2013

LA MULTI ANI, DRAGII MEI PRIETENI!
SĂ VĂ DEA DOMNUL UN LIKE IN 2013!

Parlamentul – o Românie în miniatură

 

Când un jurnalist te întreabă direct și simplu, cine este de vină pentru acest Parlament ciudat, ce poți să răspunzi? Mai adaugă jurnalistul: Dumneavoastră sunteți sociolog și sigur aveți o explicație. Prima tentație este să spui că electoratul este vinovatul de serviciu. În fond, toată lumea știe că fiecare popor își are conducătorii pe care îi merită. La fel de rapid unii vor spune că sunt de vină responsabilii din politică, doar ei au pus oamenii pe listă și electoratul a lucrat cu materialul clientului. Am putea da vina și pe moștenirea comunistă, ea ne-a contorsionat viețile, valorile și spiritul, dar nu cred că asta ar fi prea cinstit după peste două decenii de libertate și experiență pluralistă. Atunci cum să abordăm această chestiune, fără aceste explicații directe și facile? E bună întrebarea sau este greșit pusă? Întrebarea e bună, dar este prea complexă pentru ca să poți găsi un răspuns simplu și un țap ispășitor perfect.

Sociologic vorbind, trebuie să deviem un pic discuția într-o altă direcție explicativă. Nu voi cauta un vinovat, ci vom căuta să explicăm cum s-a ajuns aici, să găsim alte fapte sociale care ar putea explica această realitate.

Iată câteva direcții în care putem porni spre un răspuns.

1.    Niciodată nu a fost altfel! Nu vă enervați, dragi cititori, dar poveștile despre democrația interbelică sunt absolut false, mituri sinistre. Sper că minunții mei prieteni de la Antena 3, păzitori ai moralității absolute,  nu vor sări pe mine cu bâtele, nu am spus că e bine așa, nici că trebuie să rămâna așa. Pur și simplu, așa a fost dintotdeauna în România. După elaborarea Constituției din 1863 alegerile au fost tot timpul terenul unor nereguli strigătoare la cer. Încă de atunci, democrația noastră era originală, regele numea un premier care organiza alegeri pe care le câștiga cu toate mijloacele pe care le avea la dispoziție: bani, bătăi și alte mijloace. Linșajul de televiziune încă nu era, dar se foloseau mijloace la fel de eficiente.

 2.    Nu avem o cultură a respectului regulilor sau legalității. De un secol și jumătate alegerile sunt o luptă surdă între câteva găști politice care se organizează pentru a căpușa timp de patru ani fondurile publice. Nu există nici acum vreo urmă de respect pentru libera opțiune sau pentru democrație, infractorii anunță la ieșirea din arestul poliției sau de la DNA că intră în politică și majoritatea chiar reușesc să-și cumpere diferite forme de imunitate. Ai senzația că românii nu înțeleg sensul expresiei interes colectiv. Alegerea răului cel mai mic sau votul negativ, de frondă, fără o reflecție legată de alternative este o metodă sigură de a alege prost. Cum poți să-ți explici faptul că peste jumătate dintr-o comunitate crede că un politician este corupt și o declară în sondaje de opinie, dar majoritatea acestor oameni îl aleg totuși pe acel candidat pe principiul că alții nu se bagă, deci ”pe aștia îi avem, cu ăștia defilăm”?

3.    Cultura noastră civică este într-un stadiu premodern, tradițional, la nivel cultural suntem într-un stadiu de ”rurbanitate”, concept prin care profesorul meu de sociologie, regretatul Ioan Aluaș, numea metisajul de de țărani și orășeni care au invadat orașele prin urbanizare forțată. O societate premodernă nu înțelege rolul și făgăduințele politicii, cum ar spune Hanah Arendt. Încă sunt peste 50% dintre români cred că un singur partid și un lider puternic ar face o politică mult mai eficientă pentru români. E adevarat că politica noastră a produs subdezvoltare timp de două decenii, dar dacă nu știm cu ce se ocupă politica și nu le cerem politicienilor mai mult, atunci ei vor scădea nivelul continuu.

4.    Politica este cel mai bun mod de producție în țara noastră. Politica este pentru activiștii ei un mod de a găsi o slujbă mai bună decât ai reușit professional, dar și o modalitatea de a face economie. Peste 90% dintre politicieni devin oameni de afaceri sau își consolidează afacerile prin influiență politică. Unii fac salturi uriașe, un fost minsitru fără portofoliu și-a dublat averea în doar șase luni, deși avea și înainte o declarație de avere cu câteva zeci de milioane de euro. Nu avem instictul interesului colectiv, suntem o populație de individualiști căreia comunismul i-a accentuat lipsa de respect pentru interesul colectiv și proprietatea comună. De aici lipsa conștiinței că trebuie să facem ceva împreună pentru bunăstarea colectivă, iar votul și alegerea demnitarilor este un gest de responsabilitate.

5.    Din această cauză selecția pe care partidele o fac la intrarea indivizilor în politică este foarte dură. Nu se acceptă decât noii veniți pe principiul loialității, nu cel al competenței. Trăim într-o societate în care dominația comunistă a fost înlocuită de o alta formă de dominație a unei elite moștenitoare: foțti securiști, nonclaturiști și noii baroni locali. Înlocuită, nu eliminată. Societatea noastră nu a trecut printr-un process de diferențiere. Într-o societate nediferențiată, politica devine principalul instrument de competiție. O societatea a rudeniilor și promovării membrilor clanurilor influențează și politica. În România încă nu s-a terminat lupta pentru împarțirea moștenirii comunismului. Da, mai este destul de furat chiar din ceea ce a lăsat comunismul: întreprinderi, foste IAS-uri, resurse din domeniul public. Ultima tendință este relevantă si depășește nepotismul străvechi: politicienii își trimit copiii, nevestele și secretarele în Parlament. Să mai privim un aspect relevant: politicienii sunt într-o fază primitivă a acumulării de capital, adună case, imobile. Dacă vom căuta în CV-urile parlamentarilor sau miniștrilor vom vedea că ”policianul patru case” este deja un ins slab, învins de istorie. Ieșiti din blocurile comuniste, politicienii au rămas la nivelul de investiție în case din lipsa unei culturi capitaliste veritabile, de tezaurizare a altui tip de capital. În bătălia pentru diferențiere pe scara socială,  casele sunt un capital vizibil, cuantificabil, un capital simbolic care face diferența față de amărăștenii care stau într-un apartament de bloc.

 6.    Toate acestea crează o cultură și un mediu social și politic care conduce la acest rezultat, ceea ce sociologii numesc o cultură politică parohială.  Gândirea parohială afectează orice formă de exprimare sau de construcție instituțională. Aici relaţiile politice nu sunt instituţionalizate, iar cetățenii sunt cetățeni doar cu numele. Ei nu pot influența deciziile și nici măcar nu știu că acest lucru este necesar și că este esential pentru democrație. Oamenii simt o distanță mare față de putere și nu înțeleg politica. Românii suportă politica, o sabotează cum pot, se folosesc de ea, dar nu o înțeleg. Importanța votului nu este percepută ca fundamentală pentru  bunul mers al comunității sau societății. De aceea votul este vândut sau oamenii nu merg la vot. Acolo unde votul se vinde pe zahăr și ulei, bere sau cizme de cauciuc și tigăi, acolo avem încă societate tradițională, o socitate care mimează modernitatea. La noi încă relațiile sociale sunt puțin instituționalizate, informalul domină totul. Recentul acord dintre Traian Băsescu și Victor Ponta arată că legile sau Constituția nu au nici o valoare, dacă este nevoie de înțelegeri suplimentare pentru a se conviețui civilizat.

