Spectacolele puterii

 

  

Ziua de 17 octombrie a fost o zi în care cele două tabere electorale și-au arătat mușchii și forța, înaintea începerii unei crunte bătălii pentru putere. A fost încă o etapă dintr-un război politic total ce se desfășoară în țara noastră de câțiva ani. A fost încă o dovadă că la toți politicienii români există un exhibiționism și o irepresibilă dorință de a se expune în media, o obsesie pentru imagine. Nu mesajul sau tonul sunt căutate în mod obsesiv, ci simpla expunere și atragerea atenției. Nu am putea spune că aceasta este ceva nou, peste tot în lume politica a trecut de mult dincolo de doctrine și ideologii, diluându-se destul de mult sub presiunile mediei, publicității și metodelor de marketing politic. Însă ceea ce îmi pare original sau poate mai specific pentru plaiurile noastre mioritice este căutarea cu orice preț a exhibării unei forțe politice care are menirea de a-i strivi pe ceilalți, de a-l complexa pe adversar și de a-i șoca pe indecișii care vor vedea așa că nu există altă cale decât conformismul și supunerea. Ca la maneliști, valoarea individului se expune, se ritualizează, după principiul ”să moară dușmanii”. Liderii noștri nu acceptă decât sondajele care îi arată în vîrf, nu acceptă scăderile și caută mereu să prezinte sondaje mincinoase făcute de firmele lor. Deși suntem destul de orientali, nimeni nu-l acceptă pe bătrânul Sun Tzu, care spunea că, în război, trebuie să pari puternic când eşti slab şi să faci tot ce poți pentru ca să pari slab când eşti puternic, pentru că aceasta este o bună măsură de persuadare a adversarilor.

Altfel, ziua despre care scriem ar fi arătat o Românie normală, cu un Congres European ca simbol al birocrației politice europene și un eveniment electoral de mobilizare de tip american, e adevărat, fără precedent în România. Ar fi putut fi o zi specială pentru majoritatea alegătorilor, fiecare având ocazia să fie mândru de politicienii lui și să-i critice scârbit sau ironic pe ceilalți. Cele două evenimente au arătat bine, modern, spectaculos. Ar fi arătat și mai bine dacă nu aveau o nefericită poziționare exact în data în care era Ziua Internaţională a Luptei împotriva Sărăciei, iar România se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte incidența acestui fenomen. La aceste mari manifestări politice, săracii Europei și ai țării au fost absenți până și din discursuri. Nu putea distruge săracul, cu problemele lui, solemnitatea momentelor nici ștaiful european de la PDL și nici empatia efectelor de mulțime al USL.

Eu cred că toate partidele din România greşesc încercând să arate o forţă mai mare, aducându-şi prietenii din străinătate sau arătându-şi forţa militanţilor pe care poți să-i aduci la un spectacol.

Cred că eşti puternic, de fapt, atunci când reuşeşti să mobilizezi oamenii pentru a schimba viaţa lor în bine. Forța politică este cea care construiește un viitor de multe ori greu de întrevăzut de către marea masă.

 Ești puternic atunci când ai o viziune care-i ajută pe oameni să-și depășească propria condiție și să spere, să facă eforturi, să muncească mai mult, să riște pentru a câștiga un viitor mai bun pentru ei și copiii lor; a-i ajuta pe oameni să înțeleagă și să pună umărul la construcția socială este o altă manifestare concretă a forței politice; când reușești să creezi condiţii pentru ca oamenii să se organizeze singuri ca să-şi facă o viaţă mai bună, nu atunci când îi faci să aştepte cu mâna întinsă la stat, ca pe nişte cerşetori, chiar dacă numim asta protecţie socială, atunci doar demonstrezi că ești un lider sau un partid puternic.

Eşti puternic atunci când reuşeşti să învingi instinctele rapace ale partidului tău, ale propriilor militanţi, ale celor care sunt în familia politică din care faci parte, pentru ca să reduci corupţia, pentru a elimina scurgerile din bugetul statului. Când reușești să te opui hoardelor flămânde care au câștigat alegerile și girezi o guvernare corectă, abia atunci reușești să demonstrezi că esti un lider de forță.

Nu există o mai tare manifestare a forței politice decât să reușești să educi oamenii, nu să te folosești de defectele lor pentru a fi ales sau reales. Convingerea că o populație care nu este inspirată de o elită este manipulabilă și nu va sprijini deloc la modernizare este o formă de luciditate pe care poți s-o accepți doar dacă ești un actor politic puternic.

De asemenea, cred că eşti foarte puternic când reuşeşti să aduci alături de tine ceea ce are mai bun o societate, intelectualitatea, oamenii creativi, pentru că pornești să faci un proiect de dezvoltare a societăţii respective şi să-l conduci ca lumea, nu atunci când eşti doar politruc şi rămâi în familia ta politică şi ceri mereu toată puterea și nu faci nimic altceva decât să-i stigmatizezi pe adversarii politici.

 Prin aceste mega-evenimente cred că cele două blocuri electorale nu au dat dovadă de o veritabilă forță politică, a fost doar încă un episod dintr-o bătălie de imagine. O bătălie decentă, spectaculoasă, dar nimic mai mult. Am sperat că, în fiecare din cele două locuri unde s-a făcut azi politică spectaculară – într-o parte de stânga, în cealaltă de dreapta – să se ţină un moment de reculegere şi un moment de comemorare a celor care mor din cauza sărăciei, a celor care mor săraci şi bolnavi. Politicienii ar putea să ţină un moment de reculegere în care să-şi ceară scuze pentru că n-au reuşit să creeze o societate mai bună pentru toţi membrii săi, pentru condiţia umană. Nu s-a întâmplat asta nici în saloanele elegante ale Casei Poporului și nici sub reflectoarele Arenei Naționale.

Am văzut încă odată că politicienii români sunt obsedați să arate o forță pe care putem înțelege că nu o au. Le e frică unora de alții, le e frică de trădări interne, de lipsa de solidaritate și mai ales de faptul că ar putea să piardă alegerile și, odată cu asta, marile privilegii. Le e frică de faptul că într-o zi oamenii se pot trezi din narcoza spectacolului și să-i întrebe ce au făcut în două decenii pentru România.

Politicienii încă nu au înțeles că puterea adevărată și forța politică nu s-au arătat niciodată sub cupolele circului. Forța politicii trebuie căutată nu în talentele de oratorie sau în abilitățile coregrafice, ci în caracterele puternice și ale unor lideri pe care românii au obosit și (poate) chiar au uitat să-i mai aștepte, să-i caute, să-i încurajeze. Spectacolele politice din palate sau din aer liber sunt bune pentru a celebra victoria, dar despre ce victorie vorbim aici? Dacă azi am fi învins săracia din România nu ar fi fost nevoie de mari spectacole, oamnii i-ar fi privit pe politicienii de azi ca pe niste învingători. Spectacolul puterii îi schimbă poate pe spectatori pentru cateva ore, cateva zile. Puterea adevarată mișcă lumea și face istorie.

 Editorial pentru Q MAGAZIN

www.qmagazine.ro

 

17 octombrie 2012