Despre sublimele neputințe ale viitorului președinte

Bun, am înțeles, miza prezidenţială merită totul. Poti minţi, poţi dezinforma, poţi manipula. Este o cauză importantă, lupţi împotriva răului. Nu contează dacă nu ai văzut un proiect din partea candidatului tău. Este important doar să fim împreună, noi contra celorlalți. Afară, afară, cu ceilalți din țară! Vine comunismul, este viitorul copiilor în joc, trebuie să ne ridicam la luptă! Nu, vine Germania, vin imperialiștii, ne fură țara şi ne vând copiii pe nimic (nu contează că noi umilim copilăria aici!). Ponta este bolșevicul care aduce chinezii, iar Iohannis este un profesor care a furat șase case (altădată era doar Năstase!). Intelectualii scriu pamflete și imploră națiunea să fie bărbată, pictorii îi desenează de zor pe Miky Mouse sau pe Santa Klaus. Nu observă nimeni că votăm personaje imaginare, dar nu pe Albă ca Zapada pe care a proorocit-o colegul meu, sociologul. Cineva mă înjură pentru că fac constatarea simplă că doar 5% din diaspora votează, adică o elită. Ce se întampla  oare dacă duceam gândul până la capăt şi ziceam că  am putea anticipa cum ar vota 55% dintre dragii noştri diasporeni? Poate s-ar reproduce votul din țară? O similitudine există totusi, cei 5% dintre românii din ţară, mai informaţi şi mai logaţi la reţele virtuale votează exact ca şi cei din diaspora. Dar nu merita să facem discuții pe această tema, este clar că este important doar să votezi. Nu contează cu cine, contează doar prezența la urne pe ideea că plusul de la urne este cel care aduce revoluţia, lumina, izbăvirea. Adică cei care vor veni în plus sunt mult mai deștepti decât cei care au mers până acum? Da, au rămas să fie duşi la vot cei care au lipsit în primul tur: 66% dintre cei cu cel puţin de zece clase şi 56% dintre bătrânii de peste 65 de ani. Ei vor salva țara de comunism, vor construi un alt viitor pentru copiii noștri? Poate, nu poţi să te bagi la contestat că ești linșat imediat.

Nu cred ca Iohannis este vânzator de copii sau trădător de ţară si nici că Ponta este bolșevic, frână pentru dezvoltare, dar asta este o concluzie riscantă care te poate face dușmanul tuturor. Nu e sigur că hoţii din spatele lui Klaus sunt mai virtuoși decât baronii lui Victor care au defluit spre arest în ultima perioadă. Ba, poate fi una, scuzaţi: de număr, sunt mai mulţi cei de stânga! Pardon, care stânga, care dreapta? În poza lui Klaus sunt unii care nu demult erau de stânga, iar la dreapta lui Victor stau nişte campioni ai dreptei care se ascund după o siglă.

De douăzeci şi cinci de ani ne ascundem cu toţii de fapt: după cuvinte, după slogane, după amintiri glorioase cu USL sau cu Alianţa DA. Nimeni nu vine în politica noastră să spună am greșit, îmi pare rău, sunt și eu om.  Nimeni nu vine să recunoască slăbiciunile, înfrângerile, lașitățile sau tăcerile. Toţi suntem niţte supra-oameni. "Am venit să vă vestesc Supraomul. Omul este ceva ce trebuie depășit" cum zicea Nietzsche în Așa grăit-a Zarathustra. Nu vă chinuiți să aflaţi despre  Zarathustra ăla, este vreun tip trimis să ne saboteze liniștea și armonioasa stare de lucruri.

Această lună de campanie a săpat tranșee între noi, a arătat că nu putem dezbate, că nu recunoaştem dreptul celuilalt la opinie. Că suntem violenți și lipsiți de mecanisme colective de reflecţie sau cadre publice de dezbatere lucidă. Nu am crezut vreodată că televiziunile pot degrada discursul atât sau că vom asista la lipsa unui dialog real într-o campanie.

