20 februarie, 2008

Nimic despre Kosovo

Eseu despre prietenia dintre popoare ...in pregătirea vizitei presedintelui Serbiei la Bucuresti



Am ascultat ca sociolog multe poveşti triste în verile petrecute alături de studentii mei in comunităţile interetnice din Harghita, Covasna sau în tristele magherniţe din cartierele sărace ale ţiganilor, ori in sutele de sate părăsite pe unde am facut cercetări timp de 10 ani. Dar niciodată nu am ascultat povesti pe care să nu pot să le uit, ca şi cele ale românilor de pe Valea Timocului. Nu poţi să le uiţi pentru că nu sunt spuse cu revoltă, sunt relatate simplu ca şi dramele pe care le aduce un destin implacabil. Am ascultat români de toate vârstele, de la tineri studenti, la bătrâni împăcaţi cu soarta şi din toate poveştile lor răzbate un aer de tragedie antică: incremenire, tăcere surdă, deznădejde. Povestesc parcă lucruri intamplate demult, altora, nu lor. Nici măcar nu vor razbunare, totul este ca şi cum şi-au pierdut demult orice urmă de speranţă. Nu povestile despre moartea unora pentru limba română sau pentru vina de a fi romani impresionează, acestea ei nici nu le mai povestesc, în aceste locuri sunt prea obisnuiti cu moartea. Povestile lor sunt despre viaţa trăită cu vina de a fi român, despre stigmatul cu care prietenii nostri sârbi, bulgari sau greci i-au însemnat de cateva sute de ani pe vlahii de pe Valea Timocului şi în general pe toti fraţii nostri aflati la sud de Dunăre.

Romanii de pe Valea Timocului sunt in jur de 250 de mii. Nu au drept la scoală, nici la biserică si nici la nume. Povestile lor cutremuratoare sunt greu de repovestit. Ca să primească sare si alte produse strict necesare gospodăriilor, vlahii erau obligati sa-şi schimbe numele. Toţi prietenii nostri veniti de-acolo ne povestesc că mereu li s-a indus ideea că a fi român este ceva similar cu a fi tigan sau chiar mai rău. In manulale lor de istorie si lingvistică, scrise de sârbi, se spune că vlahii sunt de origine necunoscută. Adică vin de niciunde, sunt ai nimănui. O jurnalistă mi-a povestit că in momentul când a ajuns la Bucuresti într-o excursie, era elevă de liceu, si a văzut un oras modern, cu clădiri inalte si lumini, cu masini scumpe, a început să plângă de bucurie, a simţit că faţa ei de copil este năpădită de lacrimi. Se bucura imens văzând altceva, pentru că i se spusese toată grădiniţa si şcoala că România este o ţară de cocioabe şi tigani.

Un vlah cu faţa arsă de soarele Balcanilor mi-a povestit o noapte întreagă despre biserica din casă. Fiind interzisă slujba in limba română, timp de vreo doua secole romanii din Timoc au ajuns să-şi mute biserica în casă, capul familiei devenind preotul care oficiază. O biserică ascunsă de autorităţile dintr-o ţară prietenă, unde religia si ritualul s-au schimbat foarte mult, iar Isus a devenit unul de-al casei.

