BILANŢUL POLITIC AL ANULUI 2017

sau

DE CE DETESTĂ OAMENII POLITICA ÎN 2017?

Analiză realizată de Prof. Univ. Dr. Vasile DÂNCU

Anul care urmează alegerilor este, în cele mai multe situaţii, un an fără probleme sau crize majore. Este anul în care funcţionează aşa-numita lună de miere pentru cei care iau puterea. Cei care câştigă alegerile sunt împinşi de către consilieri şi strategi să îndeplinească promisiuni electorale importante, lucru care consolidează puterea, dar şi încrederea sau simpatia publică. Cei intraţi în opoziţie îşi revin cu greu după înfrângere, de regulă, suportă congrese sau schimbări de lider sau a echipei de conducere. Nu este cazul României, deşi 2017 avea toate şansele să devină un an liniştit. Coaliţia câştigătoare realizase un scor neaşteptat, iar pierzătorii aveau probleme de lider şi de coeziune internă.

Remember: PSD a câştigat alegerile în 2016 cu un scor apropiat de 50%, exclusiv pe baza unui program apreciat de toate categoriile de public, dar şi a unei lipse de alternativă din partea principalului competitor, PNL.

Strategia câştigătoare, folosită în campanie, a fost surprinzătoare pentru tot spectrul politic: o strategie pozitivă de propunere a unui program aplicat, îndrăzneţ, fără inhibiții, care creează insatisfacţie faţă de Guvernul Cioloş ca simbolizare a guvernelor de dreapta. Componenta negativă a fost indirectă, mascată, implicită. A avut un efect deosebit: s-a renunţat la cearta din studiouri, actorii evoluând singuri. Concentrarea prezentării proiectului aproape exclusiv pe liderul partidului a oferit o garanţie în plus şi credibilitate privind realizarea acestuia. Românii cred mai degrabă în asumarea de către lideri în locul unei responsabilităţi comune care devine difuză şi neasumabilă individual.

La finalul anului 2016, optimismul era prevalent, peste 40% dintre români credeau ca vor trăi mai bine şi doar 28% ca vor trăi mai prost. Criza politică, era doar pe locul 4 la fricile românilor din anul 2016, devansată de lipsa locurilor de muncă bine plătite,  frica de boală, frica de război în zonă. Dar cel mai importantă stare era optimismul, 54% dintre români credeau că 2017 va fi un an mai bun decât 2016, doar 18% erau pesimişti. UE avea atunci o încredere cu 7% mai mică decât înregistrează la finele lui 2017, iar Preşedintele României cu peste 10% mai mică decât are în decembrie 2017. Populaţia avea trei obiective importante pe care le seta ca agendă a noului guvern: crearea de locuri de muncă, investiţii publice, creşterea salariilor pentru bugetari şi consolidarea  justiţiei.

După 12 luni. Unde s-a ajuns? 10 ipostaze ale României în 2017

1. Sentimentul derivei şi insatisfacţia generală

Scorul privind direcţia în care merge ţara este la un minim istoric: 17% sunt cei care sunt satisfăcuţi de modul în care politicienii îşi fac treaba în ceea ce priveşte managementul societăţii înspre ţintele şi angajamentele luate în campanii electorale, atunci când optimismul creste brusc şi încrederea la fel. Anul începuse cu o apreciere pozitivă a direcţiei de peste 35%. 

Aproape 60% dintre români sunt, la final de an, nemulţumiţi de felul în care trăiesc. E adevărat, media este ridicată de cei cu studii superioare din eşantion, precum şi de către cei tineri, aceste categorii găsind mai multe satisfacţii şi realizări în felul în care trăiesc. Femeile, comparativ cu bărbații consideră că lucrurile în România merg într-o direcție greșită în pondere ușor mai ridicată, în timp ce, pentru un sfert dintre respondenții de peste 65 de ani, lucrurile merg într-o direcție bună, proporție semnificativ mai ridicată comparativ cu celelalte categorii de vârstă.

2. Viitorul nu sună bine

Dacă în general, la începutul unui nou an oamenii devin mai optimişti, trecerea de la un an la altul fiind o perioadă de bilanţuri şi planuri personale, în acest sfârşit de an românii sunt mai pesimişti decât în alţi ani, 46% cred că o să le meargă mai prost. Cei care sunt optimişti cu privire la viitor abia depăşesc un sfert din populaţia ţării. Populaţia activă, segmentele dintre 35 şi 65 de ani, au cel mai mare pesimism. Acelaşi lucru îl spun oamenii şi atunci când este vorba despre modul în care va merge ţara, în general. Rareori este perceput un aşa raport de dependenţă între individ şi evoluţia lucrurilor din societate. Comparativ cu anul 2016 rămâne acelaşi raport între evoluţii pozitive şi negative: 45% dintre români sunt de părere că anul acesta a fost mai prost decât anul 2016, doar 24% cred că a fost mai bun, iar 30% sunt de părere că lucrurile nu s-au schimbat semnificativ.

