Interviu CALEA EUROPEANĂ

EXCLUSIV Vasile DANCU, despre CRIZA din GRECIA si ROMANIA: La referendum, romanii ar fi votat pentru austeritate. Nu prea stim gustul libertatii. Grecii au cutreierat marile, noi ne-am ascuns in codri.

Added by REDACTIA on 7 July 2015.
Saved under INTERVIURI, POLITICA, Romania
Tags: criza din Grecia, grecia, interviu calea europeana, Romania, vasile dancu

Dan Carbunaru: Domnule profesor, si grecii si romanii au trecut prin momente grele in Uniunea Europeana. Care sunt asemanarile dintre popoarele grec si roman?
Vasile Dancu: Nu cred ca exista prea multe deosebiri intre popoare in functie de etnie, mai ales daca este vorba de doua popoare europene, ortodoxe, membre ale Uniunii Europene. In plus, cand judecam astfel ajungem la o serie de stereotipuri generate de experientanoastra singulara sau de efecte de comparatie. Dar astazi popoarele nu actioneaza conform psihologiei lor, astazi in democratia asta delegativa popoarele sunt conduse de catre politicieni care nu respecta neapărat un ethos national. Despre noi, episcop bulgar din Evul Mediu spunea ca suntem ”iubitori de noutati, schimbatori ca grecii si nerusinati ca tiganii”. Conditiile istorice in care am evoluat au fost mult diferite ceea ce a facut ca sa fie foarte diferite cele doua tari: Grecia si Romania. Grecia are o imagine mitica, oricate prostii ar face grecii contemporani, sunt la originea civilizatiei umane, a furnizat modelul democratic. Romania, dupa 5 decenii de comunism este nou venita in liga prima a tarilor considerate civilizate, suntem inca o mare o pata alba, sau neagra, pe harta mentala a Europei. Ne asemanam cu grecii in unele aspecte ale culturii institutionale, avem comună experienta unei constructii a modernitatii, impinsi de la spate de Europa, cu principi straini, cu nemti care au incercat sa ne schimbe cultura balcanica. Si la noi ca si la greci functionarii inalti sunt proprietarii functiilor, coruptia este lubrefiantul functionarii sistemului birocratic iar famiile acapareaza treburile publice si devin mici dinastii. Si noi, ca si grecii, interpretam politica in partituri emotionale. In politica, ambele popoare avem proiecte aproximative si ne bazăm pe inspirație si șansă. Ne asemanam si prin faptul ca nu exercitam nici un control dinspre societatea civila asupra puterii, iesim in strada si ne revoltam doar cand cutitul a ajuns deja demult la os. Ne asemanam si prin faptul ca nu avem elite conducatoare coerente, vizionare. Avem doar intelectuali publici si politicieni trecatori, inconjurati de smecheri conjuncturali si anturaje dubioase. In ambele tari apar si exceptii in politica sau viata sociala, dar atunci toata lumnea cauta sa-i anuleze pe cei care ar avea ceva de spus. Si noi si grecii ne validam mai usor in strainatate decat in propria tara.

DC: Ce ne deosebeste?
VD: Nu avem diaspora lor puternica, mai ales in America de Nord, cum au grecii, nu prea stim gustul libertății, grecii îl stiu. Ei s-au raspandit pe marile lumii, noi ne-am retras in codrii intunecati. Cred ca asta si-a pus amprenta asupra ethosului nostru. Grecii sunt orgoliosi si mandri, nu accepta să se supuna regulilor sau stapanilor lumii, noi suntem invinsi, speriati chiar și de umbrele proiectate pe marea panză a istoriei. Noi avem un nivel de aspiratie foarte jos, dar si un respect de sine scazut. Grecii au respectul fiintei umane, chiar filosofia greaca a pus omul in centrul universului, pentru noi. Noi nu ducem lucrurile pana la capat, la greci totul merge pana la prabusirea spectaculoasa din Zorba. Noi suntem tematori si sceptici, nu putem face echipe, dar grecii pot face foarte repede asocieri pe baza unor proiecte emotionale. Cultura noastra este mai diversa, noi avem Transilvania si Banatul, suntem mai toleranti cu ceilalti, avem o mixitate culturala care ne apropie mai mult de Europa. Rezonam mai bine la temele europene, copiem mult, nu avem incredere in noi insine si in tara noastra si nu ducem prostiile pana la capat, dar nici lucrurile bune nu le finalizăm. In fine, cred ca este prea lung pomelnicul.

DC: Ce ar fi facut romanii in locul grecilor?
VD: Nimic. Romanii ar fi ar fi votat pentru austeritate. De fapt, in sondajul IRES, romanii erau mai degraba favorabili creditorilor. In afara unor intelectuali de stanga si a a unor jurnalististe romantice, majoritatea romanilor au fost de partea occidentalilor. Suntem deja foarte docili, o natiune suprasocializata, ”popor vegetal” cum spunea Ana Blandiana inainte de 1989. Dar dincolo de romantisme revolutionare, cred ca noi romanii avem un complex istoric care ne impinge spre respectarea obligatiilor. Si Ceausescu, ne aducem aminte, a pacatuit platind datoriile, cautand sa taie asa orice legatura de dependenta fata de lumea finantelor internationale. Nu e un lucru rau acesta, cred ca integrarea in civilizatia occidentala inseamna si nasterea unor reflexe de genul acesta. Nu le putem avea pe toate, si revoltati, si integrati. Sunt curios ce urme a lasat aceasta criza greceasca si votul grecilor asupra euroscepticilor de la noi, au mai prins curaj? O sa fac un studiu in zilele care vin, pentru a vedea daca nu s-a modificat cumva indicatorul de incredere in Europa, mai ales ca noi eram intr-o fascinatie aproape nerealista in ceea ce priveste proiectul european. Cred ca noi am fi votat altfel, peste 60 la suta pentru acceptarea planului de austeritate. Romanii, in majoritatea lor statistica, nu au aderat la ideea ”eroismului” grec in neplata datoriilor. In fond, grecii nu au avut alternative de votat; stiau oricum ca datoriile lor nu pot fi platite, ca urmeaza noi negocieri, l-au salvat pe Tsipras pentru ca celelalte partide si politicieni sunt la pamant.

