Se afișează postările cu eticheta alegeri prezidentiale 2014. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta alegeri prezidentiale 2014. Afișați toate postările

01 decembrie, 2014

STAREA NAȚIUNII DE ZIUA NAȚIONALĂ



Ziua Națională îi găsește pe români mai  optimiști și mai puțin îngrijorați cu privire la conducerea țării, politică sau economie. Sunt principalele concluzii ale Barometrului Starea Națiunii realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES.
Mai mult de jumătate dintre români (58%) continuă să aprecieze drept bună direcția în care se îndreaptă țara, spre deosebire de sub 25% în septembrie 2014. În același registru se situează și gradul de optimism cu privire la viitor, 55% dintre respondenți afirmă că sunt optimiști și doar 12% se declară pesimiști, iar 32% se declară rezervați.

Mândri că sunt români
Dacă 45% dintre români se auto-evaluează ca fiind mai degrabă fericiți, 36% spun că sunt mai degrabă nefericiți, iar 18% se poziționează nici fericiți, nici nefericiți.
91% dintre români se simt mândri că sunt români, dar cred că românii sunt mai degrabă ghinioniști decât norocoși.
Evaluarea fericirii românilor în prezent raportată la perioada de dinainte de 1989 este mai degrabă negativă: 27% dintre respondenți cred că oamenii sunt mult mai fericiți și ceva mai fericiți în prezent, în timp ce 48% îi evaluează ca fiind mai nefericiți, iar 13% cred că sunt la fel de nefericiți.
Atunci când vine vorba despre problemele personale cu care se confruntă românii în momentul de față, observăm că pe primul loc se află starea de sănătate (20%), pensiile și salariile mici (15%), dar și problemele legate de lipsa locurilor de muncă a banilor, șomajul (11%).
Doar 15% dintre cei chestionați spun că în ultimul an au avut tot ceea ce au avut nevoie, 13% declară că au avut destul de mult din ce le-a fost necesar, 48% că le-au lipsit unele lucruri, iar 24% susțin că le-au lipsit foarte multe lucruri.

După alegeri - mai puțin îngrijorați de politică și conducerea țării
Printre cele mai mari îngrijorări ale românilor continuă să se afle: corupția (89% dintre respondenți se declară îngrijorați și foarte îngrijorați), prăpastia dintre săraci și bogați (83%), starea de sănătate (82%), nivelul șomajului și salariile (79%), poluarea (78%) și starea mediului înconjurător (77%).
Față de luna septembrie, îngrijorarea românilor cu privire la conducerea țării a scăzut de la 74% la 48%, iar cea legată de politică de la 69% la 59%.
Cea mai mare problemă a țării, în momentul de față, este în opinia unui sfert (23%) dintre participanții la studiul IRES șomajul (lipsa locurilor de muncă). Următoarea problemă majoră este corupția (17%), urmată de dificultățile economice și conducerea țării (11%) sau de nivelul de trai/ipsa banilor (5%). Dacă în septembrie, într-un studiu similar, conducerea țării era indicată drept a doua problemă majoră a țării de către 14% dintre respondenți, tendința acestui indicator este în scădere.
65% dintre cei chestionați consideră că situația economică a țării este, în prezent, proastă și foarte proastă. O proporție mai mare dintre respondenți (37% în decembrie, față de 38% în septembrie) tind să aprecieze că față de anul trecut starea economiei este la fel și doar 7% cred că economia merge mai rău acum decât în urmă cu un an. Dacă vorbim despre comparația cu anul 2004, 32% dintre respondenți cred că starea economiei este mai bună în prezent, iar 10% cred că este mult mai bună decât înainte de revoluție. În ceea ce privește economia, datele arată un relativ optimism al românilor: 58% dintre respondenți cred că în următorii 5 ani starea economică a țării va fi ceva mai bună decât este în prezent (cu 15% mai mulți decât în septembrie 2014), iar 13%  cred chiar că va fi mult mai bună (4% mai mulți decât în septembrie 2014).

Mai optimiști și cu mai mare speranță în viitor, dar critici asupra prezentului
68% dintre cei chestionați susțin că se simt, în general, în siguranță.
Trei sferturi dintre români (74%) cred că în România este, în prezent, destul și foarte greu să înaintezi o plângere atunci când drepturile îți sunt încălcate.
75% dintre participanții la studiu cred că în România este destul și foarte greu să îți deschizi o afacere.
75% apreciază că în România  este destul și foarte greu să îți cumperi o casă.
83% sunt de părere că în România este, în prezent, destul și foarte greu să ai un trai decent.
91% susțin că în România este, în prezent, destul și foarte greu să crești un copil fără să îi lipsească nimic.
93% consideră că în România este, în prezent, destul și foarte greu să câștigi mulți bani.
82% cred că tinerii care termină, în prezent, o facultate în România nu au șanse să își găsească un loc de muncă. 61% dintre cei chestionați ar sfătui un tânăr absolvent de facultate să plece pentru a-și găsi un loc de muncă în străinătate. Procentul este în scădere față de luna septembrie a acestui an.
Dacă în luna septembrie mai mult de o treime dintre români apreciau că nu mai există nicio șansă pentru România și lucrurile vor merge din ce în ce mai rău, la finalul lunii noiembrie doar un sfert dintre cei chestionați mai cred acest lucru.
79% dintre participanții la studiu sunt de acord cu afirmația conform căreia situația economică din România se va îmbunătăți în următorii 10 ani, cu 16% mai mulți decât în septembrie 2014.
71% dintre respondenți se pronunță în favoarea ideii conform căreia tinerii educați după 1989 vor duce la schimbarea radicală a clasei politice din România în următoarele decenii, cu 11% mai mulți decât în septembrie 2014.
85% dintre cei chestionați spun că au încredere în viitor, cu 9% mai mulți decât în septembrie 2014.
Dacă în septembrie 2014, 24% dintre participanții la studiu declarau că nu mai au nicio speranță pentru viitorul țării, la finele lui noiembrie doar 19% mai sunt în acord cu această afirmație.
73% dintre cei chestionați sunt de acord cu afirmația că românii sunt mai inteligenți decât majoritatea respondenților, iar 85% cu ideea conform căreia cea mai mare problemă a țării este reprezentată de clasa politică.
39% dintre cei chestionați (cu 5% mai mulți decât în septembrie) cred că oamenii obișnuiți pot schimba ceva în mersul lucrurilor, însă doar 32% simt că le sunt respectate drepturile cetățenești.
Puțin peste jumătate dintre respondenți (51%)  cred că România este o țară civilizată, în timp ce 45% cred contrariul.

