ROMÂNIA ÎNFRICOȘATĂ

(Percepții privind securitatea națională și incidența unor riscuri)

Atunci când sociologii abordează problema riscurilor și a amenințărilor, România apare ca o țară devastată de frici și de percepția unor pericole care pândesc individul, comunitățile sau chiar țara în totalitatea ei, la tot pasul. Universul social al românului pare populat de nesiguranță și incertitudini, de spaime și viitoare pericole care îl determină la acțiuni sau reprezentări fataliste sau pesimiste cu privire la viitor. În mod evident, când studiem opiniile și atitudinile față de riscuri, noi, sociologii, nu măsurăm o realitate obiectivă,ci o reverberație subiectivă a unei imagini a pericolelor din societate.

Cu multe dintre riscuri, omul obișnuit nu are un contact direct, deci ajunge sa le perceapă prin intermediul mass-media. Mass-media amplifică incidența unor riscuri și ajută de cele mai multe ori la nașterea sentimentului unor amenințări viitoare, pericole virtuale sau amenințări colective. Unele riscuri sunt atenuate printr-un optimism exagerat al gândirii cotidiene, altele sunt supraestimate datorită unor accente intens mediatizate sau chiar prin incidența unor campanii de marketing sau promovare a unor produse sau servicii. Uneori media este acuzată că produce anumite angoase colective, alteori este acuzată că ignoră programatic mediatizarea unor riscuri sau a unor politici de protecție în fața riscurilor. Dar mass media nu este singură atunci când se produce imaginea unor riscuri sau sentimentele legate de acestea. Guvernele și administrațiile ar trebui să lucreze la strategii pentru integrarea riscului in gândirea cotidiană, ar trebui sa ajute populația să se obișnuiască cu riscurile și să trăiască cu acestea. Uneori, în campaniile electorale, politicienii exagerează riscurile sau incidența lor și caută să obțină voturi din înfricoșarea electoratului pe teme precum poluarea, dezastrele economice, pericolele migrației internaționale și multe altele. Evident, cetățeanul este cel care analizează, conștient sau nu, caută mereu confirmări din viața reală pentru ceea ce vede, ascultă sau citește.

Chiar dacă studiile științifice nu arată întotdeauna o legătura clară între percepția unor riscuri și comportamentul de autoprotecție, ne pare evidentă necesitatea de a monitoriza percepția riscurilor la nivelul întregii societăți, pentru a putea articula un management societal care să ia în calcul elementele care formează încrederea în instituții și capitalul social, comportamentele prosociale sau formele de solidaritate colectivă. Sunt zeci de riscuri care ar merita campanii de prevenție și strategii de informare publică, dincolo de obsendantulși redundantul anunț de la televiziunile noastre despre excesul de „sare, zahăr și grăsimi”. 

Studiile sociologice din ultimii ani demonstrează că o serie de campanii de promovare au avut efecte majore asupra percepției unor riscuri, dar și asupra schimbării unor comportamente și adoptării unor comportamente de autoprotecție, în cazul unor riscuri de tipul: abuz de substanțe toxice, comportamente sexuale de risc, programe de prevenție a cancerului sau altor boli, violență și altele. Eficacitatea acestor proiecte depinde de dozajul și realismul lor, tonalitatea afectivă și emoțională, targetarea precisă și adaptarea mesajelor la populațiile cu risc crescut, folosirea canalelor adecvate, dar și de altele.

Dincolo de toate acestea, riscurile și expresia lor subiectivă trebuie să fie cunoscute și cercetate mereu, deoarece agendele publice schimbă des ierarhiile. IRES prin programele sale caută să aducă în fața opiniei publice și guvernanților imaginile care explică sau determină multe comportamente sociale.

Ceea ce observăm noi, sociologii, este că în România crește percepția iminenței unor riscuri și, alături de aceasta, se dezvoltă o situație de incertitudine care face să crească neîncrederea în societate și o neliniște legată de securitatea individuală sau posibilitatea controlului propriului destin. Românii dezvoltă comportamente adaptative care,în multe situații, prelungesc iluzii sociale sau,în altele, accentuează pierderi masive de capital uman, cum ar fi cea de a căuta siguranța în alte societăți, prin migrație internațională.Riscuri precum nesiguranța locului de muncă sau cel legat de șomaj sunt cele cu care ne-am obișnuit în ultimele decenii, dar la ele se adaugă mai nou terorismul, riscurile alimentare, poluarea,  accidentele nucleare. Românii sunt tot mai speriați de traficul și consumul de droguri sau de riscul unui război in zonă. Până și riscul de dictatură are o incidență de 39% într-un moment politic și ideologic în care suntem convinși că democrația a învins definitiv, la orașe și sate. România este văzută de români ca o țară nesigură, cu cetățeni speriați, care pe termen scurt se confruntă cu riscul unui război, iar pe termen lung și mediu cu riscul unei crize economice cronicizate.

PROBLEME CU CARE SE CONFRUNTĂ ROMÂNIA

                În viziunea persoanelor intervievate pe parcursul studiului ”Percepții privind securitatea națională și incidența unor riscuri”, derulat în aprilie 2015, principalele probleme cu care se confruntă România în momentul de față sunt corupția, menționată de 30% dintre acestea, dar și sărăcia, menționată de 28%. Aceste probleme sunt urmate de starea precară a economiei – 8%, de rata șomajului – 7% și de starea sistemului de pensii – 6%. Alte probleme menționate de către proporții mai reduse ale respondenților au fost criza guvernamentală, starea transporturilor sau a infrastructurii de transport, starea agriculturii, lipsa locurilor de muncă, dar și consumul și traficul de droguri sau prețul carburanților.

