Despre microbul anticipatelor si virusul pandemic.

Motto: ”opinia publică conduce lumea” (Tocqueville)

                                                        

Tocqueville, la mijlocul secolului al XIX lea, a demostrat că opinia publică poate servi ca fundament pentru o tiranie a majorității. Forța opiniei este bazată pe faptul că aceasta ”creează un fel de egalitate imaginară, în ciuda inegalitățtii normale de condiții”, scrie Alexis de Tocqueville, iar astăzi vedem o serie de mișcări sociale care se bazează pe aceasta unitate realizată în imaginar.

 Sondajele de opinie publică sunt un instrument important pentru politicieni, dar mai degrabă un instrument de cunoaștere. Dacă folosesc sondajele pentru ca să decidă în locul lor, atunci fac o mare greșeală. În fond, același sondaj poate arăta lucruri diferite pentru două feluri de lideri. Pentru liderii curajoși, sondajul poate arăta un tablou al barierelor de mentalitate pe care trebuie să le spargă sau valuri pe care le pot lua în piept. Pentru politicienii fricoși sau mai populiști din fire, sondajul poate arăta doar bariere de netrecut sau valuri pe care caută necontenit să se urce. Ceea ce nu știu politicienii este faptul că opinia publică este un artefact, o construcție pe care, de cele mai multe ori, ei sunt cei care o construiesc, fără să știe, uneori. Dar mai are o caracteristică: este foarte volatilă, te poate amăgi să intri în cine știe ce combinații și, când ți-e lumea mai dragă, se pulverizează ca un abur, devine un nisip mișcător sub pașii nesiguri.

Să luam un exemplu, foarte actual: alegerile anticipate. Când PNL a câștigat alegerile europarlamentare și judecătorii l-au trimis pe principalul opozant în pușcărie, chiar a doua zi,  apoi după ce Președintele Iohannis a câștigat al doilea mandat cu un scor impresionant, PNL  și-a dorit o victorie pe linie, rapidă, prin alegeri anticipate. O practică democratică de altfel, cu justificări legate de omogenitatea deciziei și viteza punerii în practică a măsurilor unei guvernări salvatoare. Opinia publică a preluat acest mesaj și a fost de acord, chiar dacă într-o majoritate fragilă. Încurajați de acest acord, politicienii PNL au continuat sa se lupte pentru asta, anticipatele devenind o adevărată obsesie. Una dintre justificările publice era legată de faptul că și opinia publică dorește asta. Deși încă din decembrie se știa că vine teribila criză, la noi toată lumea vorbea numai despre anticipate și de alte tehnici și proceduri electorale care avantajau pe unii sau pe alții. Era sfârșitul lui februarie, se murea masiv în Italia și noi ne tot luptăm cu argumentația privind anticipate sau nu.

  

1.     Imediat după alegerile prezidențiale, când alegerile anticipate încă nu erau promovate de Președintele Johannis, opinia publică vroia alegeri la termen, să zicem, un reflex democratic. Doar 39% vroiau alegeri anticipate, nici măcar votanții liberali nu erau atât de atinși de acest microb. 

2.   În 21 februarie 2020,  IRES a realizat un alt studiu în care publicul a fost întrebat despre alegeri anticipate și deja se observă crearea unei majorități care oferea vântul ce sufla în pânzele guvernului Orban pentru organizarea alegerilor anticipate.  


 

3.     În 11 martie 2020, când pericolul pandemiei era deja evident oamenii, dar Premierul desemnat, Florin Cîțu, nu își depusese încă mandatul, opinia publică își schimba rapid orientarea, aderând la ideea că epidemia va influența organizarea alegerilor locale, dar și a celor anticipate.

   

4. În fine, după doar o săptămână, lucrurile se schimbă radical.  Poate că încă prin capul unor politicieni mai zburau păsăricile anticipatelor aducătoare de succes, dar opinia publică era deja pornită pe un alt drum.