Recent, o rezolutie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei semnalează ca Serbia trebuie « sa ia masurile necesare pentru a le oferi valahilor/romanilor din estul Serbiei (pe Văile Timocului, Moravei si Dunarii) accesul la invatamant, la presa şi la administraţie publică în limba lor maternă şi sa le permita acestora sa tina servicii religioase in aceasta limba », precum si « sa ia masuri pozitive in favoarea persoanelor apartinand minoritatilor, inclusiv minoritatea valaha/romana, si sa urmareasca eradicarea oricarei discriminari impotriva membrilor lor ». Recomandarea amintită se refera şi la mass-media şi cere ca « să identifice si să aplice soluţii tehnice care să le permita persoanelor din estul Serbiei sa receptioneze emisiunile in limba romana difuzate in Voievodina ». Prigonirea bisericii ortodoxe romane este un alt subiect al raportului: « Constienta de criticile carora le-a fost spusa Legea din anul 2006 privind Bisericile si organizatiile reglioase din Republica Serbia si in special de chestiunea (ne)recunoasterii prin aceasta lege a Bisericii ortodoxe romane, reyolutia isi exprima uimirea privind influenta covarsitoare a Bisericii ortodoxe sarbe in cazul recunoasterii altor Bisericii si/sau comunitati religioase. Raportul invită autorităţile sârbe se dea importanţă acestei chestiuni si să suprime referinţele la canoanele unei Biserici in raport cu alte Biserici sau comunitati religioase .
Doar in august 2007, românii timoceni au ajuns „minoritate etnică recunoscută" în Serbia, doar din 2004 există o biserică unde se slujeşte în limba română. De ani de zile Romania si UE au fost surde la semnalele liderilor organizatiilor românesti din zona care au reclamat faptul ca în învaţământul în limba română încă nu a fost instituit în retelele scolilor din cele peste 134 de localităţi cu populaţie sută la sută românească şi alte 24 cu populatie mixtă, iar slujbele in bisericile din aceste sate se oficiaza numai in limba sârbă.
Azi am văzut la televizor sârbi care strigau “Thank you, Romania!”. In mod normal m-aş fi bucurat dacă nu aş fi citit in presa internatională că în data de 13 ianuarie, anul acesta, într-un restaurant din Camenita Mica un roman a fost omorat de către un sârb bosniac pentru că a ţinut să se cânte in limba româna la o petrecere a romanilor, de ziua lui. Tragicul incident a avut loc cu complicitatea preotului sârb Djordje Jokic, din satul Meilovat, care a instigat impotriva romanilor ce-si serbau o zi de nastere a unuia dintre ei.

“Thank you, Romania!”. Mi-au venit în minte multe din poveştile triste ale vlahilor nostri din Balcani pe care România i-a uitat, pe care prietenii nostri de peste Dunăre îi terorizează de sute de ani. Nu mi-a venit să-l imbratisez pe prietenul sârb pentru că este asupritorul fratelui meu.

“Thank you, Romania!”. Dacă tinerii sârbi nu ar fi parte din grupul asupritorilor surorilor mele de pe Valea Timocului, aş fost fericit si entuziast la ideea prieteniei dintre popoare. Si i-aş fi spus bun venit Presedintelui Republicii Serbiei care vine la Bucureşti.




20 februarie 2008

TEXT APARUT IN www.qmagazine.ro

16 comentarii:

  1. În cadrul şedinţei de Guvern de ieri, a fost aprobat proiectul de lege privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de informaţii. Consider că de fapt este un cec în alb acordat poliţiei politice. Vă rog să vă folosiţi puterea politică pe care o deţineţi pentru a ne apăra de această posibilitate sumbră.

