Fotbalul ca o ciumă

Fotbalul este o ciumă emoțională, spunea un sociolog francez într-o lucrare recentă și acest lucru se verifică și în societatea românească. Cu toate că performanțele echipei naționale a României sunt tot mai modeste, pasiunea pentru fotbal este de nestins. Românii se îndepărtează de stadioane, dar găsesc alte modalități pentru a sta în legătură cu evenimentele fotbalistice. Pasiunea pentru fotbal este atât de puternică și pentru faptul că este o pasiune care presupune comportamente de schimb social, de participare comună și expresie identitară.
Cu toate că peste 60% dintre români au o părere proastă sau foarte proastă despre fotbalul din România, există mai mulți pasionați de fotbal în 2011 decât în urmă cu 2 ani de zile, conform unei anchete sociologice realizate de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie. În noiembrie 2011, 42% dintre respondenți declară că sunt pasionați de fotbal, în timp ce, în septembrie 2009, procentul acestora era de 34%.
Dintre cei care sunt pasionați de fotbal, 83% declară că au cu cine împărtăși această pasiune (cu prieteni, membri ai familiei sau alte persoane apropiate. 65% dintre persoanele intervievate, fie că sunt sau nu pasionate de fotbal, urmăresc meciuri la televizor, câte 19% la radio și pe stadion, în timp ce 16% urmăresc meciuri și pe internet.
6 din 10 români nu merg niciodată pe stadion. 3% merg la meciuri de mai multe ori în timpul unei luni de zile, în timp ce 12% merg pe stadion de câteva ori pe an, iar 22% mai rar decât atât. 6% dintre respondenți au fost pe stadion în ultima săptămână, 7% în ultima lună, 9% în utlimele 6 luni, 8% în ultimul an, 7% în ultimii doi ani, 5% în ultimii 5 ani, în timp ce pentru 24% dintre aceştia a trecut mai mult de 5 ani. 28% dintre respondenţi nu au fost niciodată pe stadion.
Cei mai mulți români se informează despre fotbal de la televizor - în proporție de 85%, în timp ce din discuții cu prietenii se informează 63%, din presa scrisă 42%, de la radio 34%, de pe internet 25%, iar din alte surse 17%.

Steaua este ”regina balului”. Becali - înger și demon. Hagi, încă rege.
Steaua este echipa românească preferată a celor mai mulți români. Din totalul acestora, ea este preferată de 39%, în timp ce din, totalul acelora care au o echipă de fotbal preferată, o susțin 46%. 14% dintre cei care au o echipă preferată de fotbal din țară susțin Dinamo, 7% Rapid, 5% Universitatea Craiova, alte echipe întrunind mai puține mențiuni. Preferințele suporterilor nu par a se fi schimbat semnificativ din anul 2009.
45% dintre respondenți au un fotbalist român preferat; dintre aceștia, 22% îl nominalizează pe Gică Hagi, 21% pe Adrian Mutu, în timp ce Cristian Chivu este preferatul a 10% dintre aceștia. Sunt menționați și Gabriel Torje (7%), Bănel Nicoliță (6%), Ionel Dănciulescu (4%), Ciprian Tătărușanu (3%), Gică Popescu (2%) și Mirel Rădoi (2%), restul fotbaliștilor amintiți întrunind în jurul a câte 1% dintre mențiuni.

Fotbalul internațional – un loc de refugiu pentru pasionați
Circa o treime dintre respondenți au un fotbalist preferat din fotbalul internațional. Lionel Messi se dovedește a fi cel mai popular fotbalist străin printre români, întrunind jumătate din mențiunile persoanelor care au o asemenea preferință. Alți fotbaliși care au fani printre români sunt Cristiano Ronaldo (17%), Ronaldinho (5%), Maradona (3%), David Beckham (3%), Kaka (3%), Pelé (2%) sau Wayne Rooney (2%). Aceștia nu îi uită nici pe Adrian Mutu (3%) sau Cristian Chivu (1%).
47% dintre respondenți urmăresc meciurile din fotbalul internațional. În topul preferințelor pentru campionate din alte țări se află Campionatul Spaniei – 39%, cel al Italiei – 15%, al Angliei – 12% și al Germaniei – 6%.
Unul din 3 români are un club internațional de fotbal preferat; echipa care se bucură de cei mai mulți fani în România este FC Barcelona – nominalizată de 42% dintre respondenți. Această echipă devine net mai populară în ultimii doi ani, în 2009 fiind nominalizată doar de 29% dintre persoanele care au un club de fotbal preferat din altă țară decât România. În același timp, Real Madrid pierde din fani, fiind menționată de 19% (în comparație cu 25% în 2009). Alte echipe populare sunt Manchester United (9%), Inter Milano (8%) și AC Milan (5%).