Chiar dacă nu ne place, Parlamentul României este o Românie în miniatură. Arată foarte bine nivelul la care am ajuns ca și cultură și civilizație. Atâta putem în acest moment și trebuie să fim conștienți că este nevoie de un proiect de societate care să includă și strategii pentru dezvoltarea democrației și a culturii politice. Alegerile libere și votul dau doar aparența de democrație dacă sunt suprapuse peste o cultură parohială, o modernitate neterminată și un stat slab, aproape eșuat. Dacă am accepta să ne uităm în oglindă mai des ca societate, am vedea că avem exact Parlamentul pe care-l merităm.

  Un articol pentru www.ziare.com

(rapuns la un interviu de Camelia Badea)

 

 

 

 

 

 

 

Sfarsitul lumii? O caterincă.

Românii nu au crezutcă sfârșitul lumii va fi în 21 decembrie 2012. Intens mediatizatul sfârșit al lumii a avut o largă notorietate în rândul românilor, dar posibilitatea ca fenomenul să se întâmple cu adevărat nu este creditat cu încredere.
Potrivit unui studiu al Institutului Român pentru Evaluare și Strategie – IRES, 95% dintre respondenți au auzit că în data de 21 decembrie 2012 a fost anunțat sfârșitul lumii.
Totuși, doar 1% dintre cei chestionați cred că acest lucru este adevărat, iar 96% sunt de părere că nu va veni sfârșitul lumii în data de 21 decembrie 20121.
Însă, subiectul sfârșitului lumii a fost unul intens discutat: 13% dinte participanții la studiu au recunoscut că au discutat frecvent despre subiect, iar 45% că au discutat uneori.
Aproape jumătate (48%) dintre cei chestionați cred că în viitor va fi un sfârșit al lumii, iar 72% cred în judecata de apoi.

Vorba unui prieten: din cauza dezorganizarii din Romania sfarsitul lumii nu a avut loc! Mai asteptam, poate se remediaza, poate noul guvern este mai serios.

PS.

DETALII METODOLOGICE

Ancheta a avut loc în perioada: 19-20 decembrie 2012
Volumul eșantionului: 1.273 indivizi de 18 ani și peste
Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național.

Reprezentativitate: eroarea maximă tolerată de ± 2,8%

Era corciturilor ideologice

O analiza a campaniei electorale

Nu toate alegerile contează

Campania electorală din această toamnă ne-a arătat un lucru destul de clar, lucru care va fi valabil de acum încolo pentru români, alegerile locale și cele prezidențiale sunt singurele care mai contează. Adică, mai simplu, oamenii sunt interesați de primarul lor și de Președinte, dar ceea ce există între acești doi poli ai existenței lor cetățenești devine irelevant. Alegerile pentru Parlamentul României și cele pentru Parlamentul European nu mai sunt interesante, nu se investește mare lucru în ele (nici măcar mita electorală) și nici nu se face politică cu ocazia lor. Parlamentarii devin un fel de tolerați ai sistemului politic, fără resurse și cu puțină influență. Rămân importanți doar baronii locali (președinți de Consilii Judetene sau primarii) și Presedintele, plus cei cei care reușesc să ajungă în Guvernul României.

 

 Lipsit de încredere, dar și de eficiență,  Parlamentul României a fost aproape ucis în ultimii ani și nici nu e greu de explicat de ce: este instituția definitorie pentru democrație, dar despre ce fel de democrație putem să  mai vorbim într-o țară fost comunistă, unde toată lumea așteaptă un tătuc și unde regula majorității funcționează doar pentru a umili partenerul care a pierdut, iar politica este o activitate mai degrabă economică. Oamenii de afaceri investesc în politică așa cum se investește în altă parte în diferite sectoare de activitate cu viteza mare de rotație a banului, adică arme sau droguri.

O politică depolitizată.

 Paradoxul a fost legat de faptul că acestă campanie a arătat un alt trend îngrijorător, politica se depolitizează încet, dar în campanie se pulverizează. Cauzele sunt mai multe dar este și o dovadă ca la noi cea mai slabă cultură politică o au politicienii. Mi-ar plăcea să văd un concurs de genul tâmpeniilor de la Antena 1 ,  ”Te pui cu blondele”,  în care politicienii să se dueleze pe probleme ideologice și de cultură politică cu publicul. Ar fi dezastru pentru politicienii de vârf, sunt absolut sigur că alegatorii cu un pic de cultură politică i-ar bate de le-ar sări fulgii. Din punct de vedere formal această campanie a fost una normală, fără nerv, nespectaculoasă, dar dacă ne uităm cu atenție o să vedem că ea este mult diferită de tot ceea ce a fost până acum.

 

Fără adversar, USL a defilat.

Pentru prima dată a fost un singur actor politic pe scenă,  iar fosta putere nu a avut nici o reacție. A foșt șocant să vezi pe televiziunile de știri doar reprezentanții unui partid, nici nu știu cum s-a realizat echilibrul statistic cerut de CNA. Dar nu prezența ARD a fost problema, ci prezenta politică sau ideologică.

 

PDL a candidat la trei runde de alegeri cu trei nume diferite și sub trei culori diferite. O politică a camuflării, o ascundere cu vinovăție sau mai degrabă o șmecherie nemaivăzută într-o campanie electorală. Toti liderii ARD au fugit din București să candideze în colegii din țară. A rămas în Bucuresti doar Președintele Traian Basescu care a ieșit de câteva ori ca să facă imposibilul, adică să activeze electoratul de dreapta al ARD. Grea misiune, dar mai șocant este că a fost apoi considerat vinovat pentru eșecul de proporții de către unii dintre pedeliști.

Dar niciunul dintre partide nu a ridicat vreo baricadă politică cu însemne clare. Nimeni nu a spus noi suntem de stânga sau noi suntem de dreapta. Nici un politician nu a ieșit serios să spună noi apărăm următoarele principii, noi dorim ca pe viitor România s-o ia pe urmatorul drum. 

 

Evident, USL a făcut economie de efort, dar ARD nu avea nici o șansă să facă peste douăzeci la sută fără a comunica.

Fuga actorilor politici de identitate. Epoca corciturilor ideologice și metisajelor.

Paradoxul este că s-a depolitizat cea mai politică dintre campaniile electorale. A fost o fugă generală de identitate din mai multe motive.

PSD avea un program lansat încă din 2011 și relansat cu modernizări la 8 noiembrie 2012, destul de cuprinzător, cu diagnoză, soluții, riscuri, măsuri, variante de strategie, dar a rămas pe site. Era scris in numele USL, nu prea cred ca liberalii au participat prea tare la el, dar asta nici nu are importanță dacă și l-au asumat formal, cel puțin.

