sau
DE CE DETESTĂ OAMENII POLITICA ÎN 2017?
Analiză realizată de Prof. Univ.
Dr. Vasile DÂNCU
Anul care urmează
alegerilor este, în cele mai multe situaţii, un an fără probleme sau crize
majore. Este anul în care funcţionează aşa-numita lună de miere pentru cei care
iau puterea. Cei care câştigă alegerile sunt împinşi de către consilieri şi
strategi să îndeplinească promisiuni electorale importante, lucru care
consolidează puterea, dar şi încrederea sau simpatia publică. Cei intraţi în
opoziţie îşi revin cu greu după înfrângere, de regulă, suportă congrese sau
schimbări de lider sau a echipei de conducere. Nu este cazul României, deşi 2017
avea toate şansele să devină un an liniştit. Coaliţia câştigătoare realizase un
scor neaşteptat, iar pierzătorii aveau probleme de lider şi de coeziune internă.
Remember: PSD a câştigat alegerile în
2016 cu un scor apropiat de 50%, exclusiv pe baza unui program apreciat de
toate categoriile de public, dar şi a unei lipse de alternativă din partea
principalului competitor, PNL.
Strategia câştigătoare, folosită în
campanie, a fost surprinzătoare pentru tot spectrul politic: o strategie
pozitivă de propunere a unui program aplicat, îndrăzneţ, fără inhibiții, care
creează insatisfacţie faţă de Guvernul Cioloş ca simbolizare a guvernelor de
dreapta. Componenta negativă a fost
indirectă, mascată, implicită. A avut un efect deosebit: s-a renunţat la
cearta din studiouri, actorii evoluând singuri. Concentrarea prezentării
proiectului aproape exclusiv pe liderul partidului a oferit o garanţie în plus şi
credibilitate privind realizarea acestuia. Românii cred mai degrabă în asumarea de către
lideri în locul unei responsabilităţi comune care devine difuză şi neasumabilă
individual.
La finalul anului 2016, optimismul era
prevalent, peste 40% dintre români credeau ca vor trăi mai bine şi doar 28% ca
vor trăi mai prost. Criza politică, era doar pe locul 4 la fricile românilor
din anul 2016, devansată de lipsa locurilor de muncă bine plătite, frica de boală, frica de război în zonă. Dar
cel mai importantă stare era optimismul, 54% dintre români credeau că 2017 va
fi un an mai bun decât 2016, doar 18% erau pesimişti. UE avea atunci o încredere
cu 7% mai mică decât înregistrează la finele lui 2017, iar Preşedintele României
cu peste 10% mai mică decât are în decembrie 2017. Populaţia avea trei
obiective importante pe care le seta ca agendă a noului guvern: crearea de
locuri de muncă, investiţii publice, creşterea salariilor pentru bugetari şi
consolidarea justiţiei.
După
12 luni. Unde s-a ajuns? 10 ipostaze ale României în 2017
1. Sentimentul derivei şi insatisfacţia generală
Scorul privind direcţia
în care merge ţara este la un minim istoric: 17% sunt cei care sunt satisfăcuţi
de modul în care politicienii îşi fac treaba în ceea ce priveşte managementul
societăţii înspre ţintele şi angajamentele luate în campanii electorale, atunci
când optimismul creste brusc şi încrederea la fel. Anul începuse cu o apreciere
pozitivă a direcţiei de peste 35%.
Aproape 60% dintre
români sunt, la final de an, nemulţumiţi de felul în care trăiesc. E adevărat,
media este ridicată de cei cu studii superioare din eşantion, precum şi de
către cei tineri, aceste categorii găsind mai multe satisfacţii şi realizări în
felul în care trăiesc. Femeile, comparativ cu bărbații consideră că lucrurile
în România merg într-o direcție greșită în pondere ușor mai ridicată, în timp
ce, pentru un sfert dintre respondenții de peste 65 de ani, lucrurile merg
într-o direcție bună, proporție semnificativ mai ridicată comparativ cu
celelalte categorii de vârstă.
2. Viitorul nu sună bine
Dacă în general, la începutul
unui nou an oamenii devin mai optimişti, trecerea de la un an la altul fiind o
perioadă de bilanţuri şi planuri personale, în acest sfârşit de an românii sunt
mai pesimişti decât în alţi ani, 46% cred că o să le meargă mai prost. Cei care
sunt optimişti cu privire la viitor abia depăşesc un sfert din populaţia ţării.
