Marii nostri lideri sunt luati captivi de baroni. Bucurestenii nu vor "plevusca"
un interviu pentru www.ziare.com
Liderii partidelor politice au fugit de Bucuresti in aceasta campanie din cauza fricii de competitie, multi dintre ei nefiind pana acum castigatori ai unor batalii electorale adevarate, a explicat
"Pare ca politica noastra este nomada, umbla cu cortul. O politica de camuflare si rapt, care are ca deviza: Musca si fugi!", a adaugat sociologul in cadrul unui scurt interviu pe tema spaimei pe care o starnesc alegatorii bucuresteni in sefii partidelor.
Vasile Dancu subliniaza faptul ca baronii locali au castigat lupta cu centrul, in conditiile in care personajele centrale ale politicii se muta la ei in teritoriu. "Le acorda protectie, ii fac din nou deputati sau senatori si, prin asta, marii nostri lideri sunt deja captivi", adauga el, iar rezultatul este ca Bucurestiul nu mai este capitala politica a tarii.
Totodata, electoratul bucurestean este imprevizibil, nu poate fi cumparat cu ulei si zahar, iar indecisii sunt intr-un procent de peste 40%, din care mai bine de jumatate au varste cuprinse intre 35 si 50 de ani. "Populatie tanara, interesata de viitor. Sunt interesati de proiectele candidatilor, vor sa vada bilantul candidatilor", explica sociologul in interviul acordat Ziare.com in care dezvaluie, printre altele, si care e secretul succesului electoral al bucuresteanului Marian Vanghelie.
De ce fug liderii politici de alegatorii bucuresteni, preferand sa aleaga colegii din toate colturile tarii, de la Roman la Targu Jiu si de la Alexandria la Sannicolau Mare ?
De frica, din calcul, din cauza slabiciunilor multiple. Majoritatea liderilor nostri sunt lideri fara electorat, nu au reusit sa se apropie de oameni, sa articuleze programe. Majoritatea politicienilor sunt migratori, ei nu cauta sa se identifice cu teme, proiecte sau publicuri.
Fiecare se crede un star. Folosesc doar televiziunea pentru a comunica cu populatia. Mass-media mediaza legatura, dar este doar un substitut si nu asa se cladeste o relatie. Functioneaza doar recunoasterea politicianului, ceea ce in publicitate se numeste "efectul de simpla expunere".
De bine de rau, multi baroni locali au forta tocmai in proiectia lor inversa: fug de presa si se refugiaza in bratele oamenilor care ii indragesc, accepta ca ii reprezinta si ca sunt necesari. De aici forta baronilor locali din toate partidele, tot mai puternici, desi sunt executati de presa de la Bucuresti de vreo 7-8 ani.
Baronii locali au fost mereu intermediarii din teritoriu, ei primeau bunuri de la centru pentru a le distribui si a-si lua partea leului. Dupa ce unii politicieni de la centru au pus in practica strategii de eliminare a lor, acestia si-au cautat o justificare si proiectie locala. Paradoxul e ca multi sunt considerati adevarati luptatori pentru descentralizare in zonele lor.
Acum, se pare ca baronii au castigat lupta cu centrul, in conditiile in care muta personajele centrale in zona lor de bastina. Le acorda protectie, ii fac din nou deputati sau senatori si, prin asta, marii nostri lideri sunt deja captivi.
Sincer, nu stiu daca este bine sau e rau. La limita, poate ca asta e singura modalitate de a scapa de centralismul exagerat si a redistribui puterea in teritoriu. Daca nu se poate face rational, prin mecanismele regionalizarii, viata poate ca rezolva problemele pe care le amanam.
Aici tot vina centrului este pentru ca marii nostri barbati politici se feresc sa ia decizii care ar presupune costuri electorale.
Asa, Bucurestiul pierde o parte din importanta politica, din statutul de capitala politica. Daca centrul vietii politice romanesti se muta la Alexandria (nu la biblioteca) este semn ca lucrurile se schimba si ca evolutiile politice viitoare vor produce mari clivaje regionale. Pur si simplu, pare o pierdere simbolica a a greutatii Capitalei in economia puterii din Romania.
