Spălătoria politică

Traian Basescu a iesit la televizor să laude votul uninominal si succesul ultimelor alegeri dar a spus un lucru cu care nici dansul nu ar trebui să fie de acord: votul uninominal i-a spălat de pacate pe o serie de baroni locali care erau inainte acuzati de diferite fapte de coruptie. Au obtinut voturi, sunt legitimi, părea a spune Presedintele. Moderatorul i-a replicat palid că justitia ar trebui totusi să fie singura care se pronunta, dar Presedintele nu a mai auzit asta si a ramas la ideea lui. In euforia odelor adresate uninominalului, multi dintre noi au uitat că a fi ales prin vot direct este doar un pas spre onorabilitate politică. Ceilalti pasi trebuie făcuţi prin activitate avizată, prin dedicare fată de interersul public si prin moralitatea actului de servant al cerlor care te-au ales. Si jurnalistii gresesc masiv dacă spun că nu s-a schimbat nimic, că au fost alesi doar baronii, că uninominalul nu a adus nimic. S-a schimbat foarte mult prin acest vot uninominal. Dar, mai ales asteptam ca lucrurile sa se schimbe in bine.

A crescut aroganta celor care vor fi confirmaţi la comanda consiliilor judetene si peste puţin timp o să vedem că nimeni nu îi va mai putea controla. Mai ales că legalitatea la noi este ca un fel de manual alternativ. Au crescut sumele implicate in campanie, inclusiv pentru cumpararea votului. La Stefanesti am văzut doar o parte a interesului instantaneu si sincer pentru vot si democratie. Am intalnit personal zeci de comune in care candidati la primarie sau judet au dat bani pentru voturi. Zeci de camioane cu obiecte de uz casnic sau plase cu zahar si ulei ai fost basculate peste bietele sate sărace ale Romaniei.

Am intrat in epoca unei adevarate economii politice a votului. Vom vorbi de acum incolo de investitii electorale, pret mediu al votului pe mediu de rezidentă, rentabilitate, turnover, rentabilitatea capitalului angajat, credit furnizor electoral. Şi electoratul sarac a inceput sa saliveze deja la această abordare tranzacţionalistă a votului. Am auzit in multe cămine culturale pe unde am trecut in acestă campanie intrebarea timidă, dar destul de distictă: Voi ce ne-ati adus? Liberalii ne-au dat găleţi, pedelistii ulei şi zahăr.

A dispărut si cerinta de morală minimă pentru candidaţi. Multi primari de oraşe mari sau sefi de consilii judetene sunt burdusiti de dosare penale sau fapte penale prescrise. In condiţiile ineficientei justitiei si demagogiei luptei anticoruptie chiar cerinta moralităţii pare caducă. Au fost alesi pentru că sunt puternici, cunoscuti.

A apărut trupele de asalt de bodyguarzi sau trupele de asalt pregătite să blocheze ieşirea oamenilor din case sau sa descurajeze pe adversari. Votul a devenit o afacere personalizată, un rărboi personal ca si viata descrisă in manele prin cuvinte ca bani, dusmani, valoarea mea etcetera. Partidele foloseau multe mijloace institutionale si aveau o oarecare birocratie in abordarea campaniei, uninominalul mioritic este o infruntare de street fighting.

In fine, parcă nu mai este nevoie de specialisti. Nu ingineri sau profesori care vin cu proiecte, ci oameni cu discurs agramat sau gureşi fără de proiect plac din ce in ce mai mult. Popularitate ieftină şi machiaj strident de borduristă. Mediocrii votează mediocri, majoritatea decentă – dacă nu este un mit – nu mai merge la vot.

Spălătoria de pete functiona si până acum. Prin ajungerea la putere politicienii isi blocau dosarele, presau justitia, politia sau parchetul. Altii si-au făcut televiziuni sau ziare, investitii politice perfect pentru santaj dar mai ales pentru a presta servicii de spalatorie publică. Spălătoria funcţiona si prin migratia continuă spre cei care ajungeau la putere. Cred ca din politicienii de pe Scena Mare a Circului Politic, cei mai multi sunt cei care au trecut pe la cel putin două partide. Erau spălătorii mai mult sau mai putin automate, unele functionau cu centralistă altele cu bani, ca şi tonomatele.

Votul uninominal este o practică nouă si in viitor s-ar putea dovedi a fi o grilă mai bună de selectie pentru politicieni. Insă euforia noastră de acum poate să strice, dacă nu suntem realişti. Presedintele a gresit, votul, chiar uninominal, nu dă nici o valoare politicianului şi nici nu-i spală de păcate pe cei care au avut câteva milioane de investit în aceste alegeri. Intr-un sistem de democratie neterminată, cum este al nostru, uninominalul la consilii a fost proiectat si impins inainte de unii cu sinceritate, de unii, probabil nu. Daca nu suntem rationali el poate functiona ca spalatorie ecologică: baia de multime prin vot este un argument de imunitate la acte de justitie, superior celor traditionale care aveau un grad mai mare de risc, de recidivă sau de decolorare.

editorial publicat in http://www.qmagazine.ro/