Populaţia activă, segmentele dintre 35 şi 65 de ani, au cel mai mare pesimism.
Acelaşi lucru îl spun oamenii şi atunci când este vorba despre modul în care va
merge ţara, în general. Rareori este perceput un aşa raport de dependenţă între
individ şi evoluţia lucrurilor din societate. Comparativ cu anul 2016 rămâne
acelaşi raport între evoluţii pozitive şi negative: 45% dintre români sunt de
părere că anul acesta a fost mai prost decât anul 2016, doar 24% cred că a fost
mai bun, iar 30% sunt de părere că lucrurile nu s-au schimbat semnificativ.
3. Criză politică majoră
Chiar dacă
politicienii sau analiştii politici s-au ferit parcă să pună acest diagnostic
oamenii preferă eticheta de criză
politică atunci când îşi definesc îngrijorările din acest an. Ierarhia
fricilor are în top 3: criza politică, creşterea preţurilor şi frica de boală
(două treimi din populaţie). Dacă în alte situaţii politica era respinsă, dar
era mai mult ignorată, acum este percepută ca fiind o adevărată ameninţare
pentru români. Acest lucru se vede şi în următoarele componente ale complexului
de frici sociale: lipsa locurilor de muncă, reducerea veniturilor, nesiguranţa
locului de muncă, lipsa de perspectivă.
Femeile sunt îngrijorate în proporție mai scăzută de
criza politică (principala îngrijorare a bărbaților), principala lor preocupare
fiind pentru creșterea prețurilor (care ocupă locul doi pentru bărbați). De
asemenea, acestea sunt îngrijorate cu privire la sănătatea personală, în timp
ce în top 3 al îngrijorărilor bărbaților se află lipsa locurilor de muncă, pe
lângă celelalte două aspecte deja menționate.
Diferențe în ordinea priorităților apar și în funcție de
mediul de rezidență: în timp ce pentru cei din mediul urban, primele trei
îngrijorări sunt criza politică, creșterea prețurilor și frica de boală, pentru
cei din rural acestea sunt creșterea prețurilor, criza politică și lipsa
locurilor de muncă.
Cu cât respondenții înaintează în vârstă, cu atât
îngrijorarea cu privire la starea de sănătate personală este menționată de
ponderi mai mari ale acestora și îngrijorarea cu privire la lipsa locurilor de
muncă în ponderi mai reduse.
Respondenții cu studii superioare sunt îngrijorați de
criza politică în proporție semnificativ mai ridicată (46%) decât cei cu studii
medii (28%) sau elementare (18%), cei din urmă fiind îngrijorați în proporții
mai ridicate de creșterea prețurilor, de boală sau de lipsa locurilor de muncă.
4. Evenimentele cele mai importante care au marcat opinia
publică în 2017
Decesul regelui Mihai
I este considerat a fi evenimentul cel mai important, aceasta devansând
protestele de la începutul anului sau marcarea intrării în anul centenarului
statului naţional.
Funeraliile fostului
rege al României au reprezentat un moment de emoţie colectivă care au egalat un
alt moment de mobilizare emoţională, cel al protestelor. Evenimente cu impact
mai mic, dar semnificativ, au fost creşterile de salarii şi pensii, Ordonanţa
13 ca decizie politică (o menţionează 3% din populaţie), schimbarea Guvernului
Grindeanu sau debutul unei mari crize politice.
La întrebarea
deschisă care solicita celor intervievaţi să indice un eveniment politic major al anului 2017, aproape o treime dintre
români pun schimbarea legilor justiţiei pe primul loc, evident evaluând
neunivoc, deci diferit, acest eveniment politic. Pe locul al doilea sunt
manifestaţiile faţă de Ordonanţa 13 a Guvernului, apoi majorarea salariilor din
mediul bugetar, schimbarea Guvernului Grindeanu şi Reforma fiscală adoptată de
guvern.
În timp ce
pentru cei mai mulți dintre respondenții trecuți de vârsta de 35 de ani,
evenimentul cel mai important al anului 2017 a fost moartea Regelui Mihai,
pentru categoria de vârstă 18-35, cele mai importante evenimente au fost
protestele din ianuarie - februarie 2017.
Dacă luăm în
considerare nivelul de educaţie, pentru persoanele intervievate care au studii
superioare, cele mai importante evenimente ale anului au fost protestele de la
începutul său (15%), moartea Regelui Mihai (14%) și Ordonanța 13/legile
justiției (7%), în timp ce, pentru cele cu studii medii, topul este: moartea
Regelui (10%), ziua națională (7%) și protestele de la începutul anului (6%).
