DESPRE VIATA SI ALTE NIMICURI - interviu revista Tango

Vasile Dancu: Cand soarta ne inchide o usa, Dumnezeu ne deschide o fereastra

 

Ioana Mandache

»

Nu stiam despre omul politic si sociologul Vasile Dancu decat foarte putine lucruri, cele care erau cunoscute de toata lumea. Aveam sa descopar un om special, cald, profund, intuitiv, un scriitor care m-a incantat inca de la primele randuri citite si de la primele cuvinte rostite intr-un dialog de colectie.

 

Sunt lucruri putine de care nu as putea sa ma despart, dar fiinte sunt foarte multe

Marea Dragoste / Tango: Care sunt cele mai importante lucruri pentru dumneavoastra?

Vasile Dancu: Cat timp Dumnezeu nu uita sa ne trezeasca in fiecare dimineata, nimeni nu se gandeste la lucrurile importante din viata lui. Majoritatea lucrurilor castiga importanta doar cand le simtim lipsa. Dar fiecare dintre noi isi face din cand in cand niste mici calcule. Atunci cand ne ratacim de noi insine sau de ceilalti putem observa ceea ce ne lipseste mai mult. La douazeci de ani totul pare important si traim drama imposibilitatii de a selecta, dar cu timpul incepem sa intelegem mai bine si sa triem. Niciodata lista nu este definitiva, deci acum eu simt ceva ce poate nu va fi valabil la anul. Sunt lucruri putine de care nu as putea sa ma despart, dar fiinte sunt foarte multe. Le voi trata la gramada, fiinte si lucruri, prieteni si dusmani, valori sau nonvalori de utilitate cotidiana. In primul rand, nu as putea trai in singuratate, sunt un animal social, am nevoie de ceilalti. Am ales meseria de sociolog pentru ca in copilarie am stat mai mult in tovarasia cartilor si a copacilor si mai putin in tovarasia oamenilor. Imi plac oamenii asa cum sunt, cu micile sau marile lor egoisme, obsesii sau fantasme. Ma alatur repede unor echipe si traiesc rapid in consonanta cu altii, poate ca in alta existenta am fost cuc sau alta pasare asociala. Familia, prietenii si cartile reprezinta pentru mine triada sacra. Fiecare dintre aceste lucruri il inlocuieste cateodata pe celalalt, in functie de drumul pe care sunt. Cartile pot inlocui pe termen scurt prietenii, prietenii pot tine uneori loc de familie, iar familia este de multe ori locul prieteniei, al lecturii si poate tine loc chiar de intreaga lume.

Marea Dragoste / Tango: Considerati ca destinul este important in viata fiecaruia? Putem alege noi sau ne lasam ghidati de o o alta forta?

Vasile Dancu: Ideea de destin este usor de folosit ca explicatie pentru esec sau ca motiv de descurajare. Da, cred ca exista un destin, dar el nu regleaza detaliile vietii. Ne nastem in anumite conditii, in anumite vremi, cu o mai mica sau mai mare determinare a vietii noastre. De destin tin si unele intamplari determinante pentru viata noastra, fericite sau nefericite, intamplari care ne schimba directia sau ne propulseaza spre ceva bun. Fiecare am avut miraculoase intalniri care ne-au determinat decisiv viata. Pentru multi intalnirea unui dascal a insemnat o deschidere majora sau inceputul unei pasiuni sau profesii care ne-a schimbat viata. Intalnirea cu femeia cu care urmeaza sa pornesti in lungul drum al familiei te poate schimba si trimite spre alta lume. Un om pe care il intalnesti si-ti devine prieten poate sa-ti schimbe mult intreg cursul destinului. Doar ca aceste intilniri sunt dependente si de tine, unele s-ar fi intamplat oricum, erau sub imperiul necesitatii, cum ar spune filosofii. Dar suntem responsabili de traseul nostru prin viata, de modul in care primim darurile sau nefericirile destinului. Este la alegerea noastra sa ramanem in genunchi, cand destinul ne-a ingenunchiat, sau sa ne ridicam in picioare, chiar daca trebuie sa murim cu fruntea sus. Este in alegerea noastra modul in care traim victoria sau infrangerea. Poate ca destinul este orb, cum spuneau anticii, dar noi nu avem voie sa fim ca el, noi putem sa infruntam soarta. Noi avem multe situatii in care putem alege, cand soarta ne inchide o usa, Dumnezeu ne deschide o fereastra. Uneori asteptam pe un peron si trenurile ...

trec in toate directiile, iar noi ne urcam intr-unul gresit sau unul care duce spre ceva. Cred ca Destinul ii da fiecaruia sansa de a alege si depinde cum alege, depinde ce loz trage, dar mai ales este important sa avem intuitia ca acela este un moment important si trebuie sa fim atenti, ca poate este momentul esential al vietii noastre. Unii rateaza momentele de alegere, dar nu este intotdeauna vina lor.

