Românii anticipează toamna politică

Pot fi previzionate evoluțiile politice? O întrebare pe care și-o pun deseori sociologii sau analiștii politicului, dar nu întotdeauna răspunsul este pozitiv. Ca orice fenomene din societate, fenomenele politice nu sunt ușor de anticipat, întrucât, în multe cazuri, contextele sunt greu de cunoscut în toată complexitatea lor, iar extrapolarea în viitor poate să fie o operație prea mecanicistă sau prea simplistă. În multe cazuri, deciziile politice sunt rodul unui management politic în care liderii au influența decisivă și evoluțiile devin consecințe ale unor alegeri individuale. De multe ori, interesele personale sau de grup sunt prevalente în fața interesului colectiv, iar politica nu urmează un curs al unei raționalități implicate în acțiunea socială. Uneori imprevizibilul este generat de succesiunea rapidă de evenimente sau de apariția unor factori de influență noi, greu de anticipat.

Când este vorba de alte fenomene sociale decât cele politice, sociologii care se ocupă de strategii sau de prognoze au la dispoziție o serie de metode de extrapolare, procedee fenomenologice sau vectoriale, metoda scenariilor și altele pentru a scruta viitorul. Dar foarte rar își încearcă specialiștii puterile cu imprevizibilitatea politicului (sau cel puțin rareori se publică asemenea rezultate de cercetare, pentru că dacă se fac, scopul lor este legat de strategii de securitate), cel mai mult se încearcă a se face prognoze pentru fenomene economice, financiare sau politici publice.

Oamenii, însă, încearcă să-și închipuie viitorul pentru că urmează să-și planifice anumite acțiuni sau proiecte personale sau de grup, sau pur și simplu vor să facă exerciții de gândire prospectivă. Fără pretenția de a da nu știu ce mare credit unor asemenra anchete, sondatorii opiniei publice îi întreabă deseori pe cetățeni despre așteptările lor față de viitor cu referire la o serie de evenimente politice. Oamenii răspund în funcție de cunoștințele lor și uneori caută să anticipeze tendințe care le-ar plăcea să se producă. Așa se explică faptul că majoritatea simpatizanților unui partid vor prognoza evoluții mai ales favorabile pentru partidul lor, optimismul fiind una dintre trăsăturile cele mai importante ale psihismului colectiv atunci când oamenii sunt întrebați despre succesul unor opțiuni politice sau de altă natură.

De exemplu, atunci cand subiecții sunt întrebați dacă USL va face peste 50% la viitoarele alegeri, majoritatea votanților PDL (73%) crede (speră) că acest lucru nu se va întampla, în timp ce majoritatea votanților USL (84%) este convinsă că USL va depăși 50% + 1 din voturi la alegerile parlamentare din această toamnă.

Există și situații politice în care, dincolo de interese politice, evaluările prognostice converg. Exemplu: întrebați fiind dacă se va realiza coabitarea pașnică între Traian Băsescu și guvernul USL după reîntoarcerea Președintelui la Cotroceni, atât majoritatea votanților PDL (65,2), cât și masa mai mare a votanților USL (84,4%) prognozează o continuare a conflictelor politice între cei doi adversari.

Dar viziunile și prognozele oamenilor nu sunt influențate doar de condiția lor socială sau de complexul de atitudini sociale și politice, dar și de părerile jurnaliștilor sau ale analiștilor. Publicul este influențat și de declarațiile unor politicieni care, în multe cazuri, au o viziune aproape magică despre previziunile politice, fiindu-le imposibil să accepte (chiar și să vorbească despre) alternativele care defavorizează partidul sau mișcarea lor politică. Fiindu-le frică de ”profeția care se autorealizează”, chiar și politicienii de pe ultimele locuri în alegerile trecute sau în sondaje vor afirma mereu că au cele mai șanse să câștige alegerile, dintr-o credință magică după care cuvintele aduc realul, iar optimismul poate contamina masele și să se realizeze minunea.