    RăspundețiȘtergere
  2. Azi traim vremuri in care minoritatea poate influenta o majoritate si chiar sa influenteze politici externe. Nu sunt un extremist dar nu pot sa cred ca aceste state occidentale au cazut in aceasta capcana. Grav este ca din asemenea situati se pot genera conflicte ce nu pot fi controlate. Suntem in anul 2008 intr-o europa macinata de o recesiune economica in care doar strategiile subversive constituie principala preocupare a reprezentantilor acestor state. Oare omenirea nu a invatat nimic din istoria apropiata a celor doua mari razboaie mondiale? Istoria din pacate chiar daca o cunoatem totusi continuam sa gresim. Pentru ce toata aceasta mare agitatie? Radicalizarea Federatiei Ruse fata de aceste atitudini nu ma mira deloc. Nu sunt un fan al fostului bloc comunist dar nici unul al acestui gen de democratie. De fapt daca e sa ma gandesc la ce se intampla chiar si in tara noastra nu e mare diferenta , si imi aduc aminte ca prostii nu mor niciodata ci doar se schimba (desigur pastrand proportiile). Toti asteptam intelepciune din partea guvernantilor oriunde s-ar afla ei. Tristul adevar este ca azi nu facem altceva decat sa repetam intr-un mod cu totul inexplicabil trecutul cenusiu al istoriei, in care se traseaza granite negociate de niste indivizi la o masa undeva departe si deasupra oricarui rationament logic. Parca e un facut sa ne afundam tot mai mult in micimea acestei lumi. Sper sa mai gasesc resurse si sperante sa mai cred intr-o lume mai buna, mai rationala si mai cumpatata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Povestea si soarta trista a romanilor din Balcani m-a impresionat asa de mult, pana la lacrimi, si cred ca nu ar fi gresit daca am putea striga ”Thank you,romani de pe valea Timocului”, nu am stiut multe despre voi si cred ca multi romani nu au stiut adevarata voastra soarta, dar am citit astazi despre voi si am invatat foarte multe de la voi, am invatat ca a fi roman nu este “o rusine!”, voi ati platit cu viata, ati transmis cultura si limba romana copiilor vostri in ascunzisuri si ati suportat orice tortura pentru a putea pastra acest titlu “sint Roman”.Cred ca nu ar fi gresit ca acest “Articol”sa fie afisat in grosimea unui placard la granitele Romaniei la vara, cand vin romanii din vest in concedii, nu pentru toti, doar pentru cei la care le este rusine ca sant romani, poate o sa fie rugati de copiii lor sa le traduca : Mamy, Dady ce scrie acolo? .Pe data de 1 Martie “va avea?” loc la Strasbourg/Franta (daca o sa fie macar cativa participanti), o festivitate traditionala romaneasca “Balul Martisorului”, organizat de asociatia “ACAR” cu multa truda si speranta,In cadrul acestei festivitati o sa fie aleasa si MISS DIASPORA, dar participantele la concurs trebuie sa fie intre 16 si 24 de ani, sa aiba domiciliul in Franta iar cerinta cea mai mare; trebuie sa vorbeasca limba romaneasca!.Cu siguranta cei care v-or participa la acest eveniment nu o sa fie asupriti nici torturati ca romanii de pe valea Timocului ,trebuie doar sa fie mandrii si nu rusine a fi “ROMAN”!.
    Germania 24.02.2008

    RăspundețiȘtergere
  4. In cazul ca va intereseaza problema, va sugerez si urmatorul link: http://www.rgnpress.ro/Interviuri/Sarbii-lui-Gvozdenovici-au-drepturi-Romanii-timoceni-mai-trebuie-sa-viseze-la-ele.html#Scene_1

    Daca mai doriti si altele, va pot trimite!

