CINE SUNT DUȘMANII ROMÂNIEI?

O rugăciune și o urare de 1 Decembrie

De Ziua Națională multă lume are sentimentul sărbătorii. Din patriotism sau dintr-o dorință firească a ființei noastre căutătoare de plăcere și evadare din cotidian. Sunt și unii care se prefac, dar cu ei nici măcar nu merită să ne batem capul a face vorbire, cel puțin în această zi. Chiar dacă știm că aceste sărbători sunt mitologii colective, că națiunea, în sine, este o invenție culturală, sociologic funcționează regula profeției care se autorealizează. În domeniul social sau uman, un lucru în care crezi se poate întrupa chiar din imaterialitatea și forța credinței respective. Națiunea și cetățenia sunt asememea minuni născute din iluzia și nevoia de apartenență și din nevoia de a  a fi împreună în colectivități care se deosebesc de simpla viețuire biologică. Spunem și credem despre noi că suntem speciali doar pentru că am ramas legați de acești munți de piatră sau inșiruiți pe cursurile acestor ape cristaline. Alții, mai încolo, vor avea sentimentul că sunt poporul cel mai bogat de pe pământ pentru că locuiesc de atâta timp sub acele stele sau sub această Cale Lactee. Aceste credințe în lucruri inventate din nevoie socială este miracolul cel mai mare al viețuirii împreună, al nașterii societății. La asta se adaugă ceea ce a adus Isus și alti profeți, întemeietori de religii: iubirea și mila pentru celalalt, solidaritate și sacrificiul pentru ca acestă minunată ființă colectivă să treacă peste toate amenințările.

În acest proces de coagulare a identităților colective ideea de dușman are un loc special, deorece lupta comună, reală sau imaginară, este un principal drum comun, marșul cel lung al devenirii noastre. Faptul că suntem aici este, în formula istoriei,  rezultatul miraculos al luptelor comune și a faptului că am trecut pestre greutăți și ne-am învins toți dușmanii. Construcția dușmanului ne ajută și la explicația insucceselor mai evidente, adică a acelor rateuri istorice pe care nu le putem ocoli prin nici o șmecherie narativă. Dușmanii nu sunt întotdeauna imaginari, inventați, în multe cazuri sunt reali, dar nici o națiune nu scapă de monștri imaginari.

Pentru noi, românii, oricum o națiune nu prea favorizată ca poziție geopolitică, (deși cred că și asta este un mit!) inventarul dușmanilor este destul de lung și, în funcție de epocă, el ne invadează cu priorități diferite manualele de istorie și discursurile politice. Au fost dușmani vecinii, cu excepția Mării Negre, după o cunoscută butadă a celui mai mare istoric făuritor de mitologie, Nicolae Iorga. Au fost, pe rând, popoarele migratoare sau tătarii, turcii sau rușii, bulgarii sau evreii. Ungurii sunt dușmanul nostru cel mai important (dușmanii nostri cei iubiți, cum spune un prieten franțuz) și este greu să-i privim altfel chiar dacă în ultimii ani lucrurile s-au schimbat mult. Dușman feroce ne-a fost fascismul, a venit apoi comunismul, noi niciodată nu am avut vreo mare oportunitate, doar vicisitudini, cu atât mai mândri trebuie să ne simțim astăzi. Să nu mai vorbim de dușmanii nostri țiganii, care ne fac de râs în Europa, ba și-au luat și nume de la Roma noastră cea străbună. Luna trecută, când am făcut o cercetare sociologică, peste 80% dintre români declarau că sunt mult mai inteligenți decât europenii, chiar dacă testele de cultură generală sau cunoștințe științifice arată exact invers. Șirul dușmanilor este mult mai lung dacă luăm în calcul ”barbarii de tirani” și alte umbre ale unei istorii ale pătimirii românești. În această vară, unii au descoperit că Europa și statele ei nu mai sunt prietenii seculari, cei pe care i-am apărat de turci ca să-și facă minunate catedrale gotice, ci niște dușmani care ne impun conducătorul suprem și ne fură petrolul și aurul și chiar ..ardelenii, doar că ei pleacă singuri la prieteni și uită să se întoarcă. Pentru o parte dintre noi dușmanii sunt ”băsiștii”, pentru ceilalți ”useliștii”, o parte a românilor au început să creadă că revine un dușman istoric consacrat de propaganda comunistă, ”ciocoii”. Tot mai mult, românii cred că politicienii pe care ei înșiși i-au trimis în parlamente sunt marii dușmani, dar uită că au mers la vot și au votat pe ulei și zahăr, ori au votat superfical doar împotrivă, fără a se gândi bine dacă merită votul lor cei pe care acum îi votează doar ca să le facă în ciudă celor votați anterior. O vreme i-am privit ca pe dușmani pe cei care nu au mâncat salam cu soia, și, mai nou, chiar rătăcitoarea noastră diasporă este vinovată pentru un vot care ne-a scormonit liniștea și inerția.

Dar azi e sărbătoare, ne îmbrăcăm frumos și mergem la manifestația unde politicienii își vor tocmi galerii care să le fluere adversarii și apaudaci pentru șefii veniți de la București. Unii vom ajunge să mâncăm fasole de la cazan și gustul ei poate ne va aduce aminte de armata și poveștile ei nesfârșite și vom uita o clipă de dușmanii milenari, ne vom spune ”la mulți ani” iar, în Transilvania, îi vom îmbia pe unguri, mai în glumă, mai în serios, să poarte cocarde cu tricolorul nostru, nu al lor.  Vom scoate steagurile afară, armata își va arăta arată mușchii, iar birocrații unei armate desculțe vor vorbi la televizor îngroșându-și vocile. Cocardele tricolore o să pară niște fluturi migrați pe niște revere la o adresă greșită, deoarece platourile cu mâncarea sunt, de ziua națională, obiectul principal al atenției, la recepții și adunări publice.

Prinși de spiritul sărbătorii, azi nu vom fi prea atenți la dușmanii pe care i-am învins mereu în luptă dreaptă, deci sociologul, adică subsemnatul,  ar putea să pună niște întrebări și nimeni n-o să-l huiduie, mai ales că mulți vor fi cu gura plină. Evident, nici aplauze nu o să primească, căci mai sunt unii vigilenți în fiecare ceas, dar își poate face datoria de a spune adevărul, adică să completeze lista de dușmani. Așa l-a învățat Profesorul lui, cel care i-a pus în mână sabia și i-a spus, tu ești Matadorul.  Pardon, nu e vorba de completare, vreau să fac o altă listă, o voi mototoli pe cea veche și, provizoriu, o voi arunca la marele coș al sărbătorii. La final, pentru iertarea acestui păcat blasfemic, mă voi învrednici să fac și o rugăciune.