În ceea ce privește evaluarea unor aspecte legate de România, respondenții au concluzionat:
Aproape jumătate dintre respondenți spun că România este frumoasă (48% în noiembrie față de 53% în septembrie), 14% cred că nu este deloc bine condusă (față de 24% în septembrie, 5% consideră că este foarte sigură (față de 7% în septembrie), 10% apreciază că nu este deloc dezvoltată economic, 48% susțin că este foarte coruptă (față de 42% în septembrie).

Metodologia studiului:
Volumul eșantionului: 1.330 indivizi de 18 ani și peste
Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național
Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,8%
Interviurile s-au desfășurat prin metoda CATI (interviuri telefonice)
Perioada anchetei: 25 noiembrie 2014

Studiul integral îl găsiți mai jos:


27 noiembrie, 2014

GENERAȚIA FACEBOOK ȘI CONVERGENȚA MEDIA AU DUS LA VICTORIA LUI KLAUS IOHANNIS

(STUDIU POST-ELECTORAL PRIVIND MOTIVAȚIILE ALEGĂTORILOR ÎN TURUL AL DOILEA AL ALEGERILOR PREZIDENȚIALE) 


Cercetările realizate de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie - IRES pentru a explica mecanismele sociale ale votului din turul al doilea al alegerilor prezidențiale au confirmat unele concluzii ale celor care au făcut observații empirice, dar nesistematice: convergența între Facebook, televiziune și telefonie mobilă a fost rețeta care a dus la marea mobilizare la vot în turul al doilea.
Elementul declanșator a fost modul de organizare de către Guvern a secțiilor din diaspora și reacția instituțională guvernamentală. Spațiul public devine prin rețele de socializare un spațiu emoțional. Noul spațiu emoțional înlocuiește spațiul public și asistăm, în consecință, la o dramatizare a experienței politice,  la o mondializare sentimentală prin psihologizare, mai ales a elementelor de conflict. Modul în care diaspora românească a comunicat cu țara între cele două tururi demonstrează foarte bine acestă teză descrisă de studiile contemporane de sociologia comunicării, ceea ce  a transformat mediul emoțional în comunități de indignare. Această mondializare sentimentală a fost vizibilă în cadrul primăverilor arabe, dar și în alte fenomene recente deoarece în societatea emoțiilor nu există granițe, dispar distanțele, chiar dacă emoțiile foarte intense sunt de scurtă durată.
Un lucru care explică posibilitatea creșterii rapide a unei emoții este fenomenul convergenței media (Mc Chesney, R. W., Corporate Media and the Threath to Democracy, New York, 1997), mediile se amplifică una pe alta, televiziunea poate deveni cutie de rezonanță pentru Facebook sau invers. Credem că pentru revolta de la urne dintre turul I și II al alegerilor prezidențiale, Facebook, fără televiziune și telefonie mobilă, ar fi avut o mult mai redusă contribuție la inflamarea afectivă contra candidatului Victor Ponta, responsabil pentru administrarea defectuoasă a alegerilor, lucru interpretat ca fiind o blocare a exercitării unui drept. Cele trei canale amintite formează astăzi o transmedia, generează o cultură hibridă de convergență, de fapt, o adevărată fabrică de contestare (jamming culture) ce poartă împotriva politicii clasice o adevărată guerilla semiotică.
Cercetările recente arată că solidaritatea electronică este rapidă, dar nu are efecte pe termen lung asupra politicii, lucru foarte evident dacă studiem primăverile arabe. Curentele emoționale, dacă nu sunt captate și articulate instituțional, se pierd foarte repede, iar marile angajamente din aceste mărețe vârfuri de emoție sunt repede uitate de către participanți. 
Media are un rol important aici deoarece, așa cum constata și Paulo Virilio, sentimentul de frică este amplificat de media, întrucât milioane de oameni pot trăi sincronic aceeași emoție. ”Bomba informatică” este mai puternică decât cea nucleară deoarece propagă emoție la scară globală și poate crea panică, o comunitate suferindă a emoției. Trecem astfel de la o democrație a opiniei la una a emoției, acest lucru poate că explică foarte bine valurile de intoleranță și violență atitudinală și verbală care a cuprins rețelele în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din România.


Entuziasmul popular crește direcția bună în care merge țara

54% dintre respondenți consideră că în România lucrurile se îndreaptă într-o direcție bună (proporție semnificativ mai ridicată decât în mod obișnuit) și doar 33% menționează că lucrurile se îndreaptă într-o direcție greșită. 12% nu răspund, iar 2% dintre intervievați nu știu să o aprecieze.
Dintre persoanele intervievate, 93% declară că au fost la vot în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, iar restul de 7% declară că nu s-au prezentat la urne. O supra-raportare deja obișnuită pentru România și foarte frecventa și în UE.