Peste jumătate dintre respondenții cu studii medii sau elementare nu pot da un
exemplu de eveniment important din 2017, în timp ce, în cazul celor cu studii
superioare, proporția este mai apropiată de o treime.
5. Românii detestă politica
Dacă îi întrebăm
direct pe respondenţi despre gradul de mulţumire faţă de politica românească,
atunci avem măsura exactă a nemulţumirii generale faţă de sistemul politic de
la noi: doar 9% dintre români se declară mulţumiţi.
Dacă ne raportam la
populaţia între 18 şi 50 de ani, atunci acest procent este de 5%, doar vârstnicii
de peste 65 de ani sunt mulţumiţi în proporţie de 20%. Nu este vorba doar de o
polarizare a opiniilor politice, normală în orice studii de acest gen, unde cei
care sunt simpatizanţii guvernanţilor sunt mai pozitivi faţă de politică, iar
cei care sunt în opoziţie, în mod evident, mai nemulţumiţi. Nici în cazul votanţilor
PSD (75% nemulţumiţi) sau ALDE (85% nemulţumiţi) situaţia nu este radical diferită.
Este foarte clar că dincolo de emoţiile şi de ataşamentul politic, românii
consideră politica o ameninţare la adresa vieţii lor personale şi sociale.
6. Încrederea în instituţii
Acesta este un bun
indicator al crizei, dar şi o bună explicaţie pentru pesimismul românilor faţă
de politică în general.
Uniunea
Europeană este pe primul loc, cu puţin peste 50%, acest fapt având ca
explicaţie poate si degradarea încrederii în forţele politice interne. Putem
spune că încrederea în UE s-a consolidat uşor în acest an pe măsura percepţiei
crizei politice majore din România şi a imposibilităţii găsirii unui consens
intern.
Primarul
localităţii
rămâne în fruntea instituţiilor politice interne, lucru care este explicabil
prin distanţa socială mai mică percepută de oameni faţă de această instituţie.
De altfel, Uniunea Europeană
şi primarul localităţii sunt singurele instituţii care depăşesc 50% încredere,
următoarele fiind mass-media şi Preşedinţia României, aflate în jurul pragului
de 40%. Banca Naţională a României se situează în zona de 30% încredere, destul
de scăzută faţă de ultimii ani, iar ONG-urile sunt apreciate doar de un sfert
din populaţie. Pe ultimele locuri, la nivele care nu s-au modificat
semnificativ pe parcursul crizelor din ultimii 5 ani se situează: instituţia
Primului Ministru, Parlamentul şi partidele politice, cu nivele de încredere în
intervalul 20% -10%.
Când vine vorba despre încrederea în Uniunea Europeană,
categoriile de populație care declară că au încredere multă sau foarte multă
sunt bărbații și tinerii între 18 și 35 de ani. Aceleași tendințe sunt valabile
și în cazul încrederii în BNR, în acest caz adăugându-se și categoria
respondenților cu studii superioare.
În mass media au încredere multă sau foarte multă în
proporții mai ridicate bărbații, persoanele de peste 35 de ani, respondenții cu
studii elementare sau medii și cei din mediul rural.
În Președintele țării au încredere în pondere ușor mai
crescută bărbații, cei care locuiesc la oraș, precum și susținătorii PNL și USR.
În Primul-ministru, dar și în Parlament și partide
politice în general, au încredere în proporție semnificativ mai ridicată
respondenții trecuți de 65 de ani, precum și votanții PSD sau ALDE.
7. Responsabilităţi pentru modul în care merg lucrurile
Principala
responsabilitate pentru modul în care merg lucrurile în România este a
Guvernului, consideră 47% dintre români, urmează apoi Parlamentul şi
Preşedintele cu valori care depăşesc cu puţin 20%.
8. Orientări de politică externă
Românii cred că în
anul care vine politicienii ar trebui să crească apropierea faţă de Germania şi
Statele Unite ale Americii, în această ordine de preferinţe.
Categoriile de populație care susțin în pondere mai
ridicată ideea potrivit căreia România ar trebui să aibă o relație mai bună cu
Germania în anul 2018 sunt bărbații, persoanele peste 35 de ani și respondenții
din Transilvania și Banat.
O relație mai bună cu SUA este susținută în proporție mai
ridicată de persoanele de peste 65 de ani comparativ cu celelalte categorii de
vârstă.
