NU MAI TRAGETI IN DASCAL, PRIVITI FAMILIA PRIMA DATA!

Intr-o hoinareală pe You Tube am întalnit mai multe filmări care m-au scos de pe șine, cu precădere pentru că am încercat, în ultima vreme, să măsor impactul unor evenimente generate de politicile publice legate de școală și m-am gândit mult la modernizarea posibilă în domeniul educației. Am publicat mai multe sondaje care evaluau percepția despre scoală și politicile educaționale sau căutau să prospecteze orizontul de așteptare a societății față de politic, scoală sau profesori. Am găsit un impuls aproape firesc de a se da vina spontan pe școală sau politicieni pentru insuccesele educaționale, dar, din păcate, acest reproș este fondat doar în mică măsură pe o evaluare realistă a condițiilor concrete în care se desfășoară actul de educare a tinerilor noștri. De regulă, ne ferim să dăm vina pe familie și pe părinții care sunt vinovați semnificativ nu doar pentru că lasă totul în grija școlii, dar mai ales pentru că mulți îi cresc pe copii în disprețul educatiei sau civilizației. Și asta nu este totul, educația din multe familii este o educație vulgară, contracivilizată, poate chiar delicventă în multe din situații. Din păcate, filmulețele de pe internet cu copii care injură, dirijați de părinți, nu sunt cele ale unor părinți analfabeti, primitivi. Pentru a filma și a posta un filmuleț de o asemenea natură trebuie să fi trecut de un anumit nivel de școlaritate sau de venit.

Filmulețele pe care le postez astăzi nu sunt făcute de niște oameni bolnavi psihic, chiar dacă protagoniștii adulți ar putea primi un sprijin din partea statului printr-o încarcerare sau internare, deoarece arată un lucru deosebit de grav: educația din familie pentru mulți dintre copiii nostri este formează un background incompatibil cu civilizația. Poate unii dintre acești copii vor reuși să se salveze cumva, să descopere o altă lume și adevăratele valori, dar cei mai mulți nu cred că au vreo șansă. Nu cred că vor putea să înțeleagă mai apoi prea bine rigorile educației și nici nevoia de respect pentru ceilalți. Acești copii imită în acest moment, nu sunt responsabili și nici vinovați cu nimic, dar părinții lor ar trebui duși la reeducare. Am postat la final și o mostră de vedetă care desăvârșeste sau prefigurează într-un fel evoluția viitoare a acestor copii. Oana Zăvoranu discută cu mama ei în fața unui public național care nu este puțin cantitativ și ne putem închipui destul ce simplu că, probabil, mama își merită soarta, dincolo de absurditatea gestului unei fiice care s-a pierdut prin jungla căutării de rating tv.

Tristețea de a vedea cum sunt maltratați acești copii se transformâ în revoltă și nu mă mai mir de rezultatele de la bacalaureat. Prea simplificăm reprezentarea educației, dragii mei prieteni. Când copilul scapă din mâinile pofesoarei urâte de matematică sau chimie sau de la orelele fraierului și candidului profesor de romană sau filosofie ajunge acasă unde este preluat de părinți inconștienți, uneori de brute imbecile sau oligofreni la care sau maturizat doar organele de reproducere biologice. Organele de reproducere socială și culturală au rămas în ne-dezvoltare. Acești copii nu vor avea nici o șansă, ei nu au cum să se rupă de un mediu infect și vulgar!

La inceputurile mele de dascăl, undeva în Valea Jiului, vedeam cum niște elevi nu se grăbeau să plece după ultima oră, în timp ce alții rupeau ușile când auzeau clopoțelul. Odată, am întrebat-o pe o fetiță, mai pe ocolite, despre această senzație a mea și dacă așteaptă pe cineva, vreun frate sau soră să iasă de la alte ore. S-a așezat inapoi în bancă și mi-a spus fără să roșească (cred că am roșit eu în schimb!) că tatăl lor vine beat acasă și își bate familia în fiecare seară. Mi-a mai spus că îi place mirosul de cretă din sala noastră de clasă pentru că aici e cald și nu o lovește nimeni. Fiindcă era clasa unde eram diriginte l-am chemat pe părinte la scoală și cu greu m-am putut stăpâni să nu-i trag niste pumni. Am făcut atunci un lucru total nepedagogic, pentru care probabil astăzi aș putea fi drastic sancționat: l-am oprit pe acel om în clasa la finalul sedinței și i-am spus că îl bat măr dacă își mai bate vreodată copiii. Nu cred că a folosit la ceva, dar m-am uitat la sclipirea salbatică din ochii lui preț de câteva secunde, până a evaluat că eram mult mai înalt și mai puternic decât el. A lăsat capul în jos, dar mi-am dat seama că numai frica îl putea opri de la violență. Astăzi, probabil că fosta mea elevă este bătută de soț, iar copiii ei s-ar putea să caute la fel să amâne momentul în care sunt obligați să de-a bună ziua mostrului care le este tată.

Nu este plăcut peisajul pe care îl vedem, îmi cer scuze pentru violența acestor filmulețe, dar trebuie să ne uităm cu realism la noi înșine și la lumea noastră. Prea ne-am obișnuit să ne mințim și să găsim vinovați mereu în altă parte. Putem da vina pe bieții profesori, putem să-i alungăm cu pietre pe miniștrii care se ocupă de educație, însă problema se află în mijlocul nostru. O abrutizare și o lipsă a controlului social ne împing spre gesturi care arată disoluția tuturor normelor. În aceste condiții actul de educație nu poate avea loc, devine o insulă ușor inundabilă de aluviunile sălbăticiei și barbariei vulgare.

Să ne cutremurăm, cine știe, poate ne trezim! Și nu mai trageți în dascăli, priviți mai intâi in familii!














... Sirul ar putea continua