In acelasi timp, aceasta dependenta a liderilor de la Bucuresti fata de grupuri de interese multipolare, localizate in teritoriu, este un cancer pentru interesul national sau pentru dezvoltarea echilibrata a Romaniei.
Ar mai exista o posibilitate. Faptul ca liderii centrali devin captivi arata, din nefericire, o disolutie a puterii centrale. Dar ma gandesc ca acei pe care ii numim baroni locali acum ar putea sa aiba un rol pozitiv. Dincolo de pacatele individuale sau colective, fac posibila o adevarata redistribuire a puterii spre teritoriu, o forma a descentralizarii.
Repet, nu despre oamenii care sunt in spatele sintagmei "baroni" vorbim, ci despre un proces care ar putea duce la eliberarea unor energii locale. Baronii cei rai ar putea deveni buni, dar asta e doar o posibilitate. Inca mai este mult pana acolo!
Ce ii sperie pe presedintii principalelor partide parlamentare intr-atat incat sa ia calea provinciei? Doar nu Dan Diaconescu ...
Nu e frica de Dan Diaconescu, este mai degraba frica de competitie. Foarte putini lideri de la noi au dat batalii adevarate, pierzand sau castigand. Restul au schimbat colegiile sau au fugit mereu. De la un partid la altul. Uitati-va la tabloul mobilitatii sau migratiei politice. Pare ca politica noastra este nomada, umbla cu cortul. O politica de camuflare si rapt, care are ca deviza : Musca si fugi!
Bucurestenii reprezinta un electorat amestecat, nu toti sunt informati si cu o inalta cultura civica. Dar un lucru este clar: nu pot fi cumparati cu sticle de zahar si ulei. Majoritatea bucurestenilor are alt nivel.
Bucurestenii sunt un barometru mai sensibil, un electorat care a inceput sa urasca partidele. Timp de 15 ani a respins stanga, acum respinge partidismul.
In plus mai este si un electorat imprevizibil, mobil, nu este usor de prins la evenimente electorale. Din perspectiva marketingului electoral Bucurestiul are cel mai mare electorat indecis si cel mai mare numar de electori neafiliati politic.
Indecisii sunt intr-un procent de peste 40% si jumatate dintre ei sunt oameni intre 35 si 50 de ani. Populatie tanara, interesata de viitor. Sunt interesati de proiectele candidatilor, vor sa vada bilantul candidatilor.
Daca institutele de sondaje le-au facut studii de marketing marilor lideri, atunci cred ca s-au speriat de aceste 'exercitii impuse'.
De ce se incumeta totusi sa candideze Alina Gorghiu in Bucuresti, nu si Crin Antonescu? De ce candideaza Anca Boagiu, nu si Elena Udrea? Dan Voiculescu e sigur de victorie in Capitala. De ce nu e si presedintele PC, Daniel Constantin?
Politicienii mai importanti sunt victime sigure - efectul pervers al notorietatii. Bucurestenii nu vor plevusca, ei vor capete serioase pentru festinul electoral. Pe cei mai micuti si mai modesti o sa-i suporte mai usor.
Aroganta este una dintre respingerile bucurestenilor la politicieni. Nu suporta asta si se mobilizeaza repede impotriva. Orasele mari au un spirit rebel, o mandrie sau poate o aroganta care erodeaza repede politicienii de varf.
In cazul unor politicieni mai putin cunoscuti in Bucuresti, dar si in alte orase, de multe ori notorietatea lor este la jumatatea procentului de votanti. Nu e o contradictie, oamenii voteaza partidele in primul rand si doar in secundar oamenii politici.
Si totusi, teoretic, bucurestenii sunt cei mai informati alegatori, au acces la aproape toata mass-media si datorita acestui fapt cu ei se poate dialoga cel mai usor. Sau gresesc?
