24 aprilie, 2010

Sculptând o floare

Au trecut peste 20 de ani de când profesorul meu de psihologie Valeriu Mare ne-a dus pe câţiva studenţi să-l cunaostem pe profesorul Vasile Avramescu. Era privit ca o minune a defectologiei, un surdomut si orb care a fost transformat de o profesoară de exceptie in elev, student şi apoi în profesor la scoala specială. Se spune că profesoara Florica Sandu, nascută in Năsăud, a dus cu ea in mormant secretul demutizarii si umanizării acestui copil. Cert este că profesorul comunică cu ceilalti scriindu-i in palma literele. Te pipăia cu mainile pe fata si apoi tinea minte chipul tău, putea să-l deseneze. Citeste si scrie in braille, este poet şi sculptează.

Când am intrat in cabinetul profesorului Avramescu acesta sculpta o floare. Dintr-o poştă de lemn, profesorul mangâia formele si ciolplea usor, cu dalta, profilul, cred, unei zambile. Nu m-am gândit vreodată că frumusetea unei flori poate fi subiect pentru o sculptură. Cred că nimeni nu s-a gandit vreodată că această parte din frumuseţii lumii merită a fi nemurită in piatră sau lemn. Pentru noi, vazătorii, fiecare primăvară aduce, din nou, o mare frumusete, dar in singurătatea si intunericul profesorului ordinea venirii frumuseţii o putea stabili singur. Vasile Avramescu vedea cu sufletul şi poate a înteles ceva mai mult decât noi. Si-a construit astfel o flore a lui, pe care s-o mângaie de cate ori are nevoie de frumusete, o floare puternică, precum un prieten, nu plăpândă şi trecâtoare ca şi cele crescute pe câmp sau în copaci.

S-au poate a vrut Vasile Avramescu să impietrească un sentiment, să oprească o clipă de frumeseţe. „Clipă, ramai, esti atât de frumoasă”, un pact cu frumusetea şi viata, nu cu Diavolul?

Am hoinărit, azi, prin cartierul meu din Cluj la vanătoare de flori de cireş. Mi-am amintit că una din distracţiile unei copilării petrecute la ţara era sa râdem de copii de la oraş veniţi în vacanţă la bunici care nu cunoşteau florile sau, mai degrabă, nu cunosteau copacii după flori. Ne păreau tare handicapaţi şi trişti, chiar dacă îi invidiam pentru blugii lor spălaciţi si tenişii lor albi, chinezeşti, cu talpă verde. Noi, băstinaşii, deosebeam şi noaptea pomii infloriţi după miros. In aceasta calătorie prin cartier am adunat câteva imagini şi vreau să repar o nedreptate facută celor care aţi crescut prin pădurea de blocuri. Lasaţi-mă să vă arăt, inainte de a râde de voi, care este floarea de cires, de măr, de păr ...

Iar, la final , un haiku pentru Vasile Avramescu, omul pe care, in 1987, l-am surprins sculptând o floare. Mă mai gândesc şi azi la lecţia Profesorului şi tot nu sunt sigur că am înteles. Poate din cauza florii de cireş care nu are timp să stea mult pe creangă deoarece copii se roagă să vină cireşele repede, ori poate este hărăzită să ne arate urma trecerii frumuseţii prin aer.

1. Flori de visin






2. Flori de cires batran, cu albina, nu viespe







3. Floare de mar, grabita sa infloreasca









4. floarea de mar care pozează







5. Floare de păr






6. floare care va da mere roşii








7. sakura (cires japonez)






8. Floare de mar (cu fruct galben)






9. Ghicitoare: aceste flori pregatite sa se culce ... ce fruct o sa producă?









Haiku

D-lui profesor Vasile Avramescu

flori de cires
lumina impietrită
azi mi-e frică să mor

9 comentarii:

  1. Frumos si profund haiku-ul, ca o floare de cires! Nu degeaba considerau japonezii ca cel care nu isi poate aduna gandurile in 17 silabe, ar face mai bine sa nu le rosteasca... Sau sa scrie proza!
    Totusi, tehnic vorbind, nu e chiar un haiku veritabil. Intr-un haiku, distributia silabelor pe versuri e 5-7-5. La dvs. e 4-7-6...
    Cat de repede apar si criticii astia... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. o umila sugestie:

    floare de cires,
    perfecta ca lumina.
    azi nu stiu sa mor...

    RăspundețiȘtergere
  3. Asta e culmea! Sa standardizam sentimentul in fata unei flori de cires. Ma invatati ce trebuie sa simt?