Dușmanul nostru cel mai important este sărăcia care ne-a intrat în suflet și cultură, o înapoiere istorică de care suntem, cel puțin în parte, vinovați și noi nu doar împrejurările și poziția geostrategică. Ar trebui să luptăm și împotriva unui dușman la fel de puternic: egoismul, individualismul care fac să nu putem lucra în echipe, să nu continuăm proiectele, să distrugem tot ceea ce face predecesorul, de multe ori fără nici un sens, doar pentru că nu știm să admirăm sau să recunoaștem că lumea nu începe și nu se termină cu noi. Ne însoțește prin istorie lipsa instinctului pentru interesul colectiv, pentru partea comună a avuției noastre. O parte din distrugătoarea corupție care ne blochează proiectele colective vine din nesocotirea evidenței că o societate nu poate merge mai departe dacă nu punem ceva în comun sau nu protejăm ceea ce este al tuturor, sporind această zestre cu fiecare zi. O lipsă de sensibilitate pentru suferința celor mulți, o nesocotire a educației și științei, privilegiind norocul sau șansa, va face ca multe decenii de acuma încolo să ramânem în urma unor țări europene mai mici ca noi și poate mai puțin dăruite de la natură. Încă nu am ajuns să înțelegem că omul este darul ceresc cel mai mare și el trebuie protejat și ajutat să se desăvârșească. Încă și mai mare dușman este orgoliul, trufia națională, cautarea vinovaților dincolo de noi,  pentru orice situație de eșec, lipsa unui exercițiu critic și autocritic sau a sincerității de a ne privi în oglindă așa cum suntem, chiar dacă ceea ce vedem nu este foarte plăcut. Strategia minciunii și prefacătoriei, între noi, dar și în colaborarea cu partenerii de istorie, ne face să pierdem respectul multor națiuni și, pe nedrept, oamenii nostri excepționali să fie dezavantajați când caută să reușească în lumea largă. Nerespectarea statului și a instituțiilor sau organizarea în hoarde sau clanuri pentru a devaliza patrimoniul comun, va fi mult timp un aprig dușman și principala frână pentru intrarea noastră în modernitatea care ridica nivelul de civilizație și cel de trai. Dușman mai mare ca improvizația, este poate doar mimetismul și formele fără fond, lenea gândirii și șmecheria ca formă de inteligență prost direcționată. Mai putem reține întinsul mâinii către un stat pe care îl devalizăm noaptea, iar ziua îi cerem de mâncare, dar și lipsa energiei în a duce proiectele la capăt, orice entuziasm terminându-se, la noi, o dată cu lansarea proiectelor. Elitele noastre sunt atinse de narcisism și de căutarea admirației și aplauzelor unor mulțimi pe care nu dau doi bani și le disprețuiesc. Nu ne va fi mai bine cât timp vom pierde lupta cu încă un adversar redutabil: lipsa de încredere în celălalt, aproapele nostru. Fără efort colectiv și fără respectul regulilor și a legilor, drepte sau mai strâmbe, așa cum le facem, nici o națiune nu a reușit vreodată să treacă de stadiul ”în curs de dezvoltare”. Așteptăm tătucul, salvatorul, liderul proverbial care să ne ducă în Paradisul Bunăstării, dar nu acceptăm sacrificii și nici efort prelungit pentru un scop. Vrem totul peste noapte, lipsa răbdării și a viziunii pe termen lung sunt poate întrecute doar prezenteism și lenea de a gândi viitorul și dezbinarea politică cu războaiele ei absurde.  

Mă opresc, am identificat prea mulți dușmani interiori? Am devenit eu însumi un dușman care vrea să strice această minunată sărbătoare? Țuica fiartă și fasolea de la cazan se termină repede și știu că timpul pentru un discurs sincer s-a dus. Vom reveni la etichetele de sărbătoare: cei mai ospitalieri, cei mai viteji, cei mai drepți dintre muritori. Nu e rău, nu ar fi nimic negativ, dacă am crede asta cu tărie, cu disperarea de săraci ai Europei, atunci poate chiar am deveni poporul ales și visat. Dar noi nu visăm cu tărie la ceva, nu avem timp să ne concentrăm la un asemenea proiect: la noi înflorește cuvântul ”caterincă”. Ce, ești prost să mă crezi, mă ardelene, îmi spunea un coleg de armată, tu nu înțelegi că a fost doar caterincă? Înțeleg, prietene, după trei decenii de trecut munții, e multă, prea multă caterincă.

Dar nu pot să nu mai pun măcar o întrebare: De acești dușmani interiori cine ne apără? DNA–ul, Președintele, UE, NATO sau Banca Mondială? Nu cred, deocamdată nimeni, dar am putea face un efort să ne hotărâm că de mâine ...  Da, chiar de mâine, fiecare dintre noi ...  Dar fără să fie caterincă.

Deocamdată, doar o rugăciune: Doamne, apără România. Și te implor, Doamne, apără-ne de noi înșine! Nu ne lăsa în grija noastră.

La mulți ani, dragi concetățeni!

La jumătatea campaniei electorale. Unde suntem?

Campania electorală - prea puțin interesantă pentru români

La mijlocul campaniei electorale, mai puțin de jumătate dintre alegători știu cine candidează pentru funcția de deputat în colegiul de care aparțin și puțin pesteo treime știu cine sunt candidații pentru Senat.  Peste jumătate dintre români nu au urmărit, până în acest moment, campania electorală a candidaților din colegiul lor.

Datele din cel mai recent sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES arată că, la jumătatea perioadei de campanie electorale pentru alegerile parlamentare, există un număr mare de cetățeni indeciși cu privire la votul pe care îl vor acorda în 9 decembrie.  4 din 10 români sunt însă nehotărâți în privința acestui aspect, 37% spun că știu sigur pe cine ar vota, 19% declară că au o idee în această privință, dar nu este definitivă, iar 5 % susțin că nu vor merge la vot.

În pofida gradului ridicat de nehotărâre, 44% dintre respondenți susțin că această campanie nu îi va determina să își schimbe opțiunea de vot.

Pentru cei mai mulți, opțiunile de vot rămân aceleași ca și în 2008, dar gradul mare de indecizie persistă:

28% dintre respondenți spun că vor vota, la alegerile din decembrie, cu același candidat pentru funcția de deputat ca și la alegerile precedente, dar 25% nu știu pentru moment cum vor proceda.

25% dintre cei chestionați nu-și schimnă opțiunea față de 2008 în cewa ce privește votul pentru senatorul care îi va reprezenta, iar 24% nu știu cum vor proceda.

Criteriile cele mai importante, indicate spontan de respondenți, în procesul de alegere a candidatului:

-          corectitudinea/cinstea sa (19%),

-          partidul din care acesta face parte (10%),

-          activitatea anterioară (8%) și de promisiunile pe care acesta le face (7%)

Necunoscuții din Parlament:

-          aproape jumătate dintre cetățenii dintr-un colegiu nu știu cum arată senatorul care îi reprezintă, iar 36% nu au văzut niciodată cum arată deputații care îi reprezintă, televiziunea este mediul predominant în care parlamentarii au fost remarcați de electorat;

-          doar 1 din 5 români își amintesc promisiunile senatorului, iar 1 din 3 și le amintesc pe cele ale deputatului;

-          16% dintre cei intervievați știu care este meseria de bază a senatorului din colegiul din care fac parte și 20% o cunosc pe cea a deputatului;

-          7% dintre cei intervievați susțin că au primit obiecte sau atenții din partea deputatului aflat în funcție, în timp ce din partea senatorului susțin că au primit doar 3%

-          37% susțin că senatorul care îi reprezintă e mai degrabă cinstit, 36% declară același lucru despre deputat

-          Foarte puține persoane știu lucruri despre familia parlamentarilor, despre afacerile lor, despre locul în care pot să găsească biroul lor parlamentar .

