M-am mirat încă odată de vertijul politic pe care-l poate stârni o metaforă care se întalneste cu un complex de culpabilităţi. Intr-un interviu intarziat, deci defazat, şi publicat intr-o revistă marginală, am spus lucruri pe care le-am mai spus de multe ori, mai asezat si mult mai argumentat. Aici insă unii au facut munca de decriptare a metafortelor, s-au identificat si au sărit ca arşi. Adica au dat metaforei ceea ce ea cere: referentialul concret.
De unde vine totuşi forta metaforei?
Metafora este o imagine integratoare a unei lumi si ea concentrează un colt de realitate un univers intreg, cu o istorie proprie, cu atitudini, cu emotii. Probabil că este foarte greu să contrazici o metaforăm este greu să polemizezi cu ea, s-o banalizezi. Informatiile pot fi taxate ca false, mincinoase, dar metafora aduce un colt de univers despre care nu poti spune că nu există.
Prin limbaj se poate stăpâni lumea si cei care au lucrat in sistemul de propagandă comunist au deja acest lucru in reflex. De aceea ei se lupta pentru proprietatea asupra institutiei numirii lucrurilor. Marea mea vină este că am folosit din viteză si emotie negativă niste metafore pentru care nu aveam permis (de port simbol). După revolutie, primul nostru Prim Ministru, a sprijinit nasterea unei reviste si a unei miscări politzice care avea ca principal rol cel de a pune etichete, a stigmatiza. Sa ne amintim cum s-au nascut principalele etichete: Tapul, Stolojan-Robotul, Nastase-Bombonel, Ardei Umplut, Capitalismul de cumetrie, Arogantul sau Prostănacul. Baietii au gasit si un mod de a se apăra fata de posibilel procese definind intreprinderea injuraturii ca forma de comunicare politică printr un imprumut de gen literar: Pamfletul. Ca si cum viata politică isi are sediul la Casa Vernescu.
Poate si dimensiunea demiurgică a actelor de limbaj era oarecum monopol in acesti 18 ani de democratie. Cine esti tu, mă, provincialule, să dai nume lucrurilor? Acum se mai democratizează viata politică si se mai spulberă monopolul acesta datorită multipolarizării lumii noastre (ce expresie incâlcită!).
Mai sunt si alte instante de monopol politic si de control in societatea noastră. Trebuie să te mişti cu grijă in spatiul politic, oricand poti calca pe un asemenea cuib de viespi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu striga niciodată ajutor
Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...
-
Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...
-
Cine construiește un drum, deschide o cale spre viitor și spre noi înșine. Via Transilvanica este proiectul care ne arată că trebuie să n...
-
Zilele trecute, un prieten bun al meu, îi spune unui alt prieten că useliștii (sau poate pesediștii, asta nu am întrebat) mă urăsc stra...
Despre provincialisme si standarde duble...
RăspundețiȘtergereNu dintr-un complex al provincialului scriu randurile astea. Nu ma simt deloc complexat ca viata mea se desfasoara departe de tumultul capitalei. Si nici nu cred ca situatia asta ma face automat mai destept sau mai curat decat "capitalistii". Doar vreau sa impartasesc cuiva un fapt observat urmarind comentariile meciurile de fotbal din Romania. Faze aproape identice, fault sau interventie la limita regulamentului, in care protagonistii sunt jucatorii Stelei si ai lui Dinamo, pe de-o parte, si jucatori ai lui Otelul si Urziceni, pe de alta parte. In primele situatii, fazele "granzilor" treceau, in viziunea comentatorilor, drept faze de angajament fizic, de lupta si de stiinta a jocului. In celelalte situatii, jucatorii Otelului sau cei de la Unirea Urziceni erau considerati primitivi, intrand "criminal" la glezna fina a lui Nesu sau Niculescu.
As crede ca asa stau lucrurile si in viata. Cei care se simt mari (uneori numai prin faptul ca locuiesc intr-un oras mai mare) ne refuza dreptul de a le fi egali prin simplul motiv ca ei nu pot concepe asta. Daca ar putea intelege si accepta asta, ar insemna sa li se rastoarne tot sistemul lor de valori, de credinte si ramana niste frunze in bataia vantului, fara un echilibru mental, vulnerabili in fata noastra. A noastra, a celor care exersam de mici tot acest scenariu, al celui (des)considerat marunt, si ne construim stalpi puternici ca axe de valori, refuzand sa luam de-a gata unii care se pot prabusi la orice adiere. A noastra, a celor care stim ca echilibrul nu e decat o lupta intre mai multe forte si nicidecum inexistenta lor.
Zi-le Nea Vasile,ca le zici bine!Terminati odata pentru totdeauna cu putregaiul din partid.
RăspundețiȘtergerehaideti sa vorbim si de puterea epitetului daca tot suntem la curs
RăspundețiȘtergeresi despre forta comparatiei si a analogiei
dar, daca mai este timp de atata eruditie, sa vorbim si despre, vaaaaaaaaaaaaaai mi-e si jena sa o mai rostesc, disciplina de partid
sau macar despre respectul pentru colegi
nu ma intelegeti gresit
si eu personal, in nimicnicia mea, urmaresc aceleasi obiective ca dumneavoastra in ceea ce priveste reformarea psd
numai ca (dreptul meu la metafora) nu ma coafeaza (dreptul lui geoana la metafora) caile pe care le urmati
oricum, sincer, va urez suces
"Monseur" Vasile Dâncu, aţi stat prea aproape de Tribunul PRM-ist şi s-a luat. Fac "panseluţe" politice de o viaţă că să ştiu care e limita. Uite, acum este un pamflet. Când înjuri de mamă pe cineva antipatic, nu mai e pamflet... se vede o limită? între cele două extreme ale intervalului, limita superioară, limita inferioară, continuitate... Chiar dacă era lăsată în suspans, denominalizată, chestia aia cu "javra bătrână"... grea domnule. Cu părere de rău, căci îmi eraţi simpatic până la faza aceasta, deşi am mai sesizat o ieşire de după împăcarea cu Vanghelie, a trebuie să fiu şi eu un pic pamfletar la mine pe blog (în limitele bunului simţ, desigur). http://giconet.blogspot.com/2007/10/canis-domesticus.html
RăspundețiȘtergereAbia aştept să vă comentez şi de bine. Eu dau şi note mari, nu numai mici.
Vă doresc, pe viitor, o clasă politică de rasă.
Când faceţi ceva bun, daţi-mi un mesaj pe http://giconet.blogspot.com ca să scriu de bine.
A trecut moda blogului? Abia lansat şi abandonat?
RăspundețiȘtergereVa recomand un post despre un alt "limbaj politic cu metafore originale":
RăspundețiȘtergerehttp://limbacailor.wordpress.com/2007/11/07/isterii-nationaliste-de-campanie/
nu stiu ce e cu psd
RăspundețiȘtergeregeoana scrie pe blog cand uita consilierii lui
diaconescu a sucombat subit
tsd pe blog asisderea
iar acum dancu si-a facut blog sa il faca de rusine
pe blog nu pe dancu
sunt ocupati cu campania
zic asta pentru ca tin cu ursu :D