PSD nu putea comunica programul cu toată energia, acesta fiind în mod normal program de stanga, pentrucă partenerii lor, liberalii, vroiau să se poziționeze pe dreapta, sau să ocupe și dreapta. Chiar dacă acceptaseră o anulare a mesajului lor, când s-au unit cu stânga pesedistă, liberalii nu puteau comunica ideile lor pentru că ar fi jenat partenerul mai mare, elefantul de stânga pe spinarea căruia puteau lua mai multe vorturi și poziții în guvern. Deci, pentru ei,  tăcerea era de aur.

 

ARD a trecut prea rapid la o dreapta declarată, de manual și, pur si simplu, s-a speriat de reacția oamenilor din 2012, începând de la manifestațiile din ianuarie. Impinși de niște consultanți străini care le-au impuiat capul liderilor PDL că dreapta are ”favorabilitate” mare în România, pedeliștii au descoperit că oamenilor le pasă mai mult de traiul lor zilnic decât de stanga sau dreapta așa că au încercat să se camufleze după inimi și inimioare. Adevărul este că lucrul care a enervat mai tare populația decât tăierile salariale sau alte forme de austeritate a fost credința fanatică a lui Boc și a colegilor că dreptatea este de partea dincolo de consecințele asupra nivelului de trai și foarte repede se va vedea că România va scăpa de criză și că ei au avut dreptate. Ce nu a înțeles primarul Clujului este faptul că starea de criză va fi de acum încolo starea normală a descrierii economiilor, iar a ține sub tensiune țările lumii prin comunicarea de criză este un instrument de hegemonie a marilor puteri, dar și că România nu va mai ieși, în mod real, din criză mult timp de acum încolo deoarece rămânem an de an fără resursele cele mai importante de dezvoltare.  

 

Asumarea fanatică a identității politice, chiar dacă pare că este o intreprindere cinstită, nu mai emoționează pe nimeni. Azi sunt la modă corciturile, metisajele ideologice, politice sau de orice fel. Cine nu înțelege asta poate dispărea cum a dispărut PNȚCD și cred că nici pedeliștii nu vor mai face această greșeală după ce vor debarca ardelenii de prin conducere. Unde mai punem la socoteală că înafara de PNL, partid luat in gazdă de PSD, nu a mai rămas nimic pe scena politică dintre vechi, înafara celor din FSN- ul iliescian. Exceptie este Dan Diaconescu, dar el este ca și poporul de la Revolutia din 1989, acceptat pentru că este figurantul în care se trage.

 

O pseudo-temă: Ponta va fi sau nu Premier?

Combinată cu tăcerea arediștilor care vroiau să ia culoarea mediului, să uite lumea de tăierea salariilor sau pensiilor, campania a devenit o vânare a lui Băsescu și o discutie pe o temă falsă, dar care a prins perfect: o să-l numească Băsescu pe Ponta premier sau nu? S-a tocat ceas de ceas doar această temă de procedură și o eventuală  suspendare a lui Traian Băsescu. Desi Ponta era de aproape o jumătate de an la guvernare nu a fost nici măcar o campanie negativă fața de pedeliștii corupți din fostul guvern,  care să arate ce și cât au furat oamenii lui Băsescu, campanie pe care publicul o aștepta. Mr. Unguent a fost calul de bătaie alături de Traian Băsescu și, din perspectivă comunicatională, Mihai Răzvan Ungureanu venea dinafara politicii și era o bună țintă pentru toți, inclusiv pentru pediștii cărora le luase prăjitura guvernării.

 

USL a procedat pragmatic si eficient, a scăpat de promisiuni populiste așa că își poate face proiectul de guvernare fără nici o dependență de campania electorală. Din perspeciva lipsei resurselor cred că este o bună oportunitate pentru Romania.

Politicienii de prim rang au stat doar la televizor și au dialogat cu un Traian Băsescu aflat în centrul sistemului politic, dar absent o bună parte din campanie,  un Traian Băsescu care iesea din când în când pentru a reporni corul celor care profețeau a treia suspendare și ultima.

Dacă va fi sau nu Ponta premier nu era o temă validă de dezbatere publică din mai multe motive. In primul rând, deoarece era o prerogativă prezidentială, dar mai ales pentru rationi de realism politic. Era clar, pentru orice cititor de sondaje că USL va câștiga cu un scor undeva pe la 60%, iar Traian Băsescu nu va avea o prewa mare marjă de manevră. De unde să importe Băsescu un premier care să facă o majoritate manufacturată, când unitatea de monolit in jurul câstigătorului nu poate fi clintită, căci nimeni nu riscă să piardă osul de roas, nici un politician nu dă vrabia din mână pentru cioara de pe gard?

Sigur, Traian Băsescu declara din cand în când că o să pună pe altcineva, dar era, probabil, doar pentru a mai da o speranță electoratului de dreapta. Cred că Presedintele deja știa că o să-l numească pe Ponta încă de la referendumul din vară când era cât pe ce să-l dărâme valul de contestare ridicat în ianuarie 2012 și care nu își epuizase toată energia la alegerile locale din iunie.

 

O tensiune artificială care a mascat lipsa temelor de campanie.

 

Razboiul pentru nominalizarea lui Ponta a primit aspectul ultimei bătălii dintr-un război decisiv pentru România. In iureșul luptei, lumea a uitat să-l întrebe chiar pe Ponta dacă își doreste chiar atât de mult, după ce a văzut în șase lui ce resurse sunt la dispoziție și ce urmează în următorii doi ani.  Psihoza colectivă provenea însă din faptul  oamenii asociau simplist victoria lui Ponta cu eliminarea lui Băsescu. Nimeni nu se gândea totuși că promovarea lui Ponta ca premier nu însemna în mod obligatoriu și eliminarea lui Traian Băsescu. Scandalul care va începe în scurt timp va fi tocmai descoperirea acestei realități: Ponta ca premier va fi obligat să coabiteze cu Băsescu, ceea ce va lua forma unei adevarate trădări și reactiile vor fi ceva de genul vrem votul inapoi, noi nu am votat cu USL pentru ca Băsescu să rămană viu. Ce spune Mircea Badea în fiecare seară va fi sloganul viitor: vrem sânge, vrem victime, vrem să-i vedem pe vechii guvernanți suferind, noi urâm cu sinceritate!

O problemă viitoare va fi tocmai această tensiune exagerată amorsată în campanie și care va face  ca orice gest de conciliere și coabitare din partea lui Ponta si Antonescu să devină gest sinucigaș, fiind taxat de opinia publică ca și trădare. E adevărat, temele de conflict sunt perfecte pentru o bătălie electorală, dar miza trebuie impinsă cât se poate de mult spre valori și scopuri. Aici nu a existat o miza mai interesantă, iar miza desemnarii lui Ponta nu era una de program. Intâlnirea secretă  dintre Crin Antonescu, Basescu și Ponta, o intalnire normală, de deblocare a crizei, a început deja sa creeze un scandal care s-ar putea să facă o primă breșă în armonia care pare că s-a instalat peste tot locul politic.

 

Tema haosului care va veni. Să fie o premoniție, indiferent de circumstanțe?