DETALII METODOLOGICE

Ancheta a avut loc în perioada 21-22 noiembrie.

Volumul eșantionului: 1.397 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național.

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,67%

Mai multe detalii găsiți în raportul de cercetare și analiza datelor.

Multumesc frumos!

                                                                                                 Dragi prieteni,

Va multumesc pentru gândurile voastre bune cu ocazia uneia dintre aniversarile mele.
Nu pun mare pret pe trecerea dintre varste, dar ma simt bogat in prieteni, fericit sa ma incalzesc la caldura venita dinspre sufletele voastre și  mult copleșit de obligatia de a da mai departe cadoul vostru de iubire si solidaritate. Daca nu am putut sa raspund la timp semnelor voastre de prietenie este doar pentru că am fost copleșit de mesaje si telefoane. Va asigur că sunt la fel de bun prieten și la fel de dibace adversar. Tot ceea ce imi doresc mie va doresc si voua iar despre noi cred ca suntem pasari cu o singura aripă: nu putem zbura decat imbratisați.


VSD

DESPRE CAMPANIE SI ALTE NIMICURI

Dancu, despre conditiile altei suspendari si numirea premierului -
Interviu Ziare.com

 

Sociologul Vasile Dancu a vorbit, intr-un interviu acordat Ziare.com, despre posibilitatea unei a treia suspendari a presedintelui Traian Basescu, despre posibilitatea ca Victor Ponta sa fie numit a doua oara premier si despre modul in care se desfasoara campania electorala pentru alegerile parlamentare din decembrie.
"Recent, un prieten politician m-a intrebat transant care ar fi cea mai favorabila conditie suspendarii lui Traian Basescu dupa alegeri. I-am spus ca ar trebui ca presedintele sa comita un act neconstitutional si ca USL sa adune cel putin 7,4 milioane de voturi la alegeri. Mai ales a doua conditie este destul de greu de indeplinit", a spus Dancu.

Fostul ministru al Informatiilor crede insa ca, in cazul in care se face suspendarea, ea va fi mult mai bine calculata, intrucat costul pentru Romania se va dovedi "prea mare".

Dancu e de parere ca Traian Basescu nu poate numi premier pe cine vrea si ca din PSD nu se va gasi nimeni sa accepte aceasta functie, in afara de Victor Ponta.

El a vorbit si despre campania electorala, despre care admite ca e una slaba, neprofesionista, din cauza nivelului scazut al candidatilor si a modului cum isi aleg oamenii, dar si a sistemului uninominal fals.
Citeste interviul acordat Ziare.com de sociologul Vasile Dancu:

Din exterior, pare ca asistam la o campanie electorala slaba, cu putina confruntare si cu teme mai degraba neconvingatoare, acolo unde exista. Din ce cauza se intampla asta?

Cauzele sunt complexe, dar campania este un examen pentru politica noastra. In campanie se vad proiectele, cultura politica, civilizatia, modul de selectie a elitelor. Practic, campania este o sarbatoare a politicii in lumea normala, un moment de varf in care se culeg roadele si se face decontul.

Campania electorala anemica si irelevanta vine din mai multe cauze.

In primul rand, in politica suferim de o lipsa crasa de organizare. Noi stim sa organizam doar mitinguri sau bai de multime. Candidatii nu-si fac din timp materialele de campanie si pentru ca partidele i-au tinut intr-o insecuritate totala. Pentru cateva colegii era aproape inceputa campania cand s-au aflat candidatii.
Cu acest mod de organizare este foarte greu ca un candidat sa-si planifice calendarul de campanie. Autoritarismul si centralizarea partidelor au amanat decizii, au dus la negocieri nesfarsite si la stari tensionale in organizatii, mai ales ca avem ca actori politici principali doua coalitii de partide.

In al doilea rand, campaniile electorale au nevoie de specialisti in comunicare, de organizatori, de oameni care sa produca programe politice si programe de dezvoltare locale sau regionale. Cine sa faca aceste programe? Secretarele de tip Barbie sau nevestele politicienilor, sau odraslele lor promovate pe posturi eligibile, cat mai caldute?

Atata timp cat capitalul politic al partidelor a devenit capitalul personal al unor lideri este previzibil sa se degradeze continuu politica. Ma socheaza iresponsabilitatea cu care liderii partidelor plaseaza pe liste secretare, amante sau baieti buni la toate. Uitati-va la nivelul absorbtiei fondurilor europene si o sa vedem exact nivelul de specializare si competenta la care se afla politica romaneasca.

Politica noastra doar simuleaza practici occidentale de campanie, dar este foarte jos in ceea ce priveste competentele si specializarea. Din pacate, foarte multi dintre politicieni cred ca politica este doar un razboi pentru cine controleaza resursele si o continua vanatoare de voturi. Cum spunea unul dintre invatatorii mei din copilarie, ei, de fapt, confunda marfa cu ambalajul.

Politica inseamna si specializare in administratie, inseamna si capacitate de a mobiliza pentru scopuri comune si moralitate implicata in actul de conducere si fair-play fata de adversarii politici.

Mai este lipsa de imaginatie politica. Partidele nu mai publica in campanii materiale de factura ideologica, nu au proiecte, nu au un discurs consistent. In lipsa unui mesaj cuprinzator de la centru, candidatii sunt obligati sa improvizeze fiecare in colegiul lui. Asta duce la fragmentarea comunicarii, la imposibilitatea de a trasa liniile si cadrele unei identitati colective care sa mobilizeze, sa aduca populatie la sprijinul proiectelor.

Un alt aspect tehnic este acest sistem de vot uninominal, unul aberant. Nu este uninominal de fapt, ci unul proportional, pe liste. De fapt, candidatii unui partid se concureaza intre ei. Cei care nu reusesc sa obtina peste 50% se lupta cu colegii lor si asta inseamna lipsa de unitate, lipsa de solidaritate si colaborare. Partidul i-a sabotat pe unii si ii ajuta pe altii. Mai repede unii negociaza cu adversarii, decat sa construiasca un front de solidaritate.

In fine, sa nu o mai lungim: partidele nu prea au multe de spus daca nu pot folosi injuraturi. Este destul de complicat sa mai promiti ceva in aceasta neincredere generalizata si mai este un lucru: in campania trecuta s-a promis cu o nonsalanta totul. Acum nimeni nu mai vrea sa-si faca bilantul, ar fi un dezastru. Astfel ca se amana cat se poate intrarea in confruntare cu publicul sau cu adversarii.

Sa-i supunem pe politicieni la o proba care ar fi interesanta: cate minute poate vorbi un politician fara sa se refere la adversar, fara sa-si injure sau critice competitorul. Cat timp se poate baza un politician doar pe sine si echipa sa, doar pe proiectul lui sau al partidului lui? Probabil ca foarte putin timp pot aloca politicienii daca vorbesc doar despre implicarea lor politica.