Un sfert dintre votanți s-au hotărât între tururi, dar 32% spun că au fost influențați direct de incidentele din diaspora

Cei mai mulți respondenți s-au hotărât cu cine vor vota în turul al doilea al alegerilor prezidențiale înainte de derularea campaniei pentru turul 1 al alegerilor (69%), 24% s-au hotărât cu privire la acest aspect în perioada dintre turul 1 și turul 2, iar 6% dintre respondenți s-au decis în timpul campaniei pentru turul 1. 2% dintre cei intervievați nu știu sau nu răspund la această întrebare.
65% dintre persoanele chestionate menționează că modul în care s-a desfășurat votul în turul 1 în diaspora nu le-a influențat decizia de a merge la vot, iar 32% declară că acesta le-a influențat decizia. 3% dintre respondenți nu știu sau nu răspund la această întrebare.
42% dintre respondenți menționează că au avut un membru al familiei în străinătate pe perioada votului, iar 58% spun că nu au avut.

Sfaturile rudelor sau ale prietenilor din diaspora au fost decisive. Televiziunile care au transmis protestele din străinătate au fost cel mai important catalizator

Mai mult de jumătate (53%) dintre cei 42% care au avut un membru al familiei în străinătate pe perioada votului au discutat cu aceștia despre vot, iar 47% dintre ei, nu au discutat acest aspect cu membrii familiei aflați în străinătate.
88% dintre cei chestionați declară că nu au fost sfătuiți să voteze cu un anume candidat, iar 12% declară că au fost sfătuiți în acest sens.
Dintre cei 12% care menționează că au fost sfătuiți să voteze cu un anume candidat, 28% precizează că au urmat sfatul în cauză, iar 72% declară că nu au urmat respectivul sfat.
Doar 6% dintre respondenți susțin că nu au văzut la televizor protestele românilor care nu au putut să voteze în câteva capitale europene, dar 94% dintre cei intervievați au văzut aceste proteste.
Posturile de televiziune pe care cei chestionați le-au urmărit între turul 1 și turul 2 al alegerilor prezidențiale sunt: Realitatea TV (25% dintre respondenți), Antena 3 și ProTV (câte 16%), B1 TV (8%), România TV (7%), Digi24 (6%), TVR 1 și Antena 1 (câte 5%), Kanal D (1%), alt post (2%), toate canalele (1%). 4% dintre respondenți menționează că nu au urmărit niciun canal de televiziune, iar 6% nu știu sau nu răspund la această întrebare.

Internetul – un mediu important de catalizare a protestului și de contagiune

54% dintre intervievați utilizează internetul, restul de 46% nu îl utilizează.
Dintre cei 54% respondenți care utilizează internetul, 46% au urmărit mesajele candidaților la președinție sau campania acestora, iar 54% nu le-au urmărit pe acestea pe internet.
Dintre cei 54% intervievați care utilizează internetul, 42% nu au un cont pe o rețea de socializare, iar 58% - au un cont pe o astfel de rețea.
Cel mai frecvent menționate rețele de socializare ale persoanelor intervievate (58% din cei care au astfel de conturi, dintre cei 54% care declară că folosesc internetul) sunt: Facebook (93%, prima mențiune, 1% a doua mențiune), Twitter (1% prima mențiune, 5% a doua mențiune), Yahoo (2% prima mențiune, 3% a doua mențiune), Google Plus și Skype (câte 1% prima mențiune, 1% a doua mențiune). Alte rețele de socializare amintite (a doua mențiune au fost): Hi5, Instagram, WhatsApp și LinkedIn.
Dintre cei 54% care declară că folosesc internetul, 58% menționează că au urmărit campania electorală dinaintea scrutinelor, iar 42% spun că nu au urmărit-o.
70% dintre cei care utilizează internetul consideră că internetul și rețelele de socializare au influențat participarea la vot, 24% consideră că nu au influențat, iar 6% nu știu dacă acestea au avut vreo influență asupra participării la vot.
Doar 13% dintre respondenții care au declarat că folosesc internetul au trimis sau redirecționat mesaje electorale sau de campanie pe internet, iar 87% susțin că nu au făcut acest lucru.
De asemenea, 24% dintre cei 54% care utilizează internetul au dat „like” unor pagini sau mesaje ale candidaților la alegerile prezidențiale, iar restul de 76% nu au realizat această acțiune.

”Motivele” prezenței masive de la vot în turul a lI lea. Peste 1 milion de voturi negative (vot împotriva)

Cei mai mulți dintre respondenții care au mers la vot, au făcut acest lucru pentru a vota un anumit candidat (66%), 11% au mers pentru a vota împotriva unui candidat, 6% ca să voteze pentru binele țării sau binele personal, 4% pentru a vota în favoarea schimbării, iar 3% datorită simțului civic, pentru a-și exercita un drept cetățenesc. 6% dintre cei chestionați nu știu sau nu răspund la această întrebare.
6 din 10 intervievați au mers la vot însoțiți, iar 4 din 10 – au mers la vot singuri.
Dintre cei 60% care declară că au fost însoțiți la vot, 55% menționează că au fost însoțiți de soț sau soție, 25% - de familie, 6% - de copii, alți 6% - de prieteni, 2% - de părinți, 2% - de vecini și 1% de frați sau surori.

Emoțiile pozitive și negative ale victoriei

Sentimentele pe care le-au avut respondenții la aflarea veștii că președintele ales este Klaus Iohannis au fost de: bucurie (55%), tristețe (14%), dezamăgire (2%), speranță (1%), mâine/frustrare (0.7%), surprindere/uimire (0.5%), liniște (0.4%), respectiv ușurare (0.3%). 19% dintre respondenți declară că nu au avut nici un sentiment, iar 6% nu știu sau nu răspund întrebării.
67% dintre cei chestionați consideră că Iohannis a meritat să câștige, 18% - că nu a meritat, iar 15% nu știu sau nu răspund.
46% dintre respondenți consideră că declarațiile lui Traian Băsescu nu au contribuit la victoria lui Klaus Iohannis, 31% cred că acestea au contribuit la victoria președintelui ales, iar 22% dintre respondenți nu știu.