Fotbalul românesc – la fel de corupt ca și societatea
83% dintre români sunt la curent cu arestările unor arbitri și ale unor conducători de cluburi din ultima perioadă. Dintre aceștia, 80% consideră că există meciuri trucate în Liga I a fotbalului românesc. Toti oamenii din fotbal sunt văzuți drept vinovați de către 46% dintre cei care consideră că se truchează meciuri în Liga 1. 21% îi consideră vinovați pe finanțatori și pe patroni, alți 17% pe conducătorii de cluburi, în timp ce 8% consideră că vina este a arbitrilor.
Mai mult de trei sferturi dintre români cred că există echipe de fotbal care sunt ajutate de arbitri în meciurile din campionatul intern. Steaua și Dinamo sunt nominalizate în măsură aproape egală (câte 20%) drept echipele pe care arbitrii le ajută, 41% dintre respondenți declară că nu știu care echipe sunt ajutate de arbitri.
De scandalul „Valiza” au auzit 85% dintre respondenți. Gigi Becali este văzut drept vinovat de 44% dintre respondenții care au auzit de acest scandal, drept nevinovat de 38%, în timp ce 18% dintre aceștia nu știu ce să creadă.

Îngerii cazuți ai fotbalului .....și alte personaje
91% dintre români au auzit de Dumitru Dragomir; dintre aceștia au multă sau foarte multă încredere în el 13%, în timp ce 78% dintre ei au puțină sau foarte puțină încredere în acest personaj.
Aceeași proporție dintre respondenți au auzit de Mircea Sandu, acesta bucurându-se de același nivel de încredere precum Dumitru Dragomir.
De Ionuț Lupescu au auzit 87% dintre români; 40% dintre aceștia au multă sau foarte multă încredere în acesta, în timp ce 50% au puțină sau foarte puțină încredere.
Ion Crăciunescu este cunoscut de 79% dintre români; dintre aceștia, 46% au multă sau foarte multă încredere în acesta, în timp ce 44% au puțină sau foarte puțină încredere.
De Vasile Avram au auzit 54% dintre români – acesta bucurându-se de multă sau foarte multă încredere din partea a 8% dintre aceștia, 82% acordându-i puțină sau foarte puțină încredere.
Gigi Becali este cunoscut de majoritatea românilor; se bucură de multă sau foarte multă încredere din partea a 34% dintre aceștia și de puțină sau foarte puțină încredere din partea a 61%.
De Cristian Borcea au auzit 92% dintre români. 18% au mai degrabă multă încredere în acesta, în timp ce 75% tind să îi acorde puțină sau foarte puțină încredere.
Nicolae Badea este cunoscut de 63% dintre respondenți; 23% au multă sau foarte multă încredere în acesta, iar 67% au puțină sau foarte puțină încredere în același personaj.
De George Copos au auzit 93% dintre români; 19% au mai degrabă multă încredere, iar 74% au mai degrabă puțină încredere în acesta.
Arpad Paszkany este cunoscut de 52% dintre respondenți. Dintre aceștia au multă sau foarte multă încredere în omul de afaceri 34%, iar 59% au puțină sau foarte puțină încredere.
De Adrian Mititelu au auzit 77% dintre români – 17% au multă încredere în acesta, iar 74% au mai degrabă puțină încredere în acest personaj.
Marian Iancu este cunoscut de 64% dintre respondenți, dintre care au mai degrabă multă încredere în el 25%, iar 69% au mai degrabă puțină încredere în acesta.
De Marius Stan au auzit jumătate dintre români; 37% au multă încredere în acesta, iar 55% au puțină încredere.
Cei mai respectați oameni din administrarea fotbalului românesc sunt Gigi Becali (17%) și Gică Hagi (15%). Aceștia sunt urmați de Gică Popescu, cu 4% dintre mențiuni, Mircea Lucescu (3%) și Cristian Borcea și Ionuț Lupescu cu câte 2%, în timp ce multe alte nume sunt menționate în proporție mai scăzută.
Cu toate că este și cel mai respectat om din fotbalul românesc, Gigi Becali este văzut și drept omul care face de rușine fotbalul românesc, întrunind cel mai mare număr de mențiuni – 19%. Acesta este urmat de Mircea Sandu (8%), Dumitru Dragomir (6%), Adrian Mutu (3%) și de Adrian Mititelu (2%).