Un alt factor important al imprevizibilității politicii noastre este caracterul emoțional al multor decizii și conjuncturi. Unii sociologi consideră că atunci când emoția triumfă, politica se îndepărtează de menirea ei, dar nu este chiar așa. Emoțiile în politică sunt parte integrantă a unor procese sau fenomene și, deși efectul lor este greu de studiat cu instrumente științifice, nu putem să-l negăm și nici să-l respingem din complexul motivațional al multor acte sau comportamente ce compun marile sau micile tendințe politice.

În România, viața politică oscilează între imprevizibil generator de crize și continuitate fără evoluție sub raportul calității sau modernizării politice. Un anumit conservatorism care influențează majoritatea partidelor mari și o încercare de stabilizare prin blocarea evoluției afectează, din păcate, evenimentele și tendințele de schimbare.

Deși îmi aduc aminte perfect indicația pe care ne-a dat-o în anul I profesorul meu de sondaje și anchete, distinsul profesor Traian Rotariu, privind întrebările de anticipație care nu au sens în descrierea realității prezente, am considerat în ultimii ani că întrebările de anticipație pentru unele evenimente politice sau sociale ne traduc destul de bine o anumită atmosferă socială sau o stare de spirit, dar și un set de așteptări față de politică sau față de actorii ei cei mai pregnanți.

Realizarea unei cercetări anticipative privind evoluția politicii a fost în ultima vreme pentru mine mai mult decât un joc intelectual. A început să se constituie într-un program în interiorul căruia încep să deslușesc criterii de evaluare pe care oamenii le pun în lucru când gândesc dinamica socială, dar și credibilitatea diferențiată a unor surse de informare sau forța orizontală a grupurilor de inserție în difuzarea unor evaluări sau valori.  

În decembrie 2011, am realizat o cercetare integral destinată colectării previziunilor pentru anul politic 2012. Ea poate fi consultată, cu observațiile și interpretările de atunci pe siteul IRES: http://www.ires.com.ro/articol/194/anul-politic-2012---predictii-ale-opiniei-publice.

După nouă luni destul de intense în crize politice, alegeri locale și un referendum, am revenit cu o cercetare comparabilă prin care reconstituim tabloul așteptărilor oamenilor pentru toamna politică a acestui an. Vom putea observa din graficele comparative că majoritatea evoluțiilor politice au fost intuite corect de către subiecții nostri, o mică parte nu s-au îndeplinit și unele încă mai au timp câteva luni pentru a se îndeplini sau nu.

De exemplu, majoritatea subiecților s-a înșelat cu privire la menținerea mandatului de premier de către Emil Boc pînă în toamnă sau în privința comasării alegerilor și chiar în ceea ce privește suspendarea lui Traian Basescu, fapt considerat de cei mai mulți ca improbabil în 2012. În schimb, au fost intuite corect următoarele evoluții: În 2012 nu se va face împărțirea pe regiuni, Parlamentul României va rămâne bicameral, numărul de parlamentari nu va fi redus, Sorin Oprescu va recâștiga mandatul de primar al Capitalei și PDL va renunța în alegeri la culoarea portocalie.

Pe lângă previziunile îndeplinite sau nu, vom putea observa că aceste luni de foc pentru viața politică au modificat o serie de parametri importanți ai contextului politic românesc. În primul rând, constatăm o mare pierdere de simpatie și de percepție a diminuării șanselor pentru PDL și personalitățile sale politice, greu de anticipat în decembrie 2011. Au trecut doar 9 luni de atunci, dar contextul politic este radical schimbat într-o foarte scurtă perioadă de timp.

Câteva date:

Comparativ cu sfârșitul anului 2011, crește semnificativ proporția respondenților care declară că sunt interesați de ceea ce se întâmplă în politica românească mult (de la 40% la 54%), în același timp scăzând cu 10 procente proporția celor care declară că nu sunt interesați deloc, la 17%. De asemenea, crește proporția celor care se consideră informați privind politica, de la 56% la 64%.