Peste 15% dintre votanții lui Ponta trec în tabăra învingătorului, când sunt chestionati despre turul I

68% dintre cei chestionați declară că au votat cu Klaus Iohannis, iar 32% declară că au votat cu Victor Ponta.
Dintre respondenții care declară că au votat în primul tur al alegerilor prezidențiale, 49.9% susțin că l-au votat pe Klaus Iohannis, 31.6% - pe Victor Ponta, 5.2% - pe Călin Popescu Tăriceanu, 4.4% - pe Monica Macovei, 2.8% - pe Elena Udrea, 2.3% - pe Corneliu Vadim Tudor, 0.8% - pe Teodor Meleșcanu, 0.4% - pe Dan Diaconescu, 0.3% - pe William Brînză și 0.1% - pe Zsolt Szilagyi.
Partidele pentru care respondenții declară că au o simpatie sunt: PSD (9%), PNL (5%), ACL (2%), PDL (2%), UDMR (0.8%), PNȚCD (0.3%), USL (0.3%). 74% dintre respondenți menționează că nu au nicio simpatie pentru vreun partid politic.

Impactul campaniei electorale

Dintre activitățile electorale menționate, respondenții precizează că au întâlnit: afișarea semnelor sau afișelor electorale în zona în care ei locuiesc (79%), reclame electorale la TV sau radio (61%), vizitarea la domiciliu pentru prezentarea de informații despre candidatul pe care respectivii susținători îl sprijineau (11%). Câte 1% dintre respondenți menționează că le-au fost (lor sau unui membru al familiei) oferite bani, alimente sau bunuri mai scumpe cu scopul de a fi determinați să voteze pentru candidatul pe care susținătorii îl sprijineau, respectiv că au fost amenințați (ei sau un membru al familiei) cu scopul de a fi determinați să voteze pentru candidatul pe care susținătorii în cauză îl sprijineau.

Votul din diaspora și reacția neadecvată a Guvernului – explicația pentru victoria lui Klaus Iohannis

Respondenții din Transilvania și Banat declară că modul în care s-a desfășurat votul în ultimul tur din diaspora a avut o influență asupra deciziei lor de vot în proporție mai ridicată decât respondenții din Moldova sau din Sudul țării.
Votanții lui Klaus Iohannis, de asemenea, declară în proporție aproape dublă (40,4%) comparativ cu votanții lui Victor Ponta (22,6%) cum că desfășurarea votului din diaspora a avut o influență asupra propriei decizii de vot.
Femeile declară în proporție mai ridicată decât bărbații cum că au discutat despre vot cu o persoană din familie care să fie plecată în străinătate în perioada organizării celui de-al doilea tur de scrutin; de asemenea, respondenții de 50 de ani și peste spun acest lucru în proporție mai ridicată decât cei sub 50 de ani. Mai mult, cu cât sunt mai educați, cu atât respondenții care au avut pe cineva din familie în străinătate pe perioada votului declară că au abordat acest subiect în discuțiile pe care le-au avut cu acele persoane. Participanții la studiu din Transilvania și Banat declară că au discutat aceste lucruri cu persoanele din familie plecate în străinătate în proporție mai ridicată decât rezidenții din alte regiuni ale României.

Bunicii au ascultat de nepoți și fii

Respondenții sub 35 de ani declară în proporție semnificativ mai ridicată decât cei trecuți de această vârstă cum că au primit pe timpul alegerilor un sfat de a vota cu un anumit candidat. De asemenea, cu cât sunt mai educați, cu atât respondenții declară în proporție mai ridicată că au primit asemenea sfaturi. Rezidenții din Transilvania și Banat, comparativ cu cei din Moldova sau cu cei din Sudul țării, de asemenea, declară că au primit sfaturi privind opțiunea lor de vot pe perioada alegerilor pentru funcția de Președinte al României.
Dintre cei care au primit un asemenea sfat, respondenții cu vârsta de 65 de ani și peste au tins să îl urmeze în proporție semnificativ mai ridicată decât în rândul celorlalte categorii de vârste, conform propriilor declarații (55,6%). Persoanele între 35 și 64 de ani au făcut acest lucru în măsură mai redusă comparativ cu cele sub sau peste acest interval de vârste.
Respondenții cu studii superioare care au primit un sfat privind opțiunea lor de vot au ales să țină cont de acesta în proporție foarte redusă – 2%, comparativ cu persoanele cu studii elementare sau medii, care au făcut acest lucru în proporție de 60%, respectiv 33%.
Respondenții care au rezidența în mediul rural, de asemenea, au tins să țină cont de aceste sfaturi în proporție mai ridicată decât aceia cu rezidența în mediul urban, la fel și cei din Transilvania și Banat, comparativ cu respondenții din Sudul țării sau cei din Moldova.

Votanții lui Iohannis mai internauți și mai determinați pentru vot negativ

Votanții lui Klaus Iohannis declară că au ținut cont de aceste îndemnuri în proporție dublă comparativ cu votanții lui Victor Ponta (31,9% vs. 14,8%).
Votanții lui Klaus Iohannis declară că folosesc internetul în proporție de 58,3%, în timp ce proporția votanților lui Victor Ponta care fac acest lucru este cu aproximativ 16% mai redusă. Mai mult, internauții care l-au votat pe Klaus Iohannis au urmărit mesajele de pe internet și campania candidaților din mediul online în proporție semnificativ mai ridicată comparativ cu proporția internauților care l-au votat pe Victor Ponta.
Proporția din rândul votanților lui Victor Ponta care declară că principala motivație pentru a-și exercita dreptul de vot în favoarea unui anumit candidat este mai ridicată decât a celor din rândul votanților lui Klaus Iohannis (71,6% vs. 66,1%), care declară, în același timp, în măsură mai ridicată cum că principala lor motivație a fost să voteze împotriva celuilalt candidat (16% vs. 5,2%).