3. Criză politică majoră

Chiar dacă politicienii sau analiştii politici s-au ferit parcă să pună acest diagnostic oamenii preferă eticheta de criză politică atunci când îşi definesc îngrijorările din acest an. Ierarhia fricilor are în top 3: criza politică, creşterea preţurilor şi frica de boală (două treimi din populaţie). Dacă în alte situaţii politica era respinsă, dar era mai mult ignorată, acum este percepută ca fiind o adevărată ameninţare pentru români. Acest lucru se vede şi în următoarele componente ale complexului de frici sociale: lipsa locurilor de muncă, reducerea veniturilor, nesiguranţa locului de muncă, lipsa de perspectivă.

Femeile sunt îngrijorate în proporție mai scăzută de criza politică (principala îngrijorare a bărbaților), principala lor preocupare fiind pentru creșterea prețurilor (care ocupă locul doi pentru bărbați). De asemenea, acestea sunt îngrijorate cu privire la sănătatea personală, în timp ce în top 3 al îngrijorărilor bărbaților se află lipsa locurilor de muncă, pe lângă celelalte două aspecte deja menționate.

Diferențe în ordinea priorităților apar și în funcție de mediul de rezidență: în timp ce pentru cei din mediul urban, primele trei îngrijorări sunt criza politică, creșterea prețurilor și frica de boală, pentru cei din rural acestea sunt creșterea prețurilor, criza politică și lipsa locurilor de muncă.

Cu cât respondenții înaintează în vârstă, cu atât îngrijorarea cu privire la starea de sănătate personală este menționată de ponderi mai mari ale acestora și îngrijorarea cu privire la lipsa locurilor de muncă în ponderi mai reduse.

Respondenții cu studii superioare sunt îngrijorați de criza politică în proporție semnificativ mai ridicată (46%) decât cei cu studii medii (28%) sau elementare (18%), cei din urmă fiind îngrijorați în proporții mai ridicate de creșterea prețurilor, de boală sau de lipsa locurilor de muncă.

4. Evenimentele cele mai importante care au marcat opinia publică în 2017

Decesul regelui Mihai I este considerat a fi evenimentul cel mai important, aceasta devansând protestele de la începutul anului sau marcarea intrării în anul centenarului statului naţional.

Funeraliile fostului rege al României au reprezentat un moment de emoţie colectivă care au egalat un alt moment de mobilizare emoţională, cel al protestelor. Evenimente cu impact mai mic, dar semnificativ, au fost creşterile de salarii şi pensii, Ordonanţa 13 ca decizie politică (o menţionează 3% din populaţie), schimbarea Guvernului Grindeanu sau debutul unei mari crize politice.

La întrebarea deschisă care solicita celor intervievaţi să indice un eveniment politic major al anului 2017, aproape o treime dintre români pun schimbarea legilor justiţiei pe primul loc, evident evaluând neunivoc, deci diferit, acest eveniment politic. Pe locul al doilea sunt manifestaţiile faţă de Ordonanţa 13 a Guvernului, apoi majorarea salariilor din mediul bugetar, schimbarea Guvernului Grindeanu şi Reforma fiscală adoptată de guvern.

În timp ce pentru cei mai mulți dintre respondenții trecuți de vârsta de 35 de ani, evenimentul cel mai important al anului 2017 a fost moartea Regelui Mihai, pentru categoria de vârstă 18-35, cele mai importante evenimente au fost protestele din ianuarie - februarie 2017.

Dacă luăm în considerare nivelul de educaţie, pentru persoanele intervievate care au studii superioare, cele mai importante evenimente ale anului au fost protestele de la începutul său (15%), moartea Regelui Mihai (14%) și Ordonanța 13/legile justiției (7%), în timp ce, pentru cele cu studii medii, topul este: moartea Regelui (10%), ziua națională (7%) și protestele de la începutul anului (6%). Peste jumătate dintre respondenții cu studii medii sau elementare nu pot da un exemplu de eveniment important din 2017, în timp ce, în cazul celor cu studii superioare, proporția este mai apropiată de o treime.

5. Românii detestă politica

Dacă îi întrebăm direct pe respondenţi despre gradul de mulţumire faţă de politica românească, atunci avem măsura exactă a nemulţumirii generale faţă de sistemul politic de la noi: doar 9% dintre români se declară mulţumiţi.

Dacă ne raportam la populaţia între 18 şi 50 de ani, atunci acest procent este de 5%, doar vârstnicii de peste 65 de ani sunt mulţumiţi în proporţie de 20%. Nu este vorba doar de o polarizare a opiniilor politice, normală în orice studii de acest gen, unde cei care sunt simpatizanţii guvernanţilor sunt mai pozitivi faţă de politică, iar cei care sunt în opoziţie, în mod evident, mai nemulţumiţi. Nici în cazul votanţilor PSD (75% nemulţumiţi) sau ALDE (85% nemulţumiţi) situaţia nu este radical diferită. Este foarte clar că dincolo de emoţiile şi de ataşamentul politic, românii consideră politica o ameninţare la adresa vieţii lor personale şi sociale.

6. Încrederea în instituţii

Acesta este un bun indicator al crizei, dar şi o bună explicaţie pentru pesimismul românilor faţă de politică în general.

