Drumul spre Mănăstirea Rohia este un drum inițiatic. La Rohia nu găsim doar spiritul tutelar al Părintelui Steinhardt, ci o adevărată scară spre cer. Un focar de cultură, o poiană de lumină pe care ortodoxia o pune in calea nopții și intunericului din sufletele chinuite și învinse. Cu răbdare, cu sârguință și sacrificii maramureșenii și-au reconstruit toate mănăstirile arse de generalul Buckow. Si nu doar atât. Părintele Iustin Sigheteanul și frații călugări așteaptă zi și noapte călătorul cu sufletul greu, bolnavul fără de speranță, creștinul sau necreștinul care urcă dealul cu dorința de a se apropia de cer.
Nimeni nu va coborî dealul așa cum a urcat! Drum bun, prieteni!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu striga niciodată ajutor
Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...
-
Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...
-
Cine construiește un drum, deschide o cale spre viitor și spre noi înșine. Via Transilvanica este proiectul care ne arată că trebuie să n...
-
Zilele trecute, un prieten bun al meu, îi spune unui alt prieten că useliștii (sau poate pesediștii, asta nu am întrebat) mă urăsc stra...
Minunat drum! Nu cred ca se poate gasi un loc mai bun si un moment mai prielnic pentru a-ti incarca sufletul de bunatate si credinta decat in perioada asta, la Rohia. Felicitari pentru alegere;-)
RăspundețiȘtergere