Duster de Romania

Tăranul dacă se duce la oras, tot tarani caută, spunea Marin Preda la inceputul unui roman. Am fos la Geneva la Salonul auto, cel mai tare din lume, adica cel mai selectiv, mai elitist si am cautat standul Dacia. De fapt, mai ales pentru asta m-am dus. Am vrut să vad Romania acolo si nu m-am dus linistit. Am mers cu inima stransă, cu emoție, cu oarecare spaima de penibil. Am văzut de multe ori prezenta Romaniei la tîrguri si de cele mai multe ori mi-a părut slaba, timorata, jenantă si improvizată. Acum nu era vorba de vinuri, de agricultura sau de rulmenti, lucruri mai usor de aratat de catre noi. Este vorba de industria automobilului, aflata in vârful dezvoltarii tehnologice si in varful luxului, acolo unde companiile si chiar tările investesc cel mai mult. Taximetristul care ma duce sapre salon imi vorbeste despre Mercedes si lansarile de protopuri pentru masinile japoneze si caut sa-l intreb despre criza. Nici o criză,spune el, la insitentele pritenului meu, Ovidiu, poate in Grecia. Mă mir că nu zice de Romania, gandesc eu fără voce, si cobor intr-un furnicar de nedescris. Cum o sa găsesc standul Dacia, probabil e undeva la margine?
Nu fac decat zece metri, pe platoul de la etajul I, cel cu Ferrari, Lamborghini, Maybach etc și văd deja un sector spatios cu o inscriptie mare: DUSTER. Nu-mi vine să cred, nu ma apropii imediat, dau o tură pe langă stand, fac fotografii si mă uit cu coada ochiului peste multime. Oare este cineva la standul nostru? Ma apropii cu grija, ca si cum as deschide hartia creponata de pe un cadou: la standul Dacia este plin. Incerc să fac fotografii, dar este greu și să privesc de aprope primul SUV adevarat produs in Europa de Est pentru ca este plin de oameni. Mă uit la hainele lor, nu sunt bogații lumii dar sunt foarte multi oameni tineri. Intra in masină, citesc pliante, se uita la detalii, cer sa vadă motorul. Standul este perfect organizat: automate de informatii, motoare demonstrative care functionează, proiectii, mici obiecte promotionale date gratis (singurul stand generos).
Ma rătăcesc de prietenii mei, specialistii in auto, pentru ca să pot sa rămân mai mult la standul nostru. Un grup de francezi se uita peste tot, sunt specialisti de la un service, iar unul spune ”pas mal, interessant”. Niște tineri studenți de la auto sunt acolo cu profesorul lor și iși iau notite langa un motor demonstrativ. Intru in vorba cu un grup de elvetieni si unul imi spune ca e interesanta masina ”se vede ca este făcută de francezi„ nu ma las si il provoc la un pariu: e făcută in Romania, de către români. Nu mă cred si cand aud asta de la o frantuzoaica imbracata in alb ca o assistenta medicala dau din cap si mă felicită. Le spun ca o sa transmit felictarile unui tip Stroie, de la Pitesti. Îl aud pe un vizitator intreband daca e adevarat ca pretul e 10.000 de euro si cat trebuie sa astepti pentru a fi livrata. Prietenul lui se intoarce si intreaba daca e adevarat ca are EURO 5 si cand i se confirma, da din cap si pleaca bombanind: Arrogants, ces roumaines.

Mai stau ceva si plec sa vad alte standuri. Imi planific să ma intorc si revin peste mai bine de o ora. Fac din nou fotografii, desi greu găsesc un cadru curat, fara vizitatori. Observ că avem fetele cele mai frumoase, singurele echipate in alb, si nu in tinute office, fără nici un farmec, ca la alte standuri. Foarte multă lume, pensionari, studenti, proaspăt casatoriti. Un fermier din Alpi cere sa plece acasă cu un model aflat la expozitie.

Nu imi iese din cap formula cu aroganța româneasca, spusa de acel francez. Incepe să-mi placă.
Poate este o formulă aroganta, dar aroganta nu cred că este așa de negativă cum e descrisă în dictionare. E si o forma de autorespect, de angajament si luptă. Dacă nu ar fi fost francezii la Pitesti am fi avut curajul de a face un SUV când noua nu ne mai iese nimic? Nu mai facem nici măcar roabe, importam totul. In scurt timp vom importa si căruțe dacă vom avea de unde.
Ma gandesc cine a lansat conceptul de aroganta in politica noastra, evident, ca termen negativ si imi dau seama că este vechiul meu prieten, un fost presedinte al Romaniei. Săraci si cinstiti, linistiti, in banca noastră, fatalisti. Acesta este proiectul nostru pentru acesta schimbare de lume in care fiecare țară își caută locul?

Plec multumit de la salonul auto, am văzut o Românie arogantă, una pe care o vedem foarte rar. O tara care a riscat si a câstigat, cel putin in ceea ce priveste SUV ul nostru trimis sa se bată cu produsele imaginatiei marilor designeri occidentali. Dincolo de premierele marilor mărci, dincolo de performantele lor, Dusterul nostru a primit drept de cetatenie in salonul SUV urilor si este un lucru foarte bun. In fond, haideti să ne punem o intrebare : câte tări au produs un SUV in ultimii ani? Foarte putine, iar Romania face parte din acesta listă scurtă. Una din putinele liste cu recorduri pozitive pe care ne aflam. Lista scurta mai importanta decat prezenta in Cartea Recordurilor cu cel mai lung carnat, torturile sau mosii lui Oprescu, mamaligile imense sau cununile de ceapă.

Dar cum suntem profesionisti ai nimicului teleambalat, nimeni nu i-a invitat la vreo televiziune pe cei care au creat acesta masina. Ati vazut echipa de designeri? Pe cei de la montaj sau macar pe cei de la marketing?
E un semn bun, Duster de Romania este un succes daca nu este observat de noi insine si televiziunile noastre minunate, noua ne place urâtul, vulgarul, futilul.

Corespondenta din Geneva
pentru Ziua de Cluj



Foto