Uniunea Europeană este pe primul loc, cu puţin peste 50%, acest fapt având ca explicaţie poate si degradarea încrederii în forţele politice interne. Putem spune că încrederea în UE s-a consolidat uşor în acest an pe măsura percepţiei crizei politice majore din România şi a imposibilităţii găsirii unui consens intern.

Primarul localităţii rămâne în fruntea instituţiilor politice interne, lucru care este explicabil prin distanţa socială mai mică percepută de oameni faţă de această instituţie.

De altfel, Uniunea Europeană şi primarul localităţii sunt singurele instituţii care depăşesc 50% încredere, următoarele fiind mass-media şi Preşedinţia României, aflate în jurul pragului de 40%. Banca Naţională a României se situează în zona de 30% încredere, destul de scăzută faţă de ultimii ani, iar ONG-urile sunt apreciate doar de un sfert din populaţie. Pe ultimele locuri, la nivele care nu s-au modificat semnificativ pe parcursul crizelor din ultimii 5 ani se situează: instituţia Primului Ministru, Parlamentul şi partidele politice, cu nivele de încredere în intervalul 20%  -10%.

Când vine vorba despre încrederea în Uniunea Europeană, categoriile de populație care declară că au încredere multă sau foarte multă sunt bărbații și tinerii între 18 și 35 de ani. Aceleași tendințe sunt valabile și în cazul încrederii în BNR, în acest caz adăugându-se și categoria respondenților cu studii superioare.

În mass media au încredere multă sau foarte multă în proporții mai ridicate bărbații, persoanele de peste 35 de ani, respondenții cu studii elementare sau medii și cei din mediul rural.

În Președintele țării au încredere în pondere ușor mai crescută bărbații, cei care locuiesc la oraș, precum și susținătorii PNL și USR.

În Primul-ministru, dar și în Parlament și partide politice în general, au încredere în proporție semnificativ mai ridicată respondenții trecuți de 65 de ani, precum și votanții PSD sau ALDE.

7. Responsabilităţi pentru modul în care merg lucrurile

Principala responsabilitate pentru modul în care merg lucrurile în România este a Guvernului, consideră 47% dintre români, urmează apoi Parlamentul şi Preşedintele cu valori care depăşesc cu puţin 20%.

8. Orientări de politică externă

Românii cred că în anul care vine politicienii ar trebui să crească apropierea faţă de Germania şi Statele Unite ale Americii, în această ordine de preferinţe.

Categoriile de populație care susțin în pondere mai ridicată ideea potrivit căreia România ar trebui să aibă o relație mai bună cu Germania în anul 2018 sunt bărbații, persoanele peste 35 de ani și respondenții din Transilvania și Banat.

O relație mai bună cu SUA este susținută în proporție mai ridicată de persoanele de peste 65 de ani comparativ cu celelalte categorii de vârstă.

Cu cât sunt mai tineri sau mai puțin educați, cu atât respondenții consideră în proporție mai redusă cum că în 2018 ar trebui ca România să aibă o relație mai bună cu Moldova.

9. Bilanţ politic subiectiv: succese şi esecuri la 100 de ani de stat naţional

Puşi să evalueze prin întrebare deschisă care a fost evenimentul cel mai important care a marcat România în ultima sută de ani, o treime dintre români nu poate facă această evaluare, nu găseşte un răspuns. Dintre cei care răspund la întrebare, cei mai mulţi consideră că revoluţia din 1989 este evenimentul major, Unirea de la 1918 este al doilea cel mai important, iar pe locul al treilea se află integrarea în Uniunea Europeană. 7% din populaţie consideră instaurarea regimului comunist ca fiind evenimentul major, o nostalgie care reapare mai ales în perioadele de criză politică.

Când vine vorba despre realizările din ultimii 100 de ani din istoria României, bărbații menționează în proporție mai ridicată Marea Unire și regimul comunist, în timp ce femeile au dificultăți în proporție semnificativ mai ridicată să dea un exemplu în acest sens (39% NȘ/NR, comparativ cu 25% în cazul bărbaților).

Deși realizarea menționată cel mai frecvent la nivelul întregului eșantion este ieșirea de sub comunism, unirea este menționată de către cele mai multe (24%) dintre persoanele de peste 65 de ani drept cea mai mare realizare a țării din ultimul veac, în timp ce tinerii o menționează în proporție de 9%; pentru aceștia din urmă, o realizare demnă de menționat în proporție mai ridicată o constituie aderare la Uniunea Europeană (13% vs. 4% în cazul vârstnicilor).

Persoanele cu studii superioare amintesc în ponderi mai ridicate aderarea la Uniunea Europeană, ieșirea de sub comunism sau Marea Unire și în pondere mai scăzută regimul comunist. În rândul acestei categorii de populație, doar 13% dintre respondenți nu știu sau nu doresc să menționeze o realizare, comparativ cu 32% la nivelul eșantionului total.

Paradoxul este legat de faptul că la capitolul eşecuri avem o mai mare şi mai fragmentată varietate de variante pe care publicul le oferă. Leadershipul din ultimii 27 de ani  se afla pe primul loc - 13% cumulând liderii care s-au aflat la putere cu conducerea actuala. Căderea comunismului, cu doar 10%, dar aflată pe al doilea loc, este considerată de oameni ca un eşec pentru România şi aici fiind vorba tot de un efect al nostalgiei. Abia pe locul trei apare incriminarea comunismului (7%).