Cu cât sunt mai tineri sau mai puțin educați, cu atât
respondenții consideră în proporție mai redusă cum că în 2018 ar trebui ca
România să aibă o relație mai bună cu Moldova.
9. Bilanţ politic subiectiv: succese şi esecuri la 100 de
ani de stat naţional
Puşi să evalueze prin
întrebare deschisă care a fost evenimentul cel mai important care a marcat
România în ultima sută de ani, o treime dintre români nu poate facă această
evaluare, nu găseşte un răspuns. Dintre cei care răspund la întrebare, cei mai
mulţi consideră că revoluţia din 1989 este evenimentul major, Unirea de la 1918
este al doilea cel mai important, iar pe locul al treilea se află integrarea în
Uniunea Europeană. 7% din populaţie consideră instaurarea regimului comunist ca
fiind evenimentul major, o nostalgie care reapare mai ales în perioadele de criză
politică.
Când vine vorba despre realizările din ultimii 100 de ani
din istoria României, bărbații menționează în proporție mai ridicată Marea
Unire și regimul comunist, în timp ce femeile au dificultăți în proporție
semnificativ mai ridicată să dea un exemplu în acest sens (39% NȘ/NR,
comparativ cu 25% în cazul bărbaților).
Deși realizarea menționată cel mai frecvent la nivelul
întregului eșantion este ieșirea de sub comunism, unirea este menționată de
către cele mai multe (24%) dintre persoanele de peste 65 de ani drept cea mai
mare realizare a țării din ultimul veac, în timp ce tinerii o menționează în
proporție de 9%; pentru aceștia din urmă, o realizare demnă de menționat în proporție
mai ridicată o constituie aderare la Uniunea Europeană (13% vs. 4% în cazul
vârstnicilor).
Persoanele cu studii superioare amintesc în ponderi mai
ridicate aderarea la Uniunea Europeană, ieșirea de sub comunism sau Marea Unire
și în pondere mai scăzută regimul comunist. În rândul acestei categorii de
populație, doar 13% dintre respondenți nu știu sau nu doresc să menționeze o
realizare, comparativ cu 32% la nivelul eșantionului total.
Paradoxul este legat
de faptul că la capitolul eşecuri avem o mai mare şi mai fragmentată varietate
de variante pe care publicul le oferă. Leadershipul din ultimii 27 de ani se afla pe primul loc - 13% cumulând liderii care
s-au aflat la putere cu conducerea actuala. Căderea comunismului, cu doar 10%,
dar aflată pe al doilea loc, este considerată de oameni ca un eşec pentru
România şi aici fiind vorba tot de un efect al nostalgiei. Abia pe locul trei
apare incriminarea comunismului (7%).
Bărbații văd Revoluția de la 1989 sau căderea
comunismului drept cel mai mare eșec al țării noastre din ultimul secol în
proporție ușor mai ridicată decât femeile, inversul fiind valabil când vine
vorba despre lipsa locurilor de muncă sau migrația forței de muncă.
Era comunistă este văzută de către respondenții cu studii
superioare drept un eșec al ultimului secol în proporție mai ridicată decât de
cei cu studii elementare sau medii; această categorie de populație menționează
în proporție mai ridicată și abdicarea regelui/renunțarea la monarhie.
10. Agenda publicului pentru următorul deceniu
Când sunt chestionați prin întrebări deschise despre ce
ar trebui să facă politicienii în următorii 10 ani, românii amestecă măsuri
concrete cu rezultate ale politicii. Crearea de locuri de muncă stabile şi bine
plătite este principala revendicare, completată cu o țintă-rezultat: creşterea
nivelului vieţii, optimizarea bunăstării. Pe treapta a treia, foarte aproape de
primele două se află și o cerere pentru politică, adică guvernare rațională, în
numele interesului comun. Oamenii consideră, de asemenea, că, dincolo de alte
subiecte, este foarte importantă dezvoltarea economică și obţinerea de
performanţe în domeniul economic. Foarte aproape de aceste puncte de agendă
publică avem dezvoltarea învăţământului de calitate şi combaterea corupţiei.
Următorul calup de obiective menţionează îmbunătățirea ocrotirii sănătăţii şi
realizarea infrastructurii rutiere, cu procente semnificative intrând în
primele opţiuni de agendă publică realizarea unei legislaţii coerente sau
stabilitatea politică.