    RăspundețiȘtergere
  5. Strategii păguboase

    Încă nu s-a stins subiectul Kosovo. Bolovanul mediatic se rostogoleşte. Am urmărit cu atenţie, in aceste zile, mai toate ziarele şi emisiunile TV care au atins subiectul Kosovo şi implicit, cel al autonomiei teritoriale a secuimii din Covasna şi Harghita. Judecand la rece, consider ca se desprind cateva concluzii partiale, a caror legitimitate o dau faptul ca m-am nascut si am locuit 25 de ani in Sfantu Gheorghe.
    În primul rând, ne place sau nu să recunoaştem, UDMR are, în momentul de faţă, posibilitatea să facă ceea ce au făcut albanezii în Kosovo. La nivel central, UDMR are oameni în absolut toate instituţiile centrale. Nu există minister sau agenţie publică care să nu aibă un funcţionar UDMR, un secretar de stat sau simplă secretară care împinge foi. La nivel local, în Covasna şi Harghita, maghiarii din România au drepturi pe care românii noştrii din Franţa sau Grecia, tari care nu recunosc minoritatile, nici nu le visează: ziare şi radiouri în limba maghiara, steme secuieşti, steag secuiesc, imn secuiesc, învăţământ preuniversitar şi universitar exclusiv în limba maghiară, asociaţii economice construite exclusiv pe principiul apartenentei la etnia maghiara. Dacă mai punem teritoriul şi populaţia avem premizele declarării unei independenţe a ţinutului secuiesc.
    În al doilea rând prin faptul că România nu recunoaşte independenţa Kosovo arată clar, pentru mine cel puţin, că indirect, Romania recunoaşte că are o problemă pe teritoriul ei, problema maghiară. A nu se înţelege că maghiarii ar fi o problemă pentru mine ci că, prin discursul liderilor, comunitatea maghiară iese în evidenţă într-un mod nu tocmai fericit. Să ne uitam un pic care e specificul statelor care nu recunosc Kosovo. Toate sunt state cu probleme etnice şi cu revendicări teritoriale, exact ca şi Romania. În al treilea rând nu înţeleg de ce suntem noi prietenii Serbiei. Ce câştigăm noi de pe urma susţinerii ei? Românii, vlahii din Timocul Sârbesc sunt terorizaţi şi asimilaţi pe capete, fiind supuşi unui proces draconic de deznaţionalizare. Nici vorbă de ziare în limba română sau miniştri în Guvernul de la Belgrad. Românii noştrii din Serbia abia au reuşit să îşi facă o biserică mică. Mai mult, una din cele mai mari inepţii posibile în discursul oamenilor politici care scrijelesc băncile Parlamentului României, dar şi a multor „priceputi” (a se citi analişti politici) este ideea conform căreia fără UDMR la guvernare în acest moment lucrurile ar sări în aer. Asociaţia culturală intitulată UDMR, care are pretenţii de partid, este un soi de specie politică evoluată fără de care Statul Român ar dispărea. Întocmai ca şi vocile bolnave care susţin că fără pastorul Tokes evenimentele din decembrie 1989 nu ar fi fost posibile, tot aşa, analiştii politici de pe micile ecrane sustin ideea conform căreia excluderea UDMR de la guvernare ar fi o catastrofă pentru România. Mai mult, UDMR pozează acum în victimă a reformării sistemului electoral, apreciind că maghiarii din România nu vor mai fi reprezentaţi proporţional în Parlament. S-a ajuns astfel la o grijă vecina cu complicitatea pentru interesele UDMR. Oameni precum Ion Cristoiu au ajuns sa legitimeze inepţia partidului etnic prezent pentru totdeanuna la guvernare. Nu în ultimul rând, dacă vă uitaţi la discursurile membrilor UDMR care au loc în limba maghiară la întâlnirile comunităţii maghiare veţi vedea că sunt pline de venin şi ameninţări la integritatea statală a României. În schimb, dacă îi urmăriţi zilele acestea la televizoare sunt ca nişte mieluşei umili şi nu fac altceva decât să folosească foarte multe cuvinte pentru a dezminţi ceea ce au zis în limba maghiară. Formaţiunea maghiară merge acum pe cartea "Putem mai mult, dar ne mulţumim cu puţin!", România fiind acum şantajată la modul: Băi românilor, noi dacă vrem putem obţine independenţa pentru că ne sprijină SUA şi UE, aşa că mai bine daţi-ne autonomia teritorială ca să fie bine.
    Comunitatea maghiară din România, împreună cu liderii săi, uită un lucru capital: independenţa Kosovo a fost cladită pe cadavrele a zeci de mii de etnici sârbi şi albanezi. Zic că e mult mai bine să ne bucurăm, împreună maghiari şi români, că pe strazile din Covasna şi Harghita se aud ţipete de copii care se joacă şi nu huruit de tancuri şi bubuituri de grenade. Dumnezeu să ne lumineze minţile!


    Dan Tanasa
    dantanasa@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sunt maghiar.
    Să fie clar de la început:)
    Credeţi-mă, nu ne favorizează nici pe noi, nici pe voi, dacă toată lumea se agită în continuu şi se creează tone de teorii despre nu ştiu ce fel de război, sau dacă politicienii au discursuri pline de venin.
    Teorii oameni buni, nu o să se întâmple nimic.
    Şi ce dacă au fost 30 de oameni la Sf Gheorghe la miting? Şi ce dacă UDMR-ul are altă opinie despre Kosovo, sau despre oricare alt fapt, sau lucru. Cred că are dreptul la o opinie, oricare ar fi asta. Nu o să se întâple nimic.
    Majoritatea oamenilor vreau să trăiasacă fără conflicte, comod, să aibă ce mânca şi o bere etc. Trăim în lumea banilor, şi dacă bani sunt, atunci problemele se micşorează.
    Deci, nu vă faceţi griji, pentru că repet, nu o să se întâmple nimic.
    Şi în legătură cu mass-media, sau educaţie în limba maghiară, sau orice pe care ziceţi că ne-aţi dat, nu este ceva normal, ca oameni să aibă? Eu cred că este ceva esenţial şi de la sine înţeles. Şi dacă românii din Kosovo nu au aceste lucruri, îmi pare rău pentru eie, pentru că noi ştim numai ce înseamnă ca numele tău în loc de László să fie Ladislau, sau Vasile în buletin. Voi v-aţi gândit vreodată la asta, sau chiar să fii bătut, din cauză că vorbeşti în limba maghiară? Din fericire aceste lucruci nu se mai întâmlă, dar nu au fost demult.
    După cum am observat, de vină sunt numai şi numai politicienii, sau chiar şi mass-media pentru diferenţele şi conflictele dintre noi. Atâta tot, nici mai puţin, nici mai mult.
    Încâ un lucru: în UE este pus un accent asupra descentralizării treptate, aşadar, în timp şi politicienii maghiari vor lua mai uşor discursurile despre autonomie, şi nici politicienii români nu vor suferii atât de mult din această cauză, pentru că este ceva logic pe cale să se întâmple :)
    Rămâneţi cu bine, vă iubesc pe toţi :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Poate ca si din aceasta cauza s-a putut radicaliza minoritatea albaneza , astfel incat sa-si doreasca independenta , cu sprijinul SUA ! :P

