Despre Marea Fraudare a Alegerilor Prezidentiale.

Desigur, alegerile au fost fraudate, dar nu duminica, 6 decembrie.

Este un subiect atât de important încat ar trebui să-l scriem cu majuscule şi să-i inventam o siglă. Să-i zicem MFA (sau MFAP – Marea Fraudare a Alegerilor Prezidentiale). Ca JO pentru Jocuri Olimpice, SOV pentru Vântu, sau RSR pentru România eternă. Imaginaţia politicienilor, încordată la maximum, a propus chiar ca să cerem să vină alţii să ne organizeze alegerile, cei din UE sau Consiliul Europei, aşa cum meciurile de fotbal, tot mediocre, sunt arbitrate de fluieraşi străini. Alţii au propus să le repetăm, unii sa-i suspendăm pe cei care au câştigat, nu ar fi fost exclus să propunem criterii de temperament pentru validarea candidaturilor sau modalităţi de acordare a cartonaselor galbene şi roşii.

Este nefiresc să cheltuim atîta energie, doar suntem în ţara lui Caragiale şi totul trebuie luat în râs, ca un semn de normalitate. Noi dacă ne raportăm la ceva cu seriozitate este un semn că s-a stricat ceva acolo in miezul României profunde. Mai ironic, mai serios, cu tristeţe chiar, trebuie să recunoastem că fraudarea alegerilor este un mod de a face politică în Romania. Nu doar in campanie, prin tot ceea ce facem, noi toţi, politicieni, partide, instituţii ale statului şi cetăţeni.
Au fost fraudate alegerile?

Răspunsul îl ştim cu toţii, nu este un secret pentru nimeni. Alegerile sunt fraudate de douăzeci de ani, sistematic, cu nonşalanţă, fără de ruşine, ca un act de normalitate politică. Deşi îi înţeleg tristeţea lui Mircea Geoană, voi spune că din complotul fraudării alegerilor face parte şi invingătorul, dar şi invinsul. Si publicul, dar şi cei absenţi. Victime inocente sunt doar copiii si adolescenţii, ei si viitorul lor. Toti participăm la o mare fraudare in care, in spirit national, ne furăm căciula ca şi tehnică electorală cotidiană.

Când este vorba de metodele de cîştigare a alegerilor atunci nu există politician care să fie capabil a renunţa la o candidatură sau la un mandat atunci cînd simte că nu va putea face ce promite sau nu este in stare să facă nimic din ceea ce a spus în campanie. De două decenii oamenii merg la vot cu speranţă, dar statul pe care îl iau politicienii în stapînire este din ce în ce mai puţin capabil să asiste sau să provoace dezvoltarea si cresterea nivelului de trai.

Ne mai trebuie şi alte argumente ale fraudării alegerilor din ultimii 20 de ani? Nu am un camion de dovezi, doar niste observatii de bun simt (nu din Romania Bunului Simt)

1. Cand 67% dintre români cunosc cazuri în care se oferă ceva material pentru a se vota cu un candidat si 20% spun că au primit ei înşişi sau cineva din familia lor, atunci este clar că sistemul va rămâne viciat şi până nu se va scrie în lege, foarte clar, că mita electorala, inafara unui petec de hartie sau un compact disc ori DVD cu programul candidatului, se pedepseste cu puşcărie vom rămâne la stadiul în care suntem şi nu are rost să ne mai enervăm la televizor;

2. Fraudă este si modul în care se face bugetul în orice an electoral, indiferent de regimul politic, modul cum se planifică cheltuielie si vestita Ordonanţă 7 si toate formele prin care sunt cumpărate comunităţi intregi cu drumuri, podeţe care se duc repede pe Apa Sambetei, asfalt electoral si bani pentru biserici şi pentru predica din duminica votului;

