REMEMBER

Vasile Dâncu: Transilvania va decide preşedintele României
16 Iun 2009 Codruta Simina | 3707 vizualizari
Subiecte: Transilvania Nord, UDMR, Bucurestiul, Romaniei, Vasile Dancu foto(1)
Fostul strateg al Grupului de la Cluj, Vasile Dâncu, spune că bătălia pentru preşedinţia României se va da în Transilvania şi îl dă câştigător pe acel candidat care va reuşi să “strice echilibrele” în zonă. Spectaculoase sunt previziunile lui Dâncu pentru următorii 10 ani: vom avea parte de bătălii surpriză, o “revoluţie pe Internet”, dar şi de un scenariu în care un candidat regional ar putea face şi desface jocurile politice pentru România.
16 Iun 2009 Vasile Dancu


Cât contează Transilvania în alegerile prezidenţiale de anul acesta?

Bătălia se va da în Transilvania, aici cred că va fi un punct-cheie, cei care vor reuşi să strice actualele echilibre de aici vor câştiga. Cine va obţine în toamnă cel mai bun trend pe Transilvania, acela va câştiga.

Când spuneţi că Transilvania va decide preşedintele, la ce vă gândiţi? Care sunt criteriile pe care le aveţi în minte?

Primul criteriu este că Transilvania are un electorat pe care aş vrea să-l numesc autonom. Sociologic vorbind este autonom. În sensul că nu poate fi dus la vot cu zahăr şi ulei, cu autobuzele, din secţie în secţie.
Publicitate


În mai mare măsură, oamenii au nişte criterii mai clare atunci când evaluează un candidat şi un partid, au şi o gândire oarecum mai globală. Nu se raportează numai la omul lor, de acolo, ci şi la partidul pe care îl reprezintă. În alte locuri, omul este foarte important şi este votat fără să se ţină cont de altceva, aici avem o anumită raţionalitate de vot şi o autonomie a deciziei, care depinde de performanţa candidaţilor. Oamenii se uită în programele politice ale candidaţilor mai mult decât în alte părţi probabil. Mi se pare că şi memoria este mai lungă, memoria socială, parcă avem mai multe noţiuni despre ce s-a întâmplat în trecut decât în alte părţi. Astea sunt indicatori ale unui electorat care, cred eu, e din ce în ce mai matur.

Pe de altă parte, dacă ne uităm în ultimii ani la orizontul de aşteptare al transilvănenilor care merg la vot, o să vedem că are o diferenţă faţă de publicul din Moldova şi din Sud. Este o chestiune esenţială. În Moldova şi în Sud avem cereri de resurse, am putea să le numim aşa generic, directe, bani de la Guvern, să li se facă drumuri şi alte lucruri. Pentru Transilvania, revendicarea este de libertate. Şi înţeleg prin asta următoarele lucruri: vor mai multă autonomie locală, vor să fie conduşi de oamenii lor, vor mai puţină influenţă din afară, mai puţine restricţii, vor să-şi poată valorifica iniţiativele, sunt revendicate proiecte, autostrada Transilvania, este un proiect mare, este şi un proiect politic, a fost îndelung vehiculat ca proiect de toate partidele şi din punctul ăsta de vedere devine un proiect revendicativ: “Asta mi se cuvine”. Dar în rest, ceea ce ar trebui să stimuleze politicienii de la Bucureşti care vor să ia votul aici este ceea ce am putea numi un anumit spirit comunitar. Şi există în Transilvania un anumit spirit comunitar care ar folosi în campanie.

Rezultatele alegerilor de duminică schimbă cu ceva dinamica obişnuită a electoratului transilvănean de până acum? Este vreun candidat favorizat de rezultate?