Nu formeaza un electorat cu care se poate dialoga usor. Sunt greu de adunat, sunt greu de conexat. Trebuie sa fii bine organizat in Bucuresti ca sa fii sigur de vot.
Vanghelie este un exemplu din acest punct de vedere. Nu se putea baza pe centru si atunci, beneficiind si de un electorat mai sarac, a creat retele de simpatizanti si sosonari din timp pentru perspectiva votului.
Sigur, acest lucru nu se poate face peste tot in Bucuresti, dar organizarea perfecta si investitiile banesti serioase formeaza singurul raspuns la acest gen de electorat critic si instabil.
Electoratul din Bucuresti nu iubeste pe nimeni neconditionat, este mai atent la realizari si nerealizari. Este un electorat mai pedepsitor decat electoratul din provincie.
Dar acum, ca a bagat asa frica in politicieni, electoratul bucurestean imi place tot mai mult, imi devine mult mai simpatic. O sa fac studii electorale mai serioase pe Bucuresti sa inteleg mai bine mecanismele rationamentului de vot si a culturii politice asociate atitudinilor si opiniilor. Dupa atatia ani de stat imi Bucuresti este prima data cand imi vine sa spun: 'Bucuresti, mon amour!'.
"Pare ca politica noastra este nomada, umbla cu cortul. O politica de camuflare si rapt, care are ca deviza: Musca si fugi!", a adaugat sociologul in cadrul unui scurt interviu pe tema spaimei pe care o starnesc alegatorii bucuresteni in sefii partidelor.
Vasile Dancu subliniaza faptul ca baronii locali au castigat lupta cu centrul, in conditiile in care personajele centrale ale politicii se muta la ei in teritoriu. "Le acorda protectie, ii fac din nou deputati sau senatori si, prin asta, marii nostri lideri sunt deja captivi", adauga el, iar rezultatul este ca Bucurestiul nu mai este capitala politica a tarii.
Totodata, electoratul bucurestean este imprevizibil, nu poate fi cumparat cu ulei si zahar, iar indecisii sunt intr-un procent de peste 40%, din care mai bine de jumatate au varste cuprinse intre 35 si 50 de ani. "Populatie tanara, interesata de viitor. Sunt interesati de proiectele candidatilor, vor sa vada bilantul candidatilor", explica sociologul in interviul acordat Ziare.com in care dezvaluie, printre altele, si care e secretul succesului electoral al bucuresteanului Marian Vanghelie.
De ce fug liderii politici de alegatorii bucuresteni, preferand sa aleaga colegii din toate colturile tarii, de la Roman la Targu Jiu si de la Alexandria la Sannicolau Mare ?
De frica, din calcul, din cauza slabiciunilor multiple. Majoritatea liderilor nostri sunt lideri fara electorat, nu au reusit sa se apropie de oameni, sa articuleze programe. Majoritatea politicienilor sunt migratori, ei nu cauta sa se identifice cu teme, proiecte sau publicuri.
Fiecare se crede un star. Folosesc doar televiziunea pentru a comunica cu populatia. Mass-media mediaza legatura, dar este doar un substitut si nu asa se cladeste o relatie. Functioneaza doar recunoasterea politicianului, ceea ce in publicitate se numeste "efectul de simpla expunere".
De bine de rau, multi baroni locali au forta tocmai in proiectia lor inversa: fug de presa si se refugiaza in bratele oamenilor care ii indragesc, accepta ca ii reprezinta si ca sunt necesari. De aici forta baronilor locali din toate partidele, tot mai puternici, desi sunt executati de presa de la Bucuresti de vreo 7-8 ani.
Baronii locali au fost mereu intermediarii din teritoriu, ei primeau bunuri de la centru pentru a le distribui si a-si lua partea leului. Dupa ce unii politicieni de la centru au pus in practica strategii de eliminare a lor, acestia si-au cautat o justificare si proiectie locala. Paradoxul e ca multi sunt considerati adevarati luptatori pentru descentralizare in zonele lor.
