât milioane de oameni pot trăi sincronic aceeași emoție. ”Bomba informatică” este mai puternică decât cea nucleară deoarece propagă emoție la scară globală și poate crea panică, o comunitate suferindă a emoției. Trecem astfel de la o democrație a opiniei la una a emoției, acest lucru poate că explică foarte bine valurile de intoleranță și violență atitudinală și verbală care a cuprins rețelele în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din România.


Entuziasmul popular crește direcția bună în care merge țara

54% dintre respondenți consideră că în România lucrurile se îndreaptă într-o direcție bună (proporție semnificativ mai ridicată decât în mod obișnuit) și doar 33% menționează că lucrurile se îndreaptă într-o direcție greșită. 12% nu răspund, iar 2% dintre intervievați nu știu să o aprecieze.
Dintre persoanele intervievate, 93% declară că au fost la vot în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, iar restul de 7% declară că nu s-au prezentat la urne. O supra-raportare deja obișnuită pentru România și foarte frecventa și în UE.

Un sfert dintre votanți s-au hotărât între tururi, dar 32% spun că au fost influențați direct de incidentele din diaspora

Cei mai mulți respondenți s-au hotărât cu cine vor vota în turul al doilea al alegerilor prezidențiale înainte de derularea campaniei pentru turul 1 al alegerilor (69%), 24% s-au hotărât cu privire la acest aspect în perioada dintre turul 1 și turul 2, iar 6% dintre respondenți s-au decis în timpul campaniei pentru turul 1. 2% dintre cei intervievați nu știu sau nu răspund la această întrebare.
65% dintre persoanele chestionate menționează că modul în care s-a desfășurat votul în turul 1 în diaspora nu le-a influențat decizia de a merge la vot, iar 32% declară că acesta le-a influențat decizia. 3% dintre respondenți nu știu sau nu răspund la această întrebare.
42% dintre respondenți menționează că au avut un membru al familiei în străinătate pe perioada votului, iar 58% spun că nu au avut.

Sfaturile rudelor sau ale prietenilor din diaspora au fost decisive. Televiziunile care au transmis protestele din străinătate au fost cel mai important catalizator

Mai mult de jumătate (53%) dintre cei 42% care au avut un membru al familiei în străinătate pe perioada votului au discutat cu aceștia despre vot, iar 47% dintre ei, nu au discutat acest aspect cu membrii familiei aflați în străinătate.
88% dintre cei chestionați declară că nu au fost sfătuiți să voteze cu un anume candidat, iar 12% declară că au fost sfătuiți în acest sens.
Dintre cei 12% care menționează că au fost sfătuiți să voteze cu un anume candidat, 28% precizează că au urmat sfatul în cauză, iar 72% declară că nu au urmat respectivul sfat.
Doar 6% dintre respondenți susțin că nu au văzut la televizor protestele românilor care nu au putut să voteze în câteva capitale europene, dar 94% dintre cei intervievați au văzut aceste proteste.
Posturile de televiziune pe care cei chestionați le-au urmărit între turul 1 și turul 2 al alegerilor prezidențiale sunt: Realitatea TV (25% dintre respondenți), Antena 3 și ProTV (câte 16%), B1 TV (8%), România TV (7%), Digi24 (6%), TVR 1 și Antena 1 (câte 5%), Kanal D (1%), alt post (2%), toate canalele (1%). 4% dintre respondenți menționează că nu au urmărit niciun canal de televiziune, iar 6% nu știu sau nu răspund la această întrebare.