Reduta de la Ploiești
83% dintre respondenți au auzit de întreruperea meciului de fotbal dintre Petrolul Ploiești și Steaua. Dintre aceștia, cei mai mulți consideră că arbitrul a procedat corect (82%), 11% cred că nu a procedat corect, iar 7% nu știu dacă a procedat bine sau nu.
Suporterii sunt văzuți drept vinovați de către 34% dintre respondenții care au auzit de acest eveniment, în timp ce 24% consideră că de vină sunt firmele de pază angajate, 20% că este vina forțelor de ordine, iar 12% că este vina clubului organizator.
72% dintre respondenți consideră că mediatizarea unor declarații violente ale conducătorilor de club incită violențele spectatorilor, iar doar 16% consideră că acest lucru nu incită violențe.
Suporterii Dinamo și Steaua sunt văzuți drept violenți de cei mai mulți români – 22%, respectiv 21%. Aceștia sunt urmați de de suporterii Petrolul Ploiești (8%) și de suporterii Rapid (6%).

Jurnaliști și comentatori la curtea regelui fotbal
Doar 17% dintre intervievați au un jurnalist sportiv preferat; dintre cei care totuși răspuns afirmativ la această întrebare, 34% îl numesc pe Cristian Țopescu- un fost jurnalist, 16% pe Cristian Tolontan, iar 15% pe Ovidiu Ioanițoaia. Horia Ivanovici este menționat de către 5% dintre respondenți, în timp ce Dumitru Graur, Radu Naum, Ilie Dobre și Ion Chirilă întrunesc, fiecare, câte 3% dintre mențiunile respondenților.
22% dintre români declară că obișnuiesc să citească un ziar de sport, în topul preferințelor aflându-se Gazeta Sporturilor (57%), Pro Sport (24%) și Sportul (16%).
5 din 10 români urmăresc un canal de televiziune de sport. Cele mai vizionate astfel de canale sunt Sport.ro – 27%, Digi Sport – 24%, GSP TV – 20%, Eurosport – 14% și Dolce Sport – 10%.

Analize și comentarii
Suporterii Stelei, cei ai Rapidului și cei ai Universității Craiova urmăresc în cea mai mică măsură meciurile din fotbalul internațional (48,5%, 52,6% respectiv 57,6%), iar în cea mai mare măsură aceste meciuri sunt urmărite de suporterii echipelor CFR Cluj (76,7%), FC Timișoara (73,3%) și Dinamo (69,9%).
Cel mai convinși că există meciuri trucate în Liga I sunt susținătorii Rapidului (94,3%), iar cel mai puțin convinși sunt susținătorii Stelei (77,4%).
Suporterii echipei CFR Cluj consideră în mai mare măsură că vinovați pentru meciurile trucate din Liga I sunt patronii și finanțatorii cluburilor de fotbal. Susținătorii altor echipe îi învinovățesc pe toți oamenii din fotbal de acest lucru.
Scandalul „Valiza”, în care este implicat patronul Stelei, este cunoscut (”recunoscut)” în cea mai mare măsură de suporterii CFR-ului, iar în cea mai mică măsură de susținătorii Stelei.
Suporterii Stelei sunt cei care îl apreciază în cea mai mare măsură pe Gigi Becali , susținătorii lui Dinamo îl respectă cel mai mult pe Cristian Borcea, iar suporterii CFR-ului îl apreciază pe Arpad Paszkany.
Gigi Becali este considerat omul care face de rușine fotbalul românesc de către majoritatea susținătorilor echipelor, însă în cea mai mare măsură de către cei ai echipei CFR Cluj.