Scriu aproape intotdeaua cu muzica spre disperarea celor apropiati care nu inteleg cum pot sa ma concentrez

Marea Dragoste / Tango: In momentul in care scrieti, va inspira muzica (ca fond muzical)?

Vasile Dancu: Scriu aproape intotdeaua cu muzica spre disperarea celor apropiati care nu inteleg cum pot sa ma concentrez. Mereu pun o perdea de muzica intre mine si lumea din jur cand scriu si cred ca aceasta metoda de ecranare ma ajuta sa uit de timpul care trece. Am trait prima copilarie in mijlocul unei naturi mirifice, o lume a sunetelor, culorilor si mirosurilor. Amintirile mele sunt polisenzoriale, sunt adevarate filme, nu sunt o succesiune de imagini alb-negru sau sepia. Depinde de starea mea, depinde ce vreau sa scriu. Uneori muzica vreau sa fie doar un prieten discret, sa nu ma interpeleze, doar sa ma separe de lume si atunci ascult muzica de relaxare, ambientala, tot felul de chill out-uri am colectii impresionante si cateva sute posturi de radio de internet care dau asememenea muzica continuu, fara publicitate. Ascult ESL Music, G-Stone Recordings, !K7, Instinct Records, Hearts of Space, Café del Mar, Water Music, Pork Recordings, Ninja Tune, Mole Listening Pearls, Six Degrees Records, Waveform. Tot ceea ce fac diferiti dj ma ajuta, genul Ministry of Sound sau seriile Chillout Sessions. Ascult Psybient, Trip hop, Groovera si alte ciudatenii. Cand vreau sa pot aluneca in reflectie ascult compozitorii mei preferati: Ernesto Cortazar, Giovanni Marradi, Ludovico Einaudi, Paul van Dyk, Yanni, Stamatis Spanudakis, John Sokoloff si multi altii.Uneori ascult balade rock, dar si fado, muzica portugheza. Am zile intregi in care traiesc pe ritm de regae, ascult de multe ori Dido, Pink, Bruce Springsteen si te miri ce altceva. Iarna si primavara ascult Mircea Rusu Band, Luna Amara, OCS. In fine, ar trebui sa scriu prea multe nume, sunt flamand, hamesit, nu pot sa ma traiesc fara muzica.
Cred ca folosesc muzica precum o memorie externa. Am o memorie slaba si mi-am inchis amintirile vietii prin care am trecut in muzica acelor perioade . cand ascult o anumita muzica redestept senzatii, imagini, amintiri, umbrele trecutului incep sa prinda viata. E un mod de a depozita balastul existential, muzica este foarte buna ca mormant pentru amintiri. Ea poate sa le pastreze vii, pentru ca muzica este viata.

Marea Dragoste / Tango: Cat de importanti sunt prietenii pentru dumneavoastra? Ma refer la cei adevarati.

Vasile Dancu: Prietenii sunt o parte a familiei mele. De la 14 ani, cand am plecat de-acasa, prieteniile diferitelor varste mi-au tinut loc de familie multa vreme. Impreuna cu prietenii fiecarei perioade am incercat sa spargem inertiile din scoala, armata, internat, facultate sau din politica. In echipele de prieteni am invatat ca omul singur este doar o frunza tremuratoare si solidaritatea defineste umanitatea, poate mai bine decat iubirea ce poate fi egoista sau posesiva. Cu prietenii am invatat ca interesul colectiv este mai imporatnt in 90% dintre cazuri decat interesul personal. Am invatat si ca ”umar la umar” nu este expresie figurata, ci un sentiment cald si o atingere care iti da siguranta si incredere in situatii grele. Cred ca nu exista tristete mai 