DC: Ce ar fi facut politicienii romani in locul celor greci?
VD: Politicienii nostri ar fi facut ceea ce au facut si cei greci, cu exceptia lui Tsipras si Syriza. Nu am fi gasit pe cineva care sa instige la nesupunere. In campaniile noastre nu avem niciun discurs eurosceptic. Orice discutie pe tema asta este interpretata, la noi, ca antioccidentalism sau mai rau… atitudine pro-ruseasca.

DC: Cat de corecta a fost folosirea emotionala a energiilor sociale de catre politicienii greci in relatia si negocierea cu creditorii?
VD: In politica exista putine lucruri pe care le putem eticheta ca incorecte sau corecte. Totul este real politik, conteaza eficienta, pragmatismul. Energia care vine dinspre mase este combustibilul cel mai important al politici, Construirea unor valuri de emotie este calea regala a politicii, dar important este aici altceva, anume rationalitatea implicata. In situatia grecilor, a fost o incitare mai degraba irationala, poate chiar periculoasa. Dincolo de excesele FMI sa BCE, nu este normal sa faci referendumuri pe probleme care tin fiscalitate. Nu poti stabili prin referendum ca o sa consumi mai mult decat produci. Pe de alta parte, impotriva Greciei s-a dezlantuit un poptop care era menit s-o sufoce. Poate au dreptate si cei care spun ca Europa conservatoare vroia sa taie din radacina ”raul” de stanga intruchipat de Tsipras si Syriza. Instrumentarea emotiei poporului nu cred ca a produs ceva bun in acest caz. Nu cred ca este un lucru bun sa inciti un popor sa traiasca pe datorie. Acest experiment grecesc poate face rau Europei viitoare. Daca ne uitam mai indeaproape vedem ca grecii se pricep la punerea in scena a dramelor. Fiesta facuta de ei duminica seara nu a adus nici o solutie, a fost ca la o betie, a doaua zi te trezesti fara bani si cu mari dureri de capy. Victoria lor, una ”a la Pyrus”, este doar o amăgire de o seara. In plus, constata si mari economisti, au fost impinsi sa voteze NU de intreaga situatie, un vot cu DA, ar fi redeschis o lunga perioada de saracie consimtita. Asa macar saracia care va veni o sa fie perceputa ca fiind una care vine din alta sursa decat Grecia, desi sunt vinovati politicienii lor dar exista chiar si o vinovatie colectiva: ei au votat clasa politica.

DC:Cat de mult conteaza diferentele istorice si culturale in intelegerea problemei grecesti in Nord si Sudul UE?
VD: Europa sper ca a invatat ceva din acesta experiența. Un aspect important este acela ca nu se poate construi o Europa uniforma, dupa modelul german, chiar dacă este un model dezirabil care ar aduce mai multa bunastare si civilizatie. Europenii bogati au gresit profund cand au eliminat cu dispret multiculturalismul ca model. Trebuie sa ne cunoastem mai bine chiar si in Europa si sa ne respectam unii pe altii. Trebuie sa dam un raspuns intrebarii: ce facem cu europenii mai saraci, din centrul, Estul sau Sudul Europei. Sunt acestia cetateni de categoria a doua? Ii bagam in arena cu cei puternici cu riscul de a destructura acele societati? Pot ajunge destul de repede toti europenii la productivitatea germană? Politicienii sau economistii pot construi un mare stat federal fara sa ne uităm la diferentele de culturi si identitati.

DC: Cat de importanta este religia in acest context?
VD: Este o temă foarte complicată unde usor se poate cadea in judecati stereotipe si reprezentari sociale generate de emotie sau subiectivitate. Max Weber a incercat sa demostreze omologii structurale intre etica protestanta si spiritul capitalismului dar este greu de facut afirmatii transante in aceasta directie. Sigur că religia influenteaza educatia si cultura, spiritualitatea in general. Dar astazi traim intr-o lume destul de secularizata. Am vazut ca unii incearca cu jumatate de gura sa vorbeasca depre esecul ortodoxiei sau caderea primului stat ortodox. Grecii au falimentat de mai multe ori nu pentru ca sunt ortodocsi ci datorita modului in care au fost condusi sau din cauza structurii economiei grecesti si inadecvarea la capitalismul financiar de astazi.