Acum, se pare ca baronii au castigat lupta cu centrul, in conditiile in care muta personajele centrale in zona lor de bastina. Le acorda protectie, ii fac din nou deputati sau senatori si, prin asta, marii nostri lideri sunt deja captivi.
Sincer, nu stiu daca este bine sau e rau. La limita, poate ca asta e singura modalitate de a scapa de centralismul exagerat si a redistribui puterea in teritoriu. Daca nu se poate face rational, prin mecanismele regionalizarii, viata poate ca rezolva problemele pe care le amanam.
Aici tot vina centrului este pentru ca marii nostri barbati politici se feresc sa ia decizii care ar presupune costuri electorale.
Asa, Bucurestiul pierde o parte din importanta politica, din statutul de capitala politica. Daca centrul vietii politice romanesti se muta la Alexandria (nu la biblioteca) este semn ca lucrurile se schimba si ca evolutiile politice viitoare vor produce mari clivaje regionale. Pur si simplu, pare o pierdere simbolica a a greutatii Capitalei in economia puterii din Romania.
In acelasi timp, aceasta dependenta a liderilor de la Bucuresti fata de grupuri de interese multipolare, localizate in teritoriu, este un cancer pentru interesul national sau pentru dezvoltarea echilibrata a Romaniei.
Ar mai exista o posibilitate. Faptul ca liderii centrali devin captivi arata, din nefericire, o disolutie a puterii centrale. Dar ma gandesc ca acei pe care ii numim baroni locali acum ar putea sa aiba un rol pozitiv. Dincolo de pacatele individuale sau colective, fac posibila o adevarata redistribuire a puterii spre teritoriu, o forma a descentralizarii.
Repet, nu despre oamenii care sunt in spatele sintagmei "baroni" vorbim, ci despre un proces care ar putea duce la eliberarea unor energii locale. Baronii cei rai ar putea deveni buni, dar asta e doar o posibilitate. Inca mai este mult pana acolo!
Ce ii sperie pe presedintii principalelor partide parlamentare intr-atat incat sa ia calea provinciei? Doar nu Dan Diaconescu ...
Nu e frica de Dan Diaconescu, este mai degraba frica de competitie. Foarte putini lideri de la noi au dat batalii adevarate, pierzand sau castigand. Restul au schimbat colegiile sau au fugit mereu. De la un partid la altul. Uitati-va la tabloul mobilitatii sau migratiei politice. Pare ca politica noastra este nomada, umbla cu cortul. O politica de camuflare si rapt, care are ca deviza : Musca si fugi!
Bucurestenii reprezinta un electorat amestecat, nu toti sunt informati si cu o inalta cultura civica. Dar un lucru este clar: nu pot fi cumparati cu sticle de zahar si ulei. Majoritatea bucurestenilor are alt nivel.
Bucurestenii sunt un barometru mai sensibil, un electorat care a inceput sa urasca partidele. Timp de 15 ani a respins stanga, acum respinge partidismul.
In plus mai este si un electorat imprevizibil, mobil, nu este usor de prins la evenimente electorale. Din perspectiva marketingului electoral Bucurestiul are cel mai mare electorat indecis si cel mai mare numar de electori neafiliati politic.
Indecisii sunt intr-un procent de peste 40% si jumatate dintre ei sunt oameni intre 35 si 50 de ani. Populatie tanara, interesata de viitor. Sunt interesati de proiectele candidatilor, vor sa vada bilantul candidatilor.
Daca institutele de sondaje le-au facut studii de marketing marilor lideri, atunci cred ca s-au speriat de aceste 'exercitii impuse'.
De ce se incumeta totusi sa candideze Alina Gorghiu in Bucuresti, nu si Crin Antonescu? De ce candideaza Anca Boagiu, nu si Elena Udrea? Dan Voiculescu e sigur de victorie in Capitala. De ce nu e si presedintele PC, Daniel Constantin?
Politicienii mai importanti sunt victime sigure - efectul pervers al notorietatii. Bucurestenii nu vor plevusca, ei vor capete serioase pentru festinul electoral. Pe cei mai micuti si mai modesti o sa-i suporte mai usor.