    Acesta este un alt haiku. Foarte frumos!
    Daca cumva te refereai la forma, draga Radu, 5 - 7 -5 se aplica doar la limba japoneza. Europenii nu inteleg, nu este vorba de forma fixa in sens european.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doamne, fereste! Nu cred ca am cum sa va invat ce trebuie sa simtiti si nici nu mi-am propus asta... Era doar o remarca la forma, pentru ca un haiku inseamna a turna ganduri, sentimente intr-un "cofraj" destul de bine definit. Filosofia haiku-ului nu e standardul de simtire, de sentimente ci standardul de forma, pentru ca aceasta forma, cred japonezii, are cea mai buna muzicalitate si permite cel mai bine dezvoltarea unei emotii sau a unei idei. E o forma perfecta, cu alte cuvinte. Ca floarea de cires! Iar chestia cu europenii care inteleg altfel haiku-ul e o gluma, nu?

    Dincolo de toate aspectele tehnice, simtit profund si scrieti pe masura. V-am mai remarcat talentul poetic intr-un post anterior. Aveti exercitiul metaforei si va invit sa scrieti un eseu de epistemologie in care sa dezvoltati rolul si aportul metaforei in explicatia sociologica. Eu cred ca metafora (si, in extenso, poetul...) surprind mult mai adanc aspecte ale realitatii sociale decat multe din abordarile pozitiviste si instrumentele lor de cercetare.

    RăspundețiȘtergere
  5. d-le profesor!!!
    ca unul care am crescut la TARA stiu si am SIMTIT la momentul acela FRUMUSETEA SI MIROSUL FLORILOR , perceput de NOI atunci ca ceva, GREU de EXPRIMAT spre ai nostri veri, prieteni, colegi din: cluj,ludus ,timisoara etc......
    ce melancolic sunteti!!ramaneti ASA!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna Ziua!
    Ma numesc Vlad si sunt de la Radio Whisper (anti manele) un radio dedicat bloggerilor si celor din jur.
    Am vizionat blogul dumneavoastra cu atentie si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit.
    Cuvinte alese, subiecte frumoase si pe placul vizitatorilor.
    Felicitari pentru blog chiar este frumos.Incep sa il citesc cu drag.
    Noi cei de aici de la radio whisper promovam articole la diversi bloggeri si astazi am promovat un articol de-al tau am spus si sursa de unde vine articol am deschis si un subiect pe acest articol.Poti sa ne recomanzi orice articol si noi o sa il promovam.Muzica difuzata este diversa, fara manele si necenzurate.
    Emisiuni amuzante, stiri simulte altele.
    Va propunem sa adaugati link sau banner al siteu-lui nostru pe blogul dumneavoastra.Daca ai avea placerea si ai dori sa ne sustii cu acest proiect de radio,sa facem o posibila colaborare.Vrem sa iti luam interviu daca ne acorzi timpul tau si o sa incepem sa luam la mai multi bloggeri minunati si foarte multi sunt plin de idei,sa vedem cum gandesc,noi suntem aici on cu muzica pentru voi.
    Avem in vedere sa facem o treaba mare si fara tine si fara bloggeri nu putem de asta trebuie sa ne ajutam unul pe altu.Poti propune orice articol pentru radio whisper.
    Suntem Respectosi,ajutam unde este nevoie si am dori sa vorbim poti adauga id-ul nostru radiowhisper_com schimbam o vorba,o ideie etc.
    P.S:(Avem nevoie de oameni in radio sa fim cati mai multi sa facem o echipa mare cred ca ai un talent aparte si poate ai vrea sa ne ajuti in domeniul care iti place tie).
    Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,Nu am scris site-ul sa nu zici ca facem spam e un mesaj adevarat si gandim inainte de-a scrie! Si suntem alaturi de tine.
    Iti multumesc pentru timpul acordat!Vorbim pe meseneger pe id-ul radiowhisper_com sau ne poti scrie pe radiowhisper_com@yahoo.com.Iti uram numai bafta in ceea ce faci.Va Multumim.
    Coordonator Whisper
    Savu Vlad Alexandru

    RăspundețiȘtergere
  7. in poza 9 sunt flori de mar.

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, da, si eu cred ca nr 9 este floare da mar.
    sau nu?

    RăspundețiȘtergere
  9. Daca memoria nu ma inseala, ultima poza este cu flori de par. Sunt mult prea lucioase frunzele ca sa fie de mar. De fapt cred ca nici nu conteaza ce fel de flori sunt, ci e importanta imensa bucurie pe care o sugereaza trezirea la viata a naturii. Domnule profesor, ma inclin cu respect in fata imensitatii sufletului dumneavoastra care e o permanenta sursa de inspiratie si indraznesc sa va multumesc pe aceasta cale ca ati fost si ati ramas mentorul meu (chiar daca nu v-am marturisit niciodata asta).

    RăspundețiȘtergere