3. A alege, a vota este un surogat pentru a actiona in spatiul politic. Oamenii merg si votează, optimismul social creste cu vreo 15-20 de procente si toată lumea asteaptă să se intâmple ceea ce îşi doresc. Nimeni nu le spune oamneilor că nu ajunge să votezi pentru ca să poţi trăi mai bine. Nici faptul că atunci când vezi că politicienii sau partridele votate ce nu fac ce au promis trebuie contestate prin actiune energică, prin referendumuri, ONG si orice forme de protest care le poate revoca mandatul pe care l-au luat prin fraudă, minţind in cadrul contractului social în care au primit voturi in schimbul unor promisiuni;

4. A propos, vorbeam alegere, atunci când nu avem o alegere veritabilă votul este alterat, nu are cum să-şi producă efectul. In cele mai multe alegeri nu avem programe alternative, o alternativă la prezent sau o alternativă la proiectul adversarului. Se promite aberrant, orice, fără discernământ. Se alege intre oameni, sau parcă şi mai grav, oamenii aleg constient între două rele. 46% dintre romani au spus după această campanile că sunt de acord cu ideea că alegem răul cel mai mic pentru că toţi politicienii sunt corupţi, iar 26% sunt de acord că este o expresie un pic prea dură, dar are un miez de adevăr;

5. Frauda este şi aşa zisa dezbatere stanga - dreapta, cel puţin la noi, mai degrabă motiv de demarcatie a unor sfere de influentă si interese, dar nu şi premise pentru viziuni asupra viitorului. Vreo 25-30 de procente dintre cetăţeni se declara a fi de stânga sau de dreapta si mai putin de 10% dintre ei pot gasi elemente de diferenţiere, adică justifica optiunea. Ceilaţi sunt altceva, sunt majoritatea, sunt poate independenti sau electroni liberi, pe ei cine-i reprezintă? Ei nu au drept de reprezentare mai ales că independentii nu beneficiază de condiţii egale cu reprezentantii partidelor pentru a se inscribe in alegeri. Pentru ca un independent să se inscribe intr-un colegiu are nevoie de 100000 de semnaturi iar unul de pe lista doar de cateva mii.

6. Votul se fraudează si atunci când indecişii hotărăsc, cum a fost şi cazul acestor alegeri. Ei indecisi, adică cei care nu au o viziune, nu au informaţii, nu-I cunosc pe politicieni sau acţiunile lor, ei sunt cei care se hotărăsc in campanii, in ultima saptămână sau chiar în ziua votului. Multi decid in cabină sub impresia unei imagini sau a unui impuls de moment. Si-asa doar 22% dintre români au spus că au aflat ceva relevant despre candidaţii la Presedinţia României în această campanile, restul stiau totul sau, mai précis, nu au fost interesaţi de nimic. Nu Diaspora a hotărât cine va fi Presedintele, indecişii au hotărât.

7. Votul fraudat provine şi din faptul că se confruntă viziuni diferite despre functia de Presedinte. Nu este adevarat că oamenii il aleg pe cel pe care-l consider a fi cel mai potrivit pentru un standard pe care l-am stabilit noi toti, in unanimitate, sau macar in majoritate. Daca ar exista un portret robot, atunci am “masura” candidaţii cu aceste măsuri omologate. Nici pe departe, este vorba de viziuni diferite, oamenii nu votează pentru aceeasi Românie. O demonstrează distributia geografică: in interiorul arcului carpatic si in diaspora europeană o culoare, inafara arcului carpatic o altă culoare politică. Este o fractură adîncă ce tine de sărăcie, de libertate de gandire şi viziune fată de stat.

8. In Romania, inteleapta lege zisă uninominală face ca in colegii oamenii pot vota un om care sa-i reprezinte, dar calculatorul il alege pe cel de pe locul trei sau cel de pe locul doi, după o procedura care cică asigură mai bine diversitatea politică. Invingătorul poate rămâne doar cu afisele de campanile amintirii si poate cu frustrarea că a fost admis fără loc în sistemul politic;

9. Votul este fraudat şi atunci când cei alesi işi schimbă partidul după ce au fost alesi sau cand se schimbă orientarea politică. Tot fraudă a vointei poporului este şi atunci când partidele impun pe liste in colegii din provincie paraşutati de la Bucuresti, fara legatură cu comunitatile respective sau cu ethosul acelor locuri. Mulţi din acei oameni vin rar in colegiu si se simt datori doar fata de oligarhia partidului care i-a propulsat pe un loc eligibil.