DC:Au ce invata romanii si politicienii lor din cazul Greciei?
VD:Am putea sa invatam multe, dar conteaza mai ales lucrurile care le invatam pe propria piele. Dincolo de fascinatia unora pentru grecii cei neinfranti, eu cred ca Grecia nu trenuie sa fie model de inspiratie, in nici o privinta. Votul lor nu este un moment istoric, nu va deschide o noua era. S-au mai vazut popoare mobilizate de demagogi, cazul fascismului german este inca destul de recent si sugestiv. Nu vreau sa fac o comparatie aici cu acea perioada, ar fi exagerat, dar putem invata de la greci ce nu trebuie facut in politica. Obsesia lor militarista si sumele imense cheltuite pentru a cumpara 1300 de tancuri si sute de avioane F16 nu trebuie urmata chiar daca sunt momente in care suntem ”incurajati„ dinafara sa cheltuim bani pe care nu-i avem. Politicienii lor au costruit familii de conducatori si gasti iar coruptia este la ei foarte prezenta. Politicienii greci au ajuns sa faca un lucru foarte rau: divizarea natiunii. Cei scoliti si instariti vor o lume rationala si un parcurs european dar cei saraci si sleiti de puteri dupa atatia ani de austeritate sunt alaturi de populistii care nu au solutii politice sau economice, dar excita mandria grecilor. Ar trebui sa invatam ca populismul si politica de conflict continuu pot deschide calea extremismului si ca ar trebui sa nu uitam ca politica ar trebui sa educe, sa creeze culturi politice rationale, sa socializeze. Ar trebui si sa invatam ca ne trebuie urgent un proiect de societate, unul al nostru, nu facut de FMI sau UE, un proiect care sa fie baza unui contract politic intre politicieni si partide. Politica de mesaj negativ, decenii intregi cultivată, îi impinge pe oameni spre false judecati, spre irationalitate si asteptari nerealiste, ghidate de o gandire magica.

DC: Exista riscul contagiunii populare in statele din Sud – Italia, Spania, Italia, Portugalia, Romania, Bulgaria? 
VD: Inca nu cred ca exista riscul contagiunii. Internationalismul proletar a fost doar o unealta a unor mari puteri pentru a prosti popoarele. Neoliberalismul din politica marilor puteri este un cleste care tine societatile in frâu, iar nolile mijloace ale social media sau retelele de socializare canalizeaza influente in directia constructiilor individualiste sau egoieme, nu in cea a nasterii unor solidaritati noi. Cred ca se exercita un control destul de eficient a acestor retele si e greu ca popoarele să se ridice impotriva sistemului. Ati vazut experimentul cu steagul in culorile militantilor gay pe care l-a facut Faceboock? Este relevant pentru functia pe care o au astazi aceste retele.
Grecii au fost demonizati in ultima vreme, mai ales pe aceste retele, si stereotipurile negative chiar au inceput sa prinda. Intr-un studiu IRES pe care l-am facut in 3 iulie pe un esantion national 35% dintre romani credeau ca atributul de lenes se potriveste poporului grec, in timp ce impotriva erau doar 45%, 52% cred ca grecii sunt cheltuitori (contra 25%), 32% ca sunt iresponsabili (contra 49%), 34% aroganti (contra 43%). Intrebati fiind romanii cu cine tin, 25% au spus ca subiectiv sunt alaturi de poporul elen, alatruri de creditori fiind 38%. Exista o mare problema legata de modelul social care produce tot mai multa inegalitate, dar revoltele tinerilor de tip Occupy sau Podemos sunt infrante inca destul de usor.

DC: Cat de mare este culoarul deschis populistilor din statele cu probleme economice din UE – in principiu, in grade diferite, aproape toate au astfel de probleme…
VD:Populistii ar putea castiga teren si vor castiga cu usurinta voturi din ce in ce mai multe in viitorii ani. Cred ca este nevoie de o schimbare de paradigma politica. Modele de reformare a societilor facute de contabili nu functioneaza produc prapastii intre categorii sociale.

DC: Cum poate fi gestionat si sanitarizat curentul populist dupa referendumul grec?

VD: Cu ratiune si cautand armonie sociala ca proiect asumat. A ignora sau dispretui pe cei multi este o mare greseala. Nu mai trebuie bruscate societatile cu tot felul de experimente sociale fara a studia efectele si riscurile. Trebuie ca politicienii sa creeze grupuri de reflectie unde sa invite experti pentru a imagina viitorul in acord cu valorile umaniste care stau la baza proiectului european. Nu putem accepta diletantismele politice sau egoismul idolatru al unor politicieni impinsi de conjucturi in posturi cheie. Cred ca Proiectul european trebuie sa fie regandit si trecut din faza de utopie umanista spre cea de constructie veritabila. Poate este prea ambitios si termenele sunt prea stranse pentru unele popoare. Apoi marile corporatii, mai puternmice decat statele, trebuie disciplinate in acord cu aceste proiecte. Nu imi pare normal sa imprastii coruptia in tarile mici prin spagi pentru tot felul de cumparaturi inutile, prin lobby politic sau alte forme de presiune, iar apoi sa ceri acelorasi tari, prin vocea guvernelor, sa se reformeze sau sa elimine coruptia. Dar nu cred ca vom invata ceva din aceasta criza: ne vom imparti in doua, unii vor da vina pe greci, altii pe marea finanță internationala. Vom accepta in continuare ca democratia nu este si pentru catei.

http://www.caleaeuropeana.ro/interviu-vasile-dancu-despre-criza-din-grecia-si-romania-la-referendum-romanii-ar-fi-votat-pentru-austeritate/

CCR contribuie la haos. Perdantii si castigatorii suspendarii - Interviu Ziare.com

Sociologul Vasile Dancu a analizat, intr-un interviu acordat Ziare.com, situatia creata de suspendarea presedintelui Traian Basescu, aratandu-se de parere ca o mare parte din vina o poarta Curtea Constitutionala, care prin indecizia sa a contribuit la haosul politic si social.
"CCR nu trebuia sa ceara nicio reactualizare, trebuia sa judece si atat!", s-a aratat de parere fostul ministru al Informatiilor.

Vasile Dancu considera ca, desi premierul Victor Ponta a incercat sa mentina echilibrul in ce priveste situatia generata de incercarea de demitere a lui Basescu, el e cel care a avut cel mai mult de pierdut in plan extern. Chiar si asa, Victor Ponta va evita dezastrul, determinandu-i la moderatie pe ceilalti lideri ai USL, mai crede Dancu.

