14 noiembrie, 2015

Vielen Dank, Deutschland!



În data de 10 noiembrie am avut onoarea să primesc din partea Președintelui Republicii Federale Germania, Excelența Sa Domnul Joachim Gauk, Crucea de Merit în rang de cavaler al Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania. Dragi prieteni ai blogului, vă invit să citiți discursul pe care l-am rostit cu acest prilej la ceremonia de decernare a ordinului, un moment deosebit de emoționant pentru mine.

Excelența Voastră, Domnule Ambasador al Republici Federale Germania în România, Werner Hans Lauk
Domnilor Miniștri,
Domnilor Deputați,
Domnilor Ambasadori,
Dragi prieteni,

Sunt foarte onorat și mă simt emoționat pentru această festivitate pe care Excelența Sa, Domnul Ambasador, o organizează în cinstea mea. Mă simt copleșit pentru această ocazie pe care nu puteam să o visez vreodată, ocazie în care Președintele Germaniei, Excelența Sa, Domnul Joachim Gauck, îmi acordă Crucea de Merit în rang de cavaler al Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania.  
Vă mărturisesc faptul că am fost surprins de acest lucru pentru că, de la 16 ani, am urmat unul dintre perceptele unui filosof pe care îl recitesc mereu din adolescență, Karl Jaspers, care ne îndemna să trăim și să acționăm sub exigența necondiționatului (în tripla ipostază: morală, etică și metafizică), adică,  așa cum mi-a tradus-o profesorul meu, trebuie să facem totul fără a cere nimic în schimb.
Consider această decizie ca un gest simbolic, nu doar pentru România;  un gest care ne permite să înțelegem că relațiile dintre România și Germania au ajuns la nivelul mai profund, depășind faza comunicării oficiale, diplomatice, chiar formale și este nevoie deja de o mai mare apropiere intre mediile intelectuale din cele două țări, de o comunicare mai intensă și crearea unor circuite de solidaritate și idei între societatea civilă din Germania și cea din România.
Da, probabil multe dintre lucrurile pe care le-am auzit în laudatio corespund faptelor, am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a dezvolta relațiile româno-germane, dar vă mărturisesc un lucru: niciodată nu m-am gândit să fac asta. M-am născut într-o familie de grăniceri năsăudeni, un fost spațiu istoric de cultură germană, iar liceul absolvit de mine a fost una dintre primele școli în limba română din Transilvania. Deși, în acea perioadă istorică, românii nu aveau statutul de națiune majoritară, ei au fost sprijiniți pentru a învăța in limba maternă și acest liceu a dat până acum 21 de membri ai Academiei României. Am crescut într-un mediu multicultural și am putut învăța de mic respectul celuilalt și mai ales toleranta și fascinația diferenței. Meseria de sociolog m-a dus în comunitățile, din păcate goale, ale sașilor și șvabilor transilvăneni și asta m-a făcut să înțeleg că unul dintre cele mai mari dezastre din istoria României au fost pustiirea comunităților germane din Transilvania. Odată cu exilul germanilor a plecat spre Occident o bună parte a istoriei României și o parte din inima Transilvaniei. Sașii, șvabii și ale subgrupuri etnice germane au creat un model economic și cultural, bazat pe muncă și responsabilitate, dar și o organizare comunitară care a constituit un model și pentru celelalte etnii din Transilvania. Sunt fascinat de aceste comunități rămase și militez cu fiecare ocazie pentru a găsi resurse pentru conservarea lor sau pentru a le reda viață. Ca ministru sau senator am considerat normal să răspund unei generozități superbe din zona guvernamentală germană care ne-a sprijinit în foarte multe acțiuni de promovare a României în Europa, mai ales în perioada în care România avea nevoie de o decizie pozitivă privind integrarea în UE și aderarea la NATO sau în favoarea acceptării liberei circulații pentru români. Atunci, în clipe în care multe uși ni se închideau în nas, am simțit cu adevărat prietenia și solidaritatea Germaniei, lucru pe care, noi,  românii, nu-l vom uita niciodată. Am învățat multe de la prietenii noștri germani privind promovarea afacerilor, construcția unei societăți transparente, implementarea liberului acces la informații. Am lucrat în echipe mixte pentru dezvoltarea învățământului în limbile minorităților, a contactului între comunități și pentru organizarea relațiilor cu  organizațiile germanilor plecați din România.Am căutat să sprijin, în orice situație, cu puținătatea forțelor mele, orice inițiativă de colaborare dintre Germania și România care se bloca în birocrație sau nepăsarea unor funcționari.  Dar, mai presus de toate, m-am simțit mereu iubit și respectat de oamenii care compun comunitatea etnicilor germani din România, o minoritate care a sprijinit, în toate situațiile, crearea spațiului democratic și efortul nostru de integrare în Europa.

Excelența Voastră,

Permiteți-mi să spun măcar câteva cuvinte despre un lucru care cred că este foarte important în dezvoltarea acțiunii umane, dar și sociale, dar care însă, din păcate, nu beneficiază de niciun capitol în manualele de sociologie: este vorba despre prietenie. Nu vorbesc despre prietenia între popoare care, de regulă, este invocată în asemenea momente, ci despre prietenia între oameni. Nimic din ceea ce am înfăptuit în realizarea unor punți de legătură între România și Germania sau în sprijinirea minorității germane nu ar fi fost posibil fără prietenia mea cu Domnul Deputat Ovidiu Ganț. Tenacitatea, forța, buna credință și activismul bunului meu prieten au făcut pentru dialogul și colaborarea româno – germană lucruri excepționale, dar, mai ales, au reușit să ne însuflețească pe cei din jurul lui. Dragă Ovidiu, îți mulțumesc pentru prietenia ta, îți mulțumesc că mi-ai deschis porțile unei comunități etnice și culturale unde mă simt adoptat, unde mă simt acasă.  Fără prezența ta nu așa avea astăzi atâția prieteni germani, aș fi rămas doar cu prietenii mei sași din copilărie, liceu sau facultate, entuziasmul pe care-l naști în jurul tău ne transformă pe toți în bine.

Stimate Doamne și Stimați Domni,
Excelența Voastră, Domnule Ambasador,

Ca și cetățean român, dar și în calitate de cetățean european, consider că, astăzi, când Europa este criticată entru unele slăbiciuni de organizare sau de proiect, este important mai mult ca oricând să contribuim cu mai mare tenacitate la înfăptuirea celui mai îndrăzneț proiect din istoria omenirii, un proiect care pune în centrul său civilizația superioară, armonia socială și înfăptuirea unor țeluri umaniste la care omenirea visează de milenii. Atunci când creăm legături puternice între țări, ne aducem o importantă contribuție și la întărirea proiectului Europei unite și prospere.. Am speranța că politicienii români vor înțelege că Germania este căpitanul de echipă al acestui proiect, iar națiunea română va fi un bun coechipier.

Vă rog, Domnule Ambasador Werner Hans Lauk, să transmiteți Excelenței Sale, Președintele Republicii Federale Germania, Joachim Gauck, mulțumirile mele pentru onoranta distincție primită și vă asigur că o voi purta cu mândrie și demnitate la marile ocazii festive, iar în celelalte zile voi fi același prieten al comunității germane din România și un promotor al dialogului și construcției de punți între culturile și națiunile noastre.

Un comentariu:

  1. Thor

    Nu știu cât sunteți influențat de Achim Mihu, Adorno, Bourdieu, Ion Traian Stefanescu, Ovidiu Trăsnea, de toți la un loc, de Leszek Kolakowski, Claude Karnooh, de alții. ..La fel,cum nu știu, cât de mult, un spațiu trialogal cultural, " primenit" în general de paukerism, dejism, ceausism, ilici-escianism, tartasism, tighinism, tatarobasism, naumopontism, et alii va putea primi mirul modernității. Domnule profesor, fără cuvinte mari, sunteți Astăzi obligat să aplicați ceea ce ne-ați învățat la Universitate. Erați tânăr și credeam în dumneavoastră. Mai ales, noi naivii. Intre timp mersul dumneavoastră politic și social a creat un clivaj intre noi. Personal, acum, cu toată responsabilitatea pe care o aveți, îmi doresc sa reveniți printre noi. Unde este conferențiarul Vasile Dancu, posesorul unei perechi de blugi, originali!, gata sa ne de-a un sfat, micilor săi studenți Cred că acel dom' profesor tânăr s-a metamorfozat. Încă nu știm în ce. Iar noi, cei de atunci, am rămas larve, dar cu conștiință . Pentru că, nu-i așa domnule profesor, dumneavoastră și când erați în genunchi, aveați conștiință. Noi eram în genunchi pentru a ne explica antropologia ierarhiilor. Va dorim succes în noile rituri de trecere organizaționale și nu uitați, demonstrați umanismul, pe care marii intelectualii, fie ei și proveniți de la țară, îl uita, deseori. Va dorim mult succes și suntem cu adevărat alături de dumneavoastră, pentru ca nu va cerem nimic!

    RăspundețiȘtergere