interviu Pagina1

Lun, 6 August 2012

Interviu / Stiri Principale | By admin

Vasile Dâncu: Președintele Băsescu nu are candidat de dreapta, de ce să își dorească alegeri simultane?

Sociologul clujean Vasile Dâncu a comentat pentru noi câteva din evenimentele și scenariile care țin acum prima pagină. În 10 iulie, când soarta președintelui Traian Băsescu părea pecetluită, Dâncu – deși este recunoscut drept membru al social-democratului Grup de la Cluj – a spus că președintele suspendat are mai mari șanse să revină la Cotroceni decât să fie demis prin scrutin popular. Are dreptate? E un pariu care se anunță de mai lungă durată decât părea la început.

Mai e un element interesant în ce spune Dâncu: nu crede în candidații de dreapta care par acum să se încălzească pe margine – Mihai Răzvan Ungureanu fiind principalul nume vehiculat – ci crede că Traian Băsescu va miza mai degrabă pe un candidat „surpriză”, copt deja. Redeschide Dâncu speculațiile despre Vasile Blaga drept succesor al lui Băsescu?

Un pact de neagresiune pe câteva teme între Guvern și președintele suspendat

Cum se poate ieși mai repede din situația creată de hotărârea CCR de a amâna luarea unei decizii ferme privind referendumul până pe 12 septembrie? Spun mai devreme pentru că avertismentele BNR susțin că orice prelungire a crizei politice se va resimți în continuare asupra cursului de schimb.

Vasile Dâncu: Din păcate, CCR a trecut prin niște momente politice pentru care nu era pregătită. A devenit a cincea putere în stat datorită conflictelor politice prea dese. A devenit un arbitru pentru politică, nu pentru constituţionalitate și nu poate face asta, căci este numită politic, iar ceea ce face este mai degrabă să simuleze independența arbitrând „în compensație”, dând decizii alternative. A devenit greu de intuit ce decizii va da, indiferent cât de specialist ești în interpretarea legislației. Trebuie să terminăm cu această mascaradă, au devenit niste eroi, dar nu pot susține acesta cerere socială. Sunt putini juriști de marcă printre membri, pentru mulți este o sinecură de bătrânețe. Trebuie ca viitoarea Constituție să găsească o altă modalitate de numire. Trebuie judecători de marcă, specialiști adevărați, independenți şi nu numiți de partide, de președinte sau de Parlament. Melodia cu „nu comentăm ce spune CCR” este deja o tâmpenie prea mare ca s-o tot repetăm. Este clar că suntem în plină criză si nu aveam alte resurse pentru a trece prin ea, în afară de cele de stabilitate și control al lucrurilor. Acum, toate aceste garanţii amărâte s-au dus pe Apa Sâmbetei. Trebuie o soluție negociată între tabere, este posibilă, cred că nu au înnebunit cu toţii. Două scenarii pot să apară, cu şanse de a produce efecte pozitive de stopare a declinului economiei încrederii. Primul ar fi o negociere între președinte și Guvern, ca pact de neagresiune pe câteva teme date, cuprinse precis într-un document. Trebuie delimitat ce este politic și izolat de social și instituțional, ca în cazul unei cangrene. Al doilea presupune o soluție radicală: resetarea politicii. Demisie Traian Băsescu, demisie Guvern, modificarea Constituției și alegeri generale și Prezidențiale în același timp.

Băsescu nu va da vrabia din mână pe cea de pe gard

O demisie ar rezolva ceva? USL cere demisia președintelui suspendat, în timp ce PDL cere demiterea Guvernului. Ce implicații ar avea fiecare din aceste demisii asupra crizei efective, considerând că hotărârea Parlamentului de suspendare rămâne valabilă?

V.D.: Demisia Guvernului este un non sens, mai este doar puțin până la alegeri, ar rămâne tot Guvernul Ponta ca și Guvern interimar, cu puteri mai puţine. Dacă Băsescu demisionează, se duce tot capitalul drepte, și PDL își pierde orice șanse la următoarele alegeri, deci este puţin probabil să se întâmple. Demisia lui Traian Băsescu ar rezolva problema lui Crin Antonescu, dar nu știu ce ar rezolva din celelalte probleme. Nimeni nu o să cedeze, deci soluțiile sunt două: armistițiu sau resetarea politicii.

Speculațiile merg pe o demisie a lui Traian Băsescu. Ar fi o ieșire care aduce puncte electorale, răsturnând „la urne” situația de acum, când un candidat susținut de domnia sa nu ar avea mari șanse în fața unuia din partea USL?

V.D.: Acest lucru depinde de mulți factori. Anunțul lui Emil Constantinescu că nu mai candidează a fost o strategie a unui sociolog care a presupus că oamenii îl vor ruga să revină și apoi va câștiga foarte ușor al doilea mandat. Deși avea intenție de vot de 22%, Emil Constantinescu s-a păcălit, nu l-a mai chemat nimeni înapoi, în schimb a ucis PNȚCD, care, cu Emil Constantinescu, ar fi realizat între 12 și 15 procente la alegerile generale. Traian Băsescu nu cade în asemenea capcane, marile greșeli le face singur. Nu cred că va da vrabia din mână pe cioara de pe gard. Nu poate miza pe victimizare, deoarece lumea s-a săturat de scandaluri și este perceput ca și ferment al fierberii politice, conflictual și responsabil pentru o parte din criza politică. Nu cred că Traian Băsescu se va lupta pentru un candidat dintre cei care par a fi acum la start. Nu e timp de „crescut” așa ceva. Cred că va căuta un candidat copt deja și va miza și pe efectul de surpriză.