Referitor la presedintele interimar Crin Antonescu, el crede ca acesta are un "discurs patriotard" pe care ar trebui sa si-l tempereze.

Conform analizei lui Dancu, atat Antonescu in 2014, cat si USL in toamna ar fi avut sansa unei victorii clare daca nu ar fi existat suspendarea lui Traian Basescu. Presedintele suspendat si PDL au avut de castigat din aceasta operatiune, revenindu-si dupa dezastrul de la alegerile locale. Mai mult, coagularea dreptei a fost favorizata de tentativa de demitere a lui Traian Basescu.

CCR nu a reusit sa dea o decizie (saptamana trecuta - n.red) in privinta validarii referendumului si a preferat sa amane din nou. Cum comentati situatia asta si efectele ei asupra Romaniei?

CCR a potentat efectele crizei si contribuie consistent la haosul politic si social din acest moment. CCR a trecut prin momente politice pentru care nu era pregatita. A devenit o noua putere in stat in urma conflictelor politice prea dese. Se apeleaza de cativa ani la CCR pentru a trage de timp sau pentru tot felul de nimicuri.

Dintr-o data CCR a devenit o institutie foarte importanta, dar nu era deloc pregatita pentru a juca un rol decisiv. A devenit un arbitru pentru politica, nu un arbitru pentru constitutionalitate si nu poate face asta deoarece este numita politic, iar ceea ce face este mai degraba sa simuleze independenta, arbitrand "in compensatie", dand decizii alternative.

Toata lumea politica si societatea civila ii maguleste pe judecatorii de la CCR spunand ca este deasupra comentariului orice decizie, dar nimeni nu respecta cu adevarat deciziile pentru ca nu este consecventa si este prea vulnerabila la presiunile sociale, prea influentata de presa si comentariile jurnalistilor. A devenit greu de intuit ce decizii va da, indiferent cat de specialist esti in interpretarea legislatiei. Politicienii nu trebuie sa comenteze deciziile CCR, dar noi, ceilalti, putem sa ne spunem parerile, mai ales daca sunt rationale. CCR trebuie sa-si propuna sa ne castige respectul, nimeni nu o sa-i ofere respect din oficiu, asa functioneaza societatile contemporane, legitimitatea se castiga sau se pierde. In fiecare zi trebuie sa cauti sa arati principiile dupa care functioneaza institutia ta si legatura ei cu ansamblul.

Fata de CCR este o cerere sociala care cred ca le depaseste putirintele. Din pacate nimeni n-o spune toti ne ascundem dupa "No comment", cu ipocrizie si injuram in privat. Trebuie sa terminam cu aceasta mascarada, au devenit niste eroi, dar ei nu pot sustine aceasta cerere sociala. Sunt putini juristi de marca printre membri, pentru multi este o sinecura de batranete. Trebuie ca viitoarea Constitutie sa gaseasca alta modalitate de numire. Trebuie judecatori de marca, specialisti adevarati, independenti si nu numiti de partide, presedinte sau Parlament. Este clar ca suntem in plina criza si nu aveam alte resurse pentru a trece prin ea, in afara de cele de stabilitate si control al lucrurilor. Trebuie sa le spunem celor de la CCR un lucru clar: Nu sunteti arbitrul politicii, sunteti cei care interpreteaza Constitutia!

CCR nu trebuia sa ceara nicio reactualizare, trebuia sa judece si atat! Avea elemente destule in acel moment.

Efectele deciziilor balbaite ale CCR sunt greu de comensurat. Romania a pierdut credibilitate, economia pierde investitii, politicienii cred ca pot face orice le trece prin cap daca reusesc sa se apropie de judecatorii de la CCR sau de familiile lor, populatia nu mai are repere care sa-i consolideze increderea in ordine sociala justa.

Care dintre partidele si oamenii politici din Romania are de pierdut din prelungirea incertitudinii?

Toata lumea pierde din asemenea situatie, oamenii nu sunt foarte selectivi atunci cand este sa-i injure pe politicieni. Sigur, in acesta perioada avem o polarizare politica accentuata, populatia grupandu-se dupa simpatii sau emotii politice in fiecare situatie.

Din punct de vedere comunicational si al strategiei politice USL a incercat sa-si stabilizeze si sa-i lege de caruta coalitiei pe cei 7,4 milioane de romani care au votat impotriva lui Traian Basesc si asta nu este o idee rea, desi nu e usor de realizat.

Aceasta strategie are o vulnerabilitate: un conflict prea lung poate sa-ti indeparteze o parte din oamenii care se asteptau sa aduci o solutie la acest conflict, mai ales ca aceasta criza a fost tactic asociata de PDL cu dinamica negativa a cursului valutar. De acealalta parte, Traian Basescu si PDL erau intr-o stare de descompunere a solidaritatii dupa dezastrul de locale si parca aveau nevoie de un asemenea conflict. Polarizarea extrema i-a ajutat sa iasa din procentele slabe din primavara si sa mai castige ceva pe parcursul referendumului. In plus, Traian Basescu avea inainte de declararea boicotului de catre cei din echipa sa scoruri de intentie de vot (pentru referendum, subliniez) in jur de 35%. Declararea boicotului insa i-a scazut si increderea dar si intentia de vot, prin neparticiparea simpatizantilor PDL.