10. Votul este cheia de boltă a democraţiei, oamenii cred că votează în cadrul si pentru consolidarea unui sistem egalitar. Nimic mai fals, este un sistem egalitar care perpetuează inegalităţile. Alegerile sunt periodice, dar nu schimă sistemul politic, ci doar ocupantii birourilor; libertatea cuvântului este inutilă datorită lipsei de acces la tribune care să facă vocea auzită, iar libertatea presei este temperată de monopoluri si concurenţa marilor grupuri finaciare.

11. Oamenii merg să voteze pentru a crea o majoritate. La noi, criza din această toamnă a avut in centru obsesiva cautare a majorităţii. Unii au stricat-o, alţii au facut alta si tot asa … Votul crează, de fapt, o minoritate care devine stăpâna statului, ocupă posturile si guvernează clientelar. Când se stabilizează un guvern, se uită repede de descentralizare, subsidiaritate activă si participare la decizii. Dacă am spune oamenilor cinstit: veniţi la vot ca să vă alegeţi o minoritate care vă va conduce următorii ani ar fi mai cinstit, măcar avertizaţi fiind nu am mai putea spune că este vorba de o fraudă. După orice vot, majoritatea cedează in faţa minorităţii.

12. Votăm pentru schimbare, este o frază tip pe care o spun şi politicienii şi alegătorii. Dar în cea mai mare parte este o minciună. Niciuna din marile schimbări nu s-a făcut prin vot, nici reforma socială, nici cea politică, nici schimbările . Votul nu schimbă direcţia maşinii guvernamentale, nici mersul unei societăţi. Au murit multi oameni in decembrie 1989, a fost mereu nevoie in istorie de revolutii, rascoale, războaie pentru ca să se schimbe ceva


Putem găsi multe alte argument ale alterării, fără să mă refer la mestesugitele metode de a fura la urne pe care le publică ziarele din cand in cand si pe care partidele (toate) le transmit cu grija la organizatii cu motivatia că sunt indicatii pentru a preveni hoţia celuilalt. Aici Victor Ponta, în supărarea lui de a doua zi, a spus un adevar major: concurenta este intre masinării de fraudare, unele câstigă, altele pierd. Restul sunt doar chestiuni de stil. De ce să mai activăm Curtea Constituţională, să o mai punem la lucru, acolo sunt niste juristi venerabili care au facut multe servicii politicii din ultimele 4 -5 decenii si au si ei dreptul la odihnă si liniste, alaturi de un salar mare combinat cu o pensie dodoloaţă. Iar dacă o facem sper că bieţii judecatori de la CCR primesc diurnă pentru zilele în care îi batem la cap cu intrebarile si neliniştile noastre.
Desigur, mereu sunt fraudate alegerile. Nu la urne, nu din organizarea procesului de vot apare frauda cea mare, falsificarea democratiei.

Stim asta, nu facem nimic pentru a moderniza statul, institutiile si sistemul politic. Politicienii se plâng doar atunci când pierd, se enervează doar când pierd la mustaţă sau când le trebuie o justificare. Ca si simpli cetăţeni ne place să credem că acei care ne guvernează nu ne merită, ei, guvernanţii cred că ar merita un popor mai bun, noi le zâmbim si participăm la bai de multime, ei se ingrijorează retoric ne întind mâna si după aceea se dezinfectează cu spirt. Uite asa, din fraudă în fraudă, din simulare in simulare, dintr-o minciună în alta, impingem căruţa tricoloră spre râpa istoriei.