Unde clocotesc pasiunile
Pasionați de fotbal sunt în mai mare măsură bărbații (63,2%) decât femeile (21,4%), persoanele mai în vârstă decât tinerii și cei cu studii superioare decât cei cu studii elementare. De asemenea, fotbalul este o pasiune în mai mare măsură pentru cei din sudul țării (44%) decât pentru locuitorii Moldovei (37,3%).
Femeile au o părere mai bună despre fotbalul din România decât bărbații. Tot o părere mai bună au tinerii (între 18 și 35 de ani), persoanele cu studii elementare, persoanele din mediul rural și cei din Transilvania și Banat.
Fotbalul este urmărit la televizor în mai mare măsură de către bărbați și de persoanele mai în vârstă (peste 50 de ani).Aceleași categorii urmăresc meciurile de fotbal în mai mare măsură și la radio. Pe stadion și pe internet, în schimb, meciurile sunt urmărite în mai mare măsură de către tineri.
Bărbații se informează despre fotbal în mai mare măsură decât femeile de pe internet sau din presa scrisă, însă televizorul este folosit ca sursă de informare de către cele două categorii în măsuri echivalente.
Femeile susțin Steaua în mai mare măsură decât bărbații (52,9% vs. 38,2%). Tot în mai mare măsură Steaua este susținută de către cei cu studii elementare și de către cei din Moldova. Transilvănenii și bănățenii țin în mai mare măsură cu CFR Cluj și cu FC Timișoara, în timp ce locuitorii din sudul țării își împart preferințele între Steaua, Rapid, Dinamo și Universitatea Craiova.

Pasiuni și vedete
Cei care se declară pasionați de fotbal au o părere mai proastă despre fotbalul românesc decât cei care nu se declară pasionați de acest sport.
Cei care nu sunt pasionați de sportul cu balonul rotund țin în mai mare măsură decât cei pasionați. Ultima categorie susține în mai mare măsură Dinamo, Rapid și CFR Cluj decât persoanele nepasionate.
Adrian Mutu și Gică Hagi sunt favoriții celor care nu sunt pasionați de fotbal, în timp ce printre preferințele pasionaților sunt menționați în mai mare măsură Bănel Nicoliță, Ionel Dănciulescu, Nicolae Dobrin, Gabriel Torje sau Dani Coman.
Jurnaliștii preferați ai celor pasionați de fotbal sunt Cristian Țopescu (24,4%),Cătălin Tolontan (21,1%), Ovidiu Ioanițoaia (19,4%) și Horia Ivanovici (7,2%), în timp ce persoanele care nu sunt pasionate de acest sport îl apreciază în măsură semnificativ mai mare pe Cristian Țopescu (54,4%).
Pasionații de fotbal citesc în mai mare măsură decât nepasionații Pro Sport, și în mai mică măsură, comparativ cu aceeași categorie, Gazeta Sporturilor.
Canalele de sport favorite al pasionaților de fotbal sunt Sport.ro (28,4%), Digi Sport (26,7%) și GSP TV (21,1%). Cei care nu se declară pasionați de fotbal urmăresc cel mai mult Sport.ro (25%), Eurosport (22,5%), Digi Sport (16,5%) și Dolce Sport (12,3%).

O Romanie în miniatură
Fotbalul este un univers românesc tipic. Perceput ca și corupt, cu zeii lui pentru o seară, cu saltimbanci și farseori cu care oamenii s-au obișnuit. Ca și în politică, la fotbal avem mai multe Românii. Ca și în viață pasionații de fotbal migrează spre Europa sau America de Sud, unde pot găsi o prestație a fotbaliștilor mai aproape de visul lor. Ca și în politică, absenteismul de pe stadioane este tot mai mare, iar violența tot mai accentuată. Rămân doar ziarele, televizorul, sau internetul ca să medieze legătura dintre suporteri și o mistuitoare pasiune. Defilarea la DNA a politicienilor a început a fi egalată doar de cea a oamenilor de fotbal. Mai nou, investițiile publice în stadioane, făcute la prețuri de cost astronomice, încep să pună cătușe unor administratori ai bugetelor publice. Ca și în politică, arbitrii devin jucători, iar publicul a uitat să aplaude, s-a obișnuit să înjure pentru că simte că este tot mai spectator, tot mai puțin participant la un spectacol politic care lipsește. De fapt, publicul participă, își aduce contribuția directă, fără să-și dea seama, la un spectacol tot mai degradat și degradant.

Studiul a fost realizat telefonic, pe un eșantion de 1546 indivizi, reprezentativ la nivel național, cu o eroare maximă tolerată de ±2,5%.