S-a mai produs un lucru interesant declararea boicotul a dus oameni in plus la vot dintre cei neangajati politic, prezenta care au compensat pe cei de la PDL care nu au mers. Astfel a pierdut doar Traian Basescu la intentia de vot impotriva suspendarii. Cand tragem o linie putem vedea ca cei doi actori principali ai conflictului nu au pierdut multe voturi, daca ne uitam in sondaje, conflictul si polarizarea tinand simpatizantii conectati, dar probabil ca la urmatoarele alegeri va fi mai greu de scos oamenii la vot. Marea pierdere este otravirea atmosferei politice, un adevrat Cernobal politic, cu efecte pe termen lung.

Au pierdut partidele mici, PP-DD a pierdut ceva voturi nefiind implicat direct in batalia politica, au pierdut tendintele minoritare din politica. Ecologistii si celelalte tendinte civice au pierdut destul de mult si acaesta este o saracire a spectrului democratic.

UE si SUA au intervenit in disputa, cerand Guvernului sa respecte valorile democratice. Risca Guvernul USL izolarea internationala sau macar mari probleme de imagine? Ar conta asta din punct de vedere electoral?

Am pierdut sub raportul imaginii pe plan international, pe drept sau pe nedrept, dar asta e o alta discutie. Vedeti, intrebarea dvs. vizeaza Guvernul USL ca si responsabil de derapaje, dar nu este asa.

Presedintia interimara a incasat consistent puncte de penalizare, ca sa nu mai vorbim de Parlament. Victor Ponta a incercat sa tina echilibrul sa respecte reguli, sa ia masuri, sa dea interviuri corecte, sa indemne la calm. A gresit si el, dar Ponta a pierdut cel mai mult din acesta situatie care nu ii este imputabila exclusiv.

Din pacate, iluzia unei suveranitati mult extinse este o senzatie colectiva pentru politicienii romani. Multi cred ca avem buletin european si putem sa fim liberi in gandire, vorbire si actiune, dar nu este asa. Respectul procedurilor este un lucru care este judecat, alaturi de declaratii. Declaratiile de intentii sunt luate in serios de cancelariile straine, nu au statutul de caterinca, cum privim noi cel mai adesea declaratiile publice.

Si mai este un lucru pe care trebuie sa-l luam in calcul, astazi nu mai poti pacali pe nimeni, este o lume a transparentei si interdependentelor iar dublul discurs nu mai merge in relatiile internationale. Dar degeaba spui toate aceste lucruri, politicienii de azi nu mai asculta pe nimeni. Politicienii s-au transformat in proprii lor consilieri sau isi angajeaza consilieri care le spun doar ce vor sa auda.

Cred ca in calitatea sa de sef al Guvernului va evita dezastrul, ii va aduce si pe ceilalti actori din echipa USL la normalitatea discursului si actiunii. Pe ceilalti trebuie sa-i disciplineze Traian Basescu. Nu stiu cum va reusi Domnul presedinte interimar (Crin Antonescu - n.red) sa-si mai tempereze din elanul patriotard. In general vorbind, aceasta perioada ne-a demonstrat foarte clar ca sunt si politicieni care nu au ADN pentru a fi compatibli situatii de colaborare, conflict sau negociere.

Din punct de vedere electoral nu este usor de prevazut ce efecte va avea aceasta perioada. Totusi pot spune ca unii politicienin vor continua cu discursuri autarhice de tipul "sa nu ne invete nimeni pe noi ce sa facem" fiindca vin alegerile peste noi in scurt timp. La prima vedere acest tip de discurs ar parea ca aduce ceva voturi, dar nu mai are potential mare de castig.

Dan Diaconescu a acaparat o parte din aceasta piata, Vadim Tudor a reusi sa banalizeze prin folosire acest tip de discurs. Am vazut ca deja tribunul incearca o noua dimensiune, formula Cassanova, spune ca a avut peste 1.000 de femei in viata lui. Ce trista politica, ce clovni tristi!

Cred ca daca vom avea rezultate proaste economic si criza va atinge si mai rau nivelul de trai vom avea tot mai multi electori care in toamna ii vor taxa pe cei care nu au stiut sa pastreze legatura cu Europa si alte state, diminuand astfel sansele noastre de circulatie in strainatate, intrarea capitalului strain sau posibiitatea atragerii de fonduri europene si alte resurse.

Intr-o lume a interdependentelor oamenii vor intelege tot mai mult ca izolarea este o greseala, oamenii politici trebuie sa castige din colaborare nu sa se planga ca nu accepta sa fie colonia nimanui. Daca nu acepta sa fie colonii atunci sa fie atat de destepti incat sa devenim colonizatori, acesta poate fi raspunsul electoratului la posibile derive nationaliste, derive pe care unii le considera inca solutii electorale. In politica de astazi nu prea este loc de neutralitati si nici fotolii pentru observatori. Trebuie sa participi la competitie si este de preferabil sa te afli in tabara castigatoare. Tehnica noastra istorica cu intorsul armelor este paguboasa si in viteza de dezvoltare de azi nici macar nu mai este operationala.

Trebuie sa gandim repede si strategic in conditii de incertitudine crescuta. Sper ca inteleg asta toti politicienii, mai ales cei de la varf, interimari sau vesnici.

Daca se reuseste demiterea lui Basescu, va merita efortul pentru actualii guvernanti, adica pot fi siguri ca si-au asigurat puterea si dupa alegerile din noiembrie sau macar ca au scapat de principala amenintare?

Cele mai consistente victorii sunt cele in care adversarul este sau pare periculos, amenintator si viu. Atunci electoratul se mobilizeaza si lumea te crediteaza si cu calitati pe care nu le ai. Daca alergi singur, poti ajunge pe locul doi pentru ca esti judecat dupa cine stie ce etaloane ideale, nu in comparatie cu adversarul.

Comparatia cu adversarul care a fost la putere si a pierdut batalia cu nivelul de trai al oamenilor este cea mai avantajoasa postura.

