Oameni care construiesc viitorul prin pasiuni

 

In timp ce stăm cantonați în trecut și exersăm cu încăpățînare doar  pasiunile vechi, sunt oameni care visează la viitor, la ceea ce va fi. De fapt ei sunt cei care depășesc cadrul actual al existenței, ei sunt inginerii viitorului. Nu sunt mulți pentru că a face ceva care nu este acreditat, ceea ce nu este la modă și nu are prea multi fani,  nu pare tentant pentru nimeni. Lumea se bate pe succesul obținut în sporturile cele mai populare, acolo unde sunt bani si audiență. Dar cei care sunt orientati spre viitor experimentează, sunt iconoclaștii, spărgătorii de reguli. Cei mai mulți sunt tineri, caută noi căi de exprimare,  caută o nouă identitate. Și asemenea oameni mi-s tare dragi pentru că se opun stagnării și inerției, morții psihice prin stereotipizare, se opun încremenirii în proiect.

Când tânărul meu prieten, Dragoș Pop, m-a invitat cu emoție la o demostrație de fotbal american de la Cluj nu credeam că voi avea o asemenea bucurie de cunoaștere a unor oameni care trec dincolo de ecranul prezentului, spre ziua de mâine. Echipa noastră clujeană Crusaders a învins fără drept de apel  o echipă selectionată din două din echipele care dau cei mai mulți jucători la echipa națională de fotbal american, Warriors București și Shark Constanța. A fost un meci foarte frumos, pe o ploaie mocănească care nu te îmbia să ieși din casă. Când am pășit în parcul Babeș, am avut senzația că sunt în altă lume. Meciul tocmai începea și peisajul era splendid. Parcă eram într-un film american cu adolescenți care se pregătesc la colegiu pentru absolvire. Fete frumoase, prietenele fotbaliștilor, strigau cuvinte de încurajare, prietenii sau familiile făceu glume .

Tinerii nostri ”americani” nu au contracte de mii de euro pe lună. Cred că se sponsorizează singuri, si-au cumpărat echipament, fac antrenemente undeva la marginea orașului pe o pajiște care nu prea seamănă a gazon.  La meciurile lor nu vin zeci de mii de spectatori, nu apar toată ziua la televizor, nu sunt ridicați pe brațe de spectatori fanatici. Aleargă de rup pământul, suportă lovituri care i-ar face pe fotbaliștii de tip calcio să zbiere ca din gură de șarpe sau să devină indisponibili pentru luni de zile. Ei își ajută adversarii să se ridice și se îmbrățisează la final. Adversarii lor nu sunt urâți de fani, ei își respect adversarii, dar nu se prefac în teren. Fotbalul american este un sport greu necesită mult efort și voință. Este un sport foarte dur, unde contactul fizic este determinant, dar băieții noștri se proptesc sănătos cu crampoanele în gazon, se aruncă să placheze adversarii cu un sacrificiu pe care nu l-am văzut niciodată pe terenurile de fotbal autohton. Joacă doar din pasiune și pentru că au un proiect de viitor.

Vă dați seama că ei știu că nu vor ajunge să fie vreodată cunoscuti ca Hagi sau ca Mutu. Chiar dacă fotbalul american va caștiga adepți și va umple tribune peste vreo 20 de ani, de acești eroi de acum puțini își vor aduce aminte. Dar  băieții noștri nu se gândesc la asta, ei se bucură să fie viitorii anonimi care au pus bazele unui sport nou în România. Nu e minunat? Când mercenarii din Africa sau America de Sud luptă să apere onoarea comunităților noastre pentru sume fabuloase, băieții nostri de la Crusaders, ori cei de la București sau Constanța, prietenii lor,  își pun pasiunea și viața, efortul anonim, la creșterea unui proiect al viitorului.

Mă plec în fața efortului lor, deocamdată singurii arhitecți ai lumii de mâine. Mult succes Dragoș, sunt alături de voi,  tinerii mei prieteni!