    RăspundețiȘtergere
  8. Saracii romani din Valea Timocului au fost spalati pe creier (sau cel putin s-a incercat asta), asemenea "macedonenilor" din Fosta Republica Iugoslava Macedonia.
    Marele plan al lui Tito a fost de a forma o "etnie" noua, iar apoi de a revendica Banatul romanesc.
    In cazul bulgarilor din Vardarska Banovina a reusit. Acestia nu revendica doar numele de Macedonia, ci mai nou si o bucata considerabila din Grecia. Probabil ca nu a reusit sa faca acelasi lucru si cu romanii din Serbia fiindca nu a mai avut timp. Totusi, unele sechele au ramas, chiar si azi se mai intalnesc romani acolo care zic ca ei nu sunt romani, ci "vlahi", o alta etnie, un trib slav care a venit in Balcani deodata cu sarbii si croatii.

    Povestea asta cu divide et impera se repeta la nesfarsit, iar politcienii nostri sunt prea prosti sau neinteresati ca sa realizeze ce se intampla.... "vlahii" in Serbia, "moldovenii" in Basarabia, si calul troian din inima Moldovei - "ceangaii". Sa nu ma credeti sovin, insa e revoltator sa vezi in strainatate, la un festival de dansuri populare, un dans 100% moldovenesc, cu dansatorii imbracati in costume tradiitonale romanesti, si sa fie prezentat ca "dans ceangaiesc maghiar". "Te unge la inima" as putea spune ...

    RăspundețiȘtergere
  9. Domnule Dâncu, aţi fost la putere patru ani de zile, în acest mileniu. Preşedintele dumneavoastră şi al tuturor românilor din acea vreme s-a ferit ca tovarăşul Aghiuţă de tămâie să scoată o vorbă despre non-slavii trăitori la est de Pozarevac, în Serbia şi Bulgaria. Şi nici nu aţi plecat atunci urechea la jalea acelor oameni, deşi ştiaţi că o duc aşa cum o duc. În "odiosul" regim CDR, un celebru secretar de stat MAE a trăit haiduceşti pentru a ajunge la casele vorbitorilor de română din răsăritul Serbiei. Nu vă şade bine revolta din acest moment. Cu atât mai puţin cu cât invocaţi în argumentaţia dumneavoastră şi calitatea de sociolog - cea care nu vă permite să jpnglaţi cu statisticile. Cine v'a spus că sunt 250.000? Recensământul Belgradului? Doar nu credeţi în acele date... Aşa cum nu ar trebui să cădeţi nici în cealaltă extremă, a patriotarzilor de ocazie, pentru care în Valea Timocului trăiesc două milioane de români zişi vlahi.
    Oamenii locului spun că, socotindu'i şi pe cei plecaţi la munci în străinătate, vlahii sau românii aceia sunt în jur de opt sau nouă sute de mii.

    Lăsaţi'i pe alţii să vorbească despre soarta acelor români. Eventual, prin natura relaţiilor cu care v'aţi bloagoslovit de'a lungul vremii, deschideţi'le uşi către microfoane deschise. Nu îi întoarceţi spatele lui Boris Tadici. Mergeţi şi vorbiţi'i. El, din proprie iniţiativă, nu va face niciodată primul pas. Poate că nu are timp, poate că nu îl interesează.
    Demagogia nu vă onorează, domnule Dâncu. Iar ca observator al fenomenelor sociale, ar trebui să ştiţi mai bine decât oricine să vă adaptaţi discursul la conjunctură. Tonul dumneavoastră riscă să le facă mai mult rău acelor oameni care, până mai ieri, pentru clasa profesională din care faceţi parte nu au prea existat.