Rămân doar vocile stridente ale exaltaților proști ai politicii care vor să ne transmită pe toate canalele ce apocaliptice vremuri trăim. Dacă închizi televizorul și cauți cu minimă rațiune să vezi ce se întâmplă observi altceva. Au condus Romania doi președinţi de dreapta și unul stânga, paisprezece ani dreapta şi doisprezece stânga. România a mers înainte, împleticit, mânată mai ales de valurile istoriei. După ce dreapta a condus un deceniu, cu mici intermitente de coaliţii vremelnice,  avem trei milioane si jumătate de români care rătăcesc prin lume în căutarea unei vieți mai bune. Evident, stânga are partea ei de contribuție la asta, dar nimeni nu poate măsura vinovăția cu obiectivitate. Acum le cerem să voteze  ca sa salveze ţara, unii cu Ponta, alţii cu Klaus. Dar de cine să salveze țara, de noi înșine? Va câștiga una din echipele care i-a gonit afară pe acești frați ai noştri.

În fine, am găsit soluția miraculoasă, viitorul preşedinte va schimba totul! Ar fi bine să fie așa, am scăpa pentru totdeauna de rătăcirea asta în desertul tranziției. Am rămâne la casele noastre, nu am mai rătăci prin străinătățuri și nu am mai suferi umilința de a sta la cozi, iar ambasadele nu ne-ar mai închide ușa în nas.

Până mâine ne vom uita chiorâș la cei care nu văd același pericol ca și noi, vom spune că ardelenii sunt tâmpiți sau că sudul României iubește corupția. Ne vom huli prietenii care nu au viziunea noastră şi vom deschide televizorul pe postul care ne vinde minciuna care ne place.

Maine ne vom mai certa un pic, vom sta cu ochii pe televizoare până ce vor apărea exit-poll-urile. Vom înjura scorurile care nu ne convin, dar în scurt timp vor veni rezultatele. Jumătate vor fi veseli, cealaltă jumătate se vor întrista și vor striga: hoţii! Poate unii vor ieși în stradă, de bucurie sau de ciudă. Vor avea tricolorul cu ei, acelaşi tricolor găurit căruia nu am fost în stare să-i punem un simbol al unității ca stemă.

Apoi va veni luni dimineața și va trebui să dăm ochii din nou unii cu alţii. Pontiști cu iohanişti, pesedişti cu aceliști, învinși cu învingători. Sondajele vor arăta că optimismul şi indicatorul de direcţie în care merge țara vor sălta brusc. O nouă epocă în istorie? Bacovia ar spune mai simplu: o nouă primăvara pe vechile dureri.

Vom avea un nou preşedinte, care va spune ca este preşedintele tuturor, ca vrea o națiune unită, că totul trebuie reluat de la zero, începe anul I al erei fără de escu. Sunt sigur ca va fi emoţionat și va fi sincer. Se va gândi ca are 10 ani în față pentru a schimba România. Nu știu dacă va mai vrea vot electronic sau vot prin corespondență, dar asta nu se va vedea din primul moment.

Totul pare simplu doar că viitorul preşedinte nu are mijloace constituționale pentru a schimba radical România, chiar dacă ne putem închipui că ar avea un plan perfect şi o echipă de 25.000 de specialiști. Dacă va vrea să fie jucător ca preşedintele actual s-ar putea trezi cu 7,4 voturi împotriva și cred că aceasta nu este o perspectivă pe care şi-ar dori-o învingătorul de duminica seara. Dar nu-i lipsesc doar mijloacele constituționale, noului preşedinte îi lipsesc multe alte pârghii. Dar cea mai mai importanta parghie pe care n-o s-o aibă viitorul președinte suntem Noi. Da, noi înșine și semenii noștri nu il vom sprijini pe viitorul președinte dacă va vrea să schimbe totul, din temelii. Noi înșine vom vrea mereu o schimbare a celorlați, dar nu a noastră.