Bărbații văd Revoluția de la 1989 sau căderea comunismului drept cel mai mare eșec al țării noastre din ultimul secol în proporție ușor mai ridicată decât femeile, inversul fiind valabil când vine vorba despre lipsa locurilor de muncă sau migrația forței de muncă.

Era comunistă este văzută de către respondenții cu studii superioare drept un eșec al ultimului secol în proporție mai ridicată decât de cei cu studii elementare sau medii; această categorie de populație menționează în proporție mai ridicată și abdicarea regelui/renunțarea la monarhie.

10. Agenda publicului pentru următorul deceniu

Când sunt chestionați prin întrebări deschise despre ce ar trebui să facă politicienii în următorii 10 ani, românii amestecă măsuri concrete cu rezultate ale politicii. Crearea de locuri de muncă stabile şi bine plătite este principala revendicare, completată cu o țintă-rezultat: creşterea nivelului vieţii, optimizarea bunăstării. Pe treapta a treia, foarte aproape de primele două se află și o cerere pentru politică, adică guvernare rațională, în numele interesului comun. Oamenii consideră, de asemenea, că, dincolo de alte subiecte, este foarte importantă dezvoltarea economică și obţinerea de performanţe în domeniul economic. Foarte aproape de aceste puncte de agendă publică avem dezvoltarea învăţământului de calitate şi combaterea corupţiei. Următorul calup de obiective menţionează îmbunătățirea ocrotirii sănătăţii şi realizarea infrastructurii rutiere, cu procente semnificative intrând în primele opţiuni de agendă publică realizarea unei legislaţii coerente sau stabilitatea politică.

Crearea locurilor de muncă drept prioritate a guvernanților cu privire la societatea românească în următorii 10 ani este menționată mai ales de către femei, respondenți din mediul rural, rezidenți din Moldova și persoane cu studii medii sau elementare. Performanța/dezvoltarea economică, în același timp, este menționată mai ales de bărbați, respondenți din mediul urban, cu studii superioare.

O guvernare rațională/ Urmărirea intereselor populației este un aspect menționat cu precădere de persoanele peste 50 de ani.

De ce detestă românii politica?

Cum se ajunge la o asemenea percepţie negativă și la acest nivel de neîncredere în politica românească? Avem de-a face cu o temă interesantă de reflecție, iar cercetările sociologice, cum este cea de față, oferă explicații. Iată câteva dintre acestea:

1.       Prima cauză sunt oamenii care conduc, politicienii, cu calitățile şi defectele lor, precum și echipele care gestionează diferite procese politice. Oamenii percep că nu sunt ascultaţi de către politicienii pe care i-au votat și că nevoile lor nu contează.

2.       Instituțiile nu sunt credibile, sunt percepute ca fiind nefuncţionale şi corupte. Prin oamenii care le populează şi prin modul în care se raportează la orizontul de așteptare al publicului, instituțiile nu sunt percepute ca fiind îndreptate spre a servi interesele publicului. Încrederea in instituțiile politice este fundamentul încrederii sociale generale, componentă de bază a capitalului social. România este o ţară cu un potenţial scăzut de capital social, ceea ce conduce la o mare pierdere de populație în ultimii ani.

3.      Rezultatul politicilor publice este o mare injustiție socială. Românii se simt ”victime” ale unui sistem politic şi social inegalitar, ameninţaţi cu sărăcia si excluderea socială. Aproximativ 5 din 10 români consideră că, în ultimii 5 sau 10 ani, inegalitățile dintre oameni, în România, au crescut, iar 44% dintre intervievați consideră că, în viitor, inegalitățile dintre români vor crește. Când vine vorba despre principala cauză pentru care unii oameni sunt mai săraci decât alții, cei mai mulți dintre intervievați consideră că acest lucru se întâmplă din cauza societății care nu le oferă șanse – 52%, în timp ce doar 23% cred că este vorba despre cauze care țin de meritul și talentul lor, iar 20% despre lipsa norocului sau a șansei.

4.      Statul este considerat ca fiind prea puţin prezent în oferirea de şanse egale, românii spun că trăiesc într-o societate profund nedreaptă. Intervenția statului în viața economică și socială este insuficientă, 8 din 10 respondenți sunt de părere că statul intervine prea puțin în viața economică și socială, în timp ce 1 din 10 consideră că intervine atât cât trebuie și mai puțin de atât consideră că intervine prea mult. Chiar dacă refuză protecția socială pasivă, trei sferturi dintre români considerând că persoanele care beneficiază de ajutor social sau de șomaj ar trebui să ofere ceva în schimb societății, totuşi când sunt întrebați dacă sistemul de protecție socială de la noi este excesiv, doar 14% spun că este excesiv, 44% că este insuficient, iar 38% se poziționează la mijlocul scalei, spunând că este potrivit.