Nu cred ca poti fi sigur de victorie in politica indiferent de conjuncturi, mai ales cand ai involburat singur apele. Eu cred ca era mai sigura si mai consistenta victoria din toamna a USL daca nu se ajungea la aceasta criza de vacanta care cred ca a obosit electoratul.

Probabil strategii USL nu vor fi de acord cu mine si cred ca au ratiunile lor. Eu insa consider ca dreapta nu avea sanse sa se coaguleze pana in toamna daca nu era aceasta batalie. In conditiile in care Victor Ponta si guvernul sau faceau un program activ de comunicare si de masuri, victoria din toamna era sigura, iar PDL nu avea nici o ocazie sa comunice in spatiul public, decat poate sa raspunda unor atacuri privind coruptia din guvern.

Basescu era mai bun in functie decat in opozitie caci era o tinta perfecta, ar fi trebuit sa deconteze guvernarile de dreapta din ultimii ani. Asta ar fi o viziunea comunicationala. Daca luam in calcul ideile unor lideri locali, atunci cel mai usor pare sa faci alegeri fara opozitie, atunci cand esti la putere iar ceilalti nu au mijloace institutionale. Pare mai usor, dar PSD a pierdut cand a avut alegeri cu Iliescu presedinte in 1996 si in 2004. Trebuie sa recunoastem, presedintele Iliescu a fost un presedinte care si-a pastrat neutralitatea politica, cel putin formal, chiar a ajutat, involuntar, ma gandesc, in 2004 opozitia politica, lansand cunoscuta sintagma "capitalism de cumetrie" cu privire la Adrian Nastase si echipa guvernamentala.

Am auzit si ideea ca este mai usor sa il faci presedinte dintr-un presedinte interimar, care trebuie, astfel, doar confirmat, dar cred ca este o naivitate. Daca luam cazul domnului Antonescu, fara sa facem judecati de valoare, cred ca daca nu era presedinte interimar ar fi luat mai multe voturi decat dupa aceste luni de interimat. Una este sa candidezi ca Alba ca Zapada si alta sa partici la un razboi politic din pozitia de presedinte interimar, adica una de semilegitimitate, in care poti fi ranit sau chiar ucis .

In plus, lumea poate afla dinainte tot felul de lucruri despre tine pe care le poate considera ca fiind defecte sau incompatibilitati pentru functia de presedinte.
Vom vedea ce va fi, Romania politica este mereu surprinzatoare, vorba sloganului turistic.

Institutiile Romaniei, de la CCR si Guvern la Parchet, au avut o prezenta extrem de contestata in ceea ce ar fi trebuit sa fie un proces simplu - ce spune asta despre functionarea lor?

Institutiile noastre sunt inegal dezvoltate, inegal modernizate. Noi vorbim despre ele la pachet si esecul administratiei noastre este rezultatul conlucrarii lor. Asta inseamna lipsa traditiei si a culturii institutionale, inca nu exista un spirit de corp al functionarilor publici.

Majoritatea institutiilor devin resurse pentru sinecuri politice. Avem tot felul de sinecuristi de profesie, presa este plina de exemple de cate ori apare o noua echipa guvernamentala. De la stripperi, la coafeze, tot felul de nepoti si nepoate ajung sa fie parasutati in functii publice. Ce exemplu mai bun decat faptul ca judecatorii cei mai importanti, cei din CCR, pot fi numiti fara a fi profesat inainte in magistratura.

Partidele politice blocheaza modernizarea institutionala prin numirea exagerata pe baza de algoritm politic, trateaza posturile din administratie ca si proprietatea lor. Am cunoscut multi functionari exceptionali, dar de multe ori acestia au probleme cand intra in coliziune cu politicienii sau partide. Pe parcursul ultimilor ani am cunoscut multi specialisti din administratie cu ocazia cursurilor doctorale, a unor specializari postuniversitare in comunicare sau planificare si strategie.

Toti spun acelasi lucru: politicul sufoca administratiea in toate regimurile politice, chiar daca in masuri diferite. Avem nevoie de institutii mai putine, deci de simplificarea administrativa, de salarii mai mari si de coerenta legislativa.

Fiecare noua putere isi face legile ei, nu politicile ei, cum ar fi normal.
O buna perioada am crezut ca statul roman este fundamental un stat esuat. Acum nu mai cred, el vad ca rezista chiar daca a primit destul lovituri mai ales din partea tuturor curentelor politice, dar si a unui neoliberalism care incearca sa ne puna in brate un capitalism salbatic, fara reguli. Datorita unor functionari de vocatie si a unor adevarate constiinte cred ca statul roman poate fi salvat, dar numai daca schimbam total regulile jocului: de la Constitutia Romaniei, la sistemul educational din Romania.

Priviti ce aberatie avem in aceasta batalie pentru liste electorale si cvorum. Autoritatea Electorala Permanenta exista, dar este o forma fara fond, nimeni nu o intreaba de sanatate, ea nu ne lumineaza asupra adevarului din spatele luptei politice. Nu face nimic, are un site online frumos, dar in documentul de prezentare isi trece zeci de atributii, are rubrica de mapamond electoral, dar rubrica de salarizare este goala. Daca citim raportul de activitate (ultimul este cel pe anul 2010) o sa vedem ca este o institutie care nu are nici un rol, este probabil o forma fara fond pe care am preluat-o de la altii.

Il cunoasteti foarte bine pe Ioan Rus, fostul ministru de Interne, si spuneati ca asupra sa s-au facut presiuni pentru a face lucruri nelegale din interiorul USL - de ce e atat de mare dorinta - sau disperarea - de a-l demite pe Basescu?