 

mare decat sa nu ai prieteni, nici un handicap nu poate fi mai mare. Cea mai mare realizare a mea, poate singurul semn al unei vieti reusite, a reustei in sine, cred ca este faptul ca am foarte multi prieteni, chiar daca sunt raspanditi peste tot in lume. Functiile publice sau titlurile pot fi intimplatoare, dar cand ai o mare echipa de prieteni care te iubesc si pe care ii iubesti la randul tau, insemna ca ai certificat de OM, adica nu ai trait degeaba. Observ ca de la an la an imi trebuie restaurante tot mai mari pentru a sarbatorii ziua mea, chiar daca la acest eveniment nu invit decat partea cea mai apropiata a pritenilor sau echipei mele.
Am un grup special de prieteni mai tineri, care sunt pentru mine o a doua familie, fosti sau actuali studenti sau colaboratori de la IRES sau alte echipe, ei ma ajuta sa nu ma ma prostesc sub presiune a varstei, sa raman compatibil cu ei.

Mai am insa un grup de prieteni speciali, care imi citesc blogul, imi scriu foarte des, ma incurajeaza sau ma cearta, deci ma sprijina sa fiu viu, sa nu cedez cand am atitudini mai transante. Nu sunt prieteni de tip facebook, sunt oameni pe care nu i-am vazut niciodata, dar am sentimentul ca faecem parte dintr-o singura familie, cea a indignatilor si a celor care nu pot sa treaca nepasatori pe langa neferricirea celorlalti. Incerc alaturi de acesti oameni sa formam un intelectual colectiv si ma leaga de ei ceva special. Ii simt ca si prieteni adevarati, doar ca inca necunoscuti, nu ca pe amici. Uneori ma opresc pe strada, altii ma cauta la Universitate si am inceput sa-i recunosc , sa-i simt, din momentul in care se apropie de mine.

Marea Dragoste / Tango: Credeti in iubire?

Vasile Dancu: Cum sa nu cred in iubire? Cand nu mai credem in iubire am devenit doar indivizi statistici, rubrici in registrele demografice. Este insa greu sa vorbesti despre iubire, cu atat mai mult este aproape imposibil s-o prinzi in definitii. Poate ca este o dorinta de absolut, o dorinta de a umple un gol al fiintei noastre, poate ca este un fel de reactie la constiinta imperfectiunii si limitarii fiintei noastre. Iubirea vine sa ne intregeasca, sa ne aduca partea lipsa, sa aline o durere sau sa alunge o singuratate.Iubirea in sine nu cred ca are sens fara a o defini prin raportare la obiectul dorintei. Putem vorbi despre iubirea de femeie sau barbat, iubirea de Dumnezeu sau iubirea de oameni, poate chiar si de patologica iubire de arginti.
Iubirea este usor de confundat cu alte stari, parca se ascunde cand o cauti, cand o doresti sau vrei s-o explici. O putem confunda cu fericirea, cu bunastarea sau cu obsesiile puternice pentru anumite lucruri. Nu confund iubirea cu atractia si nici cu propensiunile pragmatice spre fericire sau implinire lumeasca, eu cred ca iubirea este doar atributul unor oameni putini, alesi si cred de asemenea ca ea nu este data pentru totdeauna. Uneori ea apare doar o data in viata si daca nu stim cum s-o tratam, o pierdem pentru totdeauna. Iubirea ne slefuieste sufletul, este o cutremurare care ne schimba, daca este adevarata. In momentul cand cunosti iubirea te poti schimba definitiv, ireversibil esti alt om.

Marea Dragoste / Tango: Mai aveti timp pentru hobby-uri?