Internetul – un mediu important de catalizare a protestului și de contagiune

54% dintre intervievați utilizează internetul, restul de 46% nu îl utilizează.
Dintre cei 54% respondenți care utilizează internetul, 46% au urmărit mesajele candidaților la președinție sau campania acestora, iar 54% nu le-au urmărit pe acestea pe internet.
Dintre cei 54% intervievați care utilizează internetul, 42% nu au un cont pe o rețea de socializare, iar 58% - au un cont pe o astfel de rețea.
Cel mai frecvent menționate rețele de socializare ale persoanelor intervievate (58% din cei care au astfel de conturi, dintre cei 54% care declară că folosesc internetul) sunt: Facebook (93%, prima mențiune, 1% a doua mențiune), Twitter (1% prima mențiune, 5% a doua mențiune), Yahoo (2% prima mențiune, 3% a doua mențiune), Google Plus și Skype (câte 1% prima mențiune, 1% a doua mențiune). Alte rețele de socializare amintite (a doua mențiune au fost): Hi5, Instagram, WhatsApp și LinkedIn.
Dintre cei 54% care declară că folosesc internetul, 58% menționează că au urmărit campania electorală dinaintea scrutinelor, iar 42% spun că nu au urmărit-o.
70% dintre cei care utilizează internetul consideră că internetul și rețelele de socializare au influențat participarea la vot, 24% consideră că nu au influențat, iar 6% nu știu dacă acestea au avut vreo influență asupra participării la vot.
Doar 13% dintre respondenții care au declarat că folosesc internetul au trimis sau redirecționat mesaje electorale sau de campanie pe internet, iar 87% susțin că nu au făcut acest lucru.
De asemenea, 24% dintre cei 54% care utilizează internetul au dat „like” unor pagini sau mesaje ale candidaților la alegerile prezidențiale, iar restul de 76% nu au realizat această acțiune.

”Motivele” prezenței masive de la vot în turul a lI lea. Peste 1 milion de voturi negative (vot împotriva)

Cei mai mulți dintre respondenții care au mers la vot, au făcut acest lucru pentru a vota un anumit candidat (66%), 11% au mers pentru a vota împotriva unui candidat, 6% ca să voteze pentru binele țării sau binele personal, 4% pentru a vota în favoarea schimbării, iar 3% datorită simțului civic, pentru a-și exercita un drept cetățenesc. 6% dintre cei chestionați nu știu sau nu răspund la această întrebare.
6 din 10 intervievați au mers la vot însoțiți, iar 4 din 10 – au mers la vot singuri.
Dintre cei 60% care declară că au fost însoțiți la vot, 55% menționează că au fost însoțiți de soț sau soție, 25% - de familie, 6% - de copii, alți 6% - de prieteni, 2% - de părinți, 2% - de vecini și 1% de frați sau surori.

Emoțiile pozitive și negative ale victoriei

Sentimentele pe care le-au avut respondenții la aflarea veștii că președintele ales este Klaus Iohannis au fost de: bucurie (55%), tristețe (14%), dezamăgire (2%), speranță (1%), mâine/frustrare (0.7%), surprindere/uimire (0.5%), liniște (0.4%), respectiv ușurare (0.3%). 19% dintre respondenți declară că nu au avut nici un sentiment, iar 6% nu știu sau nu răspund întrebării.
67% dintre cei chestionați consideră că Iohannis a meritat să câștige, 18% - că nu a meritat, iar 15% nu știu sau nu răspund.
46% dintre respondenți consideră că declarațiile lui Traian Băsescu nu au contribuit la victoria lui Klaus Iohannis, 31% cred că acestea au contribuit la victoria președintelui ales, iar 22% dintre respondenți nu știu.

Peste 15% dintre votanții lui Ponta trec în tabăra învingătorului, când sunt chestionati despre turul I

68% dintre cei chestionați declară că au votat cu Klaus Iohannis, iar 32% declară că au votat cu Victor Ponta.
Dintre respondenții care declară că au votat în primul tur al alegerilor prezidențiale, 49.9% susțin că l-au votat pe Klaus Iohannis, 31.6% - pe Victor Ponta, 5.2% - pe Călin Popescu Tăriceanu, 4.4% - pe Monica Macovei, 2.8% - pe Elena Udrea, 2.3% - pe Corneliu Vadim Tudor, 0.8% - pe Teodor Meleșcanu, 0.4% - pe Dan Diaconescu, 0.3% - pe William Brînză și 0.1% - pe Zsolt Szilagyi.
Partidele pentru care respondenții declară că au o simpatie sunt: PSD (9%), PNL (5%), ACL (2%), PDL (2%), UDMR (0.8%), PNȚCD (0.3%), USL (0.3%). 74% dintre respondenți menționează că nu au nicio simpatie pentru vreun partid politic.

Impactul campaniei electorale

Dintre activitățile electorale menționate, respondenții precizează că au întâlnit: afișarea semnelor sau afișelor electorale în zona în care ei locuiesc (79%), reclame electorale la TV sau radio (61%), vizitarea la domiciliu pentru prezentarea de informații despre candidatul pe care respectivii susținători îl sprijineau (11%). Câte 1% dintre respondenți menționează că le-au fost (lor sau unui membru al familiei) oferite bani, alimente sau bunuri mai scumpe cu scopul de a fi determinați să voteze pentru candidatul pe care susținătorii îl sprijineau, respectiv că au fost amenințați (ei sau un membru al familiei) cu scopul de a fi determinați să voteze pentru candidatul pe care susținătorii în cauză îl sprijineau.