Tema haosului care va veni dacă nu va fi numit Ponta a dominat comunicarea politică. Nimeni nu știa ce se va întâmpla cu adevarat, dar se putea presupune că va fi ceva rău. A fost bună această temă ca și temă de mobilizare, dar ar putea să fie o temă cu mari efecte perverse (ca perversa de pe Targu Ocna). Coabitarea pare foarte complicată după alegeri, chiar dacă Ponta și Antonescu și-ar dori-o. După ce Traian Băsescu o să cedeaze și o să-l numească pe Ponta, responsabili pentru cedarea de a coabita sunt cei doi lideri USL (să mă scuze Daniel Constantin, dar el este doar paznicul intereselor lui Felix acolo) care spuneau ca niciodată nu vor putea să stea la masă cu Băsescu..

 

Evident, Antonescu nu o să-și asume cu voiosie înțelegerea cu Băsescu (deja există probleme cu intalnirea”secretă” de miercuri) și Ponta va rămâne ca și țap ispășitor, cel care trădează. De fapt, Ponta este condamnat să ”trădeze” căci este cel care și-a asumat guvernarea și nu poate continua criza la nesfârșit, chiar dacă postura de luptător cu Traian Băsescu este cea mai avantajoasă postură politică în care a fost vreodată. Sigur că i-ar conveni s-o prelungească cât mai mult, dar nu are cum, trebuie să fie numit și să înceapă să exercite puterea. Războiul cu Traian Băsescu îl va duce mai departe, dar cu alte mijloace și nu cu tot poporul după el.

 

Supralicitatrea conflictului și a incompatibilității dintre Băsescu și USL a creat o mare dificultate pentru toți. Băsescu a făcut același lucru, dar el nu avea nevoie de voturi, este un actor politic aflat la sfarșit de traseu politic. Ar putea și el sfârși suspendat, dar cred că se va feri, așa cum și USLva trebui să ocolească crizele cu atenție, deoarece deja se află la guvernare și va începe să deconteze.  Sper că USL va putea ieși din această capcană a conflictului circular, spre binele României, dar harțuirea de la Antena 3 a început deja, locomotiva urii va fi greu de oprit. Dinamica conflictului va merge mai departe, opinia publică poatev frâna așa de scurt.

Ce nu au înțeles, dar sper să înțeleagă liderii politicii din toate taberele este un adevar pe care il știe orice om cu experienta: după ce s-au inchis urnele avem o altă realitate. Nu mai sunt dependenți prea mult de trecut, conteaza mai puțin ce ai spus înainte, contează prezentul și mai ales viitorul.

Trecerea de la logica de razboi la logica de construcție și de pace nu va fi ușoară. În spațiul politic au rămas mai mult războinicii, iar ei se adaptează mai greu la societatea civilă.

 

Campanie fără target.

Campania nu a vut nici un target, deoarece niciuna dintre tabere nu și-a pus în piață programul politic. Nu era nevoie pentru USL, dar mai este adevarat faptul cunoscut că politicienii români și strategii lor de partid cred că dacă nu stabilești mesaje dedicate unor secțiuni de electorat, atunci de fapt comunici cu tot poporul și nu nedreptățesti pe nimeni. Este o iluzie, nu ai target, nu comunici cu nimeni!

 

S-a mizat pe efectul de contaminare, USL încercand să valorifice frustrarea celor 7,4 milioane de voturi din vară. Era mai simplu de spus pentru candidații USL că ”Suntem 7,4 milioane!”. Publicitar este o ideea bună, dar ar fi fost poate mai interesant să fi fost date acestei comunitati realizate la vot câteva elemente de definitie identitară, dincolo de cea pe care o dădea mobilizarea anti-Băsescu.

 

Poate că ar fi mobiliozat mult mai multi dacă ar fi spus ceva despre valori cu care se identifică, cateva elemente prin care cei 7,4 milioane să se poată proiecta ca o elită care înțelege schimbarea, care luptă penntru niște idealuri, care vrea să elibereze România de ceva, samd.

 

 ARD nici măcar nu a făcut vreo referire la selectia de public pe care o face. Nici măcar în programul lansat la 6 noiembrie ”Repornește România” nu avem o definire clara a benficiarilor, Romania fiind singurul subiect colectiv, expresiile cautând mai degrabă să ascundă, decât să transmită. Exemplu de exprimare a țintelor guvernării: ”preponderența utilizării măsurilor cu impact neutral sau cvasi-neutral pe deficitul bugetar”  este, cred, foarte sugestiv. Dan Diaconescu a invocat retoric pe toți romanii ”amărâți”, dar asta nu este o targetare prea subtilă.

 

Storytellingul electoral a fost  o poveste roz

 

Nimeni nu a dat oamenilor vreo veste proastă, nici vreun avertisment cu privire la ceea ce se va întâmpla în viitor, cu excepția lui Traian Băsescu care a căutat doar o tăietură geostrategică, greu de înghițit de către electorat, dilema Est sau Vest. Ceilalți au vorbit vag doar despre faptul ca Băsescu trebuie sa nominalizeze rapid pe Victor Ponta pentrucă ne trebuie un guvern foarte repede, pentrucă ne asteaptă un an greu ... E adevărat, poate că este nevoie de o majoritate solidă pentru a face față crizei, dar storytellingul de campanie a ocolit tematica economică cu desăvârșire. De fapt, tăcerile au fost mai imporatnte în această campanie, decat dicutia despre rezolvarea unor porbleme economice și sociale. Electoratul era deja stresat așa că nimeni nu i-a dat vești proaste, ca la noi, il lăsăm să le descopere singur.

Nici chiar anunturile deblocării unor programe europene dupa audit nu a adus vreo emotie în plus. Despre ce ar fi trebuit să discutăm în această campanie o să scriu zilele următore un articol cu păreri personale.

 

Impactul campaniei? Redus, o campanie slabă

Campania a fost un fel de obligație legală bifată pentru partide, importantă doar pentru fiecare candidat în parte. Individualismul românesc, mai ales cel din politică, a acționat perfect, fiecare candidat a fost lăsat să se descurce sau să moară. Era deja problema lui după ce il nominalizase partidul și îi asigurase, este  adevărat, undeva la vreo 40% intenție de vot din pornire.

Interesul a fost slab și informația aproape a lipsit, pe parcursul acestei campanii electorale, chiar dacă 94% dintre repondenți[i] au văzut afișe electorale, 74% au primit pliante sau broșuri ale candidaților, 53% dintre români au urmărit sondaje de opinie făcute publice de candidați sau de către partidele acestora; 52% au vizionat clipuri electorale ale candidaților, iar 51% au vizionat dezbateri electorale. 16% dintre aceștia au participat la întâlniri cu candidații, iar câte 13% au fost sunați de o persoană care le-a prezentat un candidat sau partidul acestuia, au participat la o întâlnire sau demonstrație electorală, au participat la evenimente organizate de candidați sau au urmărit campania electorală pe internet.