Vasile Dancu: De cand ma stiu dorm foarte putin pentru ca niciodata nu am destul timp pentru a trai multele mele pasiuni. Nu pot face atatea lucruri cate mi-as dori si am senzatia ca  viata trece pe langa mine daca intr-o zi nu am citit versuri sau literatura, daca nu am jucat un tenis sau un fotbal, daca nu ascult muzica sau daca nu am calatorit pe sutele de bloguri ale prietenilor. Sunt nebun dupa publicitate si semiotica intelesurilor ei incifrate simbolic, citesc filosofie orientala si zen, vreau sa stiu ce este nou in societatea japoneza, in Chile sau Australia. Imi place sportul si am pasiuni puternice legate de fotbal, chiar daca sunt disperat de nivelul de vulgaritate si lipsa de performanta la care a ajuns fotbalul de la noi. Stiu cateva mii de bancuri si mi-ar placea sa pot canta in fiecare zi, dar asta se intampla din nefericire tot mai rar. Sunt nefericit ca nu mai am timp pentru filme, eram cu ceva ani in urma un cinefil obsedat. Acum mi-am cumparat o gramada de carti despre scrierea de scenarii sau regia de film, citesc noaptea tarziu la final de saptamana si visez ca mai incolo, poate la pensie, vom face regie pentru niste filme documentare in care as vrea sa trezesc omenirea din nepasare si mercantilism, sa-i ajut pe romani sa viseze din nou la viitor, sa le mai dau o speranta. Sunt mort dupa povesti, incerc sa predau la studentii mei de la comunicare Storytelling, as vrea sa pot citi cat mai multe carti ale Sfintilor Parinti. Ma fascineaza si fenomenul spin-doctors, visez sa scriu un tratat de sociologie pe intelesul oamenilor simpli. Sunt pasionat de sociologie si aceasta este si meseria mea, am avut norocul sa fac mereu exact ce mi-a placut. Din aceasta cauza cred ca sunt fericit in majoritatea clipelor pe care le traiesc si nu prea obosesc. Acestea povestite mai sus nu sunt de fapt hobby-uri, sunt fragmente din viata mea. Gandindu-ma mai bine eu am avut niste hobbyuri mai demult (filatelia, sahul, numismatica), dar acestea m-au parasit. Restul lucrurilor de care v-am povestit sunt viata mea, daca nu as face toate aceste lucruri, nu as putea trai. Pot spune cu mana pe inima un lucru: eu nu m-am plictisit niciodata! Mai grav, nu pot sa-l integ pe cineva care se plictiseste. Viata e atat de frumosa si sunt atatea lucruri de facut, de vazut, de iubit incat cei care se plictisesc ar trebui amendati sau bagati la puscarie.

 

Maria este intamplarea cea mai fericita a vietii mele

Marea Dragoste / Tango: Cum a fost intalnirea cu sotia dvs.? Ati simtit ca ea este aleasa?
Vasile Dancu: Maria este intamplarea cea mai fericita a vietii mele. Uneori am senzatia ca o serie de intimplari s-au insirat in asa fel incat cosmosul intreg a complotat pentru ca s-o intalnesc si acest lucru sa-mi schimbe viata. Am simtit ca ea este cea cu care voi pleca spre destinatia batranetii (ultima statie, cu peronul pe partea ....) in momentul in care am vazut ca este femeia cea mai naturala si nefalsificata din cate am cunoscut. Mi-a venit in minte in seara cand am cunoscut-o versul lui Sorescu ”Iar fata aceea, iata/ Se uita la mine cu sufletul” . Avea 18 ani, avea niste ochi negri imensi si era asa de speriata de lume incit aproape ca nu vorbea. Am depasi 25 de ani de casnicie, copiii nostri sunt deja mari, dar in fiecare moment al vietii mele, cand sunt departe de casa, mi-e dor de ea. Nu mi-ar placea sa mai fiu din nou tanar sau sa iau viata de la inceput, dar daca as sti ca pot s-o reintalnesc pe ea, as lua-o din nou de nevasta si as avea curaj. Fara ea, nu  as avea curajul acesta.

Sa raman viu, sa nu-mi oboseasca spiritul, sa nu innebunesc ....

Marea Dragoste / Tango: Ce va doriti cel mai mult legat de viata personala, de suflet?

Vasile Dancu: Sa nu pierd din ce am acum in viata personala. Nu sunt nesimtit sa nu recunosc ca sunt fericit si ca primesc din partea tuturor mai mult decat merit. As vrea doar mai multa liniste, mai multa stabilitate economica in tara pentru ca sa pot sa fiu sigur ca pot sa le asigur zecilor de tineri pe care i-am luat dupa mine in aventura cercetarii salarii mai mari si satisfactii mai multe. Este singura neliniste care cateodata nu ma lasa sa dorm. As vrea sa-mi termin cartile incepute si sa pot trece la alte pasiuni. As vrea sa pot castiga o asa de mare autonomie personala incat sa nu mai deschid televizorul si nici sa nu merg, decat poate o data pe an, la talk-showuri pentru a comenta ce se intampla in viata politica.
As vrea sa pot calatori mai mult in locuri indepartate cu cei doi copii ai mei, cu Maria si cativa prieteni dragi. In fine, cel mai mult imi doresc sa nu mor inainte de moarte, cum spunea marele poet rus Evgheni Evtusenko. Sa raman viu, sa nu-mi oboseasca spiritul, sa nu innebunesc ....