Sunt tot mai putini politicieni care ar mai putea sa schimbe ceva, dar deja sunt tot mai izolati, nu pot constitui o masa critica. Lipsa interactiunii intre politician si alegator, mai ales in afara campaniei electorale, duce la aparitia acestor discursuri deviante.

Sunt tot felul de oameni de proasta calitate, care nu inteleg care e misiunea lor in politica, nu stiu ce proiecte ar trebui sa aiba, nu exista o relatie veritabila intre deputat sau senator si colegiul in care a fost ales. De aceea, in campanie se zbat sa iasa in evidenta, fac gesturi spectaculoase, injura ca sa-i observe electoratul.

Traim o confuzie a valorilor, este o perioada de degradare a institutiilor si a practicilor culturale, nu mai avem o cenzura culturala, televizorul e singurul care ne educa. Suntem in momentul in care numai demolam, nu construim nimic.

Regret ca trebuie ca tocmai eu sa recunosc un lucru, sa dau glas unei presimtiri: peste putin timp o sa-i regretam pe unii politicieni din vechea generatie pe care i-am comparat cu standarde poate prea dure, cel putin pentru Romania.

La noi, campania arata cel mai bine esecul total al unei generatii politice. Greselile politice din ultimii ani isi spun acum cuvantul. Lipsa de responsabilitate in luarea unor decizii si aplicarea lor doar de dragul schimbarii au condus la aparitia unor personaje bizare si a unor practici de talcioc si balci in politica romaneasca. Asta se intampla datorita unui vot uninominal nefinalizat.

Nu exista niste criterii dupa care sunt alesi candidatii, conteaza doar cine are mai multi bani sa-si sustina campania electorala, nu exista selectie, nu exista criterii de moralitate. Aceste lucruri ucid politica si fac sa moara si Romania, incet, in somn. Intr-un somn al ratiunii, evident.

S-a speculat mult pe tema faptului ca Traian Basescu nu-l va numi premier pe Victor Ponta, chiar presedintele a spus asta in vara. Ar fi posibil asa ceva, exista vreo sansa ca o majoritate USL sa voteze alt premier in afara lui Ponta?

Discutia asta este ca si cea cu drobul de sare. Ne dam toti doctoratul in ce va face Traian Basescu dupa alegeri. In tot acest timp, nu sunt sigur ca presedintele insusi stie ce va face. Conjunctura creata dupa alegeri si mai ales rezultatul alegerilor vor decela solutia sau scenariul care va fi urmat. Va conta si atmosfera sociala din decembrie si dinamica din interiorul partidelor si aliantelor.

Falimentul Romaniei este tot mai accentuat si oricat de mult am fi obisnuiti cu saracia, eu cred ca in aceasta iarna vom avea probleme. Indiferent cine va fi desemnat prim ministru, eu nu cred ca va fi un premier triumfalist si ca va putea indeplini visele unora care se gandesc orgasmic ce vor face ei cu puterea in prima noapte.

Urmatorul Guvern va trebui sa fie puternic pentru a lua masuri grele in 2013 si pentru a rezista unui adevarat soc al crizei. Victor Ponta deja stie asta si nu cred ca trebuie acum sa sara toti in sprijinul lui simbolic, sa devina o miza excesiva si acest lucru sa decredibilizeze proiectul USL.

In ultimii ani am trait paradoxul ca o serie de personalitati nu au acceptat postul de premier. Eu asa cum il cunosc pe Victor nu cred este obsedat de numire, pur si simplu el este punctul cheie dintr-un proiect care daca va castiga il va duce in aceasta functie, nu va implora pe nimeni.

Ideea ca presedintele Basescu ar numi pe cine vrea el din USL este o ipoteza necredibila, fara nici un suport. Nici o personalitate veritabila din PSD nu ar accepta asa ceva. Ar trebui sa nu vorbeasca toata lumea de aceasta tema, sa asteptam sa vedem ce se va intampla la alegeri. Nu este absurda nici ipoteza ca o sa ajungem sa-l rugam pe Ponta sa accepte aceasta functie. De asta ce spuneti?

Dar, ca sa raspund mai direct, cred ca atunci cand presedintele a spus ca va pune un premier care sa corespunda interesului national, si-a contrazis declaratia prin care spusese odata ca in nici un caz nu-l va pune pe Ponta.

USL inca vehiculeaza posibilitatea suspendarii presedintelui Traian Basescu. Este ea realmente posibila, eventual in perioada de dupa alegeri, in cazul in care au majoritatea?

Unii s-au specializat in tema suspendarii si nu mai vorbesc despre nimic altceva. Vom vedea ce se va intampla. Suspendarea este una din posibilitati, dar nu cred ca este usor de transformat suspendarea in proiect politic legitim si legitimat intern si extern.

Demiterea presedintelui a esuat de doua ori si acest proiect politic nu va mai fi improvizat, cred eu. Ar fi absurd sa se intre in aceast proiect, de fapt o criza, criza care ar trebui sa fie un eveniment politic controlat, fara calcule, strategie si consultari externe. Altfel, daca face crize pe baze emotionale sau improvizand, se ajunge ca Romania sa plateasca un cost prea mare.

Recent, un prieten politician m-a intrebat transant care ar fi cea mai favorabila conditie suspendarii lui Traian Basescu dupa alegeri. I-am spus ca ar trebui ca presedintele sa comita un act neconstitutional si ca USL sa adune cel putin 7,4 milioane de voturi la alegeri. Mai ales a doua conditie este destul de greu de indeplinit.

Pe de alta parte, cred ca discutia despre suspendare il ajuta mai mult pe adversarul USL, pe cel vizat, adica pe Traian Basescu, care va argumenta ca este un act premeditat. Iar ca tema de santaj pentru Traian Basescu nu cred ca tine, presedintele este destul de indaratnic si mai degraba rodat in conflicte, decat doritor de pace eterna kantiana.

Vasile Dancu: Tema coruptiei a fost ucisa

 

Sociologul Vasile Dancu s-a aratat de parere ca tema coruptiei nu mai exista in campania electorala pentru alegerile parlamentare, intrucat a fost lasata pe mana organizatiilor non-guvernamentale, astfel incat coruptii au putut-o elimina.
"(Tema anticoruptiei - n.red) a fost ucisa in confruntarea dintre niste ong-isti pe mana carora am lasat aceasta problema pentru a o ucide si blocul finantatorilor de partide care erau mai degraba vizati si care si-au facut cuib in Parlament ca sa ucida aceasta tema.

Prima tampenie a fost atunci cand am promovat societatea civila ca si singura competenta impotriva coruptiei. Societatea civila este perfecta cand ramane acolo si face lobby, preseaza guvernul si toate institutiile. Ea trebuie sa fie de partea oamenilor cand se fac abuzuri, de partea functionarilor care sunt brutalizati der politica. Dar lupta impotriva coruptiei trebuie s-o duca statul cu mijloacele violente sau mai putin violente pe care le are, cu forta si cu protejarea celor care se angreneaza in asta. Lupta cu coruptia nu este o chestiune emotionala, politica sau una care sa fie confiscata de un personaj sau un partid", a spus Dancu, pentru Ziare.com.