Crearea locurilor de muncă drept prioritate a
guvernanților cu privire la societatea românească în următorii 10 ani este
menționată mai ales de către femei, respondenți din mediul rural, rezidenți din
Moldova și persoane cu studii medii sau elementare. Performanța/dezvoltarea
economică, în același timp, este menționată mai ales de bărbați, respondenți
din mediul urban, cu studii superioare.
O guvernare rațională/ Urmărirea intereselor populației
este un aspect menționat cu precădere de persoanele peste 50 de ani.
De ce detestă românii politica?
Cum se ajunge la o asemenea percepţie negativă și la
acest nivel de neîncredere în politica românească? Avem de-a face cu o temă
interesantă de reflecție, iar cercetările sociologice, cum este cea de față,
oferă explicații. Iată câteva dintre acestea:
1. Prima cauză sunt oamenii care conduc, politicienii, cu calitățile şi defectele
lor, precum și echipele care gestionează diferite procese politice. Oamenii
percep că nu sunt ascultaţi de către politicienii pe care i-au votat și că
nevoile lor nu contează.
2. Instituțiile nu sunt credibile, sunt
percepute ca fiind nefuncţionale şi corupte. Prin oamenii care
le populează şi prin modul în care se raportează la orizontul de așteptare al
publicului, instituțiile nu sunt percepute ca fiind îndreptate spre a servi
interesele publicului. Încrederea in instituțiile politice este fundamentul încrederii
sociale generale, componentă de bază a capitalului social. România este o ţară
cu un potenţial scăzut de capital social, ceea ce conduce la o mare pierdere de
populație în ultimii ani.
3. Rezultatul politicilor publice este o mare
injustiție socială. Românii se simt ”victime” ale unui sistem politic şi
social inegalitar, ameninţaţi cu sărăcia si excluderea socială. Aproximativ 5 din 10 români consideră că, în ultimii 5 sau 10 ani,
inegalitățile dintre oameni, în România, au crescut, iar 44% dintre
intervievați consideră că, în viitor, inegalitățile dintre români vor crește. Când
vine vorba despre principala cauză pentru care unii oameni sunt mai săraci
decât alții, cei mai mulți dintre intervievați consideră că acest lucru se
întâmplă din cauza societății care nu le
oferă șanse – 52%, în timp ce doar 23% cred că este vorba despre cauze
care țin de meritul și talentul lor, iar 20% despre lipsa norocului sau a șansei.
4. Statul este considerat ca fiind prea puţin
prezent în oferirea de şanse egale, românii spun că trăiesc într-o
societate profund nedreaptă. Intervenția statului în viața economică și socială este insuficientă, 8 din 10 respondenți sunt de părere că statul intervine prea puțin în
viața economică și socială, în timp ce 1 din 10 consideră că intervine atât cât
trebuie și mai puțin de atât consideră că intervine prea mult. Chiar dacă
refuză protecția socială pasivă, trei
sferturi dintre români considerând că persoanele care beneficiază de ajutor
social sau de șomaj ar trebui să ofere
ceva în schimb societății, totuşi când sunt întrebați dacă sistemul de protecție socială de la noi
este excesiv, doar 14% spun că este excesiv, 44% că este insuficient, iar 38%
se poziționează la mijlocul scalei, spunând că este potrivit.
5. Egalitatea în
fața legii este o mare problemă. Egalitatea
în fața legii este un drept despre care doar 25% dintre românii intervievați
consideră că se ține cont în România, în timp ce trei sferturi dintre aceștia
consideră că acest drept tinde să nu fie respectat decât în mică măsură sau
deloc. Chiar dacă oamenii nu înţeleg prea bine ce se întâmplă în cadrul
polemicilor privind modificările din legile justiției, ei simt în acest moment
o mare insatisfacţie față de această componentă a calității subiective a
calității vieţii. O mare parte a scăderii încrederii în politica din ultima
vreme vine și din percepţia că politicienii vor schimbări în justiţie care să
le ofere un avantaj lor, nu să mărească egalitatea in fata legii.
6. În fine, oamenii percep o distanţă socială foarte
mare fata de instituțiile politicii centrale. Singura formă de politică în
care romanii au o relativă încredere este politica locală, cel mai bine
personificată de primar și primărie. Majoritatea cetățenilor consideră că
instituțiile centrale sunt mai puţin interesate de nevoile lor reale, fiind mai
corupte şi mai apropiate de interesele personale sau de grup ale oamenilor
politici.