Victoria – bucuria celor tineri și mai ales a ardelenilor și bănățenilor

Cu cât sunt mai tineri, cu atât respondenții declară în proporție mai ridicată că sentimentul avut la aflarea veștii victoriei lui Klaus Iohannis a fost unul de bucurie (60,9% în rândul categoriei 18-34 de ani, comparativ cu 44,9% în rândul categoriei 65+ ani). După cum este de așteptat, distribuirea respondenților care declară că au avut un sentiment de tristețe la aflarea acestei vești este inversă (9,3% în rândul categoriei 18-35 ani vs. 22,4% în rândul persoanelor de 65 de ani și peste. Respondenții cu studii medii sau superioare au avut un sentiment de bucurie atunci când au văzut că alegerile au fost câștigate de Klaus Iohannis în proporție mai ridicată decât cele cu studii elementare. Cel mai puțin s-au bucurat de victoria acestuia respondenții din Sudul țării (49,3%), iar cel mai mult, așa cum era de așteptat, respondenții din Transilvania și Banat (61,8%).
Respondenții de sex masculin consideră în proporție mai ridicată decât cei de sex feminin cum că Iohannis a meritat să câștige aceste alegeri prezidențiale.  Mai mult, cu cât persoanele intervievate sunt mai tinere, cu atât acestea declară acest lucru în proporție mai ridicată: 79,1% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, comparativ cu 55,1% dintre respondenții cu vârsta de 65 de ani și peste. Și în acest caz se observă o diferență în funcție de nivelul de educație al intervievaților, persoanele cu studii medii și cele cu studii superioare considerând că Iohannis a meritat victoria în proporție semnificativ mai ridicată decât cele cu studii elementare.



Metodologia studiului:
Volumul eșantionului: 1.271 indivizi de 18 ani și peste
Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național
Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,9%
Interviurile s-au desfășurat prin metoda CATI (interviuri telefonice)
Perioada anchetei: 18-24 noiembrie 2014

Mai multe detalii găsiți în raportul de cercetare.


10 noiembrie, 2014

ZIDUL DIN CARPAȚI

Teoria zidului aflat pe crestele Carpaților


În 1996, când Samuel P. Huntington scrie lucrarea sa Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, lansează ideea că moartea ideologiilor va face ca lumea să se întoarcă la starea ei naturală, adică o stare definită prin conflicte culturale, iar aceste conflicte se bazează pe diferențe de natură religioasă și culturală. Cartea are succes mai ales datorită superficialității și stilului jurnalistic, a judecăților spectaculoase, a probelor sumare sau hilare, este criticată masiv de mediile academice, însă lase urme pentru că este intens mediatizată. “Ipoteza mea, scrie Huntington, susține că sursa fundamentală a conflictului în această lume nouă nu va fi determinată de aspectul economic sau de cel ideologic. Marea diviziune în rândul rasei umane și sursa dominantă a conflictelor va fi cea culturală. Statele naționale vor rămâne în continuare cei mai importanți actori în problemele lumii, însă principalele conflicte între națiuni și grupuri din diferite civilizații. Ciocnirea civilizațiilor va domina politica mondială. Linia dintre civilizații va reprezenta în viitor linia frontului”. Practica a arătat că violențele neprovocate între state s-au rărit considerabil, contrazicând tezele respective și argumentația, iar acest concept de civilizație este sumar și plin de contradicții, chiar lumea arabă arătând că factorul religios este pulverizat de cel etnic. Ca să nu mai vorbim despre conceptul de ”civilizație vestică” ce nu ține cont de partea ei catolică și cea protestantă sau diferențele dintre lumea germanică și cea de factură latină, iar Amartya Sen în cartea sa ”Identitate și violență: Iluzia unui destin” arată, just credem noi, că un conflict între civilizații apare doar atunci când oamenii își reduc identificarea la o singură determinație (catolici sau doar ortodox, de exemplu), în momentul în care introducem alte determinări sociale observăm că apar alte surse de identitate mult mai importante. Dar nu despre acest subiect vreau să discut, ci despre o urmă care a rămas în cultura noastră. Huntington sugerează că o graniță se află pe Carpați, în Transilvania fiind catolici și protestanți, iar la sud, majoritatea este ortodoxă. Pornind de aici, apare pentru prima dată teoria celor două Românii, exclud aici unii autori interbelici sau pesimismul cioranian care, în opera de tinerețe, vorbește despre o graniță, dar desființează atât civilizația și cultura ardeleană, dar și pe cea valahă.
Este adevărat, după pierderea alegerilor prezidențiale, în 2004, și Adrian Năstase a lansat ideea celor ”două Românii”, dar fostul lider al PSD se referea la o altă segmentare, una bazată în special pe criterii sociale și economice, criterii care au dus la un vot partajat între el și Traian Băsescu. Recunosc, uneori scriind despre Transilvania sau analizând sondaje și anchete sociologice, am mai scris și eu despre Transilvania prin prisma diferențelor față de ”regat”, dar niciodată nu am susținut că există două Românii, delimitate de o limita naturală cu toate că semnul unei mari neputințe este ca în aproape 100 de ani România nu a reușit să construiască o autostradă care să lege cele Transilvania de Sudul României și, implicit, de capitală. 
Această idee a prins aripi după primul tur al alegerilor prezidențiale desfășurate în 2 noiembrie 2014. Am citit zeci de acuze la adresa celor doi candidați care merg în turul doi, acuze în care se spune că au rupt țara în două. Pe de altă parte, mulți analiști au început să vorbească despre mari diferențe de civilizație. Dintr-o dată, Transilvania a devenit țara oamenilor liberi, a oamenilor cu viziune care au respect pentru muncă, pentru vot, în timp ce frații noștri de peste Carpați sunt leneși, proști și influențabili. Mai mult, în sudul țării, corupția este iubită de oameni, în timp ce Transilvania este taxată, iar oamenii votează pentru curățenie morală și puritate spirituală. Și eu sunt mândru că sunt ardelean și sunt, de multe ori, enervat de balcanism, dar asemenea segregări sunt ciudate. Voi reveni la argumente, însa deocamdată să analizăm această aserțiune cu exemplul Clujul, capitala civilizației transilvane, dar folosind termenul de civilizație ușor diferit de definiția lui Huntington. Votul clujenilor pentru Iohannis arată o anumită atitudine față de Ponta, PSD sau București, dar nu cred că izvorăște din atitudine anticorupție din cel puțin următoarele motive: cel puţin orașul Cluj Napoca nu a fost în 25 de ani condus niciodată de PSD, primari fiind doar oameni de dreapta Gheorghe Funar, Emil Boc și Sorin Apostu. În plus, nu știu să avem niciun alt oraș mare din România care să aibă în pușcărie primarul, președintele consiliului județean, vicepreședintele Consiliului Județean, alături de parlamentari. Klaus Iohannis a venit, la Cluj, este împreună cu această echipa de peneliști și pediști, reprezentanții acestei administrații demonstrat corupte. Dacă Klaus Iohannis a fost votat masiv este pentru că oamenii nu au făcut o judecată morală asupra echipei lui și poate pentru că au făcut o judecată aspirațională legată de personalitatea Domniei sale, de originea etnică, de dorința de a merge spre Occident, de modelul dezirabil care este Germania sau respectul nostru pentru sași. Cred că este exagerat să spunem că toți românii sunt hoți iar noi, ardelenii, suntem feciorele neprihănite, chiar dacă se pot face judecăți de nuanțare chiar în această problemă.
Zidul de civilizație care se află pe Carpați în analiza votului pentru Iohannis a părut foarte evident dacă ne uitam de pe lună la harta României, adică la o privire care simplifică foarte mult niște medii obținute pe județe.



