Sculptând o floare

Au trecut peste 20 de ani de când profesorul meu de psihologie Valeriu Mare ne-a dus pe câţiva studenţi să-l cunaostem pe profesorul Vasile Avramescu. Era privit ca o minune a defectologiei, un surdomut si orb care a fost transformat de o profesoară de exceptie in elev, student şi apoi în profesor la scoala specială. Se spune că profesoara Florica Sandu, nascută in Năsăud, a dus cu ea in mormant secretul demutizarii si umanizării acestui copil. Cert este că profesorul comunică cu ceilalti scriindu-i in palma literele. Te pipăia cu mainile pe fata si apoi tinea minte chipul tău, putea să-l deseneze. Citeste si scrie in braille, este poet şi sculptează.

Când am intrat in cabinetul profesorului Avramescu acesta sculpta o floare. Dintr-o poştă de lemn, profesorul mangâia formele si ciolplea usor, cu dalta, profilul, cred, unei zambile. Nu m-am gândit vreodată că frumusetea unei flori poate fi subiect pentru o sculptură. Cred că nimeni nu s-a gandit vreodată că această parte din frumuseţii lumii merită a fi nemurită in piatră sau lemn. Pentru noi, vazătorii, fiecare primăvară aduce, din nou, o mare frumusete, dar in singurătatea si intunericul profesorului ordinea venirii frumuseţii o putea stabili singur. Vasile Avramescu vedea cu sufletul şi poate a înteles ceva mai mult decât noi. Si-a construit astfel o flore a lui, pe care s-o mângaie de cate ori are nevoie de frumusete, o floare puternică, precum un prieten, nu plăpândă şi trecâtoare ca şi cele crescute pe câmp sau în copaci.

S-au poate a vrut Vasile Avramescu să impietrească un sentiment, să oprească o clipă de frumeseţe. „Clipă, ramai, esti atât de frumoasă”, un pact cu frumusetea şi viata, nu cu Diavolul?

Am hoinărit, azi, prin cartierul meu din Cluj la vanătoare de flori de cireş. Mi-am amintit că una din distracţiile unei copilării petrecute la ţara era sa râdem de copii de la oraş veniţi în vacanţă la bunici care nu cunoşteau florile sau, mai degrabă, nu cunosteau copacii după flori. Ne păreau tare handicapaţi şi trişti, chiar dacă îi invidiam pentru blugii lor spălaciţi si tenişii lor albi, chinezeşti, cu talpă verde. Noi, băstinaşii, deosebeam şi noaptea pomii infloriţi după miros. In aceasta calătorie prin cartier am adunat câteva imagini şi vreau să repar o nedreptate facută celor care aţi crescut prin pădurea de blocuri. Lasaţi-mă să vă arăt, inainte de a râde de voi, care este floarea de cires, de măr, de păr ...

Iar, la final , un haiku pentru Vasile Avramescu, omul pe care, in 1987, l-am surprins sculptând o floare. Mă mai gândesc şi azi la lecţia Profesorului şi tot nu sunt sigur că am înteles. Poate din cauza florii de cireş care nu are timp să stea mult pe creangă deoarece copii se roagă să vină cireşele repede, ori poate este hărăzită să ne arate urma trecerii frumuseţii prin aer.

1. Flori de visin






2. Flori de cires batran, cu albina, nu viespe







3. Floare de mar, grabita sa infloreasca









4. floarea de mar care pozează







5. Floare de păr






6. floare care va da mere roşii








7. sakura (cires japonez)






8. Floare de mar (cu fruct galben)






9. Ghicitoare: aceste flori pregatite sa se culce ... ce fruct o sa producă?









Haiku

D-lui profesor Vasile Avramescu

flori de cires
lumina impietrită
azi mi-e frică să mor