interviu Crina Dunca
Vocea Transilvaniei
Vasile Dâncu: Este greu de schimbat politica din România după Traian Băsescu. De ce? Simplu, Traian Băsescu a fost totalmente pe gustul poporului chiar dacă la final a avut niște probleme de scădere a încrederii. A fost Tătucul – jucător, adică ceea ce așteaptau oamenii. A fost votat de două ori împotriva sistemului și a majorității media. Acum sunt mulți deștepti care spun că vor liniște, dar este o ipocrizie, sau nu își dau seama. Cum spuneau filosofii antici: nu te poți scălda de două ori în același râu. Nici noi nu vom reveni la liniștea de dinainte de Traian Băsescu. Deja se vede în agenda pe care publicul o face pentru noul președinte: locuri de muncă, dreptate socială, salarii și pensii mari, adică exact ceea ce nu poate face Președintele României. Iohannis este un alt tip de personalitate, un ardelean așezat, dar nu este exclus să se schimbe un pic datorită presiunii publice. Orice politician când vede că începe să scadă în sondaje începe să acționeze, mai ales dacă i se reproșează că nu acționează. Președintelui Iohannis o să i se facă în scurt timp reproșuri adversarii politici sau media că este indiferent, că nu se implică sau că a pactizat cu sistemul, și atunci va fi obligat probabil să iasă la joc. Până acum a rezistat bine unor încercări de a-l scoate prematur în ring, dar va rezista oare cinci ani? În fond, nu cred că ar fi bine să devină un arbitru liniștit, cred că trebuie să-și folosească uriașa simpatie și popularitate pentru a promova idei de schimbare și proiecte de modernizare. Trebuie să electrizeze opinia publică, să motiveze organizațiile neguvernamentale și chiar Parlamentul sau Guvernul. Sper că noul Președinte nu va sta pasiv să aștepte următoarele alegeri și, în plus, va găsi cele mai bune mijloace pentru a sprijini la schimbarea logicii sistemului politic. Suntem într-o fundătură care este total neproductivă și duce la cheltuirea ineficientă a resurselor, la stagnare și depopularea României.
Ce rol va avea ”Partidul” Facebook și Diaspora în agenda președintelui, în primul an de mandat?
Vasile Dâncu: Diaspora va fi uitată repede, de fapt, și la alegeri, a fost doar un motiv pentru acțiune politică în țară. Încă trăim o euforie a victoriei contra sistemului politic și a guvernului, dar în scurt timp această emoție se va resorbi. Aici trebuie să distingem între mai multe tipuri de diaspora. Sunt cel puțin trei categorii de diasporeeni, cum cred eu că ar trebui să-i numim (nu diasporezi!). Prima categorie este reprezentată de românii din lume care nu mai au cetățenie română și care sunt plecați definitiv. Este un grup numeros, unii plecați de mai multe generații, alții plecați recent. Pe acești oameni trebuie să-i ținem aproape, să-i ajutăm să rămână și români, și să sperăm că se vor întoarce odată, sau măcar să sperăm că vor promova România în societățile lor. Pe vreme în care eram ministru însarcinat cu diaspora am început discuțiile pentru a promova un proiect de lege și apoi o modificare constituțională pentru ca românii din diaspora, cu dublă cetățenie, să poată ocupa funcții în statul român, în administrație, guvern sau chiar pentru a candida la Președinție. Am început atunci discuțiile împreună cu Dl. Dinu Zamfirescu și lideri ai comunităților românești din Europa și America de Nord. Recunosc că nu mai știu unde s-a ajuns cu această inițiativă, dar eu resușisem să conving guvernul și grupul nostru parlamentar de acest lucru.
A doua categorie este cea a românilor din jurul României care azi sunt, fără voia lor, cetățenii altor state, comunitățile din Serbia, Moldova, Ucraina, Bulgaria sau Ungaria. Acești oameni trăiesc adevărate drame și presiuni inimaginabile (exclusiv Republica Moldova, evident) și care nu ar trebui abandonați. Ar trebui să-i sprijinim mereu cu fonduri, dar și cu presiuni asupra statelor vecine pentru ca să poată să-și păstreze identitatea și cultura. Dubla cetățenie ar trebui stimulată și chiar preocuparea pentru a vota la alegerile din România.