    România poate să îi ajute să-şi urmeze o cale firească spre emanciparea naţională. Orice manifestare impulsivă, arogantă sau cum vreţi să o numiţi (probabil că nu vreţi) se va întoarce împotriva lor. Se vor inflama spiritele şi mai mult şi vor fi acuzaţi, gratuit, că pregătesc un alt Kosovo. Şi aşa au percutat la mesajul dumneavoastră câţiva conspiraţionişti, după cum am putut citit în comentarii.

    Nu mă mai lungesc dar aş mai adăuga un fel de PS: nu regimul de la Belgrad este principalul duşman de astăzi al românilor din ceea ce numim generic Valea Timocului, ci - ăocant, nu? - tocmai liderii de opinie şi politici ai românilor din Banatul sârbesc. În joc sunt nişte burse, nişte fonduri pentru programe culturale, nişte ajutoare oferite, din sacul său cârpit şi gol, de Bucureşti. Am fost martorul unei şedinţe a consiliului românilor din Vojvodina, la Vrsac, derulate în absenţa timocenilor. Am plecat cu un gust amar de la respectiva ceartă; o haită de lupi e mai civilizată decât ceea ce am văzut atunci, acolo. E trist. Foarte trist.

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga Cristian,
    E mai bine ca acseta tema sa ramana pe seama initiatilor care sufera in tacere? Romanii din Vojvodina mi-au lasat si mie un gust amar in multe situatii, prin liderii lor, in multe privinte aveti dreptate, cunoasteti cred bine situatia chiar daca o filtrati emoltional. Nu sunt eu responsabil pentru ce n-au facut Presedintii Romaniei in 18 ani, nici pentru ceea ce n-a facut Iliescu si diplomatii generatiei lui. Eu nu am o indignare de moment, am facut ce am putut pe acestă tema, si nu sunt lucruri chiar putine. daca eu tac, se rezolva ceva? Bun, ramaneti Dvs. cu copyrightul asupra suferintei acelor oameni! Credeti ca o sa-i ajute indignarea Dvs. permanentă (nu ocazionala). Am avut si eu experiente triste cu Ministerul de externe de la noi dar si cu liderii comunitatii noastre de acolo. Am adunat odata la Timisoara impreuna cu Mitropolitul Nicolae Corneanu pe toti liderii comunitatilor de romani din Serbia la o negociere si am plecat la fel de trist ca si Dvs cu toate ca reusisem sa semnam un document important. Banuiam insa ca acest document nu va mai fi recunoscut de toti cand ajung acasa.

    Acuzele Dvs de demagogie sunt gratuite. Nu ma cunoasteti, ma judecati după un sablon. Vedeti, dezbinarea noastra are cauze profunde. Cand cineva face un efort, cat de mic, intr-o directie cu noi ne intrebam oare ce urmareste, de ce se baga unde nu-i fierbe oala. Alte natiuni aduna toate gesturile si energiile intr-o singura matca, au sensibilitate pentru a cauta asemanatorul pentru a pune energii impreună.

    Nu va promit ca o sa tac pe aceasta tema dar as fi bucuros sa im i spuneti din cand in cand ce realizari aveti pe acestă tema. Pentru ca sa ma bucur sincer!

    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  11. Îmi doresc din toată inima să fiu pus în situaţia - poate ridicolă, poate nu - de a recunoaşte gratuitatea acuzaţiilor mele şi, da, m'aş bucura n egală măsură să văd strânşi la un loc oameni care vor, oameni care pot şi, mai ales, oameni care vor şi pot să pună umărul la o asemenea corvoadă - căci i s'ar putea spune corvoadă, în contextul în care ştim deopotrivă dumneavoastră şi cu mine cîte bariere nefireşti sunt pe drum.