Votul din diaspora și reacția neadecvată a Guvernului – explicația pentru victoria lui Klaus Iohannis

Respondenții din Transilvania și Banat declară că modul în care s-a desfășurat votul în ultimul tur din diaspora a avut o influență asupra deciziei lor de vot în proporție mai ridicată decât respondenții din Moldova sau din Sudul țării.
Votanții lui Klaus Iohannis, de asemenea, declară în proporție aproape dublă (40,4%) comparativ cu votanții lui Victor Ponta (22,6%) cum că desfășurarea votului din diaspora a avut o influență asupra propriei decizii de vot.
Femeile declară în proporție mai ridicată decât bărbații cum că au discutat despre vot cu o persoană din familie care să fie plecată în străinătate în perioada organizării celui de-al doilea tur de scrutin; de asemenea, respondenții de 50 de ani și peste spun acest lucru în proporție mai ridicată decât cei sub 50 de ani. Mai mult, cu cât sunt mai educați, cu atât respondenții care au avut pe cineva din familie în străinătate pe perioada votului declară că au abordat acest subiect în discuțiile pe care le-au avut cu acele persoane. Participanții la studiu din Transilvania și Banat declară că au discutat aceste lucruri cu persoanele din familie plecate în străinătate în proporție mai ridicată decât rezidenții din alte regiuni ale României.

Bunicii au ascultat de nepoți și fii

Respondenții sub 35 de ani declară în proporție semnificativ mai ridicată decât cei trecuți de această vârstă cum că au primit pe timpul alegerilor un sfat de a vota cu un anumit candidat. De asemenea, cu cât sunt mai educați, cu atât respondenții declară în proporție mai ridicată că au primit asemenea sfaturi. Rezidenții din Transilvania și Banat, comparativ cu cei din Moldova sau cu cei din Sudul țării, de asemenea, declară că au primit sfaturi privind opțiunea lor de vot pe perioada alegerilor pentru funcția de Președinte al României.
Dintre cei care au primit un asemenea sfat, respondenții cu vârsta de 65 de ani și peste au tins să îl urmeze în proporție semnificativ mai ridicată decât în rândul celorlalte categorii de vârste, conform propriilor declarații (55,6%). Persoanele între 35 și 64 de ani au făcut acest lucru în măsură mai redusă comparativ cu cele sub sau peste acest interval de vârste.
Respondenții cu studii superioare care au primit un sfat privind opțiunea lor de vot au ales să țină cont de acesta în proporție foarte redusă – 2%, comparativ cu persoanele cu studii elementare sau medii, care au făcut acest lucru în proporție de 60%, respectiv 33%.
Respondenții care au rezidența în mediul rural, de asemenea, au tins să țină cont de aceste sfaturi în proporție mai ridicată decât aceia cu rezidența în mediul urban, la fel și cei din Transilvania și Banat, comparativ cu respondenții din Sudul țării sau cei din Moldova.

Votanții lui Iohannis mai internauți și mai determinați pentru vot negativ

Votanții lui Klaus Iohannis declară că au ținut cont de aceste îndemnuri în proporție dublă comparativ cu votanții lui Victor Ponta (31,9% vs. 14,8%).
Votanții lui Klaus Iohannis declară că folosesc internetul în proporție de 58,3%, în timp ce proporția votanților lui Victor Ponta care fac acest lucru este cu aproximativ 16% mai redusă. Mai mult, internauții care l-au votat pe Klaus Iohannis au urmărit mesajele de pe internet și campania candidaților din mediul online în proporție semnificativ mai ridicată comparativ cu proporția internauților care l-au votat pe Victor Ponta.
Proporția din rândul votanților lui Victor Ponta care declară că principala motivație pentru a-și exercita dreptul de vot în favoarea unui anumit candidat este mai ridicată decât a celor din rândul votanților lui Klaus Iohannis (71,6% vs. 66,1%), care declară, în același timp, în măsură mai ridicată cum că principala lor motivație a fost să voteze împotriva celuilalt candidat (16% vs. 5,2%).

