15 octombrie, 2012

Tata

Grigore Leşe şi badea Vasile Dâncu au smuls lacrimi şi aplauze astă seară la Bistriţa
 
15/10/2012 20:35:20 Ioana BRADEA
 
 
 
 
Galeria Arcade 24 s-a umplut astă seară de iubitorii versurilor autentice semnate de Vasile Dâncu între anii 1966 şi 2009 dar şi de fanii lui Grigore Leşe care a interpretat, în cinstea poetului, două din cântecele care l-au făcut celebru. Publicul i-a urmărit cu emoţie şi lacrimi în ochi...
Gândul se întoarce mereu în locul în care a fost învins...” a povestit poetul Ion Mureşan citând unul dintre versurile lui Vasile Dâncu şi povestind cu un umor aşezat despre întâlnirile cu poetul din Runcu Salvei sau despre călătoriile lui Vasile Dâncu – nu atât spaţiale cât imaginative sau livreşti – călătorii fantastice în interiorul unor cărţi care reuşesc să ne dăruiască o „altă biografie”...
Ion Mureşan a povestit şi despre felul în care Vasile Dâncu a reuşit să aşeze una dintre dilemele gândirii moderne („a fi sau a nu fi”) despre care poetul din Runc spunea că doar în poezie îşi găseşte pe deplin locul sub forma „a fi şi a nu fi în acelaşi timp...” – într-o simultaneitate zdrobitoare, înfricoşătoare şi eroică.
Un om ca Vasile Dâncu se naşte o dată la o sută de ani... este primul cetăţean de onoare din Runcu Salvei un sat despre care a început să se vorbească abia din momentul în care Vasile Dâncu a început să scrie poezii...” a recunoscut şi George Vasile Dâncu, directorul Editurii Eikon din Cluj-Napoca.
Grigore Leşe, într-o formă de zile mari, desenând în aer forme nevăzute sau fluturând încruntat cu braţele în văzduh – a povestit despre emoţiile cu care a venit la întâlnirea din această seară, despre plimbarea de dimineaţă prin Bistriţa în care a văzut pe străzi oameni supăraţi şi trişti care încercau cu greu să-şi ascundă orgoliile, despre cum poate fi valorificată periferia în care trăim propunând lumii proiecte autentice precum cel al lui Vasile Dâncu. „Muzica vorbeşte pentru toţi la fel, Dumnezeu nu lucrează mai mult pe un om decât pe altul, pe toţi îi lucrează la fel...” a mai spus Grigore Leşe amintind că misiunea lui în această seară a fost aceea de a ne face conştienţi că am avut la dispoziţie o seară minunată: „La fel de senini şi împăcaţi trebuie să rămânem şi pe stradă şi la serviciu şi oriunde am fi...”
La fel de emoţionant au vorbit despre versurile lui Vasile Dâncu şi scriitorul Virgil Raţiu, profesorul doctor Constantin Cubleşan sau Nicolae Bosbociu – amfitrionul întâlnirii fiind directorul Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud, Oliv Mircea.
La lansarea antologiei de versuri "Cântece" au participat şi consilierul local Alin Seserman, Alina Hetrea, consiliera preşedintelui CJ Radu Moldovan, managerul judeţului, Florin Moldovan, Alexandru Gavrilaş, directorul Muzeului Judeţean, Floarea Gaftone, secretarul Primăriei Bistriţa dar şi Gavril Ţărmure, preşedintele Societăţii de Concerte alături de alţi politicieni, scriitori şi oameni de afaceri.

 

2 comentarii:

  1. cred ca a fost o seara asa cum o meritati d-le Profesor! Felicitari! dar am si eu o rugaminte mica de tot: nu ne rasfatati cu niste poezii atasate pe cei care departe fiind nu am putut veni sa fim partasi emotiei serii bistritene?
    Cu multumire si cu respect,
    cristina p.

    RăspundețiȘtergere
  2. Va salut d-le Profesor! Am un comentariu in versuri daca se poate. Va multumesc!

    Poetului Vasile Dancu,

    O simpla poezie
    de Constantin Marin-Dan

    De ce doar poetul sa scrie,
    Despre lumea care curge-ncet?!
    Pot si eu sa scriu o poezie
    Despre el: Neobositul poet.

    Va spun ca poezia lui,
    De pe dealuri… din natura vine,
    Si poti usor sa o confunzi
    Cu mierea dulce de albine.

    Si tot ce-a scris, a scris de sus
    De unde satul n-a ajuns,
    Decat la fan sau dupa lemne.
    A scris si nu e de ajuns.

    Mai vrem! Mai spune-ne ce simti,
    Cum mai e satul, ce mai este-n lume.
    Vazute altfel, nu cu ochii nostri grabiti.
    Si povestite intr-un fel anume.

    Eram odata, acolo la Preluca…
    Si astazi imi mai suna in auz
    Indemnul:,,Mancati cat vreti, din fagurul acesta
    Pot sa hranesc chiar si-un autobuz”.

    E vorba despre-o impletire,
    Albinele ti-au fost si versuri,
    Si prieteni si colegi de munca
    Si chiar si astazi iti aduc raspunsuri.

    Dar cea mai faina poezie
    A fost cu Lese, stand la masa
    Cand din fluier i-ai cantat…
    Iar el din gura, de rasuna casa.

    Si acum ultima strofa o sa scriu
    Si ma intreb chiar si noaptea-n somn,
    De ce iti spus poet taran
    Cand toata viata ai fost domn?

    RăspundețiȘtergere

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...