Cui i-e frică de social democratie?

Șapte nedumeriri și jumătate

La sfarsitul săptămânii trecute am avut senzatia că România nostră s-a modificat brusc, că a făcut un salt peste noapte. In primul rand, la cafeaua de dimineață văd un clip interesant despre istoria social-democatiei de la noi, provenit de pe un site de la Bruxelles (www.social-democratia.eu). Un filmulez bine făcut care  împletea social istoria democratiei noastre recente, cu cea contemporană, Hollande, Blair și alții. E adevarat că apăreau acolo Ponta, Tănăsescu și Maior ca prim soliști, dar m-am gândit că alegerea nici măcar nu este rea. Am gândit că fundația respectivă pregătea opinia publică pentru Congresul PSD, care va avea loc peste vreo lună și jumătate, iar lucrul acesta părea firesc. Am intrat pe site și am găsit 10 filmulețe, în jur de două minute fiecare, niște producții interesante care pozitionau social-democrația în istoria contemporană a Europei. Destul de inteligent contruite, în limbaj simplu, aceste filmulețe de propagandă căutau să marcheze 120 de ani de la inființarea primului partid social democrat din România, dar și să delimiteze ideologia social-democrată de comunism, de nazism, să arate originile ei și să fixeze personalități de succes europene și modele social-democrate de  societate, cum este cel scandinav. Limbaj decent, fără atacuri, fără polemică cu actuala dreaptă politică, aceste filme acreditau doar ideea că avem niște social-democrati cu legături europene si transatlantice (în speță Ponta, Tanăsescu si Maior jr). In fine, selectia celor trei români era opțiunea autorului respectiv, eu aș mai fi pus și pe alții, dar îmi părea că scenariul nu a fost făcut de un social democrat autohton. De ce?  Simplu, nu era acolo Presedintele de onoare al PSD, nici Adrian Năstase, dar mai ales nu apărea dușmanul etern al PSD-ului, Traian Băsescu. Filmele erau blânde și cuminti, cine cunoaște filmele de campanie negativă din SUA ar fi putut crede ca sunt filme despre plecarea Papei si noua ordine eclezistică de la Vatican.

După amiază s-a dezlănțuit o urgie care a durat vreo două zile, cu breaking-newsuri multiple și mult galben pe ecrane, toate culminând cu renuntarea de către câteva televiziuni a difuzării filmulețelor și renunțării la o mulți bani, după cum au spus unii manageri. Motivul  era că acest film folosește imaginea unor oameni care nu au fost consultați, deși oamenii respectivi nu aveau nimic de pierdut și nici nu au cerut expres daune sau interzicerea filmulețelor. Aici incep nedumeririle mele. In număr de sapte și un pic:

 1.    Cum s-a trezit deontologia dintr-o dată și a erupt fantastic într-o zi de vineri? Comunicarea politică nu este interzisă prin lege înafara campaniei electorale. In apropierea Congreselor și aniversarilor politice acest tip de campanie se practică.  Aceste filmulețe vorbeau în spirit pozitiv despre social democratie si dorința ei de echitate și solidaritatea umană. Să nu mai fie voie să vorbim despre asta? Dacă este așa mă autodenunț, tocmai citesc si îmi place grozav cartea lui Joseph E. Stiglitz , laureat al Nobelului pentru economie: Prețul inegalității. Cum societatea divizată din ziua de azi ne pune in pericol viitorul. E oare interzis, trebuie să fim toți nepoții lui Keyness, să pupăm mâna invizibilă  a capitalismului? Am auzit la televizoare argumente halucinante: de ce este prezent Hitler in film, dar nazistul reprezentativ apare de cate ori scriem sau comemorăm victimele războiului sau Holocaustul. O societatea care prezintă toate atrocitățile cum a devenit asa de pudică peste noapte?

2.    Televiziunile spuneau că au renuntat la multi bani, că erau bine plătite aceste clipuri publicitare. Cum au putut face asta, parcă era mare sărăcie în media noastră? Cum se poate inchipui un asemenea lux în condițiile în care publicitatea aproape a dispărut?  O fi plătit cineva mai mult ca să nu se facă o campanie social democratiei? Nu cred, nu este nici o campanie electorală pe aproape, iar politicienii încă nu și-au amortizat cheltuielile din vară și toamnă, bugetul fiind încă  dosit de eternul domn Gherghina;

3.    Purtătorul de cuvânt al SRI a protestat și a fost, pe loc, ascultat. Cum o fi asta? Când SRI este atacat fără menajamente, seara de seară, atunci de ce nu-l creditează nimeni pe purtătorul de cuvânt cu faptul că spune adevarul. Pe de altă parte, de unde subita grijă pentu imaginea lui Maior? Cand i se foloseste imaginea pentru atacuri, nimeni nu se intreabă, nimeni din media nu se sesizează, până la urmă așa este în democratie. Si SRI a reactionat ciudat: era ceva insultator că George Maior a fost membru PSD si că este un individ de viitor pentru social democratie, daca ne luăm după ce ne spune filmuletul. I-au pregatit cei de la SRI un mandat pe viață? Dacă nu, atunci cu ce-i încurcă pe ei faptul că o fundație social democrată spune că Maior este ”social-democrat român de anvergură internațională”, că e diplomat de carieră si un bun specielist in gandire strategică și geopolitică? Poate că pentru orice director al unui serviciu de intelligence, mai există viață politică și după funcție. In fond, filmul il alătura pe Maior unor personalități europene: Hollande, Blair, Hannes Swoboda, Martin Schultz. E chiar așa de rău, în aceste zile în care stăm prost la imagine externă și relații cu Europa?