Marea Dragoste / Tango: Considerati ca micile compromisuri sunt necesare intr-o cariera si nu numai?
Vasile Dancu: Compromisul este o forma de adaptare sociala. Proiectul nostru trebuie negociat mereu cu ceilalti, nevoile si orgoliile noastre se vor ciocni mereu cu ale altora. Nu stiu ce inseamna compromisuri mici, compromisurile mici pot creste mari si, ca niste buruieni, sa napadeasca intreaga existenta. Nu fac compromisuri pentruca mi-e frica de relativitatea marimii lor. Dar pot spune ca sunt deschis sa fac concesii celorlalti. Cred ca poti sa faci concesii, dar nu concesii care sunt legate de valori. Cand te raportezi la valori si te tii de ele o sa castigi pe termen lung, chiar daca nu intotdeauna este pragmatic sa nu cedezi.. Adevarul, solidaritatea, caritatea, frumosul sau binele nu sunt lucruri de la care ai dreptul sa abdici, atit in viata cat si in cariera. Sunt unii care faca concesii in cariera crezand ca viata le ramane intacta, nepatata. Nu este adevarat, suntem oamnei intregi si nu putem separa munca de cealalta viata. Eu nu stiu sa trag o linie de demarcatie intre cariera si cealalta viata, am o singura viata, de ani de zile imi petrec majoritatea zilelor de sambata la birou, de multe ori si duminica, cariera mea este de fapt viata mea.

 

Fiecare om drag mie, din familie sau din grupul de prieteni, dintre cei vii sau cei care s-au dus, a lasat o lumina

Marea Dragoste / Tango: Care sunt persoanele cele mai dragi dvs.?

Vasile Dancu: Este o intrebare foarte grea si imposibil de raspuns la ea fara a opera cu bisturiul in sufletul meu. Sufletul meu are o mie de camari si poate chiar mai multe. Fiecare om drag mie, din familie sau din grupul de prieteni, dintre cei vii sau cei care s-au dus, a lasat o lumina sau aduce o luminita la care ma incalzesc deseori. De la fiecare, din familie sau din grupul meu de prieteni, am primit o lectie pentru care i-am indragit si le-am agatat imaginea de un colt al inimii mele. Fiecare din multimea de oameni dragi ma ajuta sa iubesc viata si sa nu fiu singur, sa nu ma simt nevolnic si acru, sa simt ca apartinem unei comunitati, unei familii, unui spirit. Nu pot sa-mi incolonez oamenii dragi in cohorte de importanta diferita, nu pot sa fac ierarhii si nici nu pot sa reduc volumul iubirii pentru unii sau altii. Poate ca nu sunt egali in acesta lume a mea, dar din interior eu nu pot sa-i privesc ca diferiti unii de altii. Se scalda in aceeasi lumina, sunt inspiratorii mei si sunt farte multi. Daca as face o lista lunga nu as fi credibil, asa ca tac.

 

Marea Dragoste / Tango: Cat de importanta credeti ca este sansa?

Vasile Dancu: Da, sansa este importanta, am vorbit si mai inainte despre destin sau soarta. Dar sunt importante doar sansele valorificate, cele nevalorificate nu mai merita sa le discutam. Nimeni nu a reusit insa vreodata doar datorita sansei. Cunosc oameni care au avut sansa , dar nestiind s-o valorifice ca lumea, aceasta sansa i-a trimis pe un drum gresit si s-au pierdut. E ca in cazul Fetei Morgana, inainte de a te aventura in desert ar trebui sa inchizi ochii. Daca imaginea persista, insemna ca este doar o fantasma, o iluzie si o dorinta a sufletului tau. Pe de alta parte, este un pacat sa nesocotesti si sa irosesti o sansa reala. De multe ori nu primim a doua sansa dumnezeii mai mici sau mai mari ai lumii pamantene nu au multa rabdare cu noi, oamneii simpli. Poate doar D-zeu Mai Marele sa aiba rabdare si sa ne mai acorde o sansa. Cred insa ca munca, pasiunea si credinta sunt caile regale ale reusitei. Cateadata sansa parca vine doar acolo unde vede ca sunt si aceste surori, mai putin frumoase, ale ei.

Marea Dragoste / Tango: Cum va relaxati dupa o zi agitata?