Victoria – bucuria celor tineri și mai ales a ardelenilor și bănățenilor

Cu cât sunt mai tineri, cu atât respondenții declară în proporție mai ridicată că sentimentul avut la aflarea veștii victoriei lui Klaus Iohannis a fost unul de bucurie (60,9% în rândul categoriei 18-34 de ani, comparativ cu 44,9% în rândul categoriei 65+ ani). După cum este de așteptat, distribuirea respondenților care declară că au avut un sentiment de tristețe la aflarea acestei vești este inversă (9,3% în rândul categoriei 18-35 ani vs. 22,4% în rândul persoanelor de 65 de ani și peste. Respondenții cu studii medii sau superioare au avut un sentiment de bucurie atunci când au văzut că alegerile au fost câștigate de Klaus Iohannis în proporție mai ridicată decât cele cu studii elementare. Cel mai puțin s-au bucurat de victoria acestuia respondenții din Sudul țării (49,3%), iar cel mai mult, așa cum era de așteptat, respondenții din Transilvania și Banat (61,8%).
Respondenții de sex masculin consideră în proporție mai ridicată decât cei de sex feminin cum că Iohannis a meritat să câștige aceste alegeri prezidențiale.  Mai mult, cu cât persoanele intervievate sunt mai tinere, cu atât acestea declară acest lucru în proporție mai ridicată: 79,1% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, comparativ cu 55,1% dintre respondenții cu vârsta de 65 de ani și peste. Și în acest caz se observă o diferență în funcție de nivelul de educație al intervievaților, persoanele cu studii medii și cele cu studii superioare considerând că Iohannis a meritat victoria în proporție semnificativ mai ridicată decât cele cu studii elementare.



Metodologia studiului:
Volumul eșantionului: 1.271 indivizi de 18 ani și peste
Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național
Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,9%
Interviurile s-au desfășurat prin metoda CATI (interviuri telefonice)
Perioada anchetei: 18-24 noiembrie 2014

Mai multe detalii găsiți în raportul de cercetare.


23 noiembrie, 2014

PRIMUL SONDAJ DE OPINIE DUPĂ ALEGERI

ROMANIA POLITICĂ DUPĂ ALEGERILE PREZIDENȚIALE 2014



DIRECTIA ESTE BUNĂ, SPUN 55% DINTRE ROMÂNI

La câteva zile de la organizarea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale și de la anunțarea câștigătorului, proporția respondenților care consideră că lucrurile în România merg într-o direcție bună este semnificativ mai ridicată decât media înregistrată de-a lungul ultimului an. Înainte de campanie electorală erau de această părere 24% dintre respondenți, în timp ce, în acest moment, proporția celor care consideră că lucrurile merg în direcția bună este de 55%. Această proporție este similară celei a respondenților care declară că, atunci când se gândesc la viitor, sunt mai degrabă optimiști (53%). Se observă că proporția optimiștilor nu crește semnificativ comparativ cu perioada de dinaintea alegerilor, cu toate că percepția cum că lucrurile în România merg în direcția bună este declarată de un număr semnificativ mai ridicat al persoanelor intervievate.

Persoanele de vârstă medie, între 35 și 64 de ani, tind să considere în proporție mai ridicată cum că lucrurile în România merg într-o direcție bună, comparativ cu persoanele mai tinere sau mai în vârstă. Tinerii sunt de părere că lucrurile merg într-o direcție greșită în cea mai ridicată proporție – 52,4%, doar 40,6% considerând că direcția este bună. Persoanele cu studii medii, de asemenea, sunt cele mai pesimiste în aprecierea direcției în care merg lucrurile în țară, iar cele cu studii elementare sunt cele mai optimiste. La fel, respondenții din mediul rural și cei din Transilvania și Banat declară într-o proporție mai ridicată că sunt de părere că lucrurile merg în direcția bună. Votanții lui Klaus Iohannis sunt de părere că lucrurile merg în direcția bună în proporție mai ridicată cu 25% decât cei ai lui Victor Ponta.

Respondenții sub 50 de ani tind să fie mai optimiști în ceea ce privește viitorul, în timp ce aceia trecuți de această vârstă tind să fie rezervați în proporție mai ridicată. Proporția pesimiștilor este similară în rândul tuturor categoriilor de vârstă. Cu cât sunt mai educați, cu atât respondenții tind să fie mai rezervați atunci când se gândesc la viitor, cea mai ridicată proporție a pesimiștilor, dar și a optimiștilor, regăsindu-se în rândul persoanelor cu studii elementare. Moldovenii sunt pesimiști în proporție de 17,6%, în timp ce ardelenii în proporție de 6,5%. Aceștia din urmă sunt cei mai optimiști dintre români în acest moment. Votanții lui Klaus Iohannis sunt optimiști cu privire la viitor în proporție mai ridicată cu 12% decât votanții lui Victor Ponta.