Preşedintele dacă va dori să facă o reforma a admistraţiei se va lovi de armata funcţionarilor care vor să-și păstreze privilegiile pentru ei, nevestele lor sau clienţii politici. Partidele care l-au sprijinit îl vor face să se răzgândească.  Descentralizarea sau regionalizarea administrativă vor fi considerate mari pericole pentru dezmembrarea tarii. Transilvania este fragilă, Kosovo este recent, nu suntem pregătiţi pentru descentralizare, i se va spune din partea celor care l-au susţinut. Cum să dăm administraţiei locale dreptul de a hotărî ce se face cu banii, acolo sunt baronii, este coruptia, acolo se fură ca în codru şi nici nu exista competențe pentru o gestiune previzională a resurselor. Guvernarea este pentru Capitală, acolo sunt doar niște țărani!

Nici tinerii nu vor avea mai multe locuri de muncă, preşedintele nu poate face așa ceva, iar guvernul nu face decât sa raporteze ce au mai făcut firmele private. Să facem o scoală adevărată, fără diplome false, fără corupţie? Nici asta nu se poate, universităţile de stat răspândite peste tot sunt mândria parlamentarilor şi familiilor lor, nici un preşedinte nu va lua taurul coarne. Nici 6% din PIB nu va face parte parte din proiectele de viitor ale noului președinte, se știe ca nu avem bani, iar de scoală ne aducem aminte mai ales în campanie.

Credeţi ca Preşedintele va putea face o constitutie nouă care să echilibreze mai bine puterile în stat? Credeţi ca noul Preşedinte va fi fericit când DNA va pune cătușele unuia cu care s-a pozat în campanie, cuiva drag sau, Doamne fereşte, cuiva din familie? Cu tot respectul pentru cei doi candidaţi, îmi e greu sa cred că vor avea resurse pentru a schimba obiceiul lucrului fușerit din tara lui Dorel sau să unească ceea ce în fiecare zi căutăm să dezbinăm, separăm, dezmembrăm. Credeţi că noul preşedinte va vizita spitalele în care mor bolnavii cu zile si va milita pentru ca amărâții acestei lumi să aibă măcar speranța unui tratament egal cu cei bogaţi și puternici?

Va face noul preşedinte un efort de a reduce numărul de parlamentari sau a posturilor din administraţie? Poate încerca, dar nu are șanse de reușită, mai ales că acum poate fi suspendat cu prezență de 30%. Indiferent cine va câștiga cred că sunt puține șanse să facă o strategia pentru schimba destinul comunităților rurale, acolo unde peste 80% dintre gospodării au veceul în fundul curții. Şi viitorul preşedinte se va lupta să ia cât mai multa putere pentru el și ai lui și nu cred că va încerca să dea opoziţiei măcar atâta putere cât a obținut la urne.

 Credeţi ca preşedintele viitor va risca să le spună românilor adevarul despre România, lucruri pe care nu vrem să le auzim?Adică: nu întotdeauna ne omorâm după muncă, nu ne place să respectăm regulile și  legile, suntem superficiali și avem încă multe lacune de civilizaţie, ori ca suntem prea individualiști și ar trebuie sa fim mai solidari şi cu un spirit civic mai dezvoltat. Nu cred, ar fi un șoc național, iar televiziunile l-ar face praf de dimineața până seara. În fine, dacă am continua lista neputințelor celui mai votat dintre pământenii plaiului mioritic ne-ar trebui mult spațiu dar și mai mult timp.

Ce-i de făcut atunci, vorba lui Ulianov. Să nu mergem la vot? Din contră, să mergem!

Dar dacă maine dimineața, înainte de a merge la vot, ne-am gândi un pic la aceste lucruri, poate am merge la vot cu mai multă detașare. Poate cu mai puțină ură și un sentiment de compasiune pentru cei doi oameni care își asumă acest risc.

Indiferent dacă pierd sau câștigă Victor și Klaus, Mikey Mouse și Santa Klaus, au riscat să viseze şi să ne facă să visăm și noi  la o lume ideală, uitând că totul e deşărtăciune. De luni încolo fiecare dintre noi vom face tot felul de lucruri și vom uita de măreția visului nostru de duminică. Consolaţi-l cu respect pe cel care va pierde și rugaţi-vă pentru cel care va învinge și care va sfârși, cu siguranță, învins.

Sâmbătă, 15 noiembrie 2014