Aici Ioan Rus nu este subiect consistent al discutiei, poate doar un caz relevant pentru relatia paridelor cu cei numiti in administratie.

Am discutat cu multi prieteni din PSD despre acest lucru si ei argumenteaza foarte solid si emotional ca Basescu trebuie demis datorita situatiei create de echipe promovate de presedintele suspendat, echipele venite la conducerea administratiei si abuzurile lor, inclusiv coruptia.

Dorinta de a da jos un lider politic este un lucru normal, atata timp cand totul se intampla constitutional si legal. Pe de alta parte, Traian Basescu nu este un presedinte comod pentru politicienii din Romania, nici macar pentru propriul lui partid. A creat adversitati puternice si s-a hranit electoral din aceasta, s-a reinventat din suspendare din 2007 fara de care nu cred ca mai castiga un al doilea mandat. Se comporta antisistem chiar cand este in varful sistemului politic si asta creaza o mare nesiguranta la toata lumea.

Oamenii politici au folosit forme de negociere si compromis tot timpul, prin aliante transpartinice mai mult sau mai putin morale, dar acestea sunt metode de reglare a sistemului politic. Am senzatia ca Traian Basescu nu vrea sa negocieze sau nu accepta cele mai multe dintre variantele de pace care cred ca i se propun. Eu nu cred ca nu a avut mereu variante de stingere a acestor conflicte. Pe de alta parte, situatia de acum este una speciala.

Razboiul dintre Traian Basescu si PNL sau PSD este unul deja foarte lung, s-au acumulat frustrari si lipsa de incredere de toate partile. Dupa crizele din iarna si primavara acestui an, PDL si Traian Basescu au ajuns la nivele de incredere publica foarte joase. Evident, din punct de vedere politic aceasta ii face pe adversari sa-l considere ilegitim. Din partea cealalta, Traian Basescu explica scaderea in popularitate datorita crizei, masurilor dure si respingerii solutiei populiste, ceea ce nu este neaparat adevarat sau credibil in societate. De aici apare o divergenta majora intre discursuri si o tensiune pe care USL cu o majoritate puternica in Parlament cauta s-o transeze, normal, in favoarea sa. Poate ca daca USL avea un singur lider se mai putea amana aceasta lupta cel putin pana dupa parlamentare, dar asa Crin Antonescu avea nevoie de o pozitie de varf, nu doar pentru ambitii personale, ci datorita presiunii pe care o face partidul in asemenea ocazii.

Mai este un lucru, care nu poate fi neglijat. Dupa 2009, echipa lui Emil Boc a exagerat cu folosirea majoritatii parlamentare. Prea putina negociere, nici o concesie opozitiei, abuz de ordonante de urgenta. Traian Basescu cred ca deconteaza acum si lipsa de aplecare spre dialog ori cautarea consensului de care a dat dovada PDL in ultimii ani.

Daca revine Basescu, mai e vreo sansa la coabitare sau vom avea un razboi continuu, eventual pana in 2014?

Nu stiu cat va dura coabitarea, dar ea s-ar putea realiza. Din necesitate, nu de placere, din calcul politic, nu din respectul pentru regulile democratiei. Presiunea internationala va fi un factor important de linistire formala, dar toata lumea va dormi cu cutitele sub perna. Toata lumea a mers prea departe in acest razboi si se va ajunge la un fel de lege a talionului. Ponta a dat deja semne consistente in interviuri recente (din strainatate) dar asta cred ca ii va nelinisti pe liberali si pe Crin Antonescu care au transformat acest razboi intr-unul de "totul sau nimic".

Dar parca ambele parti ar avea nevoie de o vacanta de un pic de relaxare. Daca intram in viitorele alegeri cu atmosfera incarcata, nu mai putem aprinde nici o tigara in politica pentru ca sare totul in aer ca o benzinarie.

 

Inteviu realizat de Lucian Lumezeanu

Referendumul şi încă un punct de vedere despre mobilizare sau despre grasu’ și slabu’ la vot

Chiar dacă discuţia despre referendum s-a blocat la liste şi nimic pare să nu mai conteze acum, încerc să aduc încă o explicaţie alternativă la mobilizarea din 29 iulie 2012. În timp ce partidele încep să-și decapiteze șefii locali pentru impotența de a duce mai mulți la vot sau pentru ca nu au reușit să-i oprească destul de eficient pe cetăţenii cu poftă de vot, cred ca este civic să le dăm șefilor politici un sfat gratis: NU-I OMORÂŢI PE TOŢI! MOBILIZAREA DEPINDE ȘI DE NIVELUL DE DEZVOLTARE AL JUDEȚULUI ȘI A REGIUNII RESPECTIVE.

Electoratul din zonele sărace este mult mai ușor de mobilizat deoarece este un electorat dependent. Dependent de bugetul central, dependent de autorităţile locale. Guvernul alocă în aceste județe foarte mulţi bani de la fondul de rezervă.

Acolo, organizațiile politice sunt mai puternice, oamenii sunt mai docili. Liderii de județe sunt mai puternici. Arătam într-o postare anterioară dependenţa de culoarea primarilor a procentului de prezenţă la vot. Dacă privim harta cu o estimare a PIB pe cap de locuitor vom vedea că se respectă, cu mici excepții, harta mobilizării la referendum.

Acum să ne uitam la harta procentelor prezenței la vot la referendum.

Majoritatea județelor care au obținut un scor peste medie se află în această zonă a PIB-ului scăzut pe cap de locuitor. Cu siguranță, aici mai apare un factor important, personalitatea și nivelul de organizare în cazul unor lideri politici locali care au instrumentat sau nu această condiţie favorizantă.