În fine, noua diaspora, cea formată din emigrația recentă sau doar migrația recentă, deoarece jumătate dintre românii din Europa sunt temporar la lucru în țările respective, mulți având perspectiva sau chiar dorința de a face niște bani și a se întoarce. Aceste trei diaspore au probleme diferite și trebuie o strategie serioasă de ajutorare, unde votul nu este cel mai important lucru. Dreptul de vot trebuie asigurat, dar trebuie să ne gândim mai departe. Dacă ne limităm la discuția despre vot suntem doar niște demagogi sau șmecherași care ne gândim să le exploatăm votul. Ceea ce uită cei mai mulți politicieni care fac demagogie pe această temă este că diaspora poate să voteze data viitoare contra dreptei, când ea va fi la putere și va reprezenta sistemul. Trebuie trei strategii serioase pentru cele trei tipuri de diaspora, sper să înțelagă asta Guvernul dar și președinția.
În scurt timp vom auzi din nou voci care vor ataca diaspora și vor pretinde că nu au dreptul să ne dea lecții. Vor fi apoi din ce în ce mai mult. Diaspora este răspândită, nu are cum acționa unitar. Doar dacă și-ar face un partid politic, acest lucru ar putea produce ceva. Nu știu dacă ar schimba politica sau țara în bine, dar ar putea încerca. Aș lansa această idee, această provocare diasporei noastre. Dar asta sigur cu condiția să nu ”locuiască” doar pe Facebook.
Faccebook-ul nu va avea mare forță anul viitor, este doar un mijloc și o potențialitate instrumentală. În sine, nu va avea existență politică, sensul în care m-ați întrebat. Poate va redeveni important în 2016.
Credeți că va reuși Klaus Iohannis să se ridice la așteptările imense ale românilor?
Vasile Dâncu: În primul rând trebuie să mai coboare așteptările românilor, pentru că acum se află într-un punct de maximă excitație. La asemenea așteptări nu se poate ridica nici Dumnezeu, iertată fie-mi expresia și gândul blesfemic. Înțeleg însă că nu ne referim la așteptările pe care le exprimă azi oamenii cu nonșalanță și inconștiență: salarii mari, locuri de muncă, pensii decente, țară fără de corupție, meritocrație. Aici președintele nu poate face mare lucru singur, nu are nici atribuții, nici bugete, nici oamenii pentru aceste proiecte. De fapt acestea sunt așteptări de tip rezultate, derivate din alt mod de a guverna sau de a face politică. Klaus Iohannis este investit cu o speranță de mai bine. Oamenii își vor modela așteptările, dar vor să vadă semnele unei schimbări. Vor să se iasă din această logică a conflictului politic permanent, a unei administrații corupte și a lipsei de rezultate vizibile în modernizarea serviciilor sociale gen sănătate și educație. Un singur om nu poate face mare lucru pentru aceste așteptări diverse și profunde, chiar să fie Einstein. Este nevoie de o echipă, aici este bătălia lui Klaus Iohannis. Marele lui partid nu poate oferi asta până la capăt, deoarece resursele de intelighentia din toate partidele sunt limitate. Trebuie să caute cu atenție în universități sau în alte zone, să nu se grăbească, să caute oameni care sunt obsedați de anumite proiecte, nu doar sinecuriști sau gureși care se justifică prin faptul că s-au luptat pentru victoria lui. Cred că trebuie să caute oameni care nu sunt samurai politici, mereu puși pe bătălie, ci oamenii care pot dialoga cu tot spectrul politic dar și cu societatea civilă.
Daca va reuși, atunci victoria lui va fi și victoria României. Deocamdată nu putem face nici un pronostic, dar îi doresc succes!
Pentru Victor Ponta și Guvernul său anul 2015 va sta sub semnul iminentei schimbări? Va face față moțiunilor de cenzură pe care le pregătește PNL? Vom avea alegeri anticipate în 2015?
Vasile Dâncu: Greu de crezut că noua dreaptă regrupată, cu președinte ales, va avea răbdare până în 2016. Cred că primavara este așteptată pentru ca să se construiască vreo ambuscadă pentru Guvernul Ponta. Va fi o adevărată minune dacă Victor Ponta va rezista pâna în 2016.
Victor Ponta va rezista dacă va dovedi că știe să joace și în apărare, nu doar în atac. Iar pentru apărare contează mult coeziunea echipei, solidaritatea, sacrificiul pentru ceilalți și alte lucruri. În actuala situație se văd mai mult strategii personale de salvare sau imagine, puține lucruri se fac pentru apărarea colectivă. Nu cred în mitul că opoziția știe că nu este pregătită să ia puterea și nu vrea să atace. După ce va trece iarna și va fi condusă de vreo serafică doamnă, greu de atacat frontal, se poate să-și descopere vocația de a face națiunea fericită de la masa guvernului.
Cine credeți că va câștiga bătălia pentru conducerea PSD: reformatorii sau baronii? Va reuși PSD să se reformeze cu adevărat?