    Nu pot fi de acord cu dumneavoastră, însă, când spuneţi astfel: "Nu sunt eu responsabil pentru ce n-au facut Presedintii Romaniei in 18 ani, nici pentru ceea ce n-a facut Iliescu si diplomatii generatiei lui.". Mă refeream strict la perioada în care aţi făcut parte din echipa executivă şi din conducerea partidului de guvernământ, acelaşi care l'a susţinut, în campania prezidenţială, pe cel care, în epocă, deţinea şi funcţia supremă în stat. Am să vă spun ceea ce i'am spus unui şef de district din cadrul Companiei Naţionale de Drumuri Naţionale şi Autostrăzi: "Dacă aveţi informaţii despre nereguli, de ce nu le faceţi publice? De ce nu targeţi un semnal de alarmă? Dacă părerea dumneavoastră este ignorată, de ce rămâneţi într'un sistem care parcurge o traiectorie greşită? Vă faceţi părtaş la greşeală!"
    Sigur că nu purtaţi responsabilitatea gesturilor comise de semenii dumneavoastră, de colegii dumneavoastră... Dar aţi mers mai departe, cot la cot, cu acei oameni.

    Pe de altă parte, pun pe seama unui program dumneavoastră încărcat superficialitatea cu care aţi ajuns la formularea din prima frază. Eu nu am spus că "problema românilor din Valea Timocului" este apanajul unei secte, nu am susţinut o exclusivitate... v'am rugat să îi găsiţi pe oamenii familiarizaţi cu situaţia şi cu lăcrămaţiile neascultate ale "subiectului" discuţiei noastre şi să îi ajutaţi să li se facă vocea auzită. Ceea ce demonstrează, poate, indirect, şi valoarea de adevăr a primului meu paragraf din acest răspuns.

    Domnule Dâncu, personal sunt (am devenit, între timp) un observator neparticipativ, am fost acolo, la sud de Dunăre, cândva, la începutul mileniului, pe când lumea era încă sălbăticită dar strălucea gloria Pactului de Stabilitate. V'am povestit despre dezamăgirea pe care am trăit'o la Vrsac; încă nu v'am spus că m'a dezamăgit, chiar acolo, în inima Timocului, Adam Puslojic. Poate că e josnic din partea mea să spun asta, omul a fost foarte deschis, m'a primit în casa lui, m'a ospătat, mi'a vorbit prieteneşte şi, n modul acesta, prietenesc, mi+a spus în româna lui soră cu româna lui Nichita, că el e VLAH.
    Or Adam Puslojic e ceea ce obişnuim să numim lider de opinie, în acea lume, în comunitatea aceea. Dacă el, intelectualul Adam Pusljic, se ferea sau refuza, în perioada guvernării Kostunica - Djindjic, la un an de la debarcarea lui Milosevic, să admită o altă istorie decât cea impusă de UDBA, lucrurile sunt departe de a deveni rezolvabile... Poate că între timp situaţia s'a mai schimbat. Deşi nu cred. Imaginaţi'vă că dacă vlahii timoceni ar fi recunoscuţi drept români, alăturându-se unui grup etnic existent si deja acceptat, românii din Banatul sârbesc, biata naţie sârbă ar ajunge minoritară în propria ţară, printre (pe lângă români) unguri şi rromi.

    Pe de altă parte, revin şi mă/vă întreb dacă greşesc spunând că o discuţie, săptămânile acestea, poate reinflama arţagul slavilor împotriva celor pe care ei îi numesc vlahi. După ce le vom fi dat o palmă sârbilor (vor înţelege ei, poate, despre ce e vorba) întinzându-le mâna acum, când au nevoie mai multă de o mână de ajutor, vom putea repune pe tapet cele două probleme acute: drepturile românilor din Serbia de răsărit şi statutul bisericii ortodoxe de rit şi limbă română din Vojvodina.

    Şi, poate, se va discuta şi despre ceea ce spuneaţi: dezbinarea la români. La românii de pretutindeni. Căci, vorba aceea: doi nemţi, un atelier; doi sârbi, un râzboi; doi români, trei partide.
    Ştiu. Stereotipii... Întru totul, oare?

    Cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  12. http://diepresse.com/home/spectrum/zeichenderzeit/366688/index.do

    Ce parere aveti despre acest articol aparut in Die Presse, la Viena, fix acum, cand Serbiei i'a fost confiscata Kosovo?