                Cei mai mulți dintre intervievați menționează că o problemă care îi preocupă este degradarea mediului înconjurător – 70%. 65%, în același timp, sunt preocupați de problema sărăciei și a excluziunii sociale, 64% de nesiguranță, câte 63% de riscurile alimentare și accidentele rutiere, 57% de șomaj, 56% de schimbările climatice, iar 51% de riscurile chimice. Problemele care îi preocupă pe mai puțin de jumătate dintre respondenți sunt: toxicomaniile – 48%, terorismul – 47%, riscurile nucleare – 46%, consecințele globalizării și SIDA – câte 45%.

                Femeile declară că le preocupă problema șomajului în proporție ușor mai ridicată decât bărbații, la fel persoanele cu studii medii comparativ cu cele fără studii/ care au absolvit maxim gimnaziul, dar și  cu cele cu studii superioare. Mai mult, respondenții din Moldova sunt cei mai îngrijorați în acest sens, iar cei din Transilvania și Banat cei mai puțin îngrijorați.

                Femeile sunt preocupate de problema nesiguranței în proporție semnificativ mai ridicată decât bărbații, la fel persoanele trecute de 35 de ani comparativ cu cele mai tinere.

                Terorismul este o altă problemă care le preocupă pe femei în proporție mai ridicată decât pe bărbați; cu cât înaintează în vârstă, cu atât persoanele intervievate sunt preocupate în proporție mai ridicată de acest lucru, de la 37% în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani la 58% în rândul persoanelor de peste 65 de ani. Cu cât sunt mai educați, cu atât intervievații sunt mai puțin preocupați de problema terorismului, însă, persoanele cu studii superioare fiind cele preocupate în cea mai scăzută măsură – 31%. Respondenții din Transilvania și Banat sunt românii cel mai puțin preocupați de problema terorismului – 41%, iar cei mai preocupați sunt cei din Moldova – 53%.

                Femeile sunt mai preocupate decât bărbații și când vine vorba despre degradarea mediului înconjurător sau de schimbări climatice. În același timp, le preocupă în proporție mai mare problema privind SIDA, care îi preocupă în cea mai redusă proporție pe respondenții cu studii superioare.

                Alte subiecte despre care femeile declară în proporție mai ridicată cum că le preocupă le reprezintă consecințele globalizării, toxicomaniile, riscurile nucleare (preocuparea față de acesta crescând o dată cu vârsta și cu scăderea nivelului de educație).

                De accidentele rutiere sunt mai puțin preocupați bărbații, dar și respondenții cu studii superioare. La fel când vine vorba despre riscuri chimice sau alimentare.

ÎNCREDERE ÎN ACȚIUNILE DE PROTECȚIE ALE AUTORITĂȚILOR

                Respondenții tind să aibă încredere în proporție de 51% în autoritățile române în ceea ce privește acțiunile lor de protecție a cetățenilor în domeniul accidentelor rutiere, iar o proporție similară își declară încrederea în acțiunile de protecție ale statului în domeniul terorismului – 50%.

                Niveluri relativ ridicate de încredere în acțiunile de protecție ale autorităților române se mai înregistrează în cazul transportului materialelor periculoase – 48%, al războiului – 48%, centralelor nucleare – 46%, al accidentelor forestiere – 46%, dar și a accidentelor aviatice – 45%. Mai puțini respondenți au, însă, încredere în acțiunile de protecție ale autorităților când vine vorba despre fumatul în rândul tinerilor – 28%, alcoolism – 30%, droguri – 32%, organisme modificate genetic – 32% și poluare atmosferică – 32%. În general, cu cât sunt mai în vârstă, respectiv mai puțin educați, cu atât respondenții tind să aibă încredere în acțiunile autorităților în proporție mai ridicată. De asemenea, respondenții din mediul rural tind să aibă încredere în proporții mai ridicate când vine vorba despre acestea.

RISCURI DE ACTUALITATE PENTRU ROMÂNIA

Riscurile pe care respondenții le consideră de actualitate pentru România în proporțiile cele mai ridicate sunt cele privind traficul de droguri – 76%, traficul de ființe umane – 70% sau cel de pierdere a unor valori artistice de patrimoniu – 66%.  Acestea sunt urmate de poluarea masivă a mediului – 65%, dar și de riscul unei agresiuni militare din partea unei mari puteri. Riscuri considerate de actualitate pentru România în proporții mai reduse sunt: falimentul Băncii Naționale a României – 32%, cel de explozie nucleară – 37%, cel de dictatură –39% sau de pandemie – 45%.