El a adaugat ca exista un contrast intre declaratiile privind lupta anticoruptie si imbogatirea continua a acelor care capusaza statul.

"Cand ajungem ca unii sa arate ca doar ei sunt luptatori veritabili impotriva coruptiei, atunci este clar ca ea nu mai este eficienta si a devenit o practica politica. Asa a devenit o tema irelevanta pentru public si deja pot jubila cei care asteptau asta demult. Oamenii s-au saturat sa tot auda despre lupta impotriva coruptiei, iar baietii destepti sa-si mareasca numarul de la un an la altul si de la un sector la altul.

Pe masura ce resursele sunt tot mai sarace, capusarea statului sau coruptia devine tot mai mult un mecanism economic, dar si o resursa pentru combustia masinii politicul. Ne uitam la judetele cele mai sarace si vedem ca acolo sunt cei mai bogati baroni locali care au atatea resurse la dispozitie ca isi intaresc pozitia politica", a mai declarat Dancu.

Cu toate astea, Dancu spune ca exista spaima de justitie in randurile politicienilor, dar nu a celor mai importanti dintre ei.

"Este si un esec al discursului asupra coruptiei, nu se argumenteaza doar prin sentinte sau arestari. Ce-i drept, am senzatia ca in ultimii 2-3 ani a intrat spaima in oamenii politici, dar in pestii mai mici din politica. Rechinii, cei mari, cei care vizeaza domenii intregi din economie sau administratie sunt mai calmi, ei acum determina de fapt directia spre care merge politica noastra", a conchis Dancu

Un terorist de 32 de ani cu o revendicare ciudată

(In șoaptă, despre ne-modernizarea României)

 In penultima zi a lunii octombrie, încă de dimineață, presa noastră începuse pregătirea de artilerie pentru a trata cum se cuvine primul atac terorist din România. Galbenul urma să umple ecranele, deja mutrele grave erau pregatite, iar politicienii și jurnaliști se pregateau să întrebe unde sunt serviciile secrete, unde este armata, ce face Băsescu, ce face Ponta? Galbenul deja umpluse ecranele, editorii cautau metafore pentru dezastru, un 11 septembrie românesc era pe cale să blocheze toată media. Primul terorist român sau intrarea într-o nouă eră a (in)securițătii nationale și individuale erau deja titurile savante ale analiștilor militari care răsar ca din pământ cu asemenea ocazii.

Dar totul s-a dezumflat repede, teroristul din oficiul postal 36, din București,  i-a dezamăgit pe toți. Nu era așa de feroce cum îl dorea lumea setoasă de senzațional. Pâna și babele ce așteptau pensia l-au împins și au fugit afară pe langă el. Au rămas doar trei casiere care trebuiau să-și păzească banii din sertare sau timbrele fiscale. Deznădăjduit că nu prea era lumea speriată de toporul de șnitele și nici de cuțitașul lui de tăiat slănină sau telemea, bietul terorist s-a proțăpit în ușă și a chemat presa. Insă fiindcă presa nu se grăbea și au venit doar puțini trecători și polițiști sub acoperire a început să-și citească revendicările în fața unui grup de gură-cască care au ținut loc de jurnaliști. Au venit și jurnaliștii, dar nu au înțeles nimic din ce a zis omul, așa că trupele antitero s-au aruncat pe el și l-au umflat. Omul apucase să spună cateva cuvinte apoi a fost lovit năpraznic de băieții solizi de la SPIR și a fost băgat într-o dubă.

Dar nu despre penibilitatea primul atac terorist de la noi vreau să scriu. Intr-o societate care se degradează accelerat derizoriul devine regulă și bancul acela cu deltaplanul care loveste un bloc turn din cartierul Manastur din Cluj este emblematic. Am fost șocat de reportajele pe care le-am vazut seara pe la diferite televiziuni.  In cadrul majorității reportajelor, imaginile erau destul de puține, doar unul dintre posturi (Digi 24) avea imaginile de la camerele interne de supraveghere ce arătau penibilitatea situației și inofensivitatea individului cu ciocanul de bătut șnițele. Am căutat motivatia omului, a primului terorist, discursul sau revendicarile. Am aflat doar că avea niște revendicari neclare sau de ”neînțeles”, cum spunea un post. Cel mai clar motivul transpărea din declarația unui purtător de cuvânt al politiției sau jandarmeriei (aici nu îmi aduc bine aminte) care a spus că avea niste ”revendicări ciudate”, ceva  de genul „modernizarea României”. La alt post de televiziune un al purtător de cuvant instituțional a vorbit tot de niste revendicari neinteligibile ca ”taxe ca în Italia” și ”unirea României cu Basarabia”.

Am ramas șocat, cum poți spune că modernizarea României este o revendicare ciudată, neinteligibilă? Am stat ca ardeleanul, scărpinindu-mă după ureche vreo două ore până a reapărut politistul ala iar l-a jurnal și i-am revăzut declarația. Da, spunea exact asta, o revendicare ciudată: modernizarea României. Nu-l bănuiesc tânărul jandarm sau polițist de postmodernism sau tratare ironică a temei. Pur și simplu, el nu mai aude pe nimeni vorbind despre asta, modernizare nici măcar nu mai este o temă de dezbatere publică, nici în campanie electorală măcar. S-a tocit în discursurile de după 90 când fiecare guvern a prevestit ieșirea din tunel, încât modernizarea a devenit o Luminița care s-a pierdut în peisaj. Visul modernizarii României a îmbătrânit și el odată cu generația în capul căreia a răsărit pe moment, dar pentru care nu a constituit niciodată proiect sau obsesie.

 In aceleași zile a trecut neobservată o știre dintr-o statistică internațională care consemna că averea populatiei României a scăzut între iulie 2011 și iunie 2012 cu 36 la sută, loc cu care suntem deja campioni mondiali la sărăcire accelerată.  Ocupăm locul 131 din 142 la exodul creierelor. Avem doar 30% dintre drumuri modernizate, iar dintre cele modernizate doar 0,3% au trei benzi de circulație și 1,6% au 4 benzi de circulație. Intre 2008 si 2011 am regresat zeci de locuri la multe capitole din Indexul competitivității globale. Am pus în anexă niste  bucăți din locul României în topul competitivătății globale, ediția 2011-2012, dar sunt sigur că n-o să intereseze pe mulți cititori.

Degeaba scriu chiar acum despre acestă consternare a mea, vor fi foarte puțini interesați de aceste lucruri. Parcă-l văd pe un prieten bun al meu, un om responsabil, dar care se grăbeste mereu în ultima vreme spunându-mi: lasă asta, e filosofie, să vedem ce trebuie să facem din treaba noastră ...

