Numai de bine ….
Ce sa spui când, vorba Bibliei, “Urâciunea pustiirii” dansează in lumina de iulie si iti spune că va aduce o primăvară peste lume? Când golul sună tare si reuseste să ascundă Oda bucuriei cântată de soferi si chelneri, când sutele de vechili asudă de emotie la gândul că vor primi o slujbă, nu poti decât să te minunezi si să bei o niste beri cu mutul care păzeste terenul de tenis. El măcar dă doar din cap, nu stie să scrie, nu stie să citească. Dă grav din cap, parcă spune că nu e bine, sau asa intelegi tu. Iti pune mina pe umăr si tu crezi că iti spune că esti un bărbat demn si tare. Mutul se ridică si face semnul cutitului la gât şi te gandesti că vorbeste despre adversarii tăi, iar la a treia bere esti chiar fericit cu noul tău prieten. La televizor se transmite in direct evenimentul festiv iar telefonul tău pus pe silent vibrează din cinci in cinci minute, mesajele te intreabă: Cum comentati ce spus ....? Nu comentezi iar televizorul transmite fără sonor ceva ca o corrida, un spectacol rosu pe care il vezi ca si cum ar fi pe o altă planetă. Numai de bine, numai de bine ...ce să spun, parcă se schimbă ceva dacă spui. Peste drum, un copil plânge pentru că mama nu are bani pentru o Fanta, cu fructe de pădure. Mâine ne dă banii de concediu si îţi cumpăr, spune mama roşind când întâlneşte privirea ta. Vreau acum, plînge copilul si tu nu stii cum să faci să-i cumperi tu o Fanta, fără să o jignesti pe mamă. Te uiti disperat la mutul ce păzeste frigiderul si el intelege că o să plătesti tu, ti-a văzut portofelul cu euro. Copilul râde când vede sucul iar femeia bagă capul în barbă, fără forţă de a protesta, porneste pe cărare plângând usor. Parcă a trecut o vesnicie până s-a urnit mutul spre frigiderul legat cu un lanţ peste burtă si ai uitat de televizorul care transmite festivitatea aceea. Vincero, Vincero, cântă la televizor hora incinsă de petrecăreţi. Cineva vine din spate si îti strigă: Te bagi? Raspunzi speriat: niciodată, niciodată, niciodată! Apoi iti dai seama că erau prietenii tăi care a venit si nu te intrebau de politică ci de o partidă de dublu. Te uiti după femeia cu copil care se pierde pe cărarea din parc si te apropii agale de prietenii care te asteaptă gălăgiosi, dar racheta iti pare mai grea ....
POST SCRIPTUM
Mircea Dinescu
Ce sa spui când, vorba Bibliei, “Urâciunea pustiirii” dansează in lumina de iulie si iti spune că va aduce o primăvară peste lume? Când golul sună tare si reuseste să ascundă Oda bucuriei cântată de soferi si chelneri, când sutele de vechili asudă de emotie la gândul că vor primi o slujbă, nu poti decât să te minunezi si să bei o niste beri cu mutul care păzeste terenul de tenis. El măcar dă doar din cap, nu stie să scrie, nu stie să citească. Dă grav din cap, parcă spune că nu e bine, sau asa intelegi tu. Iti pune mina pe umăr si tu crezi că iti spune că esti un bărbat demn si tare. Mutul se ridică si face semnul cutitului la gât şi te gandesti că vorbeste despre adversarii tăi, iar la a treia bere esti chiar fericit cu noul tău prieten. La televizor se transmite in direct evenimentul festiv iar telefonul tău pus pe silent vibrează din cinci in cinci minute, mesajele te intreabă: Cum comentati ce spus ....? Nu comentezi iar televizorul transmite fără sonor ceva ca o corrida, un spectacol rosu pe care il vezi ca si cum ar fi pe o altă planetă. Numai de bine, numai de bine ...ce să spun, parcă se schimbă ceva dacă spui. Peste drum, un copil plânge pentru că mama nu are bani pentru o Fanta, cu fructe de pădure. Mâine ne dă banii de concediu si îţi cumpăr, spune mama roşind când întâlneşte privirea ta. Vreau acum, plînge copilul si tu nu stii cum să faci să-i cumperi tu o Fanta, fără să o jignesti pe mamă. Te uiti disperat la mutul ce păzeste frigiderul si el intelege că o să plătesti tu, ti-a văzut portofelul cu euro. Copilul râde când vede sucul iar femeia bagă capul în barbă, fără forţă de a protesta, porneste pe cărare plângând usor. Parcă a trecut o vesnicie până s-a urnit mutul spre frigiderul legat cu un lanţ peste burtă si ai uitat de televizorul care transmite festivitatea aceea. Vincero, Vincero, cântă la televizor hora incinsă de petrecăreţi. Cineva vine din spate si îti strigă: Te bagi? Raspunzi speriat: niciodată, niciodată, niciodată! Apoi iti dai seama că erau prietenii tăi care a venit si nu te intrebau de politică ci de o partidă de dublu. Te uiti după femeia cu copil care se pierde pe cărarea din parc si te apropii agale de prietenii care te asteaptă gălăgiosi, dar racheta iti pare mai grea ....
POST SCRIPTUM
Mircea Dinescu
Dodeskaden
Ce-ati facut cu nebunii din gari ?
Macar ei n-aveau limba de cirpa.
Saci cu piine, sudoare,tigari
si tacerea complice si tirfa.
I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere ?
Le-au extras de sub teasta smarald
,i-au papat chiar în faza de coacere ?
Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de sila si ura.
Sint copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gura.
Observ ca “nevoia de Stapan” se manifesta inca in Romania. Ne aflam in anul 2008, traim intr-un stat european, Romania e membra NATO si cu toate acestea multi dintre noi doresc sa fie “stapaniti”, asta ca sa nu spun posedati…
RăspundețiȘtergereDodeskaden e filmul lui Kurosawa? un text adevarat Profesore!
RăspundețiȘtergereimi era dor de acest Vasile Dancu.
RăspundețiȘtergeretocmai au trecut zilele caniculare si am crezut, pentru o clipa, ca fiorul ce mi-a trecut prin vertebrele incinse ca un intercity elegant e din cauza racorii din noapte...
dar nu, de la text mi se tragea:).