                Respondenții cu studii superioare consideră în proporție semnificativ mai ridicată cum că riscul de a izbucni un război în zonă este de actualitate pentru România comparativ cu cei fără studii/studii gimnaziale sau cu cei cu studii medii. La fel atunci când vine vorba despre riscul de pierdere a unor valori artistice și de patrimoniu. Distribuirea se inversează, însă, când vine vorba despre riscul producerii unei explozii nucleare. În general, tinerii (cu excepția cazului în care este vorba despre riscul de dictatură), femeile, respectiv persoanele fără studii sau care au absolvit cel mult un nivel mediu de educație tind să considere în proporție mai ridicată drept de actualitate majoritatea riscurilor. Acest lucru este valabil frecvent și în cazul respondenților din Moldova, mai puțin când vine vorba despre riscuri care țin de poluarea mediului, când se află pe ultimul loc.

                În viziunea a 63% dintre participanții la studiu, evenimentele politice recente au influențat relațiile României cu statele europene.  Persoanele între 18 și 35 de ani sunt de această părere în proporție ușor mai ridicată decât cele trecute de această vârstă, la fel persoanele cu studii superioare.

                Cei mai mulți dintre respondenții care văd o influență a evenimentelor politice recente asupra relațiilor României cu statele europene consideră că aceasta este una negativă – 50%, în timp ce o proporție comparabilă consideră că această influență este mai degrabă pozitivă – 47%.

                Cel mai puternic argument împotriva utilizării energiei nucleare în mentalul colectiv rămâne accidentul de la Cernobîl – 38%, acesta fiind urmat de vulnerabilitatea instalațiilor nucleare – 23%, de deșeurile nucleare – 13% și de lipsa transparenței în domeniul energiei nucleare – 10%. 5% dintre respondenți consideră că există alte argumente care sunt mai puternice în acest sens, iar 10% nu știu ce argument ar fi cel mai puternic.

DREPT CÂT DE SIGURĂ ESTE VĂZUTĂ ROMÂNIA?

                Întrebați în ce măsură văd România drept sigură din perspectiva securității indivizilor, cei mai mulți dintre respondenți se plasează la mijlocul unei scale de la 1 la 10, unde 1 înseamnă „total nesigură”, iar 10 înseamnă „foarte sigură”. Media obținută în cazul acestui item este de 5,45.

                Când vine vorba, însă, despre siguranța locului de muncă, cele mai multe dintre răspunsuri se concentrează către baza scalei, astfel obținându-se o medie de 3,88.

                Nici în ceea ce privește realizarea unui trai decent lucrurile nu stau cu mult mai bine, din nou obținându-se o medie redusă a siguranței: 4,1.

                Lucrurile sunt văzute într-o lumină mai pozitivă, însă, când vine vorba despre libertatea cuvântului – o medie de 6,68 a siguranței, respectiv când vine vorba despre dreptul de a alege – o medie de 7,55.

               

INCIDENȚA PERCEPUTĂ A ANUMITOR RISCURI PENTRU ROMÂNIA

                Cei mai mulți dintre intervievați sunt de părere că incidența riscului de intrare în incapacitate de plată este mică – 38%, în timp ce 15% consideră că acest risc nu există. 21% consideră că există șanse moderate ca România să se confrunte cu această problemă, iar 23% apreciază incidența sa potențială drept mare. Tinerii între 18 și 35 de ani sunt mai pesimiști din acest punct de vedere, comparativ cu persoanele trecute de 35 de ani.

                Proporțiile sunt similare când vine vorba despre riscul ca moneda națională să se devalorizeze – 37% cred că sunt șanse mici, 12% că nu există acest risc, 21% că probabilitatea ca acest lucru să se întâmple nu este nici mare, nici mică, iar un sfert cred că există șanse mari ca România să se confrunte cu această problemă. Femeile și respondenții sub 35 de ani sunt mai pesimiști când vine vorba despre aprecierea riscului de devalorizare a monedei naționale.

                Și posibilitatea apariției unor tulburări sociale violente în societatea românească este văzută drept probabilă în mare măsură de aproximativ 25%  dintre respondenți, în timp ce 20% cred că nu este nici probabil, nici improbabil ca acest lucru să se întâmple, 33% că șansele sunt mici, iar 16% cum că acest risc nu există. Cu cât sunt mai în vârstă, cu atât respondenții apreciază drept mare probabilitatea ca România să se confrunte cu această problemă în proporție mai redusă.

                Riscul de apariție a unei dictaturi politice este văzut drept mare de către 21% dintre respondenți, în timp ce 32% îl văd drept mic, iar 30% consideră că acesta nu există. Riscul pierderii unei părți din teritoriul național este văzut drept inexistent de către 4 din 10 respondenți, în timp ce aproximativ 2 din 10 cred că este o mare probabilitate ca acest lucru să se întâmple, 3 din 10 că este o probabilitate mică, iar 1 din 10 că probabilitatea nu este nici mică, nici mare.

                Riscul de pierdere a identității naționale nu există, în viziunea a 44% dintre intervievați, 17% considerând, însă, că există șanse mari ca acest lucru să se întâmple, 8% că probabilitatea ca acest lucru să se întâmple nu este nici mică, nici mare, iar 28% că este mai degrabă mică. Respondenții din Transilvania și Banat apreciază drept ridicate șansele ca această problemă să apară în România în cea mai scăzută proporție, în timp ce aceia din Moldova o fac în cea mai ridicată proporție.

                Incidența riscului ca forța de muncă din România să migreze în alte țări, însă, este văzută drept mare de către 7 din 10 respondenți, în timp ce 1 din 10 consideră că nu este nici mare, nici mică, 14% că este mică, iar 5% că nu există. Cu cât sunt mai tineri, cu atât respondenții văd incidența acestui risc drept mare în proporție mai ridicată.