 

Când vine vorba însă de urmărirea campaniei electorale pe internet, nici măcar  tinerii nu dau un răspuns afirmativ în proporție mai ridicată; la fel persoanele cu studii superioare, locuitorii din Transilvania, Banat și Moldova și bărbații. Impactul campaniei a rămas minor, întrebați dacă informaţiile pe care le-au aflat în campanie, de la televizor, radio, ziare, Internet, afișe/panouri sau diferite persoane, le-au modificat intenţia de a merge sau nu la vot, 59% spun că acestea nu le-au schimbat intenția inițială, în timp ce 19% spun că acestea i-au determina să meargă la vot, iar 9% că nu au aflat nimic nou în campanie, iar 8% nu au urmărit campania suficient pentru a fi influențați.

Informațiile aflate din mass media sau afișajul electoral au schimbat intenția de vot pentru deputat sau senator a doar 15% dintre respondenți.

 

Fără valori și fără discursuri mobilizatoare această campanie a arătat din nou misoginismul electoral românesc. Cu toate că 90% dintre respondenți consideră că o femeie este capabilă să îi reprezinte la fel de bine ca un bărbat în Parlament, 73% dintre români consideră că femeile ar trebui să aibă grijă de familie, în primul rând, iar mai apoi să se ocupe de carieră. Cu toate că mai mult, 72% dintre persoanele intervievate sunt de acord cu afirmația „Femeile în funcții publice ar fi mai receptive la nevoile cetățenilor decât bărbații”, întrebați cine ar fi mai potrivit pentru anumite funcții din administrația publică, un bărbat sau o femeie, respondenții spun următoarele: pentru funcția de deputat: 18% o femeie, 25% un bărbat, 55% nu contează genul; pentru funcția de senator: 17% o femeie, 30% un bărbat, 52% nu contează genul; pentru funcția de Președinte al României – 9% o femeie, 62% un bărbat, iar 28% cred că nu contează genul; Premier – 12% o femeie, 50% un bărbat, 36% nu contează genul; pentru funcția de primar – 14% o femeie, 46% un bărbat, 39% nu contează genul.

Întrebați dacă ar vota o femeie pentru funcția de Președinte al României, 37% spun că sigur ar face acest lucru, 26% probabil ar face acest lucru, 9% probabil nu ar face acest lucru, iar 26% cu siguranță nu ar vota o femeie pentru această funcție. În mod paradoxal, bărbații declară în proporție mai ridicată că ar vota o femeie pentru funcția de Președinte al României, la fel tinerii, persoanele cu studii superioare și respondenții din Moldova.

 

Întrebați când s-au hotărât cu cine vor vota la alegerile parlamentare, 63% dintre respondenți spun că știau acest lucru înainte să înceapă campania electorală, în timp ce 17% au luat această decizie pe parcursul campaniei, iar 7% decid cu 2,3 zile înaintea votului, iar 10% plănuiesc să se decidă în ziua votului.

Desi a avut un impact minor această campanie ne-a ajutat să înțelegem că politica noastră s-a schimbat mult în ultimii ani. Anchetele realizate cu echipa IRES ne-au arătat că aproape jumătate dintre cetățenii dintr-un colegiu nu știu cum arată senatorul lor. Mai puțini sunt cei care își amintesc promisiunile senatorului decât ale deputatului, cu 9% mai puțini – 21%. Aproape jumătate dintre cetățenii dintr-un colegiu nu știu cum arată senatorul lor. Mai puțini sunt cei care își amintesc promisiunile senatorului decât ale deputatului, cu 9% mai puțini – 21%.

Si am mai învatat un lucru, electoratul deja s-a adaptat perfect la ipocrizia și minciuna politica de campanile. Electoratul ne răspunde ca la carte ce criterii minunate folosește ca să aleagă candidatul, dar votează cu ochii închiși corupții, condamnații penal și oricine i se pune pe listă, fără prea mult discernământ.  Alegătorii intervievați de noi consideră în următoarele proporții cum că persoana cu care vor vota la alegerile parlamentare din acest an trebuie să întrunească anumite caracteristici în mare sau foarte măsură: 96% - candidatul trebuie să fie sincer, comunicativ și serios; 95% - trebuie să fie un bun profesionist; 93% - să fie un bun gospodar; peste 85% - diplomat, cu experiență, convingător sau popular.

 

Principalele aspecte decrate de catre alegători ca importante, de care țin cont cel mai mult atunci când își formulează o decizie privind candidatul pe care îl vor vota pentru funcția de deputat sau senator sunt: corectitudinea/cinstea sa (19%), partidul din care acesta face parte (10%), activitatea anterioară (8%) și de promisiunile pe care acesta le face (7%).

 

O imagine idilică, numai bună pentru a încheia acest articol despre minunile care se pot întâmpla în cabinele de vot, într-o duminică de decembrie cu ninsori abundente. Campania electorală a fost doar o vânătoare de voturi după care va urma belirea vânatului și un chef pe cinste, iar  pe urmă o mare mahmureală de patru ani.

 

 Campania electorală a fost o campanie cu efect minor, dar nu a fost inutilă pentru că ne-a mai dat ocazie să înțelegem se ce întâmplă cu România și cu noi. Dar de oglindă fugim destul de sănătos iar despre România am uitat să ne mai îngrijorăm. Preferăm emigrația, tăcerea vinovată sau căutarea de țapi ispășitori.

 

 Un text scris pentru www.cursdeguvernare.ro
 

 

---

[i] Sondaje IRES care se pot gasi la adresa http://www.ires.com.ro/ sau pe blogul meu personal http://vasiledancu.blogspot.ro/

O carte despre capitalism

Le capitalisme en 10 leçons - Michel Husson, Charb

DESPRE MITA ELECTORALA

Un sondaj de opinie publică
 

Emotii si informatii cu privire la alegeri

Cu doar două zile inainte de alegeri parlamentare, românii au rămas tot pesimiști, 66% dintre ei considerând că România se îndreaptă într-o direcție greșită. Votanții USL par a fi mai încrezători decât votanții ARD; 44,9% dintre cei care votează Uniunea Social Liberală consideră că lucrurile în țară merg într-o direcție bună, aceeași opinie fiind împărtășită doar de 35% dintre votanții ARD.

Optimismul legat de direcția în care merge țara crește concomitent cu vârsta. Astfel, 23,6% dintre tinerii cu vârste între 18 și 35 de ani consideră că direcția este bună, iar un procent considerabil mai mare dintre persoanele cu vârste peste 65 de ani, 35,2%, are o părere similară.

70% dintre rezidenții din mediul rural consideră că România se îndreaptă într-o direcție greșită, iar o proporție mai mică dintre orășeni, 62% este, de asemenea, pesimistă privind acest aspect.

În general, românii știu ce alegeri au avut loc pe data de 9 decembrie 2012, 79% dintre aceștia spunând că vor avea loc alegeri parlamentare. Totuși, nu este neglijabilă proporția celor care s-au declarat neștiutori privind acest aspect – 15%. Bărbații, în mai mare măsură decât femeile, au identificat corect tipul de alegeri care au avut loc în decembrie 2012: 84,2% vs. 73,6%. Cunoștințele despre tipul alegerilor care au avut loc duminică au fost ceva mai palide în rândul persoanelor foarte tinere (60,9%), respectiv în rândul vârstnicilor, peste 65 de ani (75%). Procente mai mari ale persoanelor din alte categorii de vârstă au identificat corect tipul de vot din 9 decembrie: 36-50 de ani – 82,8%, 51-65 de ani – 84,5%.