Vasile Dâncu: Nu sunt optimist, am fost de câteva ori, dar mi-a trecut. Mi-aș dori însă foarte mult ca să avem un partid de stânga modern, dinamic, iubit de tineri și intelectuali, un partid progresist care nu este obsedat doar de voturi, ci este obsedat de viața celor mulți și bunăstarea lor. Propunerile lui Dragnea sunt dure, vor fi sabotate din toate partile. Ar trebui luate în serios. În plus, ceea ce propune Liviu Dragnea trebuie compensat cu alte proiecte de modernizare, pozitive, constructive, motivaționale, ale lui sunt deocamdată limitative, constrângătoare.
Dincolo de acestea este nevoie de o nouă solidaritate internă. Partidul câștigă în niște județe din Sud sau Moldova, dar pierde marea bătălie datorită exemplului acelor județe, a stilului oamenilor de acolo de a face politică. În acest timp, social democrații din Transilvania și Banat sunt considerați membri de categoria a doua și sunt mereu umiliți sau damnați, criticați că devin miniștri, deși pierd alegerile. Ori acest lucru îl crede și îl spune mereu chiar președintele partidului. Nu au înțeles, deși le-am spus asta de zeci de ori, că nu sunt organizațiile din Transilvania de vină, că este puțin probabil ca 15 organizații județene să fie formate doar din proști, trădători sau leneși. Sunt elemente structurale și istorice care fac ca PSD să piardă în Transilvania, în nici un caz ideea de stânga sau social democrația.
Când făceam politică eram mereu întrebat în Ardeal (se întamplă și acum) de ce accept să stau alături de diferiți baroni locali sau baroni centrali compromiși, de ce nu facem un partid modern, european, poate chiar ardelean. Și acum, tot mai multă lume cere să facem un PSD de Transilvania și Banat, o altă variantă a social democrației. Sigur, spun tuturor că asta nu se poate face, e prea multă suspiciune față de noi ardelenii și o generală dorință a tuturor de centralism maxim. La un examen lucid ne dăm seama că sunt multe capete înfierbântate și în Transilvania și un asemnea proiect politic, chiar dacă ar fi limitat la PSD, ar putea crea efecte neașteptate. Ori pentru noi, ardelenii, România este proiectul cel mai important și nu e caterincă asta, noi simțim asta și suntem educați de mici să nu facem concesii când este vorba de acest lucru.
Cu toate astea, dacă nu ar fi atât de conformiști politicienii și șefii din Transilvania s-ar enerva într-o zi și ar hotărî ieșirea din această situație de umilință. Ar spune că nu este normal să accepți ca aluviuni peremiste venite în PSD să jignească o întreagă regiune a țării doar pentru că a câștigat mai multe voturi la alegeri. Ar pune pumnul în pieptul furtunii și s-ar organiza cumva ca acest lucru să nu se mai întâmple. Nu prevăd însă vreo răscoală în viitorul apropiat, am văzut că oamenii se obișnuiesc ușor cu umilința de la București, este veche și costurile, deși imense pe planul imaginii de sine, nu se văd cu ochiul liber când se uită unii la alții și zâmbesc.
Baroni și reformatori? Deocamdată sunt puțini reformatori, iar pe baroni îi împuținează DNA. Nu prevăd mari lupte, nu este cine să le ducă, sunt puțini oameni care au bărbăția să se opună pe față unei situații care este clar că nu le convine.
Pe de altă parte, văd că președintele PSD face apel la forțe proaspete dinafară care îl critică pe Ion Iliescu și nerealizările sale. Erau voci și în partid care de acum 10 ani au făcut asta, dar nu au fost sprijinite nici măcar tacit. Toți se ascundeau atunci și făceau pace separată cu Vanghelie care era marele păzitor la puritatii ideologice și făcea des propunerile de excludere. Altădată toți se fereau de aceste tipuri de discursuri, iar acum este greu de știut dacă este vorba de un captatio benevolentiae sau o dorință sinceră de a deschide partidul spre diversificare și modernizare. Ar fi comic, daca nu ar fi foarte trist. Dar dacă se va reuși gruparea tuturor celor care au măcar o tresărire de stânga în niste forumuri de discuții, tot ar fi un lucru minunat care ar merita orice sacrificiu din partea conducerii de astăzi.
Există riscul să se rupă PSD și să se creeze noi partide de stânga?