                Când vine vorba despre riscul migrației clandestine spre România a unor cetățeni din alte țări, 9% dintre respondenți consideră că acest risc nu există, în timp ce 44% consideră că probabilitatea ca acest lucru să se întâmple este mică. 17% cred că nu este nici mică, nici mare, iar 27% că este mare.

                Incidența traficului de droguri în România este văzută drept mare de către 55% dintre persoanele intervievate. 12% consideră că nu este nici mică, nici mare, 19% că este mică, iar 10% că nu există deloc. Persoanele mai în vârstă de 65 de ani tind să vadă incidența acestui risc drept mare în proporție mai redusă, la fel respondenții din Transilvania și Banat.

                Incidența traficului de persoane este văzută drept mare de către 47% dintre intervievați, în același timp 17% considerând că aceasta nu este nici mare, nici mică, 23% că este mică, iar 10% că nu există.

                Incidența riscului de contrabandă este văzută drept mare de către 61% dintre participanții la studiu, în timp ce 11% consideră că aceasta este moderată, 15% că este mică, iar 9% că nu există. Cu cât sunt mai tineri, cu atât respondenții cred că incidența acestui risc este mare în proporție mai ridicată.

                17% dintre respondenți consideră că nu există șanse ca România să se confrunte cu acte de terorism, în timp ce 26% consideră că ar fi șanse mari, 13% nici mari, nici mici, iar 38% mici. Femeile văd șanse mari ca acest lucru să se întâmple în proporție mai ridicată decât bărbații.

                Probabilitatea riscului ca România să se confrunte cu o pandemie este văzută drept mare de către 26% dintre respondenți, în timp ce 13% cred că aceasta nu este nici mare, nici mică, 36% că este mică, iar 19% că nu există acest risc. Și de această dată, femeile sunt mai pesimiste în aprecierea acestei probabilități.

               

RISCURI PE TERMEN SCURT, MEDIU ȘI LUNG

Riscul cu care consideră cei mai mulți dintre participanții la studiu că se confruntă România pe termen scurt este ce de război – 19%, acesta fiind urmat de criza economică – 7%, de creșterea ratei șomajului și a lipsei locurilor de muncă – 5%, precum și de sărăcie. Alte riscuri, menționate în proporții mai reduse, sunt cel al migrației forței de muncă în alte țări, cel de criză politică, de consum și trafic de droguri, de cutremur sau alte calamități naturale, corupție, înrăutățirea relațiilor externe, tulburări sociale, îmbolnăviri, terorism sau instabilitate a guvernului. 2% dintre participanți cred că România nu este expusă la nici un risc, pe termen scurt, iar 44% nu știu la ce riscuri este expusă țara noastră.

Când vine vorba despre riscuri pe termen mediu, respondenții sunt preocupați de aceleași teme: criză economică – 8%, război – 6%, creșterea șomajului și lipsa locurilor de muncă – 5% sau sărăcie – 3%. Mai sunt amintite migrația forței de muncă în alte țări, criza politică, consumul și traficul de droguri, pierderea identității naționale, îmbolnăviri, terorismul, deteriorarea mediului înconjurător/poluarea, dar și calamitățile naturale, înrăutățirea relațiilor externe, corupția sau tulburările sociale. 1% dintre participanți consideră că România nu este expusă vreunui risc, în timp ce mai bine de jumătate dintre respondenți nu știu cu ce riscuri se confruntă România pe termen mediu.

Percepția respondenților privind riscurile pe termen lung la care este expusă România se prezintă foarte similar celei privind riscurile pe termen mediu: câte 8% cred că principalul risc este de criză economică, respectiv cel de război, 4% creșterea ratei șomajului și lipsa locurilor de muncă, iar 3% sărăcia. În același timp, 56% nu știu ce răspuns să dea la această întrebare.

RISCURI CU CARE SE CONFRUNTĂ ROMÂNII

            Riscul la care se simt expuși personal cei mai mulți dintre intervievați în următorul an este cel de îmbolnăvire, pe care îl amintesc 13%. Următorul risc în ordinea frecvenței cu care este menționat este lipsa unui loc de muncă – 9%, apoi urmând incapacitatea de plată, lipsa banilor sau sărăcia, precum și pierderea locului de muncă – câte 8%. 4% dintre participanți cred că se confruntă cu riscul de izbucnire a unui război, câte 3% cu neprimirea pensiei sau cu criza economică, iar 2% cred că se pot confrunta cu calamități naturale. Alte riscuri, precum poluarea, nesiguranța sau scăderea veniturilor sunt menționate de câte 1% dintre respondenți. 8% dintre aceștia, în același timp, spun că nu se simt expuși vreunui risc, iar 32% nu știu la ce risc ar putea să fie expuși în următorul an.

                Aproximativ 2 din 10 români declară că se simt amenințați de ceva în momentul realizării acestei anchete. Dintre aceștia, cei mai mulți se simt amenințați de sărăcie sau de lipsa banilor – 25%, de îmbolnăvire sau probleme de sănătate – 19%, dar și de război sau acte de terorism – 11%. Alți 9% declară că se simt amenințați de pierderea locului de muncă, 5% de negăsirea unuia, alți 5% de criza economică, iar 4% de nesiguranța privind ziua de mâine. Alte mențiuni sunt nesiguranța, în general, nerespectarea legilor, degradarea mediului înconjurător, calamitățile naturale, corupția, starea politicii din România, infracționalitatea sau singurătatea.