Principalul efect al alegerilor prezidențiale este creșterea optimismului, dar mai ales a indicatorului global privind direcția în care se îndreaptă țara. În general acestă stare euforică resimțită la nivel societal se resoarbe în două trei luni, după trecerea sărbătorilor.

IOHANNIS  - 61% INCREDERE!

Increderea în personalitățile politice și în instituții evoluează tot pe o curbă ascendentă.  Încrederea populației în Klaus Iohannis cunoaște o creștere spectaculoasă din perioada de dinaintea campaniei și până la anunțarea victoriei sale în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, de la 25% dintre intervievați care aveau multă sau foarte multă încredere în el înainte de campania electorală la 61% dintre aceștia care dau aceleași răspunsuri în urma organizării celui de-al doilea tur de scrutin. Încrederea în Traian Băsescu nu pare a fi afectată de evenimentele recente, menținându-se constantă în jurul nivelului de 23%. Se înregistrează o ușoară creștere, însă. Încrederea în Victor Ponta, pe de altă parte, prezintă o scădere în urma pierderii alegerilor, ajungând de la 33% la 27%.

Klaus Iohannis se bucură de încredere în proporție mai ridicată din partea bărbaților, a tinerilor și a persoanelor cu studii superioare. Regiunea țării unde are cel mai ridicat scor de încredere, așa cum este de așteptat, este Transilvania (foarte multă + multă încredere – 69,3%), iar cea unde se bucură de cel mai scăzut scor este Sudul țării (foarte multă + multă încredere – 55,7%). De asemenea, Klaus Iohannis se bucură de încrederea a 28,5% dintre votanții lui Victor Ponta. Victor Ponta, pe de altă parte, se bucură de încrederea a doar 6,7% dintre votanții lui Klaus Iohannis.

ÎNCREDERE ÎN INSTITUȚIILE STATULUI

Pe fondul valului de emoție remarcat în rândul populației, caracteristic unei perioade în care se întâmplă evenimente de o importanță socială ridicată, se remarcă o ușoară creștere în unele dintre instituțiile fundamentale ale statului, cu precădere, așa cum era de așteptat, în cazul Președinției – creștere a încrederii de la 24% înainte de campanie la 56% post alegeri. Alte creșteri semnificative se observă în cazul încrederii în Parlament, de la 16% la 22%, precum și în cazul Băncii Naționale a României, de la 58% la 64%.
Bărbații tind să crediteze instituția Președinției cu multă sau foarte multă încredere în proporție mai ridicată decât femeile (61% vs. 51%). Persoanele de vârstă medie, de asemenea, în timp ce nivelul cel mai scăzut de încredere în această instituție se observă în rândul tinerilor sub 35 de ani. Cu cât sunt mai educate, cu atât persoanele intervievate declară un nivel de încredere mai ridicat în instituția Președinției. Dintre votanții lui Victor Ponta, doar 36,9% își declară încrederea în această instituție.

O AGENDĂ PENTRU PREȘEDINTE
             99% dintre persoanele intervievate declară că au auzit de victoria lui Klaus Iohannis în turul al doilea al alegerilor prezidențiale de duminica trecută. Prima măsură pe care ar trebui să o ia Klaus Iohannis în calitate de Președinte al României, în opinia celor mai multe dintre persoanele intervievate, face referire la crearea locurilor de muncă – 15,2%. Următoarea măsură considerată prioritară de o proporție semnificativă a intervievaților este combaterea corupției – 13,9%.

Prima țară pe care ar trebui să o viziteze noul Președinte al României după învestire este Germania, în opinia a aproximativ 40% dintre persoanele intervievate. Alți 10% dintre intervievați consideră că prima țară vizitată ar trebui să fie Statele Unite ale Americii, iar 7% menționează Republica Moldova.