Aroganta este una dintre respingerile bucurestenilor la politicieni. Nu suporta asta si se mobilizeaza repede impotriva. Orasele mari au un spirit rebel, o mandrie sau poate o aroganta care erodeaza repede politicienii de varf.
In cazul unor politicieni mai putin cunoscuti in Bucuresti, dar si in alte orase, de multe ori notorietatea lor este la jumatatea procentului de votanti. Nu e o contradictie, oamenii voteaza partidele in primul rand si doar in secundar oamenii politici.
Si totusi, teoretic, bucurestenii sunt cei mai informati alegatori, au acces la aproape toata mass-media si datorita acestui fapt cu ei se poate dialoga cel mai usor. Sau gresesc?
Nu formeaza un electorat cu care se poate dialoga usor. Sunt greu de adunat, sunt greu de conexat. Trebuie sa fii bine organizat in Bucuresti ca sa fii sigur de vot.
Vanghelie este un exemplu din acest punct de vedere. Nu se putea baza pe centru si atunci, beneficiind si de un electorat mai sarac, a creat retele de simpatizanti si sosonari din timp pentru perspectiva votului.
Sigur, acest lucru nu se poate face peste tot in Bucuresti, dar organizarea perfecta si investitiile banesti serioase formeaza singurul raspuns la acest gen de electorat critic si instabil.
Electoratul din Bucuresti nu iubeste pe nimeni neconditionat, este mai atent la realizari si nerealizari. Este un electorat mai pedepsitor decat electoratul din provincie.
Dar acum, ca a bagat asa frica in politicieni, electoratul bucurestean imi place tot mai mult, imi devine mult mai simpatic. O sa fac studii electorale mai serioase pe Bucuresti sa inteleg mai bine mecanismele rationamentului de vot si a culturii politice asociate atitudinilor si opiniilor. Dupa atatia ani de stat imi Bucuresti este prima data cand imi vine sa spun: 'Bucuresti, mon amour!'.
Camelia BADEA
Daca politicienii si jurnalistii romani ar fi fost catusi de putin interesati de Romania, in 9 dec. nu am mai fi avut vot BEZMETIC si MANIPULAT, ingrozitor de costisitor, si care se va inscrie in logica: “Eu cu cine votez”?
RăspundețiȘtergereDe ce? Pentru ca politicienii si jurnalistii ar fi prezentat alegatorilor romani, acel criteriu OBIECTIV de formare a optiunii de vot, pe care eu li l-am transmis inca de acum 4-5 ani, si anume criteriul APARTENENTEI la o comunitate etnica sau sociala!
Acest criteriu spune urmatoarele: Orice alegator este DATOR (fata de viitorul lui si de comunitatea lui) sa aleaga pe unul dintre partidele politice, care crede el ca reprezinta cel mai bine interesele lui, care sunt identice cu ale comunitatii careia el ii apartine!
Adica alegatorii de etnie maghiara vor alege pe unul dintre partidele comunitatii maghiare.
Alegatorii ce apartin comunitatii sociale a celor saraci, vor alege pe unul dintre partidele de Stanga, caci Stanga reprezinta oriunde in lume interesele celor saraci.
Alegatorii ce apartin comunitatii sociale a celor bogati, vor alege pe unul dintre partidele de Dreapta, caci Dreapta reprezinta oriunde in lume intersele bogatilor.
Acesta este Votul Natural (Comunitar)! Aceasta prezentare reprezinta REGULA, nefiind un iperativ pentru nimeni, iar aprecierea apartenentei la comunitatea maghiara, a saracilor sau a bogatilor, este o alegere intima a fiecaruia!
Daca politicienii si jurnalistii ar dovedit un minim respect fata de electoratul roman, i-ar fi prezentat acest criteriu de formare a optiunii de vot, situatie in care nu am mai fi asistat la actualele mizerii televizate, care ne provoaca greata!