5.      Egalitatea în fața legii este o mare problemă. Egalitatea în fața legii este un drept despre care doar 25% dintre românii intervievați consideră că se ține cont în România, în timp ce trei sferturi dintre aceștia consideră că acest drept tinde să nu fie respectat decât în mică măsură sau deloc. Chiar dacă oamenii nu înţeleg prea bine ce se întâmplă în cadrul polemicilor privind modificările din legile justiției, ei simt în acest moment o mare insatisfacţie față de această componentă a calității subiective a calității vieţii. O mare parte a scăderii încrederii în politica din ultima vreme vine și din percepţia că politicienii vor schimbări în justiţie care să le ofere un avantaj lor, nu să mărească egalitatea in fata legii.

6.      În fine, oamenii percep o distanţă socială foarte mare fata de instituțiile politicii centrale. Singura formă de politică în care romanii au o relativă încredere este politica locală, cel mai bine personificată de primar și primărie. Majoritatea cetățenilor consideră că instituțiile centrale sunt mai puţin interesate de nevoile lor reale, fiind mai corupte şi mai apropiate de interesele personale sau de grup ale oamenilor politici.

BAROMETRUL ÎNCREDERII ÎN INSTITUȚII. PARTEA ÎNTÂI: JUSTIȚIA

Percepţia publică despre corupţia din România: o creştere fără precedent

În studiul Barometrul încrederii în instituţii, realizat de IRES, în 9-10 martie 2015, 49% dintre persoanele intervievate spun că, în acest moment, lucrurile în România merg într-o direcție bună, în timp ce 40% consideră că acestea merg într-o direcție greșită.

               

Majoritatea persoanelor intervievate, 77%, au o părere foarte bună sau bună despre faptul că, în ultimele luni, mulți oameni politici sunt acuzați de corupție, sunt condamnați sau arestați preventiv. Despre acest lucru tind să aibă o părere bună în proporție mai ridicată bărbații și respondenții cu studii superioare. În același timp, cumulativ, o proporție covârșitoare a respondenților, 95%, este de părere că, în România, corupția este foarte răspândită (70%) sau destul de răspândită (25%). Doar 3% dintre aceștia cred că este puțin răspândită, iar 1% spun că nu este răspândită deloc.

               

Aproape jumătate dintre intervievați consideră că este mai răspândită corupția în administrația centrală decât în cea locală, în timp ce 16% cred că este invers, iar 31% cred că, de fapt, corupția este răspândită în egală măsură atât la nivelul administrației locale, cât și la nivelul celei centrale. Respondenții cu studii medii tind să vadă în proporție mai ridicată corupție la nivel central, cei fără studii la nivel local, iar cei cu studii superioare cred în proporție mai ridicată cum că este răspândită atât la nivel central, cât și la nivel local. Respondenții din Transilvania și Banat consideră că este mai răspândită în administrația centrală, iar cei din Moldova o văd în proporție ușor mai ridicată la ambele niveluri.

                O proporție semnificativă a persoanelor intervievate, 57%, consideră că există politicieni care sprijină lupta împotriva corupției în mod sincer. Respondenții care au absolvit cel mult clase gimnaziale tind să răspundă afirmativ la această întrebare în proporție mai ridicată.

Televizarea luptei anticorupţie este gustată de public

                Când este vorba despre reflectarea mediatică a fenomenului, 57% dintre participanții la studiu declară că sunt interesați sau foarte interesați de transmisiunile televiziunilor pe tema arestărilor și condamnărilor din ultima perioadă. Respondenții din Transilvania și Banat se declară interesați de aceste transmisiuni în proporție mai ridicată, iar cei din Moldova în proporție mai redusă. Cu toate acestea, majoritatea respondenților creditează transmisiunile televizate cu încredere în ceea ce privește contribuția lor la diminuarea fenomenului corupției, 36% spunând că sunt siguri că acestea pot contribui la acest lucru, iar 41% considerând că probabil acest lucru se întâmplă. Cu cât respondenții sunt mai educați, cu atât convingerea că transmisiunile televizate pot contribui la diminuarea corupției se regăsește mai rar în rândul acestora.

DNA beneficiază de cea mai ridicată încredere din partea publicului

                Toate instituţiile care activează în sistemul juridic din România beneficiază de nivele de  încredere mult superioare majorităţii instituţiilor din România.

               

În justiția din România, în general, au încredere multă sau foarte multă 41% dintre respondenți, în timp ce o proporție mai ridicată - 56%, spun că au mai degrabă puțină sau foarte puțină încredere. Bărbații declară că au multă sau foarte multă încredere în justiție în proporție semnificativ mai ridicată decât femeile, la fel persoanele cu studii superioare.

                În tribunale au încredere multă sau foarte multă 37% dintre intervievați, în timp ce 57% au mai degrabă puțină sau foarte puțină încredere în aceste instituții. Din nou, bărbații declară că au multă sau foarte multă încredere în aceste instituții în proporție mai ridicată decât femeile. Încrederea în judecătorii se prezintă foarte similar cu cea în tribunale - 37% au foarte multă sau multă încredere, iar 58% puțină sau foarte puțină.

                În Ministerul Justiției, de asemenea, au încredere multă sau foarte multă 38% dintre intervievați, în timp ce 57% dintre ei spun că au mai degrabă puțină sau foarte puțină încredere în acest minister. Și în acest caz, bărbații tind să aibă multă sau foarte multă încredere în această instituție în proporție mai ridicată decât femeile.