Nivelul de educație este un factor important care modelează distribuția răspunsurilor. Astfel, proporțiile celor care au știut că pe 9 decembrie au loc alegeri parlamentare cresc concomitent cu gradul de educație: studii elementare – 54,4%, studii medii – 79,5%, studii superioare – 93,4%.

De asemenea, orășenii par a fi mai informați în ceea ce privește tipul alegerilor care tocmai s-au încheiat decât rezidenții din mediul rural: 81,5% vs. 75,3%.

Datele relevă faptul că oamenii nu sunt foarte bine informați cu privire la rolul pe care îl îndeplinesc parlamentarii: 50% dintre români au declarat că parlamentarii îndeplinesc funcții legislative, 19% au considerat că cei pe care tocmai i-au votat au funcții executive. Un procent deloc neglijabil, 25%, nu cunoaște ce tip de funcție au parlamentarii.

Preponderent bărbații, persoanele cu vârste peste 50 de ani, absolvenții de studii superioare și rezidenții din mediul urban au identificat corect tipul funcțiilor pe care le au parlamentarii.

17,4% dintre transilvăneni și bănățeni și 17,9% dintre locuitorii din sud au declarat că parlamentarii au funcții executive. Un procent mult mai ridicat dintre locuitorii din Moldova, 25,1%, a dat același răspuns.

Cine candidează?

La nivel declarativ, doar 65% dintre românii știu cine candidează pentru funcția de senator în colegiul lor .

Votanții ARD și cei ai USL par a fi mai bine informați despre opțiunile pe care le au în ceea ce privește funcția de senator. Peste 70% din ambele categorii declară că știu cine candidează pentru această funcție în colegiul lor. Situația este puțin diferită în cazul votanților PP-DD, doar 59,3% dintre aceștia fiind informați în legătură cu candidații pentru Senat din colegiul lor.

Bărbații declară (69,9%), în mai mare măsură decât femeile (60,7%) că sunt informați privind candidații pentru funcția de senator în colegiul în care locuiesc.

Peste 60% dintre persoanele cu studii medii și superioare declară că își cunosc opțiunile privind funcția de senator, același răspuns fiind dat doar de 59,7% dintre persoanele cu studii elementare.

Locuitorii din Moldova se diferențiază considerabil de locuitorii din restul țării, în ceea ce privește cunoștințele autoevaluate referitoare la candidații pentru funcția de senator. Doar 58,7% dintre moldoveni își cunosc candidații, în timp ce astfel de informații sunt în mai mare măsură deținute de locuitorii din sud (64,6%) și de cei din Transilvania și Banat (68,4%).

Situația privind cunoștințele referitoare la candidații pentru funcția de deputat este similară cu cea anterioară, referitoare la funcția de senator.

Nivel slab al mitei electorale.

Conform declarațiilor respondenților, candidații nu au fost foarte darnici în cadrul campaniei electorale recent încheiate. Totuși, printre cadourile oferite, mai populare par a fi pixurile (30% declară că au primit un pix cu însemne electorale), calendarele (38%), brichetele (20%) și pungile (16%).

19% dintre români spun că au primit din partea candidaților și altceva, în afară de obiectele menționate deja. Dintre aceștia, 33% spun că au primit pliante, 11% că au primit fulare, iar 10% declară că au primit ziare.

Candidații la funcții parlamentare par să se fi supus noii legi, care interzice oferirea de alimente alegătorilor. 99% dintre români spun că nu au primit pungi cu alimente în timpul campaniei electorale.

În cadrul studiului IRES, respondenții au fost întrebați ce cadou și-ar dori cel mai mult din partea echipelor de campanie. Majoritatea respondenților, 53%, au declarat că nu doresc nimic. Mai mult, oamenii au spus că, chiar dacă ar primi un cadou pe care să și-l dorească, cu siguranță nu ar vota cu candidatul care li l-a oferit, dacă acesta nu se află deja în topul preferințelor (57%).

64% dintre români sunt informați cu privire la faptul că valoarea maximă admisă de lege a cadourilor electorale este de 10 lei. Această informație este mai bine cunoscută de către votanții ARD (73,2%) și USL (74,1%) decât de către alegătorii PP-DD (54,9%).

Bărbații, mai mult decât femeile, persoane cu studii medii și superioare, mai mult decât cele cu studii elementare și orășenii, mai mult decât rezidenții din mediul rural sunt informați despre pragul maxim de 10 lei admis de lege pentru cadourile electorale.

De asemenea, 57% dintre români cunosc faptul că Guvernul a dat o ordonanță de urgență conținând o listă cu obiecte ce pot fi oferite de candidați și partide alegătorilor. În ceea ce privește distribuția în funcție de diferite variabile socio-demografice, situația este similară celei referitoare la pragul maxim de 10 lei. Opțiunile de vot introduc anumite diferențe în acest sens. Astfel, 74% dintre votanții ARD declară că au cunoștințe în acest sens. O proporție mai mică dintre votanții USL, 64,3%, cunosc faptul că există o listă cu obiecte ce pot fi oferite alegătorilor. Această informație este deținută de o proporție mult mai scăzută dintre alegătorii PP-DD – 40,7%.

Bărbații sunt în mai mare măsură decât femeile familiarizați cu faptul că Guvernul a indicat o listă a obiectelor ce pot fi oferite alegătorilor: 63,1% vs. 52%.

Această informație este mai bine cunoscută de persoane cu vârste peste 36 de ani (procente peste 50%) decât de către cele foarte tinere (18-35 de ani – 43,8%).

Persoanele cu studii medii (59,3%) și superioare (56,6%) declară în mai mare măsură decât cele care au absolvit doar studii elementare (48,5%) că sunt informate cu privire la faptul că Guvernul o dat o ordonanță de urgență conținând o listă cu obiecte ce pot fi oferite de candidați și partide alegătorilor.

Informația legată de cadourile care pot fi oferite alegătorilor a ajuns mai greu în mediul rural, 50% dintre locuitorii din aceste zone spunând că au auzit despre acest lucru. Același răspuns este dat de o proporție semnificativ mai mare a orășenilor – 63,6%.

Românii chestionați în cadrul acestui studiu au, în general, o părere bună despre faptul că nu mai pot fi oferite alegătorilor alimente: foarte bună – 53%, bună – 22%.
Votantii  ARD (49,6%) și USL (57,9%), în mai mare măsură decât cei care aleg să voteze cu PP-DD (36,3%) declară că au o foarte bună părere despre faptul că partidele și candidații nu mai pot oferi alegătorilor alimente.

O părere foarte bună despre această decizie au peste jumătate dintre respondenții cu studii medii (53,4%) și superioare (63,5%). O proporție semnificativ mai mică, însă, a absolvenților de studii elementare împărtășește această opinie (38,3%).

Rezidenții din mediul urban, în mai mare măsură decât cei din mediul rural, declară că au o părere foarte bună despre interzicerea oferirii de alimente alegătorilor: 58,6% vs. 47,2%.