Explicație alternativă, în limbaj politicianist.

Se pare că marea teoremă a PDL cu „grasul și slabul” se poate aplica şi la apetenţa pentru democrație  (aşa a fost prezentată participarea la vot de către cei care aveau nevoie de cvorum). Să vă explic: PIB-ul mai mare îl face mai gras pe cetățean și nu mai are poftă de democrație, iar PIB-l mai redus îl face mai vigilent și îi trezeşte conștiința civică. Ca ardelean parcă am început să mă îngraş si nu cred că este bine.

 Ce minunată este politica, ce explicații faine și ce viziuni caută să ne bage în cap!

Transilvania – un deficit al sentimentului de apartenență politică

Din nou Transilvania a determinat ceva, în sensul că a boicotat referendumul USL. Referendumul ar fi fost validat dacă ardelenii și bănățenii ar fi mers la vot măcar la nivelul mediei naționale. Aproape 4 milioane de ardeleni au lipsit de la vot duminică, 29 iulie.

Sursa: Institutul Român pentru Evaluare și Strategie - IRES

Politicienii vor da tot felul de explicații, ba că este de vină UDMR sau ungurii cei răi, ba că este boicotul PDL. Sigur, toate acestea au avut o influență, dar nu explică faptul că, de multă vreme, proiectele de la București sunt torpilate constant de votul din Transilvania. Năstase a pierdut în Transilvania, Geonă tot în Transilvania și-a rupt gâtul, iar referendumul a eșuat tot din cauza prezenței mici din Transilvania și Banat ținând cont de ponderea mare pe care această regiune o deține din totalul populației României. Cei care vor spune că Transilvania este pedelistă greșesc, deorece la ultimele alegeri locale PDL a avut o pierdere masivă în Transilvania. Practic dezastrul PDL de la alegerile locale a fost provocat de faptul că Transilvania a lasat din brațe partidul lui Traian Băsescu. Chiar votul împotriva lui Traian Băsescu de la acest referendum arată că Transilvania a depășit faza de ”portocaliu”.

De unde vine acest refuz al ardelenilor de a acccepta proiectul politic care câștiga majoritatea în București, Moldova,  Muntenia sau Dobrogea nu este însă nici o enigmă.  Factorul cel mai important este tratamentul Bucureștiului față de aceste zone ale țării. M-am săturat să spun că Transilvania și Banatul sunt zone care ar merita o atenție specială din partea partidelor și politicienilor de la București. Nu au nevoie de privilegii, au nevoie de programe politice și chiar de programe de dezvoltare diferite, adaptate oamenilor de aici, culturii comunitare diferite. La un moment dat, împreună cu Ioan Rus și Vasile Pușcaș, reușisem să-i convingem pe colegii din PSD că este nevoie de un program politic pentru Transilvania și Banat, dar Mircea Geoană a fost furat repede de peisajul dâmbovițean și nu a mai acceptat proiectul. Nu ajunge ca politicienii să organizeze mitinguri electorale sau vizite de lucru, trebuie și altceva.

Sursa: Institutul Român pentru Evaluare și Strategie - IRES

Paradoxal, cu toate că este o o comunitate multietnică, în Transilvania campaniile electorale nu ajung la paroxismul din alte zone. Mai puțină violență de limbaj, mai puțină ură. De multe ori, filialele centrale se plâng de lipsa de combativitate a activiștilor ardeleni, dar nu au dreptate, ardelenii respectă mai mult regulile, se angrenează mai greu în lupte de tipul totul sau nimic. Apartenența la partide este, în această regiune, interiorizată diferit, mai mult civic, mai puțin la nivel personal.

O cerere generică a comunitătilor din Transilvania este cererea de libertăți, în timp ce electoratul din celelalte zone ale țării este centrat pe cererea de bunuri, valori, investiții. Cererea de libertăți pentru comunitățile din Transilvania este valabilă și pentru români, nu doar pentru maghiari. Descentralizarea și decocentrarea s-au blocat de câțiva ani ori sunt puse în practică în mod aberant. Ardelenii ar vrea sa poată dispuine mai direct de resursele lor,. De exemplu, nu cred că un spital dintr-un oraș mic sau o școală trebuie desființate de ministerele de resort, ardelenii ar dori sa hotărască singuri, să poata sa-și aloce singuri resurse pentru aceste lucruri.

De asemenea, comunitățile din Transilvania par mai conștiente de scopurile comune, de interesul de grup. Polarizare poilitică nu este atat de mare ca și în București, de aceea nici PDL și nici PSD, partidele mai mari, nu reușesc să piloteze total, mecanic, electoratul la vot. Votantul PDL sau cel USL nu este atât de dependent de primari sau consilieri locali încat sa poată fi dus la vot sau oprit în a merge la urne ca turma, aici cetățeanul are un pic mai multă autonomie. Chiar și cumpărarea votului este o practică valabilă mai ales în comunitățile marginale, defavorizate.

Autostrada Transilvania ar fi putut fi un proiect care să crească atașamentul ardelenilor față de București și politica centrală, dar ritmul de construcție arată în fiecare zi ardelenilor că ei nu contează, sunt mai importante autostrăzile care-i duc vara pe bucureșteni la mare.

Dar cel mai important element al explicației este existența unei probleme de identitate politică. În Transilvania avem un deficit al sentimentului de apartenență la politica centrală, la România politică, nu la România. Din fericire, sentimentul de apartenență la România este mai puternic decât oriunde în țară.  

Când 4 milioane de ardeleni și bănățeni nu vin la vot cred că ar trebui  ca politicienii de la București să se gândească bine la ce soluții au pentru ei.