Vasile Dancu: Dupa o zi agitata sau nu, de regula, ma asez la masa mea de lucru unde scriu, citesc, imi fac corespondenta, adica exact ce fac si la birou. Uneori insa ies cu prietenii la un fotbal sau la o partida de tenis, merg la un bazin de inot sau la o bere. De multe ori stau ore intregi alaturi de fiul meu, fiecare pe computerele lui, schimbam pareri despre ultimele jocuri sau evenimente ale internetului. Ma relaxeaza sa vad ce mai scriu cei 5000 de amici facebookisti, cateodata ma relaxeaza sa fac shopping, o slabiciune mare a mea,cumpar irational blugi, geci de piele, cravate sau camasi. Uneori imi iau aparatele de foto si hoinaresc la vanatoare de imagini. Cateadata, cand plec spre casa, ma opresc in librarii, iar acest lucru ma relaxeaza si ma face instant fericit. Zabovesc uneori prin magazine de delicatese unde discut cu pasionatii de vinuri sau cu vanzatorii competenti de paste italiene (musai!) sau cunoscatorii de whiskey. Fac tot felul de lucruri si imi place tot ceea ce fac si as fi foarte fericit daca ziua ar avea macar 48 de ore.

 

Eu sunt fericit cu alegerile mele

Marea Dragoste / Tango: Stiti sa alegeti intotdeauna ce e bine? Mai gresiti uneori in alegerile facute?

Vasile Dancu: Nu aleg intotdeauna bine, cred ca nimeni nu se poate lauda cu asta. Eu sunt fericit insa cu alegerile mele. De multe ori alegeri gresite mi-au adus satifactii mai mari decat cele bune, fecunde. Ma enerveaza ordinea si simetriile iar alegerile gresite produc dezordini mai mici sau mai mari. Mi-e frica sa par perfect (si mai frica mi-ar fi sa fiu) cred ca lumea s-ar indeparta de mine. Lumea este plina de intersectii si este clar ca o buna parte din viata ratacim, iar alegerile proaste sunt drumurile ratacirii. Dar viata oricum se traieste fara reteta, fara instructiuni de folosire, asa ca nu avem de unde sa stim in fiecare moment daca alegerile sunt bune sau nu. Cea mai mare placere este sa indrepti o greseala, sa trasformi un defect in calitate sau sa salvezi pe cineva care o luase pe un drum gresit. Sunt fericit sa mai gresesc din cand in cand alegerile, insemna ca inca sunt viu, ca mai pot sa lucrez la perfectiunea mea.

Marea Dragoste / Tango: Ce va reprosati cel mai mult?

Vasile Dancu: Destul de multe lucruri am motive sa-mi reprosez. Uneori sunt orgolios desi stiu bine ca trufia este un pacat capital. Alteori nu sunt destul de atent la sensibilitatile celor din jurul mei si poate ii ranesc cu credinta mea ca prietenia este dincolo de cuvinte sau mangaieri. Par dur cu multi dintre cei dragi, dar eu sunt doar un timid care nu vrea sa intre cu bocancii in viata lor. Sunt patimas si iau uneori cauze pe care le sustin dincolo de nivelul de suportabilitate al celor din jur care nu sunt de acord cu mine sau isi parasesc mai usor unele foste convingeri. Cateodata sunt agresiv, poate in multe situatii sunt nedrept cu cei din jur si le cer performanta prea repede si poate prea jertfelnica. Pacatuiesc cand sunt ironic cu cei dragi pentru ca ei se simt raniti, dar pentru mine este doar un joc. Imi propun sa nu mai fac, dar uit si recidivez. Celor pe care-i iubesc nu le spun asta destul de des, cateodata nu le spun deloc, desi sunt convins ca ar trebui sa fiu mai vorbaret in acesta directie. Nu-mi place sa fac complimente formale si in societate acesta este un defect, nu o virtute. Nu stiu sa intretin relatii si unii imi reproseaza asta ca fiind o mare nesimtire si poate chiar este. Sunt imperfect si uneori ma mir ca cei din jur ma iubesc asa cum sunt.

Marea Dragoste / Tango: Fara ce nu ati putea merge mai departe?

Vasile Dancu: Fara ideea ca aceasta este singura viata ce ni s-a dat si fara credinta ca Paradisul este aici si ca este de datoria noastra sa-l construim. Mi-ar fi greu sa merg mai departe fara credinta ca fac ceva important pentru lumea mea. Ma simt impovarat si responsabil deopotriva de un lucru spus minunat de Einstein: ”cei care au privilegiul de a sti au datoria de a actiona”. Chiar daca este doar o amagire, aceasta amagire ma duce mai departe.