In 9 dec. votul meu, si al tuturor celor inteligenti si iubitori de Tara, va fi dat Candidatilor acelui Partid care va sustine eliminarea Lacomiei, Minciunii, Hotiei, Tradarii, Iresponsabilitatii, Nesimtirii, etc., din comportamentul si activitatea politicienilor si functionarilor publici, conform blogspot “Dreptate pentru toti”!
RăspundețiȘtergereDaca nu va exista un asemenea partid, dovada clara ca deputatul Gelu Visan a avut dreptate miercuri seara (31-10-2012) la RTV, cand a spus ca toti politicienii si toate partidele, intreaga Administratie a Romaniei formeaza o Mafie dezgustatoare, atunci eu si cei inteligenti si iubitori de Romania, vom VOTA Alianta Anti-basista USL, care este in acord cu cei 7,4 mil. de alegatori care au votat DEMISIA lui Basescu!
Cand USL= ARD=PPDD=UDMR=PRM=etc= Aceeasi Mizerie, se cuvine sa fim in acord cu vointa celor 7,4 mil. de romani anti-basisti, DAR sa continuam lupta pentrueliminarea actualei “politici pentru Ciolan”!
De ce EGALITATEA de mai sus este adevarata? Pentru ca niciunul nu doreste sa renunte la “politica pentru Ciolan”! 01-11-2012. Dumitru Rizoaica.
APEL,
RăspundețiȘtergereCatre romanii lucizi si patrioti!
DRAGI ROMANI! Avem DATORIA fata de Tara, si fata de urmasi, sa facem orice efort va fi necesar pentru a inlocui de URGENTA actuala “politica pentru Ciolan” (care ne-a prabusit generalizat), cu “politica pentru Patrie”!
De ce? Pentru ca "politica pentru Ciolan" presupune politicieni si functionari publici Lacomi, Mincinosi, Hoti, Tradatori, Iresponsabili, Nesimtiti, etc., iar votul este bezmetic, manipulat si in detrimentul alegatorilor, asa cum vedem de 22 de ani!
In cazul "politica pentru Patrie" sunt excluse VICIILE de mai sus, iar votul se da in cunostinta de cauza, pentru ca se ofera alegatorilor un criteriu OBIECTIV de formare a optiunii de vot!
……………………………………………………
Aceasta problematica a fost prezentata atat partidelor politice cat si institutiilor media, care, la unison, dovedind o totala lipsa lor de interes fata de Romania, nu au avut nicio reactie!
Ultimul jurnalist, caruia i-am prezentat aceasta intreaga problematica, a fost ION CRISTOIU, care dispune de multiple posibilitati de exprimare PUBLICA!
Dar ION CRISTOIU n-a miscat un deget, pentru ca el reprezinta prototipul jurnalistului si politicianului MANCURTIZAT, pe care nu-l intereseaza Romania!
Singura speranta pentru Romania sunt partidele politice mici, caci perspectiva Ciolanului fiind indepartata pentru ele, ar putea sa se considere motivate sa sustina acesta necesara inlocuire!
(Textul integral se poate citi pe blogspot-ul “Dreptate pentru toti”).
Imi place si mie electoratul bucurestean daca intradevar "a bagat frica in politicieni". Si cel clujean poate face la fel, printr-un fapt simplu si anume fiind pretentiosi cu candidatii. Simt si sper ca nu este departe momentul cand clasa politica se va reforma; in mod firesc o vom face noi, cetatenii.
RăspundețiȘtergereDomnule Profesor,
RăspundețiȘtergereas vrea sa va sesizez un fapt interesant pentru cultura politica.
IN ROMANIA - NICI un partid sau aliantza politica (exceptzie UDMR) NU ARE candidatzie IN TOATE circumscriptziile electorale.
UDMR-ul ESTE singura aliantza politica care ARE candidatzi IN TOATE circumscriptziile politice.
Daca consideratzi acest fapt o zona interesanta a fi studiata de catre dumneavoastra a-si fi bucuros sa citesc pe acest blog punctul dumneavoastra de vedere.
Cu stima si respect,
Cristain Terza