Transilvania și Diaspora
Pornind de la similaritate dintre votul diasporei cu votul din Transilvania s-a vorbit tot mai des în mass-media că sudiștii și moldovenii nu iubesc democrația, că diaspora este socializată la altceva, că acolo s-a mutat România profundă. Nu neg că românii din diaspora au și vor avea un rol civilizator pentru cei rămași acasă, pe măsură ce se întorc și difuzează o influență culturală, am văzut cu ochii mei localități a căror față se schimbă. Dar să nu uităm, migrația internațională cea mai mare s-a făcut și se face din Moldova și Sudul României, aici avem pierderile cele mai mari de populație. Dacă toți migranții ar fi ardeleni, atunci s-ar putea susține mai ușor această teorie cuplând-o cu similaritatea de vot. Știu că diaspora este diferită, dar nu este radical diferită pentru a avea motive să spui că este altă Românie, dar nici pentru a spune că este dușmanul României, cum sugerează cealaltă parte. De ce este diaspora diferită de votul restului țării? În primul rând pentru că votează doar 150.000 din cei peste 3 milioane de români, cei mai informați, cei legați prin media sau internet de realitatea cotidiană din România. Dacă ar vota 50% dintre românii din diaspora, cred că rezultatul ar fi mult diferit de rezultatul acestei elite. Cercetați cu atenție sondajele de pe Facebook din comunități din sud, Iași, Constanţa sau Craiova. O să vedeți același vot cu cel din străinătate, Monica Macovei și Klaus Iohannis ar fi intrat în turul doi, la mare distanță de Victor Ponta. De ce? Simplu, este vorba tot de o elită, potrivit cercetărilor pe care le-am făcut în această campanie, impactul rețelelor de socializare ajunge la vreo 5% din electorat. Sigur, pentru noi, cei care zilnic stăm pe net, pentru jurnaliști, politicieni sau cercetători, internetul pare ”lumea cea largă”, dar, în realitate, este doar o nișă a realității.


Dacă ne uităm de aproape la harta electorală
Dacă ne uităm de aproape la harta electorală observăm că zidul dispare. Cât ar fi ele de imaginare, totuși frontiera e spartă de enclave și zone neomogene.

Sursa: historymaps.ro




Dacă am avea o hartă mai detaliată, am vedea și o mai mică omogenitate. Aici vedem formațiuni mai mari, dar pe o hartă în care am vedea fiecare localitate cu culoarea specifică ar dispărea și mai mult senzația de zid care ne separă. În plus, culoarea dominantă apare chiar dacă localitatea a fost câștigată de un candidat la 3 voturi distanță. Iohannis a luat și în sud foarte multe voturi, mai ales în mediul rural, la fel cum Ponta a câștigat voturi în Transilvania și Banat. Dacă am lua numărul de localități, fără a discuta și despre mărime, probabil că Ponta a avut mai multe câștigate în Transilvania și Banat, ceea ce ar fi tot un raționament superficial, care nu arată realitatea, ci doar o inferență statistică.

De unde vine fantoma zidului din Carpați?
De unde vine eroarea de raționament și aparența Zidului din Carpați (am folosit această sintagmă trimițând la cunoscutul roman al lui Jules Verne, Castelul din Carpați, tot o construcție cu apariții fantomatice) putem demonstra în mai multe moduri:
         
