25 decembrie, 2014

TRIBURILE


Dragii mei,
în Ajunul Crăciunului au ieșit de sub tipar exemplarele de semnal din ultima mea carte:

TRIBURILE. O PATOLOGIE A VIEȚII POLITICE ROMÂNEȘTI DE LA REVOLUȚIE LA GENERAȚIA FACEBOOK.



Multumesc:  Mihaela Orban, Vasile G. Dancu, Ciprian Butnaru, Cristina Braiț și tuturor celor care au mai trudit la această bucurie a mea.

După ce ne vom sătura de sărbători o să vă invit la niște lansări ”stropite din belșug cu vinuri bune și bucate alese”, după cum auzim la fiecare jurnal de știri, în aceste zile.


La previzualizare observ că nu se vede bine ce scrie pe coperta IV

Iată:

 Triburile politice ● Politica mutantă, antreprenoriatul politic și partidul franciză ● Neotribalismul politic ● Criza politică ● Ritualuri politice ● Moartea propagandei ● Autismul politic ● Generația Facebook și politica subterană ● Războiul economiei cu politica ● Miopia politică  ● Sfârșitul utopiei politice● Maladiile stângii ● Sectarismul politic ●Politica inutilă ● Politica fără mesaj ● Dulcea alunecare spre sclavie ● Dictatura emoțiilor ● Despre femei în politica ●Complexul lui Oedip ● Baia de mulțime ● Spălătoria politică ● ieșirea din tăcere ● Colonizare mentală, dominație și clientelism ● Deșertul politic ● Sindromul Pinocchio ● Politica fără inimă ● Politically incorrect ●  Spațiul emoțional al politicii ● Moartea propagandei ●Politica ucide speranța ● Palologia excesului ●Politica indiferenței ● Fără utopie și fără speranță ●  Energia visului în politică ● Idelologii lovite cu toporul ● Societatea invadată de politică ●  Era corciturilor ideologice ● Imposibila întoarcere la ideologie● Politica paralizată de frică ● Politica psihedelică ● Sublimele neputințe ale președintelui ● facebookistan 


Iar textulețul de pe aripioara din dreapta a fost ales de Miha Orban de undeva din carte:



Jocul democratic de azi este respins pentru că a fost blocat de către partidele politice, monopolizat de instrumente media şi actori economici care vor rămânerea în logica socială şi economică a devenirii sistemului social şi politic clasic. Cetăţenii sunt apatici, blocaţi în pesimism, neîncredere şi înstrăinare, iar din această stare nu-i putea scoate decât o logică a seducţiei cu care funcţionează reţelele de socializare şi mass-media. Reţelele de socializare permit fabricarea unor noi identităţi şi naşterea unor grupuri neconstrângătoare, deoarece poţisă-ţi alegi prietenii, îi poţi decupla oricând, te poţi baza pe sentimentele lor afişate prin emoticoane sau alte simboluri de stare. Cetăţeanul are nevoie de un refugiu într-o „curajoasă lume nouă”, cum am putea spune pastişându-l pe Huxley. Nu este o criză politică, deoarece o criză politică se sfârşeşte mai uşor, odată cu alegeri noi, cu oameni sau idei noi. Este o criză de sistem, creată de nevoia de a refonda sistemul politic după alte exigenţe: transparenţă prin mediatizare continuă, fragmentare şi respectul eterogenităţii şi diversităţii. Politica ar trebui să înveţe o gestionare a sistemul social fără dominare şi fără a crea alienare sau izolare pentru cei care se simt nereprezentaţi. Flashmob-ul şi street booming-ul creează în junglele oraşelor noi moduri de a fi împreună.



Sărbători fericite!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...