Nu cred. Practic, votul a rămas la fel. Singura creştere, România Mare, nu a avut epicentrul în Transilvania. Aici este acelaşi echilibru. Aceeaşi disproporţie între PDL şi PSD. Nu este nimic deosebit aici, nu avem un trend de creştere al nimănui. Singurul lucru relevant de aceste alegeri a fost capacitatea şi forţa de a mobiliza votanţi. Şi, se pare, PSD şi PDL sunt la egalitate. Diferenţa, în toamnă, o va face omul, candidatul.


Cum ar trebui să se muleze campania de anul acesta pe criteriile pe care le-aţi enunţat? Ar trebui să existe campanii specifice pe zonele istorice?

Obama şi-a segmentat electoratul pe 22 de segmente, combinând criteriul geografic cu politică, rasă, religie, tipul de şcoală. Segmentarea noastră regională este foarte importantă. Există un profil al zonelor, şi asta este foarte important. Ar trebui respectat. Niciodată nu am avut campanii diferenţiate. Am avut campanii naţionale cu un profil centralizat, şi ca expresie, şi ca organizare. Şi acum vor fi, probabil, tot centralizate. Dar s-ar putea să nu fie la fel. Am văzut, candidaţii acuma, Băsescu a abordat zonele oarecum diferenţiat, a făcut vizite în anumite zone, a abordat zona maghiară într-un mod specific, depinde ce rezultate va avea. Am văzut că Mircea Geoană a recunoscut, la Braşov, că întotdeauna Bucureştiul a greşit faţă de Transilvania, că n-a sprijinit destul o strategie specifică pentru Transilvania, şi acuma că vrea să încheie campania, în 4 iunie, la Cluj.

Transilvania este diferită din perspectiva unor arii culturale, este inegală. Avem zone în Transilvania de Nord, de exemplu, cum este Bistriţa, Sălaj, Maramureş, care este o zonă care intră într-o arie culturală apropiată de zona Bucovinei, o zonă în care PSD, de exemplu, are o anumită preponderenţă, sunt zone în care şi UDMR are un anumit tip de profil, civic mai degrabă. Ar mai fi că discursul naţionalist în Transilvania va fi preponderent şi în campania asta, mai ales în judeţele cu majoritate maghiară, unde se va naşte o tematică de reacţie, unde şi UDMR face campanii autonomiste, mai degrabă.

În afară de Traian Băsescu, care a fost preşedinte în exerciţiu, nu putem să spunem despre mesajele specifice, pentru că din politica unui preşedinte, poţi să ai o idee. Ceilalţi candidaţi nu au avut încă lansare de program, în afară de discursuri politice nu avem diferenţă, ele apar când vezi programul politic. Asta a fost marea problemă a politicii noastre, din păcate, întotdeauna, candidaţii, când vin la Cluj, simt nevoia să spună ceva naţionalist. Este o chestie de etnos, nu de etos. Etosul transilvan trebuie pus în program, deci trebuie să vină cu programe de descentralizare, să arate că cred în ea şi că pun asta în programe.


S-a vehicult, în ultima vreme, şi scenariul unui candidat al regiunii, al Transilvaniei, care să “strice jocurile” candidaţilor naţionali. Este posibil un astfel de candidat?

Eu am experienţa conflictelor cu Bucureştiul, al unui oarecare transilvanism pe care l-am promovat, sau regionalism, câteodată destul de prost înţeles, mai ales de cei de la Bucureşti, nu cred că acum. Este prea devreme pentru candidaţi care să susţină profilele regionale. Dar cu siguranţă că la următoarele alegeri acest lucru va fi. Pe măsură ce dispare fobia asta a regionalizării, şi asta dispare foarte încet, odată cu integrarea în UE, cu faptul că logica expansiunii europene este din regiune în regiune, de aia sunt programe microregionale. Dacă noi nu vom mai pune în opoziţie statul naţional cu regiunea. Pentru că nu este nici o opoziţie între statul naţional şi regiune, absolut nici o opoziţie, doar că unii de la Bucureşti, de exemplu, au beneficii directe din acest lucru. Le convine să tot agite spaima asta a regionalizării. Şi asta va dispărea.