                Cei mai mulți dintre respondenți sunt rezervați în modul în care văd viitorul, 46% crezând că acesta va fi la fel ca prezentul. În același timp, 27% cred că acesta va fi mai bun decât prezentul, iar 22% că va fi mai rău. Respondenții cu studii superioare sunt cei mai optimiști cu privire la viitor.

                Cea mai importantă instituție în apărarea securității naționale, în viziunea a 45% dintre respondenți, este Armata. Aceasta este urmată de SRI, menționat de 23% dintre participanții la anchetă, SIE – 8%, Poliție – 8%, Jandarmerie – 4%, Pompieri – 2% și Poliția Comunitară – 1%.

Caracteristicile cercetării:

Volumul eșantionului: 1.519 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,5%

Perioada anchetei: 17-22 aprilie 2015

Studiul poate fi consultat integral aici:

  IRES_Perceptii Privind Securitatea Nationala Si Incidenta Unor Riscuri_2015_raport de Cercetare

Studiul ”Percepții privind securitatea națională și incidența unor riscuri” a fost realizat pentru Revista SINTEZA, numărul 16.

SINTEZA este singura revistă de cultură și gândire strategică din România. Editată de Asociația Română pentru Evaluare și Strategie – ARES, publicația are apariție lunară. Mai multe despre revista SINTEZA găsiți pe www.revistasinteza.ro

Un terorist de 32 de ani cu o revendicare ciudată

(In șoaptă, despre ne-modernizarea României)

 In penultima zi a lunii octombrie, încă de dimineață, presa noastră începuse pregătirea de artilerie pentru a trata cum se cuvine primul atac terorist din România. Galbenul urma să umple ecranele, deja mutrele grave erau pregatite, iar politicienii și jurnaliști se pregateau să întrebe unde sunt serviciile secrete, unde este armata, ce face Băsescu, ce face Ponta? Galbenul deja umpluse ecranele, editorii cautau metafore pentru dezastru, un 11 septembrie românesc era pe cale să blocheze toată media. Primul terorist român sau intrarea într-o nouă eră a (in)securițătii nationale și individuale erau deja titurile savante ale analiștilor militari care răsar ca din pământ cu asemenea ocazii.

Dar totul s-a dezumflat repede, teroristul din oficiul postal 36, din București,  i-a dezamăgit pe toți. Nu era așa de feroce cum îl dorea lumea setoasă de senzațional. Pâna și babele ce așteptau pensia l-au împins și au fugit afară pe langă el. Au rămas doar trei casiere care trebuiau să-și păzească banii din sertare sau timbrele fiscale. Deznădăjduit că nu prea era lumea speriată de toporul de șnitele și nici de cuțitașul lui de tăiat slănină sau telemea, bietul terorist s-a proțăpit în ușă și a chemat presa. Insă fiindcă presa nu se grăbea și au venit doar puțini trecători și polițiști sub acoperire a început să-și citească revendicările în fața unui grup de gură-cască care au ținut loc de jurnaliști. Au venit și jurnaliștii, dar nu au înțeles nimic din ce a zis omul, așa că trupele antitero s-au aruncat pe el și l-au umflat. Omul apucase să spună cateva cuvinte apoi a fost lovit năpraznic de băieții solizi de la SPIR și a fost băgat într-o dubă.

Dar nu despre penibilitatea primul atac terorist de la noi vreau să scriu. Intr-o societate care se degradează accelerat derizoriul devine regulă și bancul acela cu deltaplanul care loveste un bloc turn din cartierul Manastur din Cluj este emblematic. Am fost șocat de reportajele pe care le-am vazut seara pe la diferite televiziuni.  In cadrul majorității reportajelor, imaginile erau destul de puține, doar unul dintre posturi (Digi 24) avea imaginile de la camerele interne de supraveghere ce arătau penibilitatea situației și inofensivitatea individului cu ciocanul de bătut șnițele. Am căutat motivatia omului, a primului terorist, discursul sau revendicarile. Am aflat doar că avea niște revendicari neclare sau de ”neînțeles”, cum spunea un post. Cel mai clar motivul transpărea din declarația unui purtător de cuvânt al politiției sau jandarmeriei (aici nu îmi aduc bine aminte) care a spus că avea niste ”revendicări ciudate”, ceva  de genul „modernizarea României”. La alt post de televiziune un al purtător de cuvant instituțional a vorbit tot de niste revendicari neinteligibile ca ”taxe ca în Italia” și ”unirea României cu Basarabia”.

Am ramas șocat, cum poți spune că modernizarea României este o revendicare ciudată, neinteligibilă? Am stat ca ardeleanul, scărpinindu-mă după ureche vreo două ore până a reapărut politistul ala iar l-a jurnal și i-am revăzut declarația. Da, spunea exact asta, o revendicare ciudată: modernizarea României. Nu-l bănuiesc tânărul jandarm sau polițist de postmodernism sau tratare ironică a temei. Pur și simplu, el nu mai aude pe nimeni vorbind despre asta, modernizare nici măcar nu mai este o temă de dezbatere publică, nici în campanie electorală măcar. S-a tocit în discursurile de după 90 când fiecare guvern a prevestit ieșirea din tunel, încât modernizarea a devenit o Luminița care s-a pierdut în peisaj. Visul modernizarii României a îmbătrânit și el odată cu generația în capul căreia a răsărit pe moment, dar pentru care nu a constituit niciodată proiect sau obsesie.