4.    Cea mai mare nedumemerire vine din faptul că am auzit că Victor Ponta s-a delimitat de acest film sau ceva pe acolo. E tînăr social-democrat și încă mai are nevoie de imagine pozitivă în Europa. Filmul îl pune intr-o postură pozitivă, dar printr-o propagandă soft, nu hard, arătându-l că se luptă cu greutățile tranziției. Să nu-i mai placă lui Victor Ponta comunicarea publică nu cred, este tot timpul pe televizoare, comunică foarte bine, dar unii spun că foarte mult. Aici este opțiunea lui, dar dacă Ponta vrea să placă tuturor, să corespundă asteptărilor tuturor televiziunilor, atunci nu va reuși. Asta este o iluzie și merge doar până la primele jocuri politice cu miză. Acum sunt doar jocuri de societate pentru adormirea adversarilor. Am senzația că Ponta a cedat prea ușor, a vrut să arate că el este chintesența democratiei și că nu își face reclamă decât atunci când se dă startul. Minunat, dar nimeni nu îi va ridica statuie. Eu cred că adversari sau parteneri ai lui Victor s-au speriat de impactul acestor filmulețe, s-au mobilizat să-l convingă să le dezavueze și au reușit. Felicitări, băieți!

5.    M-am uitat la filmulete si nu am gasit nimic care să fie de incriminat, de interzis la difuzare. Să fie oare frica de a nu acredita ideea unui nucleu forte al politicii viitoare: Ponta-Maior – Tănăsescu? Ar putea fi. Pe cei de dreapta îi înțeleg, pentru ei este normal sa caute să delegitimeze stânga, dar nu-i înteleg pe cei de stânga.

6.    De ce nu au difuzat filmul televiziunile proguvernamentale, cele care se luptă cu dreapta lui Băsescu, aproape că pot întelege. Sigur, nu vorbesc aici de RTV si Sebastian Ghița, căci ei au fost considerați autori sau co-autori, deci nu se pune.  Dar nu am înțeles mai ales unde au fost social-democrații în acele zile de polemica pe la televizoare. De ce nu a venit nimeni să apere acele filmulețe, de ce niciun strateg de la partid nu a simțit potentialul comunicational excelent al acestui tip de comunicare politică. Să fie așa de timorată stânga noastră sau au ajuns la concluzia că lupta ideologică s-a terminat și că vor urma 50 de ani la putere, cum credeau cederistii în 1996. Majoritatea asta obeză din Parlamentul de azi este mai fragilă decat cele 22 de procente cu care a condus Tăriceanu, dragi camarazi!

7.     Mă indoiesc că este adevarat un lucru care mi-a fost spus de un ziarist de politic acreditat la PSD: acolo nu mai gândeste nimeni la viitorul strategiei politice, dincolo de alianta cu USL sau există certitudinea că USL poate inlocui pozitionarea tradițională stânga-dreapta. Poate că Ponta nu a vrut să-l supere prin supraexpunere pe Crin Antonescu mai ales că un liberal tocmai il criticase pentru că are prea multe poze pe site-ul guvernamental. Este un gest frumos, să te oprești din drum, să-ți aștepți camaradul rămas un pic în urmă. Dar nu e bine să exagerezi pentru că poate veni turma din spate si trece peste tine, bunul samaritean, sau te poate mușca vreo viperă ieșită din bagajul camaradului tău ostenit.

Una peste alta, am avut sentimentul că ne aflăm la inceputul lumii moderne cand apele politicii incepeau sa se desparta in două. ”O stafie umblă prin Europa, stafia comunismului”, așa începea Manifestul Partidului Comunist, dar capitalismul de atunci nu s-a speriat prea tare. Acum am avut sentimentul că societatea noastră se sperie de social-democratie. Pe cei de dreapta îi ințeleg, dar cei de stânga ce fac? Gata, să credem că este sfarsitul istoriei și sfârșitul ideologiei, cum incerca să ne păcălească Fukuyama nu demult?  

Au devenit cei de stânga atât de conceptuali încât văd viitorul senin al dispariției luptei politice în globul de cristal al Mamei Omida? Aceasta era jumătatea de nedumerire, cele șapte de mai sus sunt nedumeriri cu normă întreagă.


PS. Nu am fost prea bine informat, am vorbit și din auzite. Victor Ponta nu s-a delimitat de clipul acela, a spus doar că nu i s-a cerut părerea. Da, așa il recunosc! Acum Presedintele PSD are un motiv real să-mi spună că mă comport ca un neprieten cu el când scriu.
 In fine, ca să nu uit, m-am văzut și pe mine acolo, treceam prin cadru. Nu, glumesc, stăteam țeapăn în cadru. Data viitoare poate apar prin două cadre și un profil! N-o să spun că nu am fost întrebat, deoarece mă autopropun.