Un discurs al unui candidat ardelean cu specific de discurs transilvănean nu ar afecta cu nimic statul român, pentru că în spate există un patriotism sănătos. Iar patriotismul ăsta sănătos ardelean este născut de societatea civilă din 1780 şi ceva până acum. Deci noi am câştigat cu greu drepturile noastre în Transilvania. De jos în sus, nu de sus în jos. Ar fi o dovadă de înţelepciune dacă de la Bucureşti s-ar promova diferit un pic politica.

Vă antrenaţi pentru o astfel de candidatură?

Nu mă gândesc la o astfel de candidatură, nu am vise politice de genul ăsta în acest moment, dar probabil că cineva va trebui s-o facă la un moment dat. Asta este o chestiune politică ce ţine de substanţa mentalului colectiv, până la urmă, sigur că ardelenii sunt reprezentaţi, tot mai des în ultima vreme, pentru că am fost prost reprezentaţi în primii 10 ani, avem acum primul ministru, asta deschide apetitul pentru a fi reprezentaţi. Se va ajunge, probabil, să ceară să fie reprezentaţi de un program care să-i reprezinte pe ei. O etică, un anumit tip de legătură dintre comunitatea locală şi centru, anumite tipuri de legi, chestiuni legate de investiţii şi, este ceea ce se numeşte în spirala revendicativă: pe măsură ce vor vedea politicieni care ajung la nivelul de vârf se va deschide acest apetit de a fi reprezentaţi. Oamenii vin la mine, la Ioan Rus, acuma, şi ne întreabă cum ar trebui să facem astfel încât să ne fie reprezentate interesele direct, deci există acest apetit.

E şi un complex istoric, dar în principal este o fobie care va dispărea. Însă e prematur acum pentru un asemenea tip de candidatură. Din păcate, modul acesta în care puterea de la Bucureşti nu se preocupă să avanseze astfel de regionalizări şi apoi punţi între regiuni ca Autostrada, cum să spun, pe noi ne preocupă să ajungem la Bucureşti cât mai repede, dar am ajuns să ajungem la Viena mai repede. Eu mi-am dat seama că, în ultimii ani, la nivel de mental colectiv, în Transilvania a dispărut genul acela de abordare etnică ce a coincis cu dispariţia partidului extremist din Parlament. Pe de altă parte, există un naţionalism transilvănean care se traduce prin respectul naţiunii, respectul românităţii, care ar trebui să se facă şi la Bucureşti, pentru că ardeleanul este de părere că identitatea naţională nu ne-o respectăm în primul rând noi, la Bucureşti. Şi la Budapesta trebuie să fie respect, şi în Harcov.

PDL a câştigat în Transilvania cu anticomunism şi antisistem, pe care le-a făcut-o Traian Băsescu, pe de altă parte cert a fost şi faptul că au distrus nişte tabuuri, au vorbit despre nişte lucruri de care ceilalţi se fereau să vorbească. Includ aici descentralizarea. Acum, de exemplu, Boc are şansa de a arăta că aceste discursuri pot fi aplicate. Sau dacă crede cu adevărat în ele. Deocamdată, autostrada Transilvania nu prea a mers.

Eu cred că, dincolo de faptul că nu va reuşi să facă un foarte mare scor electoral, discursul lui Radu Duda, tradiţional, clasic, pe anumite componente, o să aibă succes în Transilvania, şi o să aibă voturi consistente. S-ar putea să fie un contrast faţă de celelalte discursuri, care vor fi mai politice, militante, şi s-ar putea să vedem o anumită preferinţă pentru Radu Duda, cu toate că nu vine dintre noi, cu toate că e o monarhie care nu e foarte valorizată în Transilvania, dar aplecarea faţă de tradiţia de aici şi faptul că pare că nu are şanse, acestea toate îl vor ajuta. Dar este o perioadă de tatonare, şi, cum spuneam, în afară de Băsescu, nimeni nu este profilat politic.

Cât de importantă este nominalizarea unui candidat propriu de către UDMR la alegerile de anul acesta?