 In aceleași zile a trecut neobservată o știre dintr-o statistică internațională care consemna că averea populatiei României a scăzut între iulie 2011 și iunie 2012 cu 36 la sută, loc cu care suntem deja campioni mondiali la sărăcire accelerată.  Ocupăm locul 131 din 142 la exodul creierelor. Avem doar 30% dintre drumuri modernizate, iar dintre cele modernizate doar 0,3% au trei benzi de circulație și 1,6% au 4 benzi de circulație. Intre 2008 si 2011 am regresat zeci de locuri la multe capitole din Indexul competitivității globale. Am pus în anexă niste  bucăți din locul României în topul competitivătății globale, ediția 2011-2012, dar sunt sigur că n-o să intereseze pe mulți cititori.

Degeaba scriu chiar acum despre acestă consternare a mea, vor fi foarte puțini interesați de aceste lucruri. Parcă-l văd pe un prieten bun al meu, un om responsabil, dar care se grăbeste mereu în ultima vreme spunându-mi: lasă asta, e filosofie, să vedem ce trebuie să facem din treaba noastră ...

Dar dacă ne uităm în anexa de la acest text am putea să ne infiorăm, iar dacă am fi oameni normali nu am mai avea cum să adormim noaptea de îngrijorare. Suntem într-o fundătură a istoriei și noi dormim, cum ar spune personajul lui nenea Iancu. Majoritatea politicieniilor ar fi cazul să se ascundă și să nu candideze în vecii vecilor, iar CSAT să se adune de urgentă. Ar fi normal să decretăm stare de necesitate și să nu ieșim din alarmă până nu facem un plan de modernizare și salvare a Romaniei. Dar nu, nu se va intampla nimic! Deși este campanie electorală, nici un politician nu va vorbi aplicat despre modernizarea României. Nici măcar promisiuni nu se mai fac pe tema asta, s-a tocit de tot expresia, tema moderrnizarii nu mai este bună nici măcar pentru cerșit voturi și nici pentru minciună. A fost abandonată ca un vis bolund lăsat la vatră odată cu maturizarea postadolescentină. Nici un utopist nu mai are curajul să propună măsuri de modernizare și nici măcar radicalii nu mai speră că mitraliera ar putea trezi la realitate vreo constiinta natională profund adormită de capitalul străin sau de visele consumeriste. Nici intelectualii nu mai visează scenarii și nu mai fac planuri din ”cuție și pahară”. Parcă este o țară care a murit, care nu mai visează, care nu mai gândește viitorul. O țară care visează să-și exporte puștimea în Occident și unde sute de mii de mame au plecat in Europa și își uită copiii acasă, iar copii se sinucid de dorul părinților.

De ce nu mai însemnă nimic ”modernizarea României”, de ce nu mai tresare nimeni la acestă ambiție pe care ar trebui s-o aibă un popor european normal?  A murit speranța modernizării ucisă de politicieni fără viziune sau de intelectuali falși preocupați doar de oglindiri narcisiste și băi de mulțime. Chiar și expresia lingvistică s-a sufocat în demagogia ieftină a celor 22 de ani de campanii electorale pline de ură, de hoții și smenuri electorale.

Nu masele sunt cele care plămădesc marile vise, nu oamenii simpli sunt cei care trebuie să nască proiectele serioase, ci o elită care le-a lipsit românilor.  Trădarea intelectualilor, sintagma celebra a lui J. Benda, este  cauza principală a dezorientarii și confuziei generale. Intelectualii nostri s-au grăbit să devină anticomuniști după ce comunismul a murit, iar in postsocialismul sălbatic si politicianismul abject din aceste două decenii elita intelectuală si mare parte din cea bisericească, spirituală, au întors spatele României și locuitorilor ei. Demoralizați, fără orizont, cohortele de muncitori abandonați după falimentul comunismului nu au cum să plămădească un ideal de modernizare. Intelectualii unei tări ar trebui să facă în fiecare zi pledoarii pentru justiție si adevăr, pentru dreptate socială sau promovarea valorilor. In loc să caute mereu sinecuri politice, din care nu ar vrea ca nimeni să-i miste vreodată, acești ”boieri ai minții” din România, cum inspirat i-a numit Sorin Adam Matei, într-o carte pe nedrept ignorată în cultura noastră, reprezintă adevăratul faliment al României. Nu vreau să fiu nedrept, mai există luptători singuratici care caută să țină steagul sus militand pentru transparență, anticoruptie,democrație sau pentru a promova excelența în educatie sau administrație. Dar sunt tot mai puțini, tot mai singuri, tot mai izolați și deznădăjduiți.

Bietul polițist avea dreptate, până la urmă, un om care vorbește despre modernizarea României este un ciudat, un ins pe care-l putem numi chiar și terorist. De fapt este terorist nu pentru toporul de șnitele pe care l-a agitat, ci pentru că, nebunul de el, ne-a trezit din somnul rațiunii noastre cu un concept pe care nu-l mai înțelegem și de care fugim ca și de o boală: modernizarea . Modernizarea unei țări care moare încet, încet, în somn.  