Votul este rațional în Transilvania și irațional în rest?
În primul rând, putem vorbi despre slaba calitate a analizei din societatea noastră atunci când punem în discuție alegerile, generată, în mare parte, de polarizarea politică. Analiza la noi caută mai degrabă să justifice angajamente politice, dar vag ideologice, și mai puțin să caute o explicație a votului ținând cont de cercetările și teoriile sociologiei, psihologiei sociale sau chiar a psihologiei cognitive.
Nu am intenția de a urmări aceste polemici și analize din mediul academic, dar la prima vedere se poate observa că această ierarhizare, segregare, în ”proști” și ”deștepți” a votanţilor vine dintr-o confuzie majoră privind explicația votului, un fel de iluzie a căutării votantului rațional, caracteristica jumătății secolului XX. Alegătorii raționali sunt considerați unii informați, interesați de alegeri și de politică, pot manipula categorii ideologice, au deschidere spre a înțelege pozițiile celorlalți, au capacitatea de a cântări alternative și de a sesiza diferențele între pozițiile politice, ei sunt atenți la liderii elitei care oferă sfaturi și soluții. Studiile sociologice de câteva decenii, mai ales pe electoratul american, locul unde s-a născut această utopie, au arătat că electoratul are o slabă capacitate de conceptualizare sociologica, slabă coerență în atitudine, nu face diferența între ideologii sau între pozițiile partidelor sau ale candidaților, are opțiuni volatile, instabile în timp. În ultimul an, mai multe cercetări pe care le-am făcut publice arată acest lucru și despre electoratul din România. Distincția stânga-dreapta nu mai funcționează în percepția publică din multe motive. Au dispărut programele politice în contextul unui pragmatism sau situaționism exagerat, personalizarea politicii (băsism, pontism), tot mai mulți politicieni fără background cultural care comunică mai puțin conceptual, tot mai multă demagogie, din ce în ce mai multă violență politică îndreptată spre țapi ispășitori. Nu pot interpreta altfel răspunsurile la o întrebare pe care am pus-o insistent în ultima perioadă în sondajele de opinie interne și la care am obținut răspunsuri care m-au descumpănit chiar și pe mine care, de 25 de ani de când fac sondaje, am văzut destule rătăciri ale electoratului. Recent am întrebat „Care credeți că este cel mai reprezentativ candidat la prezidențiale din partea dreptei politice – dintre cei care ați auzit ca vor candida în acest an? Răspunsurile au fost: Iohannis 28%, Ponta 22%, Udrea 10%, Tăriceanu 10%, Vadim Tudor 2%, Macovei 2%, Dan Diaconescu 1%, niciunul 4%, nu ştiu 19%, nu răspund 2%.
Cercetările ne-au arătat că peste 60% dintre electori au votat în ultimii ani cu cel puțin două partide, jumătate dintre aceștia având peste 3 alegeri. Școala de la Michigan a arătat că electoratul este în confuzie și incertitudine, că nu are o comprehensiune realistă asupra universului politic și că votul se face pe alte considerente: personalitatea candidatului, identificarea partizană sau socializarea politică dependentă de context sau mediul de inserție al votantului. 
De aici s-a ajuns chiar la o teorie elitistă a demonizării votului de masă, ca o malformație a democrației, câștigând ideea că apatia politică ar fi foarte bună deoarece votează doar cei conștienți și care pot mobiliza o capacitate cognitivă superioară. În ultimii ani, aceste teorii au pierdut teren ajungându-se în teoriile sociologiei electorale la explicația pluralității publicurilor, pe ideea că există mai multe publicuri în societate, iar diferențele între ele nu sunt diferențe de  natură să ducă la decizii bune sau decizii proaste, deoarece publicurile se structurează în funcție de probleme de interes din ofertele politice, vorbindu-se de un fel de ”sofisticare pluralistică”, cum s-a spus. Putem observa că și aici există ideea că educația superioară antrenează comportamente de informare mai solide și opțiuni mai argumentate. În fine, revizuirea conceptului de raționalitate s-a făcut și în ultimii ani din perspectiva psihologiei cognitive arătându-se că trebuie să părăsim căutarea raționalității și să ne oprim asupra procesualității cognitive, unde categoriile de alegători au diferite Skematas sau Scheme de alegere, un fel de scurtături logice și emoționale, procedee în care se amestecă unele considerații afective și cognitive prin care este procesată realitatea politică și se iau decizii de vot. Altfel spus, este greu să deosebești votul ”deștepţilor” de votul ”proștilor” pe criterii de calitate și consistență cognitivă sau informațională.
Să revenim la noi, unde rețelele de socializare au abundat de frustrarea ca votul celor cu studii superioare este egal cu cel al proștilor și unde candidații dreptei erau considerați ca reprezentanții ”Binelui”, iar Ponta, cel al ”Răului”, cum scrie un mare poet, foarte drag mie pentru opera lui, nu pentru transferul pe care vrea să-l facă spre silogisme politice. Pe de altă parte, nu am avut campanie, nu am avut dezbateri, oamenii au fost mereu trimiși spre raționamente de tip emoțional chiar de către liderii de opinie. Despre Ponta am aflat că este reprezentantul rușilor sau chinezilor, este viitorul dictator, criminal, corupt și altele. Despre Iohannis că este vânzător de copii, reprezentant al unei organizații fasciste, neamț care trădează interesul național și altele. Chiar dacă știm că votul nu este rațional în totalitate, la noi nimeni nu a depus eforturi ca să avem o minimă informare a electoratului asupra ”situațiunii politice”. Nici Iohannis nu a încercat să ducă o campanie mai consistentă în sudul țării, nici Ponta nu a încercat să vină din timp pentru a le explica ardelenilor că centralizarea nu este dorința sa și nici autoritarismul comunist nu va reînvia. Votul în Transilvania se explică mai mult prin mobilizarea actorilor individuali (aici partidele sunt mai slabe, toate, nu doar PSD), iar în Muntenia, Oltenia și Moldova prin forța de mobilizare a PSD, diferența de prezență la vot explicând asta mai bine decât atitudinea față de democrație, corupție, muncă și altceva. Paradigmele raţionalității votului sau paradigma normativă a cetățeanului informat și socializat corect la valori, nu poate explica o diferență regională, așa cum se poate vedea și aici.