 Unii electori s-au obisnuit cu mita electorala si le lipseste

Locuitorii din Moldova, spre deosebire de cei din restul țării, se declară în mai mare măsură nemulțumiți de această decizie. 16,1% dintre moldoveni au o părere foarte proastă despre faptul că alegătorii nu mai pot primi alimente din partea candidaților sau a partidelor. Doar 9,1 dintre transilvăneni și bănățeni, respectiv 9,4 dintre locuitorii din sudul țării au o părere la fel de proastă.

Datele din studiul IRES arată că o proporție foarte mare dintre români, 92%, sunt de acord ca banii cheltuiți pe cadourile electorale să fie oferiți, mai degrabă, unor organizații caritabile.

Aproape toți alegătorii ARD care au participat la studiu (99,2%) și o majoritate covârșitoare a votanților USL (92,8%) sunt de acord cu donarea banilor destinați cadourilor electorale, întrucât există persoane mai nevoiașe. O proporție mult mai mică dintre votanții PP-DD, 85,7%, consideră la fel.

64% dintre români declară că au o părere foarte proastă despre mita electorală. O părere foarte proastă despre acest lucru au mai degrabă bărbații (69,9%) decât femeile (59,5%).

Proporția celor care au o părere foarte proastă despre mita electorală crește concomitent cu nivelul de educație: studii elementare -  56,3%, studii medii – 63,1%, studii superioare – 74,5%.

O proporție foarte mare a respondenților, 94%, consideră că mita electorală ar trebui interzisă total prin lege. Această opinie se reflectă mai puternic în rândul persoanelor cu un grad ridicat de educație (96,7%) decât în rândul celor cu studii elementare (90,3%).

Mai putine chefuri electorale și primari indiferenți

95% dintre persoanele chestionate au declarat că nu participat la o petrecere oferită de  un partid sau un candidat în campania electorală.

O proporție destul de ridicată din votanții PP-DD – 17,6% - declară că au participat la o astfel de petrecere, spre deosebire de proporții mult mai scăzute dintre votanții ARD (6,5%) și USL (4,9%).

Dintre cei care au participat la petreceri oferite de candidați sau partide, 62% declară că au participat doar în primăvara acestui an, premergător alegerilor locale, iar doar 18% au participat la astfel de evenimente în această toamnă, înaintea alegerilor parlamentare.

Majoritatea românilor, 91%, declară că nu au fost îndemnați de primarul localității să voteze cu un anumit candidat pentru funcția de senator sau deputat. Spre deosebire de persoanele cu studii medii și superioare (8,4%), persoanele cu studii elementare declară în mai mare măsură că au primit sfaturi privind votul din partea primarului (14,6%).
Dintre cei 9% care au fost sfătuiți de primarul localității să voteze cu un anumit candidat, doar 20% declară că intenționează să îi urmeze sfatul.
Femeile, în mult mai mare măsură decât bărbații, au declarat că vor asculta sfatul dat de primarul localității (30,8% vs. 9,7%).

Persoanele mai în vârstă, peste 65 de ani, par în mai mare măsură dispuse să asculte recomandarea primarului privind votul pentru alegerile parlamentare (18-35 ani – 18,8%, 36-50 ani – 10,9%, 51-65 ani – 18,8%, peste 65 de ani – 52,9%).

Doar 12% dintre moldoveni și 17,4% dintre transilvăneni și bănățeni declară că vor asculta sfatul primarului privind votul, spre deosebire de o proporție mai ridicată dintre locuitorii din sud – 26,8%.

 Volumul eșantionului: 1.364 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național.

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,7%

Perioada anchetei: 6-7 Decembrie 2012

 

 

Raportul este aici:

 

http://www.ires.com.ro/uploads/articole/IRES_Cadouri_electorale_raport.pdf


 

DESPRE MITĂ ELECTORALĂ

IC

BILANT COMUNICATIONAL AL CAMPANIEI ELECTORALE

Pe durata campaniei electorale și după finalizarea acesteia, Institutul Român pentru Evaluare și Strategie - IRES a realizat mai multe cercetări cu privire la percepțiile publice cu privire la acțiunile de campanie, precum și impactul acesteia asupra deciziei de vot.

Astăzi vă prezentăm rezultatele a două dintre aceste studii legate de bilanțul comunicațional al campaniei electorale și de percepția cetățenilor asupra cadourilor electorale.

BILANTUL COMUNICAȚIONAL AL CAMPANIEI ELECTORALE arată că, la finalul campaniei, gradul de informare a românilor cu privire la alegerile parlamentare rămâne unul destul de scăzut, iar acțiunile de campanie ale partidelor și candidaților s-au dovedit a influența în mică măsură opțiunea finală de vot a alegătorilor.

CADOURILE ELECTORALE nu influențează decizia de vot, dar unii electori s-au obișnuit cu mita electorală și le lipsește.

 

Interes slab și informație puțină

35% dintre persoanele intervievate se declară foarte sau destul de interesate de politică, în timp ce 64% sunt mai degrabă puțin  sau deloc interesate. Bărbații, persoanele de peste 65 de ani, cele cu studii superioare, care locuiesc în mediul urban sau în Moldova tind să fie mai interesate de politică.

Atunci când vine vorba despre nivelul lor de informare despre politică, 50% se autoevaluează drept foarte sau destul de informate, în timp ce 49% se consideră mai degrabă puțin sau deloc informate. Și în acest caz, cele mai numeroase răspunsuri pozitive vin din partea bărbaților, persoanelor de peste 65 de ani, celor cu studii superioare sau care locuiesc în mediul urban (probabil drept o consecință directă a faptului că acestea sunt și mai interesate de acest subiect).

Pe parcursul acestei campanii electorale, 94% dintre repondenți au văzut afișe electorale, 74% au primit pliante sau broșuri ale candidaților, 53% au urmărit sondaje de opinie făcute publice de candidați sau de către partidele acestora; 52% au vizionat clipuri electorale ale candidaților, iar 51% au vizionat dezbateri electorale. 16% dintre aceștia au participat la întâlniri cu candidații, iar câte 13% au fost sunați de o persoană care le-a prezentat un candidat sau partidul acestuia, au participat la o întâlnire sau demonstrație electorală, au participat la evenimente organizate de candidați sau au urmărit campania electorală pe internet.

În general, bărbații,  persoanele în vârstă, cele cu studii superioare și rezidenții din Moldova declară în măsură mai ridicată cum că ar fi vizionat sau observat materiale de campanie electorală, precum  și emisiuni sau dezbateri pe această temă. De asemenea, bărbații, vârstnicii și locuitorii din mediul rural sau din Moldova declară în proporții mai ridicate cum că ar fi participat la întâlniri cu candidații sau la manifestații electorale.

 

Când vine vorba însă de urmărirea campaniei electorale pe internet, tinerii dau un răspuns afirmativ în proporție mai ridicată; la fel persoanele cu studii superioare, locuitorii din Transilvania, Banat și Moldova și bărbații.