Atunci când există candidat maghiar, existenţa lui dă şi o anumită specificitate campaniei, în Transilvania. Campania devine revendicativă din partea maghiarilor, iar din partea majorităţii se creează, se revine la unele teme ale naţionalismului tradiţional, deci unele teme anti-UDMR sau teme, în general, mai tradiţionaliste, şi tonul campaniei este mai naţionalist. Candidaţii, de regulă, simt nevoia ca, atunci când vin în Transilvania, să îşi caleze discursul pe teme naţionale, identităţii, suveranităţii, chiar a pericolului maghiar.
Variabila asta a candidatului UDMR este o variabilă tehnică, să-i spunem aşa. În momentul în care UDMR îşi numeşte un candidat, acest lucru ia o parte din electorat şi, cumva, izolează electoratul românesc de cel maghiar şi, într-un fel, influenţează şi ierarhia românilor.
Fără candidat, electoratul maghiar s-ar distribui într-un anume fel. Sigur că el se va distribui şi în turul doi, atunci el se va distribui după o anumită logică, ce nu este neapărat logica UDMR.
S-a văzut de mai multe ori că nu a fost chiar logica UDMR, că UDMR reuşeşte să mobilizeze cam 50% din electoratul maghiar în direcţia unui contract politic, a unei înţelegeri pe care UDMR poate s-o facă cu alte partide.
Eu cred ca UDMR va avea cu siguranţă candidat, nu ştiu dacă l-a anunţat, am auzit de Kelemen Hunor, poate e numai un proiect.

Spuneaţi cât de importante sunt proiectele pentru ardeleni, dar şi cum creşte “apetitul” acestora când sunt reprezentanţi. Din punctul acesta de vedere, cât de important va fi pentru PDL succesul premierului Boc?

Ceea ce va obţine PDL în viitor va fi, de acum, şi legat în mare măsură de ceea ce face Emil Boc. Dacă până acum conta doar Traian Băsescu, de-acum încolo va începe să fie tot mai dependent de Emil Boc, mai ales în Transilvania. Deocamdată Emil Boc beneficiază de o perioadă de graţie pentru Transilvania, în celelalte regiuni, nu, oamenii înţeleg că trece printr-o perioadă grea, că este numai de 6 luni premier, şi o să vedem cât rezistă această perioadă de graţie şi cum se va putea ţine el de un anumit program. Nu ajunge să aduci bani numai la Cluj pentru ca să ai un scor foarte bun în Transilvania. Nu ajunge numai să aduci bani din proiecte, sunt şi alte lucruri, anumite valori de care spuneam. Şi una este descentralizarea şi altele sunt promisiunile.

Cât la sută din apariţia unui candidat este stafful şi cât candidatul însuşi? Cât contează partidul într-o campanie pentru Preşedinţie?

Dacă ar fi să alegem între staff şi candidat, stafful este 80% şi este doar un detaliu. Oricât de bine pregătit, dacă nu are un candidat performant nu are şansa de a câştiga. Maxim, poate scoate un scor decent, dar nu unul câştigător.
Între candidat şi staff există partidul, care este un element determinant în România pentru a câştiga alegerrile. Pentru a câştiga alegerile în România, încă ai nevoie de un partid puternic. Eu cred că peste 5-10 ani vom avea candidaturi atipice, independenţi, cum ar fi chiar un candidat regional, care ar putea să nu mai fie atât de dependent de un partid politic. Dar asta poate este doar o speranţă, o dorinţă, să putem să rupem gândirea viitorului comunităţii 100% de ce este acuma. Partidul acesta vine şi-ţi dă ceva, vine şi face ceva pentru tine.

Deci încă nu suntem pregătiţi, nu avem o “infrastructură” pentru un Obama...

