UN NOU PARTID POLITIC?

Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre.

De cateva saptamani, problematica nasterii unui noi partid cunoaste o vizibilite din ce în ce mai mare. De regula, se bate apa in piuă, sau se vorbeste emotional despre asta. Dusmanii stangii apalaudă si se bucura in secret crezand ca este sfarsitul adversarilor lor, desi ar trebui sa fie mai inteligenti pentru ca stanga si dreapta se sustin una pe alta si nu este o veselie cand iti moare adversarul care iti justifica existenta prin toate actiunile lui. Cei de stanga sunt suparati ca le dispar oameni si in mod normal gandesc că astfel le scade forta. Aici nu sunt departe de adevar.

Cei neutri constata “avalansa” de demisii, “valul” de plecari, “hemoragia” pesedistă sau disolutia PSD.

Toti trateaza simplist problema si amplifica fenomenul. Acum vreo şase sau sapte luni, sub 30% din alegatori raspundeau pozitiv la intrebarea daca ar fi nevoie de un nou partid politic si cam toti ataţia spuneau ca l-ar vota pe acest nou nascut politic sau il creditau cu ceva sanşe la urmatoarele alegeri parlamentare. Acum aceasta cifra se apropie de 50% si cred ca este in primul rand un efect al mediatizarii masive. Mai mult, cei care se opun ideii ca un nou partid este necesar nu aduc argumente rationale, ci se multumesc sa-l faca praf pe Gabriel Oprea si independentii lui, sa-i pocnească pe Diaconescu si Sarbu sau să se planga de faptul că Basescu este un dictator care face si desface partide.

Sa privim un pic incercand sa scapăm de gandirea de cutie.

Factori obiectivi exista? Da, cât de obiectivi pot fi factorii de climat social.
1. Avem practica europeana din ultimele decenii. S-au nascut multe partide noi in Europa, numai ca noi am avut obsesia sa refacem realitatea interbelica si ne-am chinuit sa refacem partidele istorice (prin istorie inteleg si partidul comunist prin FSN si ramurile de pe trunchiul sau). Cu toata explozia de partide din 1990, pana la urma nu au ramas decat partidele istorice si partidele care se confrunta etnic.
2. Increderea foarte slaba in actualul sistem de partide. Partidele au un 10% incredere si 85% neicredere , deci bilant dezastruos (-75%). Parlamentul este pe aproape, adica 14% incredere 85% neincredere. Acum vreo trei saptamani grupul independentilor lui Oprea avea 33% incredere iar respingerea (31%) si atitudinea neutra (28%). Probabil că ceva ce este nou pare interesant , noul este un cui in care îţi poţi agăţa o speranţă.
3. Rapunsul pozitiv la intrebarea privind nevoia unui nou partid a depasit deja 40% , la fel procentul celor care spun ca ar vota un nou partid . Ma feresc să numesc asta CERERE SOCIALA pentru ca nu stiu cat este de puternica o asemenea atitudine, cat de mult conteaza pentru oameni acest raspuns.


Deocamdata, fara cercetari mai extinse si mai fine vorbim doar de niste raspunsuri afirmative la intrebari puse de operatorii de interviu. Experienta mea imi spune ca de multe ori potentialitati sociale reale nu s-au indeplinit din diverse motive. La fel, un partid politic de succes nu se naste doar cand exista niste parlamentari care au format un grup si sondajele confirma ca oamneii privesc cu simpatie ideea de partid nou. Pentru a construi un partid mai este nevoie de cateva lucruri:
- Media si mediatizare . Televiziunea este mama politicii astazi. Evident, nu ajunge, exemplul cel mai clar e Partidul Conservator, un partid cu un grup media de calitate si foarte puternic, dar fara o constanţă ideologică si fără oameni cu credibilitate;
- Oameni credibili care sa se poată adapta televiziunii.
- Un program politic care sa se adreseze spaimelor si sperantelor oamenilor concreţi;

Dar ce semnificatie poate avea nasterea unui nou partid de centru stânga?
Daca ar aparărea un nou partid nu ar fi nici dezastrul stangii si nici victoria absolută a lui Traian Basescu asupra opoziţiei şi democratiei. Iata de ce cred eu aceste lucruri:

1. Nu este o disolutie a stangii, poate ca este mai degrabă a DIVERSIFICARE a stangii romanesti, venite poate destul de tarziu. In multe tari atitudinea de stanga este greu de introdus in acelasi organism politic. Stanga cântă pe mai multe voci de la virulenţă, trecamd prin pacifism si ajungand la un centrism cu scapari de dreapta. De ce nu ar fi asta si la noi? Tinerii ar vrea un mesaj mai dur, mai anticapitalist, si asa social-democratia este considerată in multe culturi politice ca fiind prea bleaga, sau chiar este acuzata de colaborationism cu capitalismul triumfător.

Sigur, mai simplu ar fi sa-i infierăm tovaraseste ca si trădători pe cei care pleacă si au de gand sa faca un partid de centru stanga, dar ce facem dacă unii nu mai vor să fie confundati cu Vangelie sau cu Mazăre? Poti sa-i obligi pe oameni sa ramana in acelasi partid toata viata? Mai ales cand un partid este confiscat, in stil balcanic, de o gască care ajunge sa-l conduca in interes patrimonial, ca sa fiu elegant.

Sa nu ne facem că plouă, la ultimul congres al PSD s-a facut o importanta modificare statutară, chiar daca s-a spus ca se va face un congres special pentru sstatut si ideologie: s-a eliminat criteriul candidaturilor la vicepresedinti pe specialitati si cel al vicepresedintilor pe zone geografica. Adica Geoană a eliminat ultimele lucruri bune aduse in timpul domniei sale.
Un partid de stanga are nevoie mare de specialisti si are nevoie de reprezentare teritoriala echilibrata, altfel nu are cum sa castige alegerile. Lui Marian Sarbu i s-a desfiintat postul de vicepresedinte el fiind totusi cel mai bun specialist in domeniul muncii si solidaritatii sociale din PSD.

Era mai bine daca Oprea si Sarbu plecau la PDL sau PNL?

Să gandim pragmatic: un nou partid de centru stanga poate ajuta, la nevoie, la se crea un POL DE STÂNGA, iar acel pol ar putea ar putea merge spre castigarea alegerilor. Astfel avem un echilibru politic mai bun, doua partide puternice pe dreapta (daca nu luam in calcul UDMR) si doua pe stanga.


2. Analistii de dreapta sa nu se bucure, totuşi, că se deşiră stânga. Odata ce s-a creat un partid el nu ramane legat de o coalitie de guvernare sau de un Presedinte al Romaniei. Ce va face peste câtiva ani un partid de stânga, nu avem cum să ştim acum.

Amploarea discutiei despre noul partid poate sa produca un fenomen care in sociologie se numeste profetie care se autorealizează sau predictie creatoare: un eveniment devine real ca o consecinţă a definirii lui ca real.

Altfel, discutia despre un nou partid iti da o senzatie de dezinvoltura intelectuala . Poate chiar senzatia de elasticitate in momentele in care cei care păzesc migratia politică din Romania îi infierează pe Oprea, Sarbu, Diaconescu şi alţii .

Am fololosit ca subtitlu numele unei piese minunate scrisă de Matei Visniec, ca omagiu lui Eugen Ionesco. Iar invocare unor cifre sau procente vine din cercetarile IRES facute ultima vreme de catre mine.