Vasile Dâncu: Greu să se rupă PSD, mitul unității este mai puternic decât orice alt imperativ. Dar ar putea fi o soluție. PSD a tot simulat diferite alianțe cu partide mai mici, dar niciodată nu a avut parteneri care să acopere tot spectrul de stânga, de la extremă la centru. Fragmentarea stângii și reorganizarea ei sub forma unei federații de partide, poate chiar conduse de PSD, ar putea aduce mai mult electorat. Trebuie un mesaj mai diversificat și mai ales o stângă care să poată valorifica filonul intelectual și emoțional al acestui curent politic. În acest moment PSD are o imagine de partid corupt, de partid al baronilor, chiar dacă și dreapta are fix aceleași probleme. Stânga însa a rămas demodată, anchilozată, chiar dacă a mai acceptat la varf intelectuali, diplomați sau tineri. A rămas să se adreseze unui public care între timp s-a transformat, a căutat mereu un public captiv, în timp ce lumea se schimbă repede iar muncitorii din marile fabrici și platforme au dispărut. Ce stângă este asta care se bazează doar pe pensionari și bugetari și care nu caută să aibă mesaj pentru lucrătorii din marile corporații, paltforme comerciale exploatați la sânge de noul capitalism românesc sau străin. Stânga trebuie să se lupte pentru drepturi (inclusiv cel de a vota), nu să limiteze drepturi sau să cedeze presiunii neoliberale în ceea ce privește contractele de muncă sau protejarea salariaților în fața patronatului. O stângă veritabilă caută să oblige capitalul autohton sau străin să facă contracte de muncă pentru tineri absolvenți, nu rămâne captiva unei iluzii ideologice, o aberație bună doar pentru Rusia, pe care o plimbăm din discurs în discurs: cota unica.
Nu știu ce gândește Victor Ponta în acestă direcție, dar ar trebui să stimuleze diversificarea stângii, poate chiar federalizarea ei. Atenție, precizez, nu vreau federalizarea României, cum s-ar putea să mă acuze vreun mare comunicator de tip nou, vorbesc despre zona partidistă de stânga.
Care ar fi previziunile economice și sociale pentru România anului 2015? Care ar fi principalele măsuri care ar trebui luate?
Vasile Dâncu: Dacă ne uităm la EUROSTAT vedem că guvernul Ponta a avut rezultate excelente. Ce a lipsit a fost un story credibil și niște purtători de mesaj neuzați în luptele și polemici inutile de le televiziuni prietene. Pur și simplu cred că o comunicare excesivă a ucis comunicarea Guvernului. Dar cred că anul viitor ar fi unul bun din punct de vedere economic, dacă Guvernul Ponta 4 va fi lăsat să conducă. Nu este campanie electorală și se va da drumul la investiții iar premisele sunt bune. Rămân valabile promisiunile inițiale: scăderea poverilor fiscale care să faciliteze creșterea numărului de locuri de muncă, o mai bună colectare și absorbție mai bună la fonduri europene.
Cum va evolua politica externă a României în 2015? (intrarea în Spațiul Schengen, relaţiile cu SUA şi Rusia sau China – un investitor promis în ultima perioadă)
Vasile Dâncu: Avem un nou titular pe politică externă și trebuie să așteptăm primele semne ale voinței prezidentiale. Bănuiesc că nu se vor schimba direcțiile mari. Adică relațiile cu SUA vor fi perfecte, dar nu intrevăd posibilitatea ca Președintele SUA să desemneze un ambasador (o dovadă vie că mai avem de lucru până să convingem că merităm certificatul de bună purtare). Sper că Germania va fi mai activă în zona noastră și vom face progrese în parteneriatul cu Republica Moldova, chestiune în care Germania ne poate sprijini decisiv. Spaima de Rusia și comunism a fost subiect de campanie, deci ne vom arăta opțiunea proeuropeană aruncând cu pietre peste gard în ograda marelui vecin de la răsărit. Noul Președinte pare mai puțin dornic de a face spectacol politic și asta ar putea să ne dea mai multă previzibilitate și seriozitate în relațiile externe. Dar depinde și aici de consilieri și echipă, de ministrul de externe și colaborarea dintre palate. Sper ca pragmatismului lui Aurescu și cumințenia lui Iohannis să dea rezultate. Relația cu China va merge înainte dar greu, poticnit, pentru că va fi sabotată discret dar consistent de partenerii noștri europeni dar și de dezorganizarea noastră la care putem adăuga șiretenia și experiența milenară de negociere a chinezilor care vor căuta să plătească costuri cât mai mici pentru orice investiție. Adică normal, de înțeles, dar în combinație cu birocrația noastră poate însemna moartea unor proiecte generoase și din care ar câștiga toate părțile.
AICI:
http://www.voceatransilvaniei.ro/previziuni-2015-vasile-dancu-despre-sperantele-romanilor-de-la-klaus-iohannis-la-asemenea-asteptari-nu-se-poate-ridica-nici-dumnezeu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu