CE CRED ROMÂNII DESPRE TESTAREA PENTRU COVID – 19

• Peste trei sferturi dintre români acceptă ideea testării prin sondaj a populației pentru COVID - 19
• Aproape două treimi dintre români cred că măsura acordării unor ”certificate”/ ”pașapoarte” de imunitate este bună și foarte bună
• Peste jumătate dintre români se declară interesați să se testeze din proprie inițiativă, pentru COVID-19, contra cost

Al șaselea val al studiilor cu privire la pandemia generată de noul coronavirus a fost dedicat evaluării percepțiilor și atitudinilor populației cu privire la testarea pentru COVID – 19.

TESTAREA PRIN SONDAJ

# Peste trei sferturi dintre români acceptă ideea testării prin sondaj a populației pentru COVID – 19.

Sondajul arată că populația manifestă un grad ridicat de acceptabilitate pentru testarea prin sondaj în vederea stabiliri ponderii cetățenilor infectați cu COVID-19 și a celor imunizați la coronavirus. Peste un sfert dintre participanții la studiu cred că testarea prin sondaj este o măsură foarte bună, iar jumătate o consideră ca fiind bună.

Favorabili acestei testării prin sondaj sunt în proporții mai ridicate respondenții cu educație medie, cei care locuiesc în orașe și participanții la studiu care declară că la alegerile parlamentare ar vota cu PNL.

Sunt mai reticenți față de această posibilă măsură respondenții peste 65 de ani, cei cu educație scăzută și cei care locuiesc în mediul rural.

”PAȘAPORTUL” DE IMUNITATE

# O eventuală măsură de acordare a unor ”certificate” / ”pașapoarte” de imunitate celor care au avut deja COVID – 19 pentru a putea beneficia de excepții de la anumite restricții este considerată bună de către jumătate dintre români. 13% o consideră foarte bună, în timp ce o treime dintre participanții la studiu cred că ar fi proastă și foarte proastă.

Măsura este evaluată pozitiv în proporții mai ridicate de către femei (68%), de vârstnici (69%), de persoanele cu educație scăzută (49%), dar și de respondenții care locuiesc în Transilvania și Banat (69%) și pe votanții PNL (68%) și PSD (67%).

Pe cei mai puțini favorabili unei astfel de măsuri îi regăsim în proporții mai ridicate în rândul bărbaților, a tinerilor (39%), a celor cu educație superioară și peste (51%), dar și în rândul votanților Alianței USR-PLUS (46%).

TESTAREA VOLUNTARĂ PENTRU COVID - 19

# Mai mult de o treime dintre participanții la studiu au auzit despre faptul că în România există, în prezent, posibilitatea ca cetățenii să se testeze din proprie inițiativă (Notă: Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca oferă acest serviciu încă din data de 13 martie 2020)

Peste jumătate dintre respondenți au opinii favorabile cu privire la posibilitatea efectuării testelor voluntare, contra-cost și aproape 6 din 10 români spun că sunt interesați să își facă un astfel de test.

Opinii favorabile cu privire la posibilitatea testării voluntare contra-cost au în proporțiile cele mai ridicate persoanele cu educație superioară, respondenții din mediul urban, cei din Transilvania și Banat și votanții Alianței USR-PLUS.

Interesul pentru efectuarea unui test voluntar pentru COVID – 19, contra unei anumite sume de bani, este mai ridicat în rândul persoanelor între 51 și 65 de ani (62%), în rândul respondenților din Moldova (67%), dar și în rândul votanților PSD (63%).

Trebuie să menționăm faptul că interesul declarat nu înseamnă, în mod automat, că 59% dintre români și-ar face testul pentru COVID-19 contra-cost, ci arată mai degrabă gradul de dezirabilitate manifestat de respondenți cu privire la aspectul investigat.

Fișa tehnică a studiului

Volumul eșantionului: 1.089 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: simplu, aleatoriu, reprezentativ la nivel național

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 3%

Perioada realizării anchetei: 24, 27 aprilie 2020

Metoda: Datele au fost culese prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing)

Rezultatele pe larg ale studiului pot fi consultate pe website-ul IRES.

Din infernul bătrânilor

S-a deschis polemica națională legată de o măsură, se pare, propusă într-un document strategic realizat la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș și preluat, apoi negat de ministrul Nelu Tătaru care, in extremis, ar duce la izolarea tuturor vârstnicilor, adică a persoanelor peste 65 de ani. Soluția izolării bătrânilor și scoaterea lor din familii nu este idee românească, am găsit-o și în discursurile unor oficiali ai OMS, dar nu merită nici măcar discutată acum, este o prostie, un model care poate fi luat în calcul doar ca model teoretic, altfel este contrazisă de toate studiile de sociologie sau psihologie actuale care accentuează, tocmai în direcție inversă, integrarea socială a celor aflați la vârsta senectuții. Dar dezbaterea scoate în relief două lucruri importante pentru un diagnostic al societății noastre.

Gândim situații sociale complexe între emoție sau ignorare birocratică. Suntem ca într-un plânset general al unei adunări care ascultă  Repetabila povară sau Rugă pentru părinți și apoi trece la planuri pe hârtie care sunt imediat abandonate cu o viteză amețitoare.

Modul în care se abordează situația vârstnicilor în această criză mai arată că nu se poate manageria o criză de acest nivel doar cu infecționiști, polițiști și militari. Ar fi nevoie de politicieni cu experiență, expertiză și curaj. Cu tot respectul pentru cei care se află în prima linie, cu deferența necesară pentru sacrificiul lor, această criză depășește competența lor specifică, dar mai ales pe cea a politicienilor. Nu vorbesc aici despre Guvernul Orban, nici un guvern cum a fost cel anterior nu cred că putea face mult mai mult pentru că există la noi o limită a gândirii și planificării sociale, unde sociologii, psihologii sau specialiștii în politici publice nu sunt consultați decât arareori. Din această cauză, în multe situații, măsuri anunțate cu mare pompă, sunt corectate peste câteva zile sau, mai rău, sunt abandonate pe ascuns.

Cum vom gestiona problema vârstinicilor?

Ar trebui să fie o preocupare vie a politicienilor, din păcate, nu este. Se încearcă doar mituirea lor prin pensii sau prin diferite facilități ale autorităților locale. Minunatele planuri pe care le realizează guvernele, derivând din obligații europene, cheltuie bani degeaba ori sunt proiecte copy-paste sau, chiar dacă sunt bune, nu interesează pe nimeni, mai ales după ce s-a schimbat guvernul.  Vă dau ca exemplu un asemenea plan strategic, realizat la Ministerul Muncii, în 2018, (http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/MMJS/Transparenta/2019/01022019_Raport_stiint_masuri_incluz_pers_varstnice.pdf), de care nu cred că a mai auzit nimeni după ce a fost predat. În orice caz, nu cred că a întrebat cineva pe autorii studiului ce ar trebui făcut în condițiile de criză epidemică pentru cei vârstnici.

Un singur comentariu aș vrea să mai fac aici, în legătura cu planul aberant al celor care au vorbit, zilele acestea, despre izolarea vârstnicilor. Oare știu ei câți vârstnici există în România, au avut măcar curiozitatea să întrebe la INS? La nivelul anului trecut era vreo 3 milioane și 7 sute de mii. Hei, ce spuneți? Unde îi duceți? Credeți ca încap în 10 autocare ca și amărâții plecați la sparanghel, înainte de Paști?

Nu voi insista asupra nevoii de incluziune pentru că ea este evidentă chiar la nivelul simțului comun, ci vreau să arăt câteva aspecte ale modului în care vârstnicii din România trăiesc aceasta criza pandemică și, mai ales, cum resimt la nivel psihologic această izolare socială. Sunt date dintr-un program de cercetare pe care ni l-am asumat, pe resursele noastre, cu colegii de la IRES, unde urmărim efectele izolării sociale și stresul la români, în situația actuală de autoizolare la domiciliu, cu accent pe efectele asupra populației vârstnice.

Infernul izolării

Sintetic, chiar dacă nu ne pasă prea mult, bătrânii noștri trăiesc un adevărat infern. În studiul IRES, realizat în Săptămâna Mare, arătăm că ei trăiesc un adevărat infern. În graficul de mai jos puteti vedea o comparație cu media răspunsurilor.

Este uimitor să vezi că 55% dintre vârstnici trăiesc cu frica de infectare pe care o asociază cu moartea sigură, oricum noi le amintim asta în fiecare zi. Închipuiți-vă că mai mult de jumatate dintre batrânii noștri au simțit un sentiment de singurătate în aceste zile. 47% dintre aceștia trăiesc cu spaima că va fi o criză de alimente, iar un sfert dintre ei au simțit că sunt afectați de  o serie de boli pe care nu le aveau înainte. 

Drama este și mai mare când vedem cum au traversat bătrânii noștri cele 30 de zile de izolare, adică vedem că un sfert dintre ei sunt singuri și 45% doar cu partenerul de viață, deci tot o persoană cu nevoi speciale și atinsă de fragilitatea vârstei a treia. Asta înseamnă deja 70%, adică majoritatea covârșitoare a bătrânilor noștri sunt singuri, se descurcă cum pot și au traversat destul de greu această perioadă în care poliția raporta cu mândrie cum îi amendează pentru că nu și-au scris ora deplasării pe o declarație care nici măcar nu cuprinde o rubrică de genul acesta.  

În plus, chiar și cei care au un partener sau sunt în familie, au avut multe ore de singurătate, așa cum arată și graficul de mai jos.

În tot acest timp savanții noștri fac planuri din birou sau politicienii caută să nu piardă procentele deoarece vine toamna și alegerile bat la usă. Nu mai contează că milioane de oameni trăiesc infernul unei singuratăți care le grăbește sfârșitul. Poate că atunci când oamenii devin cifre, tragedia devine o ecuație unde sufletul dispare sau, mai rău, atunci când oamenii devin procente, ființele lor se îndepărtează și sentimentul sau empatia se pot retrage discret din realitatea la care ne raportăm. Dar, oricum am privi, suntem ignoranți și culpabili, inconștienți și criminali. Dacă Guvernul nu caută să facă o echipă de specialiști care să gândească planuri realiste și umane pentru gestionarea acestei crize, vom suferi în viitor din ce în ce mai mult din cauza lipsei de coeziune socială, a pierderii autorității statului și din cauza generalizării unei barbarii demne de lumea a treia.

Studiul pe larg poate fi accesat aici.

PS. Am publicat un text acum vreo treisprezece despre Îngerii bătrâni. Sunt nefericit să observ ca nimic nu s-a schimbat. Ba, din contră.