                În CSM spun că au multă sau foarte multă încredere 42% dintre intervievați. Această opinie este mai des întâlnită în rândul bărbaților, devenind mai răspândită, de asemenea, odată cu creșterea nivelului de educație. În curțile de apel au încredere tot 42% dintre participanții la studiu, bărbații în proporție ușor mai ridicată, la fel persoanele cu studii superioare și cele care locuiesc în Transilvania sau Banat.

                Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de multă sau foarte multă încredere din partea a 48% dintre participanții la acest studiu, cu precădere din partea bărbaților, a persoanelor cu studii superioare și a celor din Transilvania și Banat sau Moldova.

                Direcția Națională Anticorupție reușește performanța de a beneficia de multă sau foarte multă încredere în rândul a 63% dintre intervievați. Ca până acum, aceste opinii se regăsesc în proporție mai ridicată în rândul bărbaților, precum și în rândul persoanelor cu studii medii sau superioare.

                În DIICOT, de asemenea, au multă sau foarte multă încredere peste 50% dintre respondenți - 55%, proporția crescând la 61% în rândul bărbaților.

Codruţa Kövesi: o încredere fără precedent  pentru cineva din sistemul juridic  din România

                În Codruța Kövesi, Procurorul şef al DNA, au multă sau foarte multă încredere 43% dintre persoanele intervievate, în timp ce 45% spun că au puțină sau foarte puțină încredere în această personalitate publică, iar 9% declară că nu o cunosc. Bărbații, în schimb, au încredere în Codruța Kövesi în proporție de 52%, iar persoanele cu studii superioare în proporție de 49%.

               

În Monica Macovei declară că au încredere multă sau foarte multă 23% dintre intervievați, proporția acestora crescând atunci când ne uităm doar la persoanele cu studii superioare la 34%.

               

În Tiberiu Nițu, Procurorul General al României, au multă sau foarte multă încredere trei din zece respondenți.  Bărbații tind să aibă încredere în această personalitate în proporție mai ridicată, la fel persoanele care au studii medii sau superioare, comparativ cu cele care au absolvit un nivel de educație inferior. Respondenții din Moldova, de asemenea, tind să aibă încredere în Tiberiu Nițu în proporție ușor mai redusă.

               

Percepţia publică despre dreptate

16% dintre persoanele intervievate spun că au avut de a face cu sistemul de justiție în ultimii cinci ani. Cu cât sunt mai educați, cu atât proporția respondenților care răspund afirmativ la această întrebare crește. De asemenea, respondenții din regiunea de Sud a țării tind să facă acest lucru în proporție ușor mai ridicată decât cei din Moldova sau din Transilvania și Banat.

                Jumătate dintre persoanele care spun că au avut de a face cu justiția în ultimii cinci ani spun că au făcut acest lucru în calitate de reclamant sau de păgubit, în timp ce un sfert au fost acuzați sau inculpați, iar o zecime martori. Aproximativ jumătate dintre acestea, de asemenea, apreciază că au fost tratate bine sau foarte bine atunci când au avut de a face cu sistemul de justiție - 52% - , în timp ce 47% apreciază că au fost tratate mai degrabă prost sau foarte prost. Proporții similare ale respondenților apreciază, astfel, că s-ar fi făcut dreptate sau nu în cazul lor: 51% spun că s-a făcut dreptate, iar 44% că nu s-a făcut dreptate. În același timp, 5% dintre aceștia nu știu ce răspuns să dea la această întrebare.

Caracteristicile cercetării:

Volumul eșantionului: 1.118 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 3%

Perioada anchetei: 9-10 martie 2015

Mai multe detalii sunt disponibile în raportul de cercetare.

  IRES - Barometrul increderii in institutii: Justitia

PRIMUL SONDAJ DE OPINIE DUPĂ ALEGERI

ROMANIA POLITICĂ DUPĂ ALEGERILE PREZIDENȚIALE 2014

DIRECTIA ESTE BUNĂ, SPUN 55% DINTRE ROMÂNI

La câteva zile de la organizarea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale și de la anunțarea câștigătorului, proporția respondenților care consideră că lucrurile în România merg într-o direcție bună este semnificativ mai ridicată decât media înregistrată de-a lungul ultimului an. Înainte de campanie electorală erau de această părere 24% dintre respondenți, în timp ce, în acest moment, proporția celor care consideră că lucrurile merg în direcția bună este de 55%. Această proporție este similară celei a respondenților care declară că, atunci când se gândesc la viitor, sunt mai degrabă optimiști (53%). Se observă că proporția optimiștilor nu crește semnificativ comparativ cu perioada de dinaintea alegerilor, cu toate că percepția cum că lucrurile în România merg în direcția bună este declarată de un număr semnificativ mai ridicat al persoanelor intervievate.