Dar dacă ne uităm în anexa de la acest text am putea să ne infiorăm, iar dacă am fi oameni normali nu am mai avea cum să adormim noaptea de îngrijorare. Suntem într-o fundătură a istoriei și noi dormim, cum ar spune personajul lui nenea Iancu. Majoritatea politicieniilor ar fi cazul să se ascundă și să nu candideze în vecii vecilor, iar CSAT să se adune de urgentă. Ar fi normal să decretăm stare de necesitate și să nu ieșim din alarmă până nu facem un plan de modernizare și salvare a Romaniei. Dar nu, nu se va intampla nimic! Deși este campanie electorală, nici un politician nu va vorbi aplicat despre modernizarea României. Nici măcar promisiuni nu se mai fac pe tema asta, s-a tocit de tot expresia, tema moderrnizarii nu mai este bună nici măcar pentru cerșit voturi și nici pentru minciună. A fost abandonată ca un vis bolund lăsat la vatră odată cu maturizarea postadolescentină. Nici un utopist nu mai are curajul să propună măsuri de modernizare și nici măcar radicalii nu mai speră că mitraliera ar putea trezi la realitate vreo constiinta natională profund adormită de capitalul străin sau de visele consumeriste. Nici intelectualii nu mai visează scenarii și nu mai fac planuri din ”cuție și pahară”. Parcă este o țară care a murit, care nu mai visează, care nu mai gândește viitorul. O țară care visează să-și exporte puștimea în Occident și unde sute de mii de mame au plecat in Europa și își uită copiii acasă, iar copii se sinucid de dorul părinților.

De ce nu mai însemnă nimic ”modernizarea României”, de ce nu mai tresare nimeni la acestă ambiție pe care ar trebui s-o aibă un popor european normal?  A murit speranța modernizării ucisă de politicieni fără viziune sau de intelectuali falși preocupați doar de oglindiri narcisiste și băi de mulțime. Chiar și expresia lingvistică s-a sufocat în demagogia ieftină a celor 22 de ani de campanii electorale pline de ură, de hoții și smenuri electorale.

Nu masele sunt cele care plămădesc marile vise, nu oamenii simpli sunt cei care trebuie să nască proiectele serioase, ci o elită care le-a lipsit românilor.  Trădarea intelectualilor, sintagma celebra a lui J. Benda, este  cauza principală a dezorientarii și confuziei generale. Intelectualii nostri s-au grăbit să devină anticomuniști după ce comunismul a murit, iar in postsocialismul sălbatic si politicianismul abject din aceste două decenii elita intelectuală si mare parte din cea bisericească, spirituală, au întors spatele României și locuitorilor ei. Demoralizați, fără orizont, cohortele de muncitori abandonați după falimentul comunismului nu au cum să plămădească un ideal de modernizare. Intelectualii unei tări ar trebui să facă în fiecare zi pledoarii pentru justiție si adevăr, pentru dreptate socială sau promovarea valorilor. In loc să caute mereu sinecuri politice, din care nu ar vrea ca nimeni să-i miste vreodată, acești ”boieri ai minții” din România, cum inspirat i-a numit Sorin Adam Matei, într-o carte pe nedrept ignorată în cultura noastră, reprezintă adevăratul faliment al României. Nu vreau să fiu nedrept, mai există luptători singuratici care caută să țină steagul sus militand pentru transparență, anticoruptie,democrație sau pentru a promova excelența în educatie sau administrație. Dar sunt tot mai puțini, tot mai singuri, tot mai izolați și deznădăjduiți.

Bietul polițist avea dreptate, până la urmă, un om care vorbește despre modernizarea României este un ciudat, un ins pe care-l putem numi chiar și terorist. De fapt este terorist nu pentru toporul de șnitele pe care l-a agitat, ci pentru că, nebunul de el, ne-a trezit din somnul rațiunii noastre cu un concept pe care nu-l mai înțelegem și de care fugim ca și de o boală: modernizarea . Modernizarea unei țări care moare încet, încet, în somn.  

 PS.
1.  Chiar și eu, scriind acest text, de frică să nu fie tratat cu maximă indiferență de cititori, am schimbat titlul care vorbea despre modernizare, cu subtitlul inițial care conţine cuvantul terorist, mai ofertant.

2. Imi cer scuze cititorilor mei cu care facem dese corepondente pe aceasta temă.   Incă nu reprezentăm o masă critică pentru a impune necesitatea acestei dezbateri. Ca să fiu sincer, parcă și noi ne-am pierdut speranța că va avea cineva nevoie de reflecțiile noastre.

 

ANEXA

LOCUL ROMANIEI IN CADRUL RAPORTULUI GLOBAL AL COMPETITIVITATII 2011 – 2012, INTOCMIT DE WORLD ECONOMIC FORUM

INDEXUL COMPETITIVITATII IN DETALIU

1. Institutii
1.01. Dreptul la proprietate – scor 3,9 din 7 – loc 85 din 142 de tari
1.02. Drepturi intelectuale – scor 3,0 din 7 – loc 98
1.03. Diversitatea fondurilor publice – scor 2,8 din 7 – loc 96
1.04. INCREDEREA PUBLICA IN POLITICIENI – SCOR 1,9 – LOC 119
1.05. Mita si spaga – scor 4,0 din 7 – loc 67
1.06. Independenta justitiei – scor 3,1 din 7 – loc 94
1.07. Favoritism in decizii politice – scor 2,5 din 7 – loc 115
1.08. Cheltuieli guvernamentale irationale – scor 2,7 din 7 – loc 107
1.09. Povara obligatiilor fiscale – 2,8 din 7 – loc 105
1.10. Eficienta cadrului legal in solutionarea proceselor – 2,8 – loc 122
1.11. Transparenta politica – 2,9 – loc 140
1.12. Conduita etica a companiilor – 3,4 – loc 103
1.13. Integritatea standardelor de audit – 4,3 – loc 91
1.14. Eficienta boardurilor executive – 4,3 – loc 98
1.15. Protejarea intereselor actionarilor minoritari – 3,8 – loc 98
1.16. Nivelul protectiei pentru investitori (0 (cel mai prost)-10 (cel mai bun)) – 6,0 – loc 36

2. Infrastructura
2.01. Calitatea infrastructurii in ansamblu – 2,3 – loc 139 din 142 (ne situam foarte jos)
2.02. Calitatea drumurilor – 2,1 – loc 137
2.03. Calitatea cailor ferate – 2,4 – loc 78
2.04. Calitatea infrastructurii portuare – 2,8 – loc 128
2.05. Calitatea infrastructurii de transport aerian – 3,6 – loc 113
2.06. Calitatea furnizarii de energie electrica – 4,5 – loc 77
2.07. Abonamente telefonie fixa/100 locuitori – 20,9 – loc 60
2.08. Abonamente telefonie mobila/100 locuitori – 114,7 – loc 49

3. Eficienta pietei bunurilor
3.01. Intensitatea concurentei locale – 4,5 din 7 – loc 97 din 142 de state
3.02. Eficienta politicilor anti-monopol – 3,7 – loc 93
3.03. Efectele taxelor si impozitelor – 2,5 – loc 135
3.04. Numar de proceduri pentru a demara o afacere – 6 – loc 34
3.05. NUMAR DE ZILE necesare demararii unei afaceri – 10 – loc 40
3.06. Povara procedurilor fiscale – 3,3 (0 (cea mai mare) – 7 (cea mai mica) – loc 121
3.07. Prevalenta detinerilor straine de firme – 4,5 – loc 84
3.08. Complexitatea cumparatorilor – 3,2 – loc 83