Încă nu suntem pregătiţi de un Obama. E şi problema modalităţii de expresie: acum, cea pe care-o permit partidele este mult mai mare: Parlament, televiziune, media în general. Cetăţenii neorganizaţi nu au unde să se manifeste. Se manifestă tot mai mult în spaţiul virtual, Obama a adunat 500 mil. de dolari pe Internet, din donaţiile de sub 100 de dolari, or, la noi, încă, incidenţă Internetului este mai mică. Doar 12% din vârsta activă de vot foloseşte, din vreo 4 mil. de utilizatori săptămânali, Internetul. Dar aici va fi revoluţia, după părerea mea. Se va naşte o altă posibilitate de agregare a interesului colectiv, odată cu naşterea altei generaţii, şi eu cred că noi vom prinde acest lucru. Se va potrivi foarte bine ardelenilor această modalitate de a face politică şi mişcare civică.

Trebuie să ne aşteptăm la candidaţi-surpriză anul acesta?

Nu cred că vom avea candidaţi-surpriză, pentru că viaţa politică din România este structurată numai în jurul partidelor. Societatea civilă a dispărut, a fost absorbită de administraţie sau de partide. Aşa s-a întâmplat, nu este un lucru rău neapărat, pentru că au mers oameni competenţi, sau oameni cu o anumită expertiză în funcţii publice, dar problema este că nu au lăsat nimic în loc. Adică vorbim despre Monica Macovei sau dsepre alţii care au ajuns în funcţii publice, este bine că au ajuns, dar a dispărut o parte din esenţa acestei societăţi, tocmai de aceea nu cred că vom avea un candidat surpriză.

Va fi, totuşi, o campanie vie, va contrasta cu europarlamentarele?

În mod normal, va fi cea mai interesantă campanie cea din toamnă, pentru că este o situaţie deosebit de interesantă, pentru că tonul principal îl dau competitorii, reprezentanţii celor mai mari partide: ei sunt şi la Putere şi în Opoziţie, şi va fi o dinamică interesantă, mai ales în cazul lui Mircea Geoană. El se va afla între necesităţile partidului şi necesităţile care ţin de candidatura proprie. Geoană se află în situaţia cea mai dificilă, deci nu aş vrea să fiu în situaţia lui în această campanie, pentru că are o situaţie în care trebuie să facă două lucruri deodată, să fie şi pentru şi să fie şi împotrivă. Şi asta nu este un lucru foarte simplu. Apoi, va fi un candidat care este Crin Antonescu, care deşi nu vine dintr-un partid foarte puternic, PNL va avea scoruri tot mai mici de-acum încolo, pe măsură ce trece urma banilor daţi în ultima campanie electorală, va fi mai mic procentul, este un candidat interesant, cu un anumit profil romantic antisistem, un fel de romantism antisistem, fără să intre în competiţia dură cu armele celorlalţi, şi s-ar putea să profite oarecum de încleştarea dintre primii doi candidaţi şi primele două partide. Să devină, alături de Radu Duda, nu numai nişte arbitri, dar şi să devină în mintea unora un fel de criterii, prin contrast. Să devină un fel de modele.

Nu se va mai respecta distincţia stânga-dreapta, măcar era formală până acum, şi vor dispărea unele repere ale campaniilor trecute: interior-exterior, Europa, pro şi contra, NATO, deci, s-ar putea să fie o campanie despre viitorul României. N-am avut nici o campanie până acum despre viitorul României, din nefericire. Marea găselniţă a candidaţilor ar fi ca acum, după ce s-au realizat cele două proiecte majore, NATO şi aderarea, în sfârşit să vorbim despre România, după 20 de ani. Şi dacă ar face aşa un program de strategie din dezvoltarea României, nu pe poveşti, ci cât de cât articulată, un fel de prognoză-program, de alegeri între mai multe scenarii, dacă s-ar întâmpla asta, umpic mă îndoiesc că se va întâmpla, ar fi o campanie interesantă. Ar trebui să fie o bătălie consistentă de idei.

Va fi interesant. Şi s-ar putea să fie chiar şi o luptă foarte dură în toamnă.