01 martie, 2020

Un mărțișor pentru văduva neagră



(Fantezie de primăvară amăgitoare)



În aceste zile am aflat cât sunt de important în politică. Zice ”văduva neagră” din PSD sau ”devoratoarea de președinți”, cum îi mai spuneau cei din Kiseleff, că s-a blocat un Congres important pentru mine. Că ar fi un dezastru dacă particip la Congres, deși eu eram plecat în străinătate și nu aveam cum să fiu pe scenă, sau că ar fi un dezastru dacă aș fi Președinte al Consiliului Național, deși nici nu sunt membru de partid – plecat fiind, eu, de vreo 12 ani. Mă mir că nu a scris că ar trebui să fiu dat afară, desi sunt afară de multă vreme. O firmă nouă de consultanță politică, probabil care se ocupă cu prăbușirea PSD are destul de slabe resurse dacă se luptă cu cineva care nu este în filmul luptei lor pentru putere.
Nu pierdeam timpul cu acest text dacă nu citeam pe un site, care aproape îmi este dedicat, un articol care încearcă să îl convingă pe Marcel Ciolacu că este greșit să discute cu mine pentru că am la activ 20 de ani de activitate în inginerie socială, activitate prin care am determinat aproape de tot ce s-a întâmplat în politica noastră. Măgulitor! Nici în visele mele cele mai optimiste nu credeam că cineva îmi va face o asemenea reclamă. Este și un adevăr inteligent scris acolo: dacă liderii PSD ar fi crezut în puterea storytellingului și ar fi găsit poveștile ce trebuie spuse în fiecare moment politic, atunci nu ar fi pierdut alegerile. Din nefericire, liderii PSD au avut, aproape fără excepție, strategi din SUA și Israel – era o obligație probabil, dar și o modă, așa că nu a contat decisiv vreun sfat de la aceștia sau cel puțin știu asta despre sfaturile pe care le-am oferit eu, de-a lungul timpului. Cum toți liderii invocați de noua amazoană a comunicării PSD sunt vii, mi-ar plăcea dacă ar spune ei cât de greșite au fost sfaturile mele, atâtea câte au fost. Eu dețin în arhiva mea toate notele, strategiile, punctajele, discursurile scrise  în ultimii 20 de ani și le-as putea face publice.
Dar nu aceasta este ideea pe care vreau să o afirm aici, nu fac polemică cu Anca Alexandrescu, ”văduva neagra” a PSD. Uitasem că există, ultima dată am văzut-o controlând poșeta doamnei Viorica Dăncilă, premier al României, control dupa care raporta dacă are sau nu bani în poșetă. Experiența mea îndelungă prin zona PSD și memoria poveștilor de alcov din cabinetele președinților mă pot ajuta să deschid un lung serial despre activitatea complexă a celei care a generat rândurile de față și despre rolul acesteia în comunicarea mediatică și consilierea conducerii PSD, mai ales în realizarea blocajelor de comunicare și scurgerea de informații. Dar nu merită deocamdată acest efort, mă mulțumesc să mă las măgulit de ultimul articol depe realitateadinpsd.net care mă elogiază fară voie.
Să revenim, mai bine, la chestiuni de substanță. Aceste frământări și atacuri la adresa conducerii PSD, a lui Marcel Ciolacu, mai ales, arată un obicei mai vechi: un mic grup de oameni caută să perpetueze dominația asupra PSD, să pună mâna pe PSD. Ignoră democrația, ideologia, reprezentarea Moldovei sau a Transilvaniei în forurile de conducere, ignoră chiar logica elementară, își construiesc două - trei surse media și atacă tot ce prind. Calomniază, fac târguri separate cu adversarii, se asociază cu tot felul de ”personaje” politice șantajând președinți de filiale sau primari PSD și, în multe cazuri, reușesc. Cum reușesc? Simplu, ceilalți nu vor să intre în scandaluri, știu că din orice polemică poți ieși șifonat pentru că nimeni nu stă să caute adevărul atunci când ești calomniat. În partide se naște un fel de omertă politică spontană care, uneori, este confundată cu solidaritatea internă. Da, este și o logică politică corectă, este bine să faci dezbateri interne, să nu speli rufele în public, dar ce faci atunci când un grup de golanași politici  atacă fără discernământ, insultă, calomniază, chiar dacă văd că partidul devine nefrecventabil prin aceasta. Lor nu le pasă! Pentru ei este bun și un partid sub 20% pentru că rămân șefi, un fel de proprietari.  Nu zici nimic? Se știe că răul poate să câștige teren doar prin faptul că cei buni sau responsabili stau deoparte, nu se implică.
Un prim pas al unei reforme a PSD ar fi încurajarea oamenilor să vorbească, să își spună liber părerea, chiar dacă părerile lor nu ne convin. Explodează din când în când bombe în PSD legate de corupție în situații în care totul se putea evita de mult timp deoarece toată lumea cunoștea metehnele unor miniștri, primari sau manageri puși politic. Dar oamenii s-au dezobișnuit să vorbească, vocea golanilor acoperă gândurile majorității celor cinstiți și corecți. Așa s-a ajuns ca partidul să primească eticheta de ”partidul corupților” sau, mai nou, o etichetă la fel de jignitoare legată de capacitatea de gândire. Noua conducere a PSD va schimba partidul radical dacă va încuraja dezbaterea liberă și blocarea acestor hackeri politici. Când spun să încurajeze mă gândesc la a provoca oamenii din toate organizațiile PSD să vorbească, să spună ce doresc pentru partid ca să nu le fie rușine în viitor, să poată să fie mândri cu cei care îi reprezintă. Să spună ce cred despre conducătorii locali pe care i-au ales sau despre cei parașutați de la București. Dacă asta s-ar realiza ar fi o revoluție care, în final, ar însănătoși partidul și ar legitima un leadership puternic.  

PS. Era sa uit de marțișorul pentru Văduva Neagră, piarista mea recentă. E un mărțișor de gând, evident. Ancuța, nu te mai preocupa de mine, nu eu sunt pericolul. Ai grijă că DNA a luat în vizor Ministerul Sănătății, unde știm că ești consilieră, pe acte sau nu, a ministrului Costache. Știm că înainte erai consiliera cu achiziții a doamnei Pintea și a altora. Virusul de la minister poate fi mai puternic decât virusul despre care vorbeai în atacurile asupra mea, sper că stai bine cu imunitatea. Ai grijă de tine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...