Întoarcerea la Cotroceni pare scenariul cel mai posibil

Dacă președintele demisionează, va alege un moment în care să permită alegeri simultane prezidențiale și parlamentare?

V.D.: Nu are cum să facă asta decât la schimb, poate la schimb cu schimbarea Constituţiei, în sensurile explicate mai demult. Președintele nu are candidat de dreapta, de ce să își dorească alegeri simultane? Are tot interesul să meargă până în 2014, până atunci se mai erodează USL și se poate construi, probabil, și un candidat al dreptei.

Un alt scenariu vorbește de întoarcerea sa la Cotroceni. Din septembrie până-n noiembrie nu mai poate influența mult lucrurile. Cei care au votat acum la referendum rămân „captivi” unui vot anti-Băsescu pentru că și-au văzut votul anulat?

V.D.: Întoarcerea la Cotroceni pare scenariul cel mai probabil. Sigur, cu condiţia ca să fie lăsat de Curtea Constituţională sau de Parlamentul României. Mitul electoratului captiv trebuie reconsiderat în România. Electoratul s-a virusat în ultimele decenii și nu mai este stabil și disciplinat. Volatilitatea este aproape o regulă, cea mai mare parte dintre români a votat în ultimii zece ani două partide, iar vreo 30% au votat chiar trei partide. O altă boală este dispariția partizanatului politic, față de anul 2000 avem mai puțin de jumătate din totalul membrilor de partid. În fine, instabilitatea reacției este dublată și de o dezideologizare și pierdere de încredere pentru soluțiile politicii și politicienilor. Sub 30% dintre români sunt interesați de politică și doar 45% aveau informația că președintele PDL este Emil Boc, deși acesta era și premier. Electoratul se lasă sedus sau cumpărat, deci trebuie ținut mereu cald. Dar, dincolo de captivitate sau noncaptivitate, o mare parte din capitalul electoral al USL se va transfera și în toamnă. Nu știm niciodată cât din acest capital va rezista. USL nu poate sta să aștepte acest transfer sau transformarea supărării pe Băsescu în capital electoral stabil, ci este obligat să alerge, să vină cu proiecte, să facă efecte de contrast. Victor Ponta este conștient că în politica de azi de la noi, cu câteva televiziuni de știri care te urmăresc și la toaletă, trebuie să alergi foarte repede pentru ca măcar să poți sta pe loc. Electoratul a devenit nerăbdător și neîncrezător, trebuie să-l apelezi tot timpul.

Împingerea lui Rus în afara partidului ar aduce USL probleme de credibilitate

Ca membru declarat al „Grupului de la Cluj” cum interpretați transformarea lui Ioan Rus în țap ispășitor? Ce-l sfătuiți să facă?

V.D.: Ioan Rus a comis naivitatea de a se reîntoarce în politică în numele unor idealuri care i-au rămas în minte și în inimă din primul lui mandat, ignorând faptul că lumea politică s-a schimbat între timp. Și PSD-ul s-a schimbat, iar lupta pentru postul de ministru de Interne este importantă într-o epocă în care pușcăria a început să devină unitate de măsură a politicii. Ioan Rus nu se lasă târât în nicio măgărie, nu acceptă cârdăşii sau solidarităţi imorale. El nu este șeful Autorităţii Electorale Permanente, deci cei care-l atacă nu au dreptate. Ministrul de Interne a comunicat o cifră de alegători produsă de instituţiile statului. Nu o putea corecta, căci nu are cum să anuleze CNP-urile doar pentru că unii cetățeni sunt plecați în străinăte, în condițiile circulației libere. Nu a produs aceasta cifră domnia sa, căci este ministru de doar două luni și ceva, iar legea le cere altora să facă asta. Nu referendumul a fost organizat din prima și nepregătit, ci acțiunea politică de suspendare a avut destule momente de improvizație. Cei care-l critică pe Ioan Rus sunt ipocriți, toți politicienii știu că nu s-au actualizat datele cu mare acribie pentru ca să rămână aceleași norme de reprezentare în consiliile locale și județene și în Parlament. Dacă se scoteau de pe listele electorale cei plecați, erau cu peste 20% de locuri mai puține în administrație. Credeți că politicienii pot accepta asta? Nici în ruptul capului! Nu vedeți ce luptă se dă pentru a nu reduce numărul de parlamentari? Dacă s-ar putea, politicienii români ar face Parlament tricameral cu peste 3000 de membri. Ioan Rus este atacat și din interior, nu este nicio noutate. Are un coleg care salivează de mult la gândul că ar putea fi, într-o zi, șeful polițiștilor. Cei din interior, care vor să pună mâna pe postul lui de la Guvern, nu-l cunosc și nici nu știu ce fac. Indiferent cât de mult haos este în țara asta, refuz să cred că infractori cu multe dosare penale, chiar dacă se află în adormire sau au fost ștampilate cu NUP, ar putea ajunge miniștri de Interne. Ioan Rus este un om politic dedicat și loial social-democrației și PSD. Dacă reușesc să-l împingă, din nou, în afara partidului, USL va avea o problemă de credibilitate.

Din nefericire, societățile care caută țapi ispășitori se află în faze regresive, involuează, sunt bolnave, nu se pot privi în oglindă și nu își pot recunoaște greșelile, deci este clar că nu le pot îndrepta.

Alecu Racoviceanu