 

Motivele declarate ale votului

Întrebați la ce se gândesc în primul rând atunci când votează un anumit candidat, 41% dintre respondenți spun că se gândesc la programul său, 25% se gândesc la partidul din care acesta face parte, 24% la imaginea sa, 4% la ceea ce ar fi bine pentru viitorul țării, iar 1% la activitatea anterioară. Persoanele mai în vârstă tind să țină cont de programul candidatului în măsura cea mai ridicată și mai puțin de imaginea sa, în timp ce tinerii țin cont de program în cea mai scăzută măsură dintre categoriile de vârstă și țin cont de partid în cea mai ridicată măsură (34%, comparativ cu 23% în rândul celorlalte categorii de vârstă).

Respondenții cu studii superioare sau medii, de asemenea, țin cont de programul candidatului în măsură mai ridicată decât cele cu fără studii sau cu studii elementare (diferența fiind, în medie, de 16%); persoanele mai puțin educate tind să țină cont de partid în măsură semnificativ mai ridicată decât celelalte și mai puțin de imaginea candidatului.

Respondenții din mediul urban țin cont de programul candidaților în proporție semnificativ mai ridicată decât cei din  mediul rural, iar când vine vorba despre partidul din care fac parte aceștia, mai interesați de acest aspect sunt respondenții din mediul rural.

Respondenții din Transilvania și Banat țin cont de programul candidatului în cea mai ridicată proporție, în timp ce respondenții din Sud și București țin cont de acest aspect în cea mai scăzută proporție. Pentru cei din urmă, partidul din care face parte candidatul este un factor mai important în luarea deciziei decât pentru locuitorii din alte regiuni ale țării.

 

Impactul minor al campaniei electorale

Întrebați dacă informaţiile pe care le-au aflat în campanie, de la televizor, radio, ziare, Internet, afișe/panouri sau diferite persoane, le-au modificat intenţia de a merge sau nu la vot, 59% spun că acestea nu le-au schimbat intenția inițială, în timp ce 19% spun că acestea i-au determina să meargă la vot, iar 9% că nu au aflat nimic nou în campanie, iar 8% nu au urmărit campania suficient pentru a fi influențați. Femeile declară în proporție semnificativ mai ridicată decât bărbații că informațiile aflate în campanie le-au determinat să meargă la vot, în timp ce bărbații declară în măsură mai mare că acestea nu le-au schimbat intenția inițială.

Vârstnicii, de asemenea, declară în proporție mai ridicată că informațiile din campanie i-au determinat să meargă la vot, în timp ce tinerii tind să considere în măsură mai ridicată că nu au aflat nimic nou în campanie, respectiv nu au urmărit-o în proporție mai ridicată.

Informațiile aflate din mass media sau afișajul electoral au schimbat intenția de vot pentru deputat sau senator a 15% dintre respondenți. Mai „vulnerabili” în acest sens au fost vârstnicii, femeile, persoanele fără studii sau cu studii elementare și cele din mediul rural.

Gândindu-se la activitățile electorale realizate de candidații și susținătorii lor în campania electorală de la alegerile locale din acest an din localitatea lor, respondenții spun în proporție de 86% că aceștia au afișat semne sau afișe electorale în zona în care locuiesc, 53% că au dat reclame electorale la radio sau televizor, 19% că au făcut vizite la domiciliu în scop electoral, 4% că ei sau cineva din familie au primit bani, cadouri sau favoruri.

Misoginismul electoral românesc

O majoritate covârșitoare a respondenților este de acord cu următoarele afirmații: „Pentru a vota o personalitate politică, este foarte important să îi văd realizările anterioare” – 89%, „ O femeie este la fel de capabilă să mă reprezinte în Parlamentul României ca un bărbat” – 90%, „ Grija pentru cetățeni este cel mai important lucru de care eu țin cont în alegerea unui parlamentar” – 92%. Cu toate că 90% dintre respondenți consideră că o femeie este capabilă să îi reprezinte la fel de bine ca un bărbat în Parlament, 73% dintre ei consideră că femeile ar trebui să aibă grijă de familie, în primul rând, iar mai apoi să se ocupe de carieră.

66% dintre persoanele intervievate sunt de acord, total sau parțial, cu afirmația „Nu mai am încredere în politicieni, toți sunt corupți”, iar peste jumătate dintre acestea sunt de acord cu afirmația „Femeile sunt mai cinstite decât bărbații”. Mai mult, 72% dintre persoanele intervievate sunt de acord cu afirmația „Femeile în funcții publice ar fi mai receptive la nevoile cetățenilor decât bărbații”.

Persoanele intervievate consideră în proporție de 79% că este foarte sau destul de important ca un ca un candidat pentru funcția de parlamentar să locuiască în colegiul în care candidează, în timp ce doar 20% consideră că este puțin sau deloc important acest lucru.

Cea mai importantă calitate în viziunea intervievaților pe care ar trebui să o aibă o personalitate care să îi reprezinte în Parlamentul României este cinstea sau corectitudinea, calitate pe care o menționează 44%. Aceasta este urmată de sinceritate – 11% și de interesul pentru problemele cetățenilor – 9%.

Întrebați cine ar fi mai potrivit pentru anumite funcții din administrația publică, un bărbat sau o femeie, respondenții spun următoarele: pentru funcția de deputat: 18% o femeie, 25% un bărbat, 55% nu contează genul; pentru funcția de senator: 17% o femeie, 30% un bărbat, 52% nu contează genul; pentru funcția de Președinte al României – 9% o femeie, 62% un bărbat, iar 28% cred că nu contează genul; Premier – 12% o femeie, 50% un bărbat, 36% nu contează genul; pentru funcția de primar – 14% o femeie, 46% un bărbat, 39% nu contează genul. În  aceste situații, bărbații, tinerii, persoanele cu studii superioare și cele din mediul urban tind să considere în proporții semnificativ mai ridicate cum că genul nu contează.

Întrebați dacă ar vota o femeie pentru funcția de Președinte al României, 37% spun că sigur ar face acest lucru, 26% probabil ar face acest lucru, 9% probabil nu ar face acest lucru, iar 26% cu siguranță nu ar vota o femeie pentru această funcție. În mod paradoxal, bărbații declară în proporție mai ridicată că ar vota o femeie pentru funcția de Președinte al României, la fel tinerii, persoanele cu studii superioare și respondenții din Moldova.

Întrebați când s-au hotărât cu cine vor vota la alegerile parlamentare, 63% dintre respondenți spun că știau acest lucru înainte să înceapă campania electorală, în timp ce 17% au luat această decizie pe parcursul campaniei, iar 7% decid cu 2,3 zile înaintea votului, iar 10% plănuiesc să se decidă în ziua votului. Bărbații spun că știau de la bun început în proporție mai ridicată decât femeile, în timp ce femeile tind să lase această decizie pentru ziua votului în proporție ușor mai ridicată. Cu cât sunt mai educați, cu atât respondenții declară în proporție mai ridicată cu cine vor vota de la bun început. Persoanele din mediul urban au luat această decizie în timpul campaniei în proporție mai ridicată decât cele din mediul rural, care se vor hotărî în ziua votului în proporție mai mare.

 Volumul eșantionului: 1.370 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național.

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,7%

Perioada anchetei: 7 Decembrie 2012

Raportul de cercetare se găsește aici:

http://www.ires.com.ro/uploads/articole/IRES_Bilantul_comunicational_al_campaniei_electorale_raport.pdf