 PS.
1.  Chiar și eu, scriind acest text, de frică să nu fie tratat cu maximă indiferență de cititori, am schimbat titlul care vorbea despre modernizare, cu subtitlul inițial care conţine cuvantul terorist, mai ofertant.

2. Imi cer scuze cititorilor mei cu care facem dese corepondente pe aceasta temă.   Incă nu reprezentăm o masă critică pentru a impune necesitatea acestei dezbateri. Ca să fiu sincer, parcă și noi ne-am pierdut speranța că va avea cineva nevoie de reflecțiile noastre.

 

ANEXA

LOCUL ROMANIEI IN CADRUL RAPORTULUI GLOBAL AL COMPETITIVITATII 2011 – 2012, INTOCMIT DE WORLD ECONOMIC FORUM

INDEXUL COMPETITIVITATII IN DETALIU

1. Institutii
1.01. Dreptul la proprietate – scor 3,9 din 7 – loc 85 din 142 de tari
1.02. Drepturi intelectuale – scor 3,0 din 7 – loc 98
1.03. Diversitatea fondurilor publice – scor 2,8 din 7 – loc 96
1.04. INCREDEREA PUBLICA IN POLITICIENI – SCOR 1,9 – LOC 119
1.05. Mita si spaga – scor 4,0 din 7 – loc 67
1.06. Independenta justitiei – scor 3,1 din 7 – loc 94
1.07. Favoritism in decizii politice – scor 2,5 din 7 – loc 115
1.08. Cheltuieli guvernamentale irationale – scor 2,7 din 7 – loc 107
1.09. Povara obligatiilor fiscale – 2,8 din 7 – loc 105
1.10. Eficienta cadrului legal in solutionarea proceselor – 2,8 – loc 122
1.11. Transparenta politica – 2,9 – loc 140
1.12. Conduita etica a companiilor – 3,4 – loc 103
1.13. Integritatea standardelor de audit – 4,3 – loc 91
1.14. Eficienta boardurilor executive – 4,3 – loc 98
1.15. Protejarea intereselor actionarilor minoritari – 3,8 – loc 98
1.16. Nivelul protectiei pentru investitori (0 (cel mai prost)-10 (cel mai bun)) – 6,0 – loc 36

2. Infrastructura
2.01. Calitatea infrastructurii in ansamblu – 2,3 – loc 139 din 142 (ne situam foarte jos)
2.02. Calitatea drumurilor – 2,1 – loc 137
2.03. Calitatea cailor ferate – 2,4 – loc 78
2.04. Calitatea infrastructurii portuare – 2,8 – loc 128
2.05. Calitatea infrastructurii de transport aerian – 3,6 – loc 113
2.06. Calitatea furnizarii de energie electrica – 4,5 – loc 77
2.07. Abonamente telefonie fixa/100 locuitori – 20,9 – loc 60
2.08. Abonamente telefonie mobila/100 locuitori – 114,7 – loc 49

3. Eficienta pietei bunurilor
3.01. Intensitatea concurentei locale – 4,5 din 7 – loc 97 din 142 de state
3.02. Eficienta politicilor anti-monopol – 3,7 – loc 93
3.03. Efectele taxelor si impozitelor – 2,5 – loc 135
3.04. Numar de proceduri pentru a demara o afacere – 6 – loc 34
3.05. NUMAR DE ZILE necesare demararii unei afaceri – 10 – loc 40
3.06. Povara procedurilor fiscale – 3,3 (0 (cea mai mare) – 7 (cea mai mica) – loc 121
3.07. Prevalenta detinerilor straine de firme – 4,5 – loc 84
3.08. Complexitatea cumparatorilor – 3,2 – loc 83

4. Eficienta pietei muncii
4.01. Colaborarea in relatia angajat – angajator – 3,3 – loc 137
4.02. Practicile de angajare/concediere – 3,6 – loc 91
4.03. Salarizare si productivitate – 4,1 – loc 55
4.04. Utilizarea managementului profesional – 3,9 – loc 84
4.05. Femeile in volumul fortei de munca, fata de barbati – 0,79 – loc 65

5. Dezvoltarea PIETEI FINANCIARE
5.01. In privinta disponibilitatii serviciilor financiare, stam relativ slab – scor 3,9 din 7 – loc 104 din 142 de tari
5.02. Ne permitem serviciile financiare? Nu prea – scor 3,6 – loc 106
5.03. Accesul facil la creditare – scor 2,6 – loc 82

6. Suntem deschisi in fata noilor tehnologii?
6.01. Accesul la ultimele tehnologii – scor 4,2 din 7 – loc 115 din 142 de tari
6.02. Gradul de absorbtie a noilor tehnologii in companii – 4,1 – loc 117
6.03. Utilizatori de internet/100 locuitori – 39,9 – loc 63
6.04. Abonamente de internet/100 locuitori – 14.0 – loc 42
6.05. Latime de banda internet/kilobiti per capita – 20,5 – loc 33

7. Dimensiunea pietei
7.01. Dimensiunea pietei interne (1 – 7 ( cea mai mare) – 4,2 – loc 42 din 142 state
7.02. Dimensiunea pietei externe – 4,9 – loc 46