Persoanele de vârstă medie, între 35 și 64 de ani, tind să considere în proporție mai ridicată cum că lucrurile în România merg într-o direcție bună, comparativ cu persoanele mai tinere sau mai în vârstă. Tinerii sunt de părere că lucrurile merg într-o direcție greșită în cea mai ridicată proporție – 52,4%, doar 40,6% considerând că direcția este bună. Persoanele cu studii medii, de asemenea, sunt cele mai pesimiste în aprecierea direcției în care merg lucrurile în țară, iar cele cu studii elementare sunt cele mai optimiste. La fel, respondenții din mediul rural și cei din Transilvania și Banat declară într-o proporție mai ridicată că sunt de părere că lucrurile merg în direcția bună. Votanții lui Klaus Iohannis sunt de părere că lucrurile merg în direcția bună în proporție mai ridicată cu 25% decât cei ai lui Victor Ponta.

Respondenții sub 50 de ani tind să fie mai optimiști în ceea ce privește viitorul, în timp ce aceia trecuți de această vârstă tind să fie rezervați în proporție mai ridicată. Proporția pesimiștilor este similară în rândul tuturor categoriilor de vârstă. Cu cât sunt mai educați, cu atât respondenții tind să fie mai rezervați atunci când se gândesc la viitor, cea mai ridicată proporție a pesimiștilor, dar și a optimiștilor, regăsindu-se în rândul persoanelor cu studii elementare. Moldovenii sunt pesimiști în proporție de 17,6%, în timp ce ardelenii în proporție de 6,5%. Aceștia din urmă sunt cei mai optimiști dintre români în acest moment. Votanții lui Klaus Iohannis sunt optimiști cu privire la viitor în proporție mai ridicată cu 12% decât votanții lui Victor Ponta.

Principalul efect al alegerilor prezidențiale este creșterea optimismului, dar mai ales a indicatorului global privind direcția în care se îndreaptă țara. În general acestă stare euforică resimțită la nivel societal se resoarbe în două trei luni, după trecerea sărbătorilor.

IOHANNIS  - 61% INCREDERE!

Increderea în personalitățile politice și în instituții evoluează tot pe o curbă ascendentă.  Încrederea populației în Klaus Iohannis cunoaște o creștere spectaculoasă din perioada de dinaintea campaniei și până la anunțarea victoriei sale în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, de la 25% dintre intervievați care aveau multă sau foarte multă încredere în el înainte de campania electorală la 61% dintre aceștia care dau aceleași răspunsuri în urma organizării celui de-al doilea tur de scrutin. Încrederea în Traian Băsescu nu pare a fi afectată de evenimentele recente, menținându-se constantă în jurul nivelului de 23%. Se înregistrează o ușoară creștere, însă. Încrederea în Victor Ponta, pe de altă parte, prezintă o scădere în urma pierderii alegerilor, ajungând de la 33% la 27%.

Klaus Iohannis se bucură de încredere în proporție mai ridicată din partea bărbaților, a tinerilor și a persoanelor cu studii superioare. Regiunea țării unde are cel mai ridicat scor de încredere, așa cum este de așteptat, este Transilvania (foarte multă + multă încredere – 69,3%), iar cea unde se bucură de cel mai scăzut scor este Sudul țării (foarte multă + multă încredere – 55,7%). De asemenea, Klaus Iohannis se bucură de încrederea a 28,5% dintre votanții lui Victor Ponta. Victor Ponta, pe de altă parte, se bucură de încrederea a doar 6,7% dintre votanții lui Klaus Iohannis.

ÎNCREDERE ÎN INSTITUȚIILE STATULUI

Pe fondul valului de emoție remarcat în rândul populației, caracteristic unei perioade în care se întâmplă evenimente de o importanță socială ridicată, se remarcă o ușoară creștere în unele dintre instituțiile fundamentale ale statului, cu precădere, așa cum era de așteptat, în cazul Președinției – creștere a încrederii de la 24% înainte de campanie la 56% post alegeri. Alte creșteri semnificative se observă în cazul încrederii în Parlament, de la 16% la 22%, precum și în cazul Băncii Naționale a României, de la 58% la 64%.

Bărbații tind să crediteze instituția Președinției cu multă sau foarte multă încredere în proporție mai ridicată decât femeile (61% vs. 51%). Persoanele de vârstă medie, de asemenea, în timp ce nivelul cel mai scăzut de încredere în această instituție se observă în rândul tinerilor sub 35 de ani. Cu cât sunt mai educate, cu atât persoanele intervievate declară un nivel de încredere mai ridicat în instituția Președinției. Dintre votanții lui Victor Ponta, doar 36,9% își declară încrederea în această instituție.

O AGENDĂ PENTRU PREȘEDINTE

             99% dintre persoanele intervievate declară că au auzit de victoria lui Klaus Iohannis în turul al doilea al alegerilor prezidențiale de duminica trecută. Prima măsură pe care ar trebui să o ia Klaus Iohannis în calitate de Președinte al României, în opinia celor mai multe dintre persoanele intervievate, face referire la crearea locurilor de muncă – 15,2%. Următoarea măsură considerată prioritară de o proporție semnificativă a intervievaților este combaterea corupției – 13,9%.

Prima țară pe care ar trebui să o viziteze noul Președinte al României după învestire este Germania, în opinia a aproximativ 40% dintre persoanele intervievate. Alți 10% dintre intervievați consideră că prima țară vizitată ar trebui să fie Statele Unite ale Americii, iar 7% menționează Republica Moldova.