Ires romanii si fotbalul consum_perceptii_atitudini_2011

View more presentations from iresibc

Ne trebuie, totuşi, un om

Scandalul Voicu ne aduce o altă faţă a ipocriziei exemplare din viaţa noastră politică. Ce oroare, ce mlastină, ce reţea, inimaginabil, incredibil, nu se poate aşa ceva, nimeni n-a crezut ... Aceste cuvinte spuse de politicieni sau jurnalistii nostri barosani de la Bucuresti sunt mostre ale unei prefacătorii istorice pentru că toată lumea a ştiut, toata lume stie că nu este vorba doar de Voicu, mai sunt si alte retele si ca Voicu a fost unealta unor politiceni care au facut doar greaşeala că au vrut să-l ridice foarte sus , si au pus astfel reflectoarele pe el iar el si-a dat drumul la gură si a început să depene visul mafiot. Visul lor, nu doar visul lui. Si toată lumea ştie că uciderea dosarelor este un sport naţional, uneori pentru mari politicieni ai nostrii, „greii partidelor”, greutatea lor se măspoară tocmai in cantitatea de dosare ucise. Este unul din criteriile de forţă politică, unul din indicatorii forţei şi motivul principal al adulaţiei celor din partid. Uciderea dosarelor a devenit parte importantă a politicii, iar batalia pentru interne este marea miza a politicii românesti. Nimic altceva nu este mai dorit, nimic altceva nu este mai important decît să te plasezi la începutul traseului de dosar, controlul poliţistului (adică sinteza de caine si curva, cum zicea Voicu) fiind mult mai important decât toţi care urmează pe traseul juridic.

Acesta este mecanismul principal de control social, aici se dă bătălia pentru ca ţara să nu se dezvolte, să nu treacă la altă etapă, să nu se deschidă adevărata competiţie socială. Este locul unde se blochează voința de schimbare si unde se naşte pesimismul social. Lipsa evidentă a dreptăţii într-o societate produce cea mai puternică apatie, cea mai mare delasare, ideea de a pleca în lume cît vezi cu ochii, indiferent de suferinţe.

Sistemul gândit de marii combinatori a realizat cu precizie această blocare a speranţei că s-ar poate face dreptate şi fiecare om ar putea reuşi in mica lui afacere sau in revolta lui impotricva actualei stări de lucruri. Ca sociolog, am realizat mii de interviuri cu echipele mele şi ceea ce traspare din toate acestea este deznădejdea: nu ti se face dreptate dacă nu ai bani, nici nu are rost să incerci să faci o afacere in orasul nostru dacă nu ai pe cineva care să te protejeze. Marii combinatori au construit reţele transpartinice care au ţinut energia celor mulţi in capsula pesimismului si apatiei, beneficiind de resurse si libertaţi doar ei si găştile lor. Au monopolizat comunităţile, prima schimbare după alegeri fiind cea a şefului politiei, si-au pus rudele si apropiatii in functii. Doar in tara noastră soferii au devenit prefecti si parlamentari, iar secretarele, distinse secretare de stat sau directori de ministere. In ceaţa de după revoluţie, marii combinatori au prins repede şpilul: plebea trebuie lovită peste bot, trebuie arătat că nu trebuie să pretindă prea mult de la viaţă sau de la politică. A fost de fapt mecanismul pus in practică de bolşevici: blochezi mecanismele de mobilitate socială , arăţi că justiţie este a celor care au câştigat bătălia, nu dai nici o clipă senzaţia că lumea este deschisă.

L-am urmărit pe unul din liderii care condus Romania cei mai multi ani până acum cum ura cu tărie orice propunere de a se vota şi cât de fericit era când putea să spună verbul a desemna. Cutare a fost desemnat să ocupe functia X, cutărică este numit in funcţia Y. In plus, folosire expresiei impersonale: se cere, se doreste, nu se doreşte ... era cea mai frecventă modalitate de a dezumaniza procesele, fiincă, nu-i aşa, nu te poţi pune cu forţele istoriei.

Uitati-vă la nefericitul de Voicu, nimeni nu-l cunoaşte, a fost consilierul nimănui, promovarea lui politică a fost o intâmpare cosmică sau o idee nefericită a neantului. Marii combinatori se ascund acum, au luat culoarea peisajului, nu-i mai vezi pe la televiziuni surâzând sarcastic, ca atunci când victoria le părea sigură. Sistemul nu are feţe, nu are nici măcar măşti, este acum total depersonalizat, s-a dematerializat total.