4. Eficienta pietei muncii
4.01. Colaborarea in relatia angajat – angajator – 3,3 – loc 137
4.02. Practicile de angajare/concediere – 3,6 – loc 91
4.03. Salarizare si productivitate – 4,1 – loc 55
4.04. Utilizarea managementului profesional – 3,9 – loc 84
4.05. Femeile in volumul fortei de munca, fata de barbati – 0,79 – loc 65

5. Dezvoltarea PIETEI FINANCIARE
5.01. In privinta disponibilitatii serviciilor financiare, stam relativ slab – scor 3,9 din 7 – loc 104 din 142 de tari
5.02. Ne permitem serviciile financiare? Nu prea – scor 3,6 – loc 106
5.03. Accesul facil la creditare – scor 2,6 – loc 82

6. Suntem deschisi in fata noilor tehnologii?
6.01. Accesul la ultimele tehnologii – scor 4,2 din 7 – loc 115 din 142 de tari
6.02. Gradul de absorbtie a noilor tehnologii in companii – 4,1 – loc 117
6.03. Utilizatori de internet/100 locuitori – 39,9 – loc 63
6.04. Abonamente de internet/100 locuitori – 14.0 – loc 42
6.05. Latime de banda internet/kilobiti per capita – 20,5 – loc 33

7. Dimensiunea pietei
7.01. Dimensiunea pietei interne (1 – 7 ( cea mai mare) – 4,2 – loc 42 din 142 state
7.02. Dimensiunea pietei externe – 4,9 – loc 46

8. COMPLEXITATEA MEDIULUI DE AFACERI
8.01. Cantitatea furnizorilor locali – 4,4 – loc 100
8.02. Calitatea furnizorilor locali – 4,0 – loc 104
8.03. Dezvoltarea marketingului – 3,8 – loc 86
8.04. Disponibilitatea de a delega autoritatea – 3,3 – loc 96

9. INOVATIE
9.01. Capacitatea de a inova – 2,9 din 7 – loc 78 din 142 de tari
9.02. Calitatea institutelor de cercetare – 3,2 – loc 91
9.03. Cheltuielile companiilor in cercetare si dezvoltare – 2,9 – loc 87
9.04. Colaborarea universitatilor cu industriile in scopul cercetarii si dezvoltarii – 3,0 – loc 115
9.05. Guvernul nu prea cumpara echipamente tehnologice avansate – scor 3,1 din 7 – loc 111
9.06. Disponibilitatea cercetatorilor si tehnicienilor – 4,2 – 59
9.07. Patente/un milion locuitori – 0,8 – 62

In privinta independentei justitiei, ROMANIA se situeaza pe pozitia 94 din 142 de tari, cu un scor de 3,1. Bulgaria se afla pe locul 104, Moldova – 132 si Venezuela – 142. Cea mai independenta justitie se intalneste, potrivit studiului WEF 2011 – 2012, in Noua Zeelanda (scor 6,7)

ALTE STATISTICI DIN RAPORTUL COMPETITIVITATII REFERITOARE LA ROMANIA (2011 – 2012)

Accesul la internet in scoli – locul 58 din 142 de tari
Existenta pe plan local a serviciilor specializate de research si instruire – locul 112 din 142 de tari
Extinderea instruirii in randul membrilor staff-ului – locul 79 din 142 de tari
Intensitatea concurentei in plan local – locul 97
Eficienta politicilor anti-monopol – locul 93
Efectele impozitarii – locul 139
Numarul procedurilor necesare demararii unui business – locul 34
Timpul necesar demararii unui business – locul 40 (ne situam la acelasi nivel cu Moldova)
Prevalenta detinerilor straine de firme – locul 84
Povara procedurilor fiscale – 121 (ne situam destul de rau)
Importurile de bunuri si servicii ca procent din PIB – locul 68 – 44,0
Complexitatea cumparatorului (1 – se bazeaza doar pe cel mai mic pret; 7 – se bazeaza pe o analiza sofisticata a performantei) – locul 83 – scor 3,2. Moldova se afla pe locul 106.

DATE PRIVIND EFICIENTA IN MUNCA – ROMANIA
Colaborarea in relatia angajat – angajator – loc 137 din 142 de tari
Practicile privind angajarile/concedierile – loc 91, scor 3,6 (1 – reglementate de lege; 7 – determinate de angajatori)
Salarizarea si productivitatea – loc 55
Utilizarea managementului profesional – locul 84

DEZVOLTAREA SERVICIILOR FINANCIARE
Accesul la servicii financiare – loc 104 din 142 de tari
Isi permit afaceristii sa cumpere servicii financiare? Nu prea – ocupam locul 106 din 142 tari in aceasta directie
In privinta accesului la credite, ne situam ceva mai bine, pe locul 82 din 142

CAT DE PREGATITI SUNT ROMANII PENTRU NOILE TEHNOLOGII? IATA CE RELEVA RAPORTUL COMPETITIVITATII 2011 – 2012
Accesul la cele mai noi tehnologii – loc 115 din 142 de tari (ciudat, credeam ca ne situam mai bine…)
Absorbtia tehnologica in cadrul firmelor – loc 117
Procentul celor care utilizau internetul in 2010 – loc 63 – 39,9%. Moldova se situeaza inaintea noastra, cu 40%. Surclasam insa China (34,3% utilizatori de internet)
Numarul de abonamente de internet la 100 locuitori in 2010 – locul 42, cu 14,0 abonamente/100 loc.
Numar de kilobiti per capita in 2010 – locul 33, cu 20,5 kb/pe cap de locuitor

DIMENSIUNILE PIETEI
In privinta DMSI (domestic market size index), Romania ocupa locul 42, surclasand tari precum Norvegia, Danemarca si Singapore. In privinta FMSI (foreign market size index), ocupam locul 46, inaintea unor tari precum Tunisia, Maroc si Noua Zeelanda.

COMPLEXITATEA MEDIULUI BUSINESS
Cantitatea furnizorilor locali – loc 100 din 142 de tari
Calitatea furnizorilor locali – loc 104 din 142 de tari – ne devanseaza pana si Rwanda (101)
Complexitatea procesului de fabricatie – loc 91

ROMANII SI INOVATIA
Capacitatea de a inova – loc 78 din 142 de tari
Calitatea institutelor de cercetare – loc 91
Cheltuielile companiilor pentru cercetare si dezvoltare – loc 87
Colaborarea dintre universitati si industrii in scopul cercetarii si dezvoltarii – loc 115
Investitiile guvernamentale in echipamente tehnologice avansate – loc 111

(http://www.manager.ro/articole/analize/analiza:-raportul-global-al-competitivitatii-unde-se-situeaza-romania-12137.html)

IRESCOP 2012 - III - Pasiuni, comportamente si credinte

Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES prezintă profilului electoratului românesc, în prag de campanie pentru alegerea reprezentanților în camera Deputaților și în Senat, în funcție de pasiunile pe care acesta le are, de comportamentele și de credințele sale.