Cei mai mulți dintre respondenți sunt optimiști atunci când sunt întrebați dacă sunt de părere că Iohannis va reuși să își pună în practică promisiunile electorale, majoritatea tinzând să creadă că da. 29% dintre participanții la studiu spun că acest lucru se va întâmpla cu siguranță, în timp ce 53% dintre ei consideră că este mai degrabă probabil ca acest lucru să se întâmple. Doar 14% dintre respondenți înclină să fie de părere că acest lucru nu se va întâmpla. O proporție similară a optimiștilor privind respectarea promisiunilor de către Klaus Iohannis sunt de părere că România va beneficia de sprijinul Germaniei datorită faptului că are un Președinte de etnie germană; 37% dintre respondenți declară că sunt siguri că acest lucru se va întâmpla, în timp ce 43% consideră că acest lucru este probabil. Doar 16% dintre intervievați sunt mai sceptici din acest punct de vedere.

CONTINUAREA PROIECTELOR LUI TRAIAN BĂSESCU? MAJORITATEA SPUNE ”NU”!

Unul din doi români este de părere că proiectele lui Traian Băsescu nu ar trebui continuate de Klaus Iohannis; în același timp, 40% dintre participanții la studiu sunt de părere că noul Președinte al României ar trebui să continue aceste proiecte, iar 12% nu pot da un răspuns.

            Continuarea proiectelor lui Traian Băsescu este susținută în proporție mai ridicată de către bărbați, tineri, persoane cu studii superioare, din mediul urban și de către votanții lui Klaus Iohannis.

Dintre cei care sunt de părere că proiectele lui Traian Băsescu ar trebui duse mai departe de către Klaus Iohannis, cei mai mulți amintesc reforma justiției, precum și combaterea corupției. Aceste două aspecte sunt urmate de proiectele legate de îmbunătățirea sau menținerea relațiilor externe, precum și de reducerea numărului de parlamentari și de îmbunătățirea infrastructurii. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor intervievate nu știu ce proiecte ale Președintelui Traian Băsescu ar trebui continuate de Klaus Iohannis.              

SCHIMBAREA GUVERNULUI PONTA

Majoritatea respondenților intervievați în cadrul acestui studiu – 62% - nu susțin schimbarea guvernului actual în favoarea instalării unui guvern PNL, considerând că nu este bine ca un singur partid să dețină toată puterea. În același timp, 32% dintre aceștia ar susține această idee, deoarece și-ar dori schimbarea guvernului Ponta.

Susținerea schimbării guvernului crește odată cu scăderea vârstei respondenților, de la 20,7% în cazul persoanelor de 65 de ani și peste la 43,9% în rândul celor între 18 și 35 de ani. Moldova este regiunea în care această idee are cei mai puțini susținători – 24,6%, comparativ cu o medie de aproximativ 33% în celelalte regiuni ale țării. De asemenea, votanții lui Klaus Iohannis sunt de părere că ar trebui instalat un guvern PNL în proporție de 48,9%, comparativ cu votanții lui Victor Ponta, care susțin același lucru în proporție de 6,4%.

INVINGĂTORUL IA TOTUL (DESPRE O MICĂ INGRATITUDINE A PUBLICULUI)

Sociologii au observat de câteva decenii deja că, după alegeri, o parte dintre cei care au fost de partea pierzătorului din alegeri se mută la învingător, iar declarațiile retroactive privind prezența la vot demonstrează o exagerare.  După ce Iohannis a câștigat detașat alegerile, a început să se dezvolte un entuziasm de masă, 10 % dintre votanții lui Victor Ponta declară că au votat Klaus Iohannis, procentul învingătorului ajungând la 66%. Nimic nou, știm de sute de ani că ”victoria are 1000 de părinți, înfrângerea este orfană”.  În cadrul aceluiași mecanism de prezentare a sinelului în public și supunere la dezirabilitatea socială românii declară că au fost la vot într-o proporție de 92%.  In 2004, la turul al II lea la o prezentă de 55%  supra-raportarea din declarații a fost de 77% iar in 2009, de la prezenta de 57% în țară, prezența din declarații a ajuns la 85%. Fenomenul este european, cu o medie undeva în jur de sub  10 %, la noi însă  se afla în ultimele decenii undeva intre 20-30%.

RAPORTUL DE CERCETARE IL GĂSIȚI AICI:

http://www.ires.com.ro/articol/280/romania-politica-dup--alegerile-prezidențiale-2014

Acțiunea socială ca antidot al disperării

Am cunoascut un mediu de dezbatere ca un paradis. Nu am crezut ca exista in Romania. O echipa de tineri care cred in dezbatere, schimbare si modernizare. Si care se bat pe locurile limitate pentru a participa la conferinte.

Le-am vorbit acelor tineri despre pesimism si incredere sociala. In loc de 15 minute cat am promis am vorbit 47 de minute. Nu m-au oprit, iar eu nu mi-am dat seama. Cred ca le-a placut, dar si acum mi-e rusine si nu imi pot inchipui cum de nu mi-am dat seama cum trecea timpul, mai ales ca trebuia sa plec la o alta conferinta.

Le multumesc si imi cer scuze.
Multumesc Cristian Dascalu!