Văzând acest spectacol grotesc, cred tot mai mult că este, totusi, nevoie de un om. Comunist sau necomunist, bătrân sau tânăr, bărbat sau femeie, contează mai puţin. Primul politician care va avea sentimentul predestinării sale va putea schimba decisiv această ţară tristă. Este vorba de sentimentul care te face să uiţi de poftele tale pentru a îndeplini o misiune, îţi lasi familia plină de pofte sau partidul căutător de funcţii şi bani din buget şi te dedici progresului unei societăţi. Dar nu un progres simulat, superficial, bun de arătat în campanie, ci unul esenţial, de profunzime. Un politician care va avea curajul să viseze la schimbarea la faţă a României, cum spunea Cioran în tinereţe, cred că va găsi încă zece bărbaţi care să i se alăture. O idee serioasă privind modernizarea României va găsi baionetele necesare, problema este că omul acela trebuie să creadă în ea, cu putere şi cu sacrificiu.

Nu ştiu dacă omul acela există, de câteva ori am crezut că l-am întîlnit, de alte ori am rămas trist cu gîndul că mi s-a părut. Un om şi un proiect ne-ar putea face ceva să ieşim din pesimismul social.


Deocamdată, observăm că nici măcar bandiţii nu sunt demni, nu au curaj, se internează in spitale, cheamă popii să le descânte, fac scut uman din copii sau părinţi. Nici macar o execuţie reuşită n-o să vedem vreodată în ţara asta pentru că condamnatul ar putea muri de spaimă la vederea călăului.



textul apare in Q MAGAZINE

SOLIDARITATE PENTRU OMORAREA SOLULUI

E o tradiţie deja ca ambasadorii statelor mari ale lumii să functioneze ca niste comisari politici la noi. Era chiar un banc despre faptul ca suntem băieti buni dar trebuim impinsi de la spate, cu o referire la un anumit ambasador. Nu cred că ei isi doresc asta, uneori poate au facut-o pentru ca nu era altă cale. Ne-a plăcut mereu să-i gâdilăm şi să cerem condamnarea adversarilor politici, să le cerem sfaturi sau confirmări. Face parte din destinul nostru parcă, sau din ineficienta politicii noaste de peste un secol, să fim o natiune mereu subordonată.

In timpul guvernării Năstase, ambasadorii ţărilor NATO si UE au fost elemente de presiune constantă asupra guvernului. In mai multe sensuri, uneori cu efect negativ, de alte ori cu efect pozitiv. Multe din reforme nu s-ar fi putut face fără o presiune externă. Dar, de multe ori ne simteam nedreptăţiti, mai ales cei din Palatul Victoria, de interventiile preelectorale ale ambasadorilor straini importanti. Acum, de la distanta timpului, stiu ca au avut dreptate in ceea ce priveste justitia, descentralizarea sau transparenta. In materie de privatizări stiu si azi că nu au facut totdeauna o presiune cinstită.

Dar când era atacat Guvernul toată lumea sărea să sfâşie, nimeni nu-si aducea aminte ca Romania este o ţară independentă, care are dreptul la „neatîrnare", cum spunea un arhaism comunist. Opozitia sărea să confirme orice critică, să ceară demisii, să facă apel la popor ca să dărâme guvernul. Era, până la urmă, rolul opozitiei politice si chiar datoria ei. Un exemplu, iată cum a reactionat Tăriceanu in 06 05 2003: „Îngrijorarea comunităţii internaţionale s-a manifestat printr-un semnal pe care ambasadorul SUA Michael Guest l-a dat atunci când a declarat că acest fenomen este o problemă serioasă şi România trebuie să ia măsuri urgente în această direcţie. Reacţia conducătorilor României a fost neadecvată, iar ultimele declaraţii de la Berlin ale preşedintelui Iliescu în care îl îndemna pe ambasadorul SUA să manifeste prudenţă şi califica intervenţia acestuia ca un amestec nedorit în treburile interne ale României relevă o neînţelegere profundă a realităţilor lumii de astăzi şi un semnal extrem de negativ către Administraţia americană şi către comunitatea oamenilor de afaceri străini din România.În contextul integrării României în Uniunea Europeana şi în NATO conceptul de neamestec în treburile interne este total depăşit. Dacă vrem să ne integrăm cu adevărat în Uniunea Europeană şi în NATO nu ne mai putem prevala de acest concept şi nu mai putem să nu ţinem cont de observaţiile îndreptăţite şi pertinente ale oficialilor ţărilor cărora România le solicită sprijinul. Acest tip de reacţii nu au decât "meritul" de a stârni neîncredere cu privire la intenţiile politice pe termen lung ale României, şi aceste lucruri trebuie asociate cu lipsa unor reale reforme economice care fac ca România să rămână în continuare un candidat problemă, un candidat cu şanse reduse de a îndeplini criteriile de aderare la UE.