În 2012 sunt mai numeroși cei care declară că au un partid politic preferat (creștere de 8%). În cazul USL se înregistrează o creștere de 16 procente în cazul mențiunilor pentru partidul preferat al respondenților;

Crește și numărul respondenților care spun că au un om politic preferat, de la 26% la 37%. În 2012, Crin Antonescu este înlocuit în topul politicienilor preferați de către Victor Ponta (24% dintre mențiuni), Traian Băsescu ocupând în continuare locul 2 și beneficiind de o creștere de 3%. Crin Antonescu ocupă acum locul 3, cu 17%, urmat fiind de Dan Diaconescu (11%).

Pe parcursul anului 2012, a crescut proporția celor care declară că au urmărit sondaje de opinie în ultimii ani, de la 62% în decembrie 2011 la 72% în septembrie 2012. În decembrie 2011, respondenții estimau în proporție de 40% că următoarele alegeri parlamentare vor fi câștigate de o coaliție formtă în jurul PDL, în timp ce 35% considerau că acestea vor fi câștigate de USL. În septembrie 2012, în schimb, câștigătoare este văzută USL de către 62% dintre intervievați, PDL întrunind 24% dintre mențiuni.

Comparativ cu decembrie 2011, proporția celor care declară că ar vota un partid nou crește cu aproximativ 5%.

Evaluările respondenților privind evoluția PDL în sondaje tind să fie pozitive în proporție mai ridicată în 2012, comparativ cu 2011; astfel, crește cu 7% proporția celor care consideră că acest partid va crește în sondaje, scăzând proporția celor care consideră că va scădea cu 8%.

În cazul USL, însă, lucrurile stau invers: crește cu 12% proporția celor care estimează că această alianță politică va scădea în sondaje, desi procentul celor care cred ca USL  va castiga alegerile detasat este la un nivel destul de ridicat.

În cazul PP-DD, scade proporția celor care nu vor să se pronunțe privind evoluția sa în sondaje, crescând în același timp proporția celor care cred că acest partid va evolua pozitiv cu 10 procente. Crește, în acest context, și proporția respondenților care consideră că PP-DD va intra în Parlament, cu 5 procente.

Post Scriptum. Pentru politicieni

• Precizez că testarea unor proiecții ale opiniei publice despre posibile evoluții ale vieții politice nu trebuie interpretată decât ca o însumare a opțiunilor individuale și nimic mai mult. Studiul nostru nu are caracter prognostic, ci pur descriptiv. Nu vrem să spunem că tendințele se vor realiza cu necesitate și precizăm că procentele rezultate din însumarea opiniilor individuale nu au semnificația unei expresii cantitative pentru probabilitatea de a se realiza un anumit eveniment. Spunem doar că asta cred oamenii cu privire la evoluția unor evenimente politice și tendințe viitoare.
• În consecință, cu referire la publicarea acestui tablou, vă amintim că este nedemonstrată științific ideea că publicarea unor sondaje ar putea să influențeze opțiunile viitoare ale opiniei publice. Invers, putem însă să sugerăm că aceste simple descrieri îi pot ajuta pe unii politicieni să prevină unele evoluții sau să modifice cursul unor evenimente.
•  Menționăm că predicțiile vizavi de percepția privind scorurile viitoare ale unor coaliții sau partide politice nu pot fi interpretate ca performanță politică pentru actorii politici respectivi.
• Am reliefat în observațiile noastre faptul că o serie de predicții au fost infirmate de cursul evenimentelor, așa că vă întărim ideea că tot ceea ce vi se pare negativ pentru cursul viitor al evenimentelor are șanse destule să nu se întample, mai ales că este vorba despre România politică, ”mereu surprinzătoare”. Deci, sus inima, vorba unui slogan recent și priviți acest tablou ca pe un  joc nevinovat  de oglinzi. 

Întreg raportul de cercetare îl puteți găsi aici:

Raport de cercetare previziuni pentru toamna politică 2012 from iresibc