Cei mai mulți dintre respondenți sunt optimiști atunci când sunt întrebați dacă sunt de părere că Iohannis va reuși să își pună în practică promisiunile electorale, majoritatea tinzând să creadă că da. 29% dintre participanții la studiu spun că acest lucru se va întâmpla cu siguranță, în timp ce 53% dintre ei consideră că este mai degrabă probabil ca acest lucru să se întâmple. Doar 14% dintre respondenți înclină să fie de părere că acest lucru nu se va întâmpla. O proporție similară a optimiștilor privind respectarea promisiunilor de către Klaus Iohannis sunt de părere că România va beneficia de sprijinul Germaniei datorită faptului că are un Președinte de etnie germană; 37% dintre respondenți declară că sunt siguri că acest lucru se va întâmpla, în timp ce 43% consideră că acest lucru este probabil. Doar 16% dintre intervievați sunt mai sceptici din acest punct de vedere.

CONTINUAREA PROIECTELOR LUI TRAIAN BĂSESCU? MAJORITATEA SPUNE ”NU”!

Unul din doi români este de părere că proiectele lui Traian Băsescu nu ar trebui continuate de Klaus Iohannis; în același timp, 40% dintre participanții la studiu sunt de părere că noul Președinte al României ar trebui să continue aceste proiecte, iar 12% nu pot da un răspuns.
            Continuarea proiectelor lui Traian Băsescu este susținută în proporție mai ridicată de către bărbați, tineri, persoane cu studii superioare, din mediul urban și de către votanții lui Klaus Iohannis.

Dintre cei care sunt de părere că proiectele lui Traian Băsescu ar trebui duse mai departe de către Klaus Iohannis, cei mai mulți amintesc reforma justiției, precum și combaterea corupției. Aceste două aspecte sunt urmate de proiectele legate de îmbunătățirea sau menținerea relațiilor externe, precum și de reducerea numărului de parlamentari și de îmbunătățirea infrastructurii. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor intervievate nu știu ce proiecte ale Președintelui Traian Băsescu ar trebui continuate de Klaus Iohannis.              

SCHIMBAREA GUVERNULUI PONTA

Majoritatea respondenților intervievați în cadrul acestui studiu – 62% - nu susțin schimbarea guvernului actual în favoarea instalării unui guvern PNL, considerând că nu este bine ca un singur partid să dețină toată puterea. În același timp, 32% dintre aceștia ar susține această idee, deoarece și-ar dori schimbarea guvernului Ponta.

Susținerea schimbării guvernului crește odată cu scăderea vârstei respondenților, de la 20,7% în cazul persoanelor de 65 de ani și peste la 43,9% în rândul celor între 18 și 35 de ani. Moldova este regiunea în care această idee are cei mai puțini susținători – 24,6%, comparativ cu o medie de aproximativ 33% în celelalte regiuni ale țării. De asemenea, votanții lui Klaus Iohannis sunt de părere că ar trebui instalat un guvern PNL în proporție de 48,9%, comparativ cu votanții lui Victor Ponta, care susțin același lucru în proporție de 6,4%.

INVINGĂTORUL IA TOTUL (DESPRE O MICĂ INGRATITUDINE A PUBLICULUI)

Sociologii au observat de câteva decenii deja că, după alegeri, o parte dintre cei care au fost de partea pierzătorului din alegeri se mută la învingător, iar declarațiile retroactive privind prezența la vot demonstrează o exagerare.  După ce Iohannis a câștigat detașat alegerile, a început să se dezvolte un entuziasm de masă, 10 % dintre votanții lui Victor Ponta declară că au votat Klaus Iohannis, procentul învingătorului ajungând la 66%. Nimic nou, știm de sute de ani că ”victoria are 1000 de părinți, înfrângerea este orfană”.  În cadrul aceluiași mecanism de prezentare a sinelului în public și supunere la dezirabilitatea socială românii declară că au fost la vot într-o proporție de 92%.  In 2004, la turul al II lea la o prezentă de 55%  supra-raportarea din declarații a fost de 77% iar in 2009, de la prezenta de 57% în țară, prezența din declarații a ajuns la 85%. Fenomenul este european, cu o medie undeva în jur de sub  10 %, la noi însă  se afla în ultimele decenii undeva intre 20-30%.

RAPORTUL DE CERCETARE IL GĂSIȚI AICI:
http://www.ires.com.ro/articol/280/romania-politica-dup--alegerile-prezidențiale-2014



  O înfrângere și lecțiile ei Există în fotbal momente în care scorul nu mai e doar cifră, ci rană colectivă. CFR Cluj a trăit o asemenea cl...