8. COMPLEXITATEA MEDIULUI DE AFACERI
8.01. Cantitatea furnizorilor locali – 4,4 – loc 100
8.02. Calitatea furnizorilor locali – 4,0 – loc 104
8.03. Dezvoltarea marketingului – 3,8 – loc 86
8.04. Disponibilitatea de a delega autoritatea – 3,3 – loc 96

9. INOVATIE
9.01. Capacitatea de a inova – 2,9 din 7 – loc 78 din 142 de tari
9.02. Calitatea institutelor de cercetare – 3,2 – loc 91
9.03. Cheltuielile companiilor in cercetare si dezvoltare – 2,9 – loc 87
9.04. Colaborarea universitatilor cu industriile in scopul cercetarii si dezvoltarii – 3,0 – loc 115
9.05. Guvernul nu prea cumpara echipamente tehnologice avansate – scor 3,1 din 7 – loc 111
9.06. Disponibilitatea cercetatorilor si tehnicienilor – 4,2 – 59
9.07. Patente/un milion locuitori – 0,8 – 62

In privinta independentei justitiei, ROMANIA se situeaza pe pozitia 94 din 142 de tari, cu un scor de 3,1. Bulgaria se afla pe locul 104, Moldova – 132 si Venezuela – 142. Cea mai independenta justitie se intalneste, potrivit studiului WEF 2011 – 2012, in Noua Zeelanda (scor 6,7)

ALTE STATISTICI DIN RAPORTUL COMPETITIVITATII REFERITOARE LA ROMANIA (2011 – 2012)

Accesul la internet in scoli – locul 58 din 142 de tari
Existenta pe plan local a serviciilor specializate de research si instruire – locul 112 din 142 de tari
Extinderea instruirii in randul membrilor staff-ului – locul 79 din 142 de tari
Intensitatea concurentei in plan local – locul 97
Eficienta politicilor anti-monopol – locul 93
Efectele impozitarii – locul 139
Numarul procedurilor necesare demararii unui business – locul 34
Timpul necesar demararii unui business – locul 40 (ne situam la acelasi nivel cu Moldova)
Prevalenta detinerilor straine de firme – locul 84
Povara procedurilor fiscale – 121 (ne situam destul de rau)
Importurile de bunuri si servicii ca procent din PIB – locul 68 – 44,0
Complexitatea cumparatorului (1 – se bazeaza doar pe cel mai mic pret; 7 – se bazeaza pe o analiza sofisticata a performantei) – locul 83 – scor 3,2. Moldova se afla pe locul 106.

DATE PRIVIND EFICIENTA IN MUNCA – ROMANIA
Colaborarea in relatia angajat – angajator – loc 137 din 142 de tari
Practicile privind angajarile/concedierile – loc 91, scor 3,6 (1 – reglementate de lege; 7 – determinate de angajatori)
Salarizarea si productivitatea – loc 55
Utilizarea managementului profesional – locul 84

DEZVOLTAREA SERVICIILOR FINANCIARE
Accesul la servicii financiare – loc 104 din 142 de tari
Isi permit afaceristii sa cumpere servicii financiare? Nu prea – ocupam locul 106 din 142 tari in aceasta directie
In privinta accesului la credite, ne situam ceva mai bine, pe locul 82 din 142

CAT DE PREGATITI SUNT ROMANII PENTRU NOILE TEHNOLOGII? IATA CE RELEVA RAPORTUL COMPETITIVITATII 2011 – 2012
Accesul la cele mai noi tehnologii – loc 115 din 142 de tari (ciudat, credeam ca ne situam mai bine…)
Absorbtia tehnologica in cadrul firmelor – loc 117
Procentul celor care utilizau internetul in 2010 – loc 63 – 39,9%. Moldova se situeaza inaintea noastra, cu 40%. Surclasam insa China (34,3% utilizatori de internet)
Numarul de abonamente de internet la 100 locuitori in 2010 – locul 42, cu 14,0 abonamente/100 loc.
Numar de kilobiti per capita in 2010 – locul 33, cu 20,5 kb/pe cap de locuitor

DIMENSIUNILE PIETEI
In privinta DMSI (domestic market size index), Romania ocupa locul 42, surclasand tari precum Norvegia, Danemarca si Singapore. In privinta FMSI (foreign market size index), ocupam locul 46, inaintea unor tari precum Tunisia, Maroc si Noua Zeelanda.

COMPLEXITATEA MEDIULUI BUSINESS
Cantitatea furnizorilor locali – loc 100 din 142 de tari
Calitatea furnizorilor locali – loc 104 din 142 de tari – ne devanseaza pana si Rwanda (101)
Complexitatea procesului de fabricatie – loc 91

ROMANII SI INOVATIA
Capacitatea de a inova – loc 78 din 142 de tari
Calitatea institutelor de cercetare – loc 91
Cheltuielile companiilor pentru cercetare si dezvoltare – loc 87
Colaborarea dintre universitati si industrii in scopul cercetarii si dezvoltarii – loc 115
Investitiile guvernamentale in echipamente tehnologice avansate – loc 111

(http://www.manager.ro/articole/analize/analiza:-raportul-global-al-competitivitatii-unde-se-situeaza-romania-12137.html)