Votul generat de clivaje sociale
În economia votului avem clivaje sociale care explică cel mai bine comportamentul într-o concepție pluralistică, dar clivajul regional este doar un criteriu, venit din realități istorice, dar nu un criteriu determinant.
Situația socială este un predictor de vot, știut fiind că săracii la noi au mai mare nevoie de stat și votează cu stânga în ultimii 20 de ani. Problema este că liderii dreptei nu sunt reprezentanții unui capitalism care nu există, ci liderii care lucrează tot la stat, s-au format la stat și lucrează în administrație, în sănătate sau educație. Diferențele sunt legate de opțiuni afective spre stânga sau spre dreapta, ceea ce se vede și în filosofiile de guvernare, desele alternanțe au ținut România pe loc, poate doar procesul de integrare ne-a adus un plus de modernizare, dar aici nu avem diferențe între stânga și dreapta. Și stânga și dreapta au fugit spre Bruxelles cu ideea că Europa ne va umple sacul. Din păcate, cu mici diferențe de viziune, nici stânga, nici dreapta nu a căutat o cale de adaptare românească, o ieșire din șablon, o cale care sa vină din valorificarea resurselor noastre și care să valorifice o viziune. Transilvania are o situație economică mai bună, sunt mai puțin săraci, iar săracii caută alte soluții, nu se bazează pe un partid de la București, asta e diferența, nu un zid de civilizație.
O altă aparență vine tot din simplificare excesivă și folosirea statisticii în mod simplist, ceea ce creează false coerențe. E adevărat că votanții Monicăi Macovei au fost la urne în proporție mai mare decât cei ai celorlalți candidați, dar raportat la 5%, un electorat mic. Macovei a luat 198.000 de voturi de la cei cu studii superioare, dar Ponta a luat 575.000, sigur mai puțin decât Klaus Iohannis care a luat 835.000. Dar Udrea? Nu va mirați, candidatul care a mizat pe frumusețe, erotism sau libido a luat 128.000 de voturi de la cei cu studii superioare, destul de aproape de voturile Monicăi Macovei. Voturile celor cu studii superioare s-au împărțit, după cum ne arată cifrele, între Iohannis și Ponta, deci nu e o împărțire regională care rupe România în două, intelectualii sunt aproape în proporţii egale în Moldova, Muntenia sau Transilvania.
În plus, cel mai detestat electorat a rămas acasă în proporția cea mai mare, nu a venit masiv să voteze cu stânga, cum am văzut că scriau unii analiști. Doar 34% dintre cei cu 10 clase și școală profesională a mers la vot și doar 44% din bătrânii peste 65 de ani. Celelalte categorii pe care le consideram superioare au avut mobilizări de peste 50%, iar cei cu studii superioare 71%. Dacă ne uităm la populația rezidentă în România, adică vreo 15 milioane, atunci procentul prezenței la vot pentru studii superioare urcă la peste 80%, deci o categorie aproape epuizată în primul tur. Ideologii dreptei îi resping nejustificat pe cei proști sau pe bătrânii cripto-comuniști sau retardați, mărirea prezenței de care spun ca au nevoie se poate face, pragmatic vorbind, mai ales pe baza acestor hulite categorii de electori.
La fel, Iohannis a luat mai multe voturi din Regat, aproape 1.700.000 față de 1.200.000 din Transilvania. Să nu mai spunem că și Iohannis a luat voturi de la cei cu maximum 10 clase – 660.000, nu departe de numărul de ”deştepți” cu studii superioare. Din nou se vede o disoluție a graniței imaginare de pe Carpați. Toate acestea arată că sociologic putem explica mai bine unele diferențe prin cauze economice sau sociale și mai puțin prin granițe regionale.

Mai multe Românii?
Sunt mai multe lumi sociale, poate că astfel sunt și mai multe Românii, dar în niciun caz nu exista două Românii cu graniță pe Carpați, chiar dacă uneori ne pare că asta se vede cu ochiul liber, alteori doar cu ochiul minții sau prin aranjarea procentelor într-o anumită ordine. Fiecare cetățean este prins în multe cercuri sociale, unde articulează diferite identități. Sunt peste 500.000 de oameni cu studii primare sau profesională care l-au votat pe neamțul Klaus și au pus în ele o speranță, egală cu a celor ”deștepți” ca valoare electorală. Nimeni nu i-a întrebat ce gândesc ei, ce vor cu votul lor. La fel, sunt peste 500.000 de români cu studii superioare care au votat Victor Ponta și nu putem spune despre ei că își doresc să vină rușii, să revină dictatura sau că sunt niște agenți ai răului. Trebuie să ne punem și aceste întrebări să căutam răspunsuri și să nu participăm la intoleranța generală, cea care creează confuzie sau teorii periculoase cum este cea a Zidului de pe crestele munților Carpați.
Politicienii sunt vinovați pentru alte lucruri, în ultimii 25 de ani, dar nu pentru că au rupt țara în două. Sunt vinovați că nu acceptă descentralizarea care ar avantaja și pe cetățeanul din Caracal, Tecuci sau Năsăud, dar ar atenua și respingerea centralismului, mai accentuata în Transilvania. Sunt vinovați pentru lipsa de curaj în asumarea unor proiecte de dezvoltare care să atenueze diferențele dintre regiuni. Sunt vinovați pentru faptul că, vedem și în această campanie, caută să speculeze defectele electoratului și nu să consolideze o cultură politică, sunt autiști sau prea închiși în găști sau triburi politice, prea liber schimbiști și prea puțin aderenți la valori.
Dar toate astea nu au produs, cel puțin până acum, niciun zid huntingtonian pe culmile Carpaților. Suferim din cauza altor ziduri pe care ceea ce numim tranziție le-a ridicat între noi în ultimul sfert de veac, poate cel mai mare zid fiind cel al neîncrederii generalizate în noi înșine, în semenii noștri sau în România. Din această cauză poate, din când în când, vedem fantoma zidului de pe crestele munţilor Carpați.



 Analiză pentru SINTEZA, Revistă de cultură şi gândire strategică, # 10

  O înfrângere și lecțiile ei Există în fotbal momente în care scorul nu mai e doar cifră, ci rană colectivă. CFR Cluj a trăit o asemenea cl...