Partea a treia – și ultima – analizează votanţii lui Crin Antonescu, Traian Băsescu, Dan Diaconescu şi Mihai Răzvan Ungureanu și pe susţinătoriilor partidelor pe care aceştia în funcție de indicatori indicatori care se referă la:

Pasiuni, hobby si distracție: duminica perfecta între plimbări&discuții-lecturi-petreceri

-         respondenții, indiferent de partid, indică o duminică perfectă cu plimbări și discuții

-         susținătorii lui Dan Diaconescu sunt cei care îşi doresc cel mai mult să se uite la TV, au un simțal petrecerii mai dezvoltat și ar asculta în mai mare măsură decât ceilalţi radio

-         simpatizanţii ARD sunt cei mai orientaţi către lectură, iar cei USL cei mai rezervaţi spre a lua masa în oraş;

-         votanții lui Crin Antonescu (79,2%) şi Mihai Răzvan Ungureanu (77,1%) au o preferință mai ridicată pentru cultură, iar susținătorii lui Ungureanu fac parte din categoria de votanți cea mai dispusă să mănânce la restaurant (37,5%).

Teme preferate de discuție: prețuri, sănătate, politică, religiozitate, afaceri

-         susţinătorilor USL şi PP-DD au, în mai mare măsură, drept teme preferate de discuție preţurile, sănătatea şi locurile de muncă, discută cel mai des despre religiozitate

-         discuțiile despre UE suscită interes crescut din partea votanților ARD (45%, comparativ cu 35% în cazul susţinătorilor USL, respectiv 30% pentru PP-DD)

-         votanții USL vorbesc mai desc despre politică, în timp ce susținătorii PP DD optează pentru discuții legate de afaceri

-         votanții lui Mihai Răzvan Ungureanu discută cel mai des despre preţuri, urmați de cei ai lui Crin Antonescu

-         suporterii lui Crin Antonescu preferă, în principal, discuțiile despre sănătate și despre afaceri

-         pentru votanții lui Dan Diaconescu temele principale de discuție sunt cele legate de locuri de muncă, credință sau afaceri. Doar 10% dintre ei spun că printre temele preferate se află viața vedetelor.

-         discursurile politice sunt preferatele suporterilor lui Mihai Răzvan Ungureanu (67%) şi ale lui Crin Antonescu (56%)

-         votanţii lui Traian Băsescu şi cei ai lui Mihai Răzvan Ungureanu sunt preocupaţi să discute des şi foarte des despre Uniunea Europeană în procent de 46, respectiv 42, faţă de 31 şi 32, procente valabile pentru electorii lui Crin Antonescu şi cei ai lui Dan Diaconescu

Consumul de televiziune pentru informații din politică: bătălia se dă între PRO TV, Antena 3 și B1 Tv

-         votanții PP DD și ai lui Dan Diaconescu indică PRO TV drept principalul post tv de unde se informează despre politică și evenimente politice, pe locul secund în topul preferințelor se situează OTV

-         electoratul ARD se informează despre politică şi evenimente politice în special de la postul B1 TV (42,8%) şi PRO TV (27%),

-         suporterii USL optează pentru Antena 3 (43,7%) și PRO TV (22,5%) pentru acets tip de informații

-         cei mai mulți susținători ai lui Crin Antonescu îşi selectează informaţiile despre politică de la Antena 3 (58%), în timp ce votanţii lui Traian Băsescu şi cei ai lui Mihai Răzvan Ungureanu aleg cu predilecţie PRO TV (42,7%), respectiv postul B1 TV (56,9%)

Canale de informare politică:  televiziunea deșine supremația, la polul opus se află Internetul

-         interesul pentru informare de natură politică este foarte scăzut indiferent de canal  sau de orientarea electoratului

-         Internetul este indicat ca cel mai puțin utilizat în privința informării politice

-         cel mai departe de televizor, când vine vorba de informații politice, stau votanții lui Traian Băsescu (56,1%) urmați de Dan Diaconescu (27,9%), de Mihai Răzvan Ungureanu (21,3%) și de cei ai lui Crin Antonescu (20,3%)

-         votanții lui Dan Diaconescu sunt cei care folosesc în cea mai scăzută proporție Interntul pentru a se informa cu privire la politică, la polul opus îi găsim pe susținătorii lui Crin Antonescu, Mihai Răzvan Ungureanu și pe votanții ARD

-         în contextul în care, conform datelor obținute, radioul nu este un jucător important în informarea populației despre politică și evenimente politice, votanții ARD sunt cei care își iau în cea mai mică măsuri informațiile despre politică de la radio la polul opus fiind susținătorii lui Crin Antonescu

-         informația politică din ziare o iau ăn cea mai mare măsură votanții PP DD și ai lui Dan Diaconescu, urmați de cei ai lui Traian Băsescu și Mihai Răzvan Ungureanu

Încrederea în instituții

-         95,9% dintre votanții lui Crin Antonescu au o încredere scăzută în Președinție,

-         90% dintre votanții ARD și 96,1% dintre votanții PP-DD au un nivel scăzut de încredere în Guvern

Încrederea în Justiție:

-         Este mai mare la votanții ARD, votanții lui Traian Băsescu și cei ai lui Mihai Răzvan Ungureanu, dar foarte scăzută în rândul alegătorilor USL, susținătorii lui Crin Antonescu și votanții lui Dan Diaconescu;

Încrederea în Poliție:

-         Este mai mare la votanții PP DD, dar foarte scăzută în rândul votanților lui Mihai Răzvan Ungureanu

Încrederea în Armată:

-         votanții ARD declară în mai mare măsură decât cei care ar pune ștampila de vot pe USL sau PP-DD că au multă sau foarte multă încredere în Armată.

Percepția Uniunii Europene

-         Majoritatea votanților ARD (65,3%) și PP-DD (51,3%) au multă sau foarte multă încredere în UE

-         Cei mai mulți dintre votanții USL (67,3%)  prezintă un grad scăzut de încredere în organizația europeană.

-         majoritatea votanților lui Traian Băsescu (62,4%), Dan Diaconescu (52,1%) și Mihai Răzvan Ungureanu (70,2%) manifestă multă și foarte multă încredere în UE.

-         doar 28,4% dintre votanții lui Crin Antonescu au multă sau foarte multă încredere în Uniunea Europeană

METODOLOGIA IRESCOP 2012 – PROFILURI ELECTORALE

Aplicarea chestionarelor s-a realizat telefonic, în luna octombrie, în trei valuri, după cum urmează:

Primul val:

Volumul eșantionului: 1.417 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național.

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,7%

Perioada anchetei: 24 octombrie 2012

Al doilea val:

Volumul eșantionului: 1.430 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național.

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,7%

Perioada anchetei: 25 octombrie 2012

Al treilea val:

Volumul eșantionului: 1.422 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național.

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,7%

Perioada anchetei: 26 octombrie 2012

Mai multe detalii despre IRESCOP 2012 – PROFILURI ELECTORALE 3 aflați aici.