Nostagici și săraci, dar nu proști

Nostalgia nu este un lucru rău, nu este blamabilă. Până la urmă, este unul din mecanismele de adaptare la situațiile vieții. Asupra trecutului putem actiona, il putem schimba dupa cum au nevoi sufletele și mințile noastre. Trecutul este bogat în senzațiile și imagine plăcute pe care memoria de lungă durată le-a filtrat cu grijă. Trecutul este bun și de comparație cu un prezent care, obiectiv sau subiectiv, nu ne satisface. ”Cine n-are nici o nostalgie si nu s-a legat de nici un lucru atât de mult încât să regrete că timpul i l-a smuls, nu mi se pare însetat de progres, scria Octavian Paler. Mi se pare sărac, şi atât. Chiar dacă îi e mai uşor sa trăiască fără bagaje. Amintirea şi speranţa ne modelează în aceaşi măsură, iar prezentul, pentru a fi adevărat, nu poate fi nici orb, nici surd. Cel putin aşa cred eu. Aşa că daţi-mi voie să mă îndoiesc de cei care sporovăiesc voioşi acolo unde, uneori, tăcerea este singura mărturisire care ne rămâne.”

Criticăm prea ușor uneori pe oameni pentru că sunt nostalgici pentru că facem o confuzie, credem că ei își doresc întoarcerea la acele timpuri, că proiectează trecutul în viitor. Poate unii fac asta, constient sau inconștient, dar majoritatea păstrează trecutul doar ca un punct de referință sau ca un giuvaer sau ca o dovadă a faptului că au trecut prin lume. Sunt puțini care ar vrea să se mai intoarcă inapoi, să retraiască viața trecută, să reia o vârstă de la capăt. Toti ar vrea să fie iar tineri, dar ”cu mintea de acum”, ceea ce sigur l-ar face pe Dumnezeu să râdă. Oamenii nu au nostalgia ”Răului” din trecut, ei au nostalgia ”binelui” din acele vremi.

Față de viața din comunism, nostalgia este mult mai explicabilă pentrucă prezentul de referință este unul care nu poate decât să-i impingă pe oameni la o comparație defavorabilă. Subiectii sondajelor noastre nu sunt nostalgici în sensul în care suntnostalgice o serie personaje politice care ar vrea intoarse inapoi vremile în care avea nu puterea, ci monopolul necontestabil al puterii, ori privilergiile. Mari părți din populația României ne spun că trăiesc mai prost decât pe vremea lui Ceaușescu și nu avem argument să nu-i credem. Ei asta simt, iar nivelul de trai și satsfactia fata de nivelul de trai are o imporatanță componentă subiectivă. Un politician m-a dojenit pentru un studiu, zicând că oamenii nu înțeleg bine întrebarea. Din contră, eu cred că o înțeleg foarte bine, ei nu fac polemică cu clasa politică, nu vor să-i critice subtil pe guvernanți: pur și simplu se uită la propria lor viață. Evident, nu sunt obiectivi, si ne traduc un sentiment, o senzatie, nu fac, neapărat, o analiză de conținut a frigiderului.

Sau poate că fac și asta, dar s-au convins că mâncarea nu este nepărat singurul criteriu pentru a aprecia calitatea vieții noastre. Da, își aduc aminte lipsa de libertate, frica și suspiciunile față de colegi și vecini, nu au uitat nici statul la cozi sau faptul că erau obligați să spună lucruri în care nu creadeau. Nu vor să revină sistemul opresiv, comunismul, nici figurile trecutului, nu vor comunismul politic sau ”sinistra lui soție”.

Cred că românii vor raționalitate, ordine si previzibilitate pentru viața lor. Episodul cu nea Sandu din Serdești, cel care a dat o soluție pentru ca să nu fie inundat Galațiul, a cutremurat pe multă lume. Este inimaginabil cum o țară de specialiști în ape si amenajari hidrografice, cu personaje care ne-au condus sau ne conduc, ca Iliescu, Roman, Tăriceanu nu s-au ”gandit” la un lucru pe care-l știa,sigur, și paznicul de la ecluză. Incompetența politicii nu poate decat să cutremure pe oamenii simpli, poate mai mult decat pe marii analiști și strategi.
Modul in care Sandu de la Serdești, l-a oprit pe Emil Boc in timp ce făcea o demagogie gestuală de exceptie, umplînd saci cu nisip – mare exemplu personal, ritualizează o situație de inversare a valorilor. Ne-a Sandu aduce o solutie tehnocratică, Premierul cară o roabă. Vorba comunistului: fiecare după posibilități!

Cred că românii sunt tot mai speriați de haos, de întâmplare și aleatoriu. Dacă citiți IRESCOPUL din data de 14 iulie 2010 de pe siteul Institutului Român de Evaluare și Strategie www.ires.com.ro o să vedeti că sunt nostalgici, săraci si speriați de ceea ce li se întâmplă, dar nu sunt proști!


text pentru Q Magazin