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Vasile Dâncu
    Am dat peste o problemă punctuală, nu foarte mare, dar importantă. M-am gândit că ar fi bine să o aduc la cunoştinţa domniei voastre, poate îşi găseşte rezolvare.

    Un "insider" mi-a adus la cunoştinţă că mult trâmbiţata implementare a programului de identificare a parcelelor agricole în funcţie de sistemul de blocuri fizice, care acoperă România (adică în LPIS), o mare victorie APIA (Agricultural Payments and Interventions Agency), ar avea nevoie de un server cu 16 procesoare care costa vreo 20.000 de euro. Eu ştiu că este buget de austeritate, dar de acest program depind tot felul de fonduri europene injectate în agricultură. Ce spuneţi, interveniţi cu un lobby politic pentru rezolvarea acestei probleme?

    RăspundețiȘtergere
  14. Pentru autor si Cristian

    E teribil de interesant sa vezi cat de greu se urneste dialogul initiatilor pe un subiect in care incarcatura sentimentala fata de subiect e egala, dar abordarea e inevitabil critica in debut. Poate asta e specificul romanesc, poate aceste manifestari specifice noua, reusesc sa blocheaze adesea o atitudine constructiva in drumul spre o cauza comuna; mereu criticam initiativa celui care deschide un subiect ce ne framanta, mereu incercam sa aratam traseul sterp al proiectiei unor pasi pe care nu avem curajul sa-i facem…
    Cred ca ideea: 2 romani – 3 partide nu e la fel de nociva precum pare, daca nu pornim de la premisa bolnava a multiplei personalitati. Daca acceptam faptul ca existenta partidelor cu pricina este o noua sansa in valoarea exprimarii fiecaruia dintre noi, vom fi in mod cert mai bogati in idei si probabil nici realitatea practica nu ne va mai da atat de mult de furca.
    Oricum imi place sa vad ca s-a adaugat o veriga solida in patima care anima doua proiectii umane motivate de viata romanilor, care prin ceea ce traiesc acolo departe, ne dau unda verde sa scriem: nimic despre Kosovo- fara a ne teme de alte interpretari…

    RăspundețiȘtergere
  15. Buna ziua la toti,
    nu screu corect in romana pentru ce sunt de la Sirbi Timocean asa 50 km de la DT Severin.
    Vreu se va spun ceva critic la noi in Serbia, noi avem multi tradatori cine sunt in parta sirbilor.
    Iaste ceva situr pentru ai nostri da acolo nu poti avea o discusie descise se corecte, deca faci ceva critica te dau afare, da administrator este roumin de la noi (sau vlahi iaste ceva vreu se numeasca). Un sit ce este asa cu o personalitate en questie este Paun Es Durlic etnolog ce mai cunoscut la noi, da face un teror pentru ce este omu 100 % cu Sirbi.
    Marog visitazi situl lui faceti va un compte se faceti critice voastre da puteti se faceti contact cu mine peste emailul meu: noi.vlah.rumin.este.lafel@live.fr
    ................da situl lu este : http://www.paundurlic.com/...............
    aica puteti se vedeti asa numele mele Timocean ....:http://www.paundurlic.com/forum.vlasi.srbije/index.php?topic=606.0
    .........este un fel de ajutor pentru se intelege deca putem vorbi liber putem facea ceva.........va multumesc fratili nostri la toti..........Timocean

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna ziua frati cine intelege limba asta da se alte minoritate cine inteleg da nu sunt din neamul nostru,
    facem viata unde se descid noua vedere despre o viata unde viata minoritailor se valoraeza da trebuia deja demult da ce se faceti cu timpul unde afost primitiva politica romaneasca, ungareasca, bulgareasca sau in tot de una este un problem cum la noi in Serbia, noi roumini suntem disprtit in 2 partie, ei ajuns cu asimilara departe; deca nu steti suntem o 3 partia iaste roumin unde de 7-10 generatie inainte afost cu limba romaneste acuma vorbesc sarba da se numesc Vlahi in Bosna sau in Croatia la frontiera cu Bosnia, steu ce nu intelegezi deja nu screu corect in romaneste da en plus asa ceva este greu se intelegezi ca existeaza; da asa este drumul omului...

    RăspundețiȘtergere