Cu altă ocazie, Eugen-Gheorghe Nicolăescu : „Partidul Naţional Liberal consideră că recentele afirmaţii ale ambasadorului Marii Britanii la Bucureşti, Quinton Quayle, conform cărora corupţia este o frână în dezvoltarea României şi că fenomenul trebuie eliminat, dovedesc ineficienţa PSD. Guvernul condus de Adrian Năstase nu şi-a făcut temele la acest capitol decisiv pentru integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană: corupţia "vlăguieşte România de putere", iar autorităţilor le lipseşte voinţa politică de a stârpi acest periculos flagel (18 06 2004) »

Ce era mai frustrant, guvernant fiind, era că o parte din trecutele critici ale ambasadorilor NATO si UE erau critici destul de generale asupra administratiei românesti, nu zic că nu erau intemeiate dar, subiectivi fiind, ne venea si nouă să cerem dovezi. Doar în unele cazuri se indicau cazuri sau critici concrete si de multe ori criticile venea in jurul sarbatorilor sau vacanţelor, când cei din administratie au tendinta sa se mai si odihnească. Acum însă ambasadorul SUA a facut niste critici concrete, care, culmea, chiar si premierului îi par intemeiate. Schimbarea Codului Penal in favoarea infractorilor cu gulere albe este recunoscută chiar de politicienii din Parlament care au făcut deja amendamente si schimbări.

Cum sa nu-i dai dreptate ambasadorului SUA? Este clară intentia celor care au vrut să-i incrimineze si pe jurnalistii care folosesc informatii din dosare, interceptari telefonice cu infractorul pus in gardă, posibilitatea procurorilor de a opri procesele oricând pe chestiuni de procedură, pedepse mari doar peste pagube de peste 10 milioane de euro, perchezitii aprobate de impricinat, lungirea proceselor prin nesfarsite expertize. Erau toate portiţe pentru infractori cu gulere albe, cei care de 17 ani scapă printre degetele unei justiţii corupte sau timorate.

Diferenţa faţă de alte dăţi este că acum chiar si opoziţia sare în ajutorul puterii, iar domnul Tăriceanu a uitat că "în contextul integrării României în Uniunea Europeana şi în NATO conceptul de neamestec în treburile interne este total depăşit". Ambasadorul Taubman este criticat si de Ion Iliescu, Adrian Năstase, Gh. Funar si multi altii. Pe Olteanu nu-al luăm in calcul, el a facut o gafă de comunicare, dar era indreptatit să aibă o reactie, era totusi Presedintele Camerei. Emotionantă această crestere a solidarităţii cu guvernul, iţi vine sa aplauzi, nu alta!

Toata lumea se ocupă de eticheta sau cod deontologic al diplomatilor, desi cu totii recunosc ca, in fond, ambasadorul SUA are dreptate. Asadar, propun să fim mult mai radicali şi mult mai vigilenti, tovaraşi! Aveti grijă, cu câteva zile inainte, un sondaj INSOMAR arăta că 83% din romani cred că, după integrare, coruptia a rămas la fel sau a crescut. De ce nu s-au pronuntat politicienii la acestă cifră de sondaj? Nu e interesantă pentru opozitie, nu este relevantă?

Deci, cum procedăm?

Incepem cu solul care a venit să ne spună adevarul, el ar trebui omorât, e tehnică veche a sociatătilor primitive. Ne aduce vesti proaste, nu contează că are dovezi, nu ar trebui să-si permită, el – străinul. Il expulzăm pe solul obraznic si ramânem fericiţi că politicienii au mai castigat o batalie impotriva justitiei.Iar după ce am terminat cu Ambasadorul SUA, să ne concentrăm pentru a-i pedepsi pe sociologii de la INSOMAR. Iar la urmă, dar acesta va fi sfarsitul, să ne unim cu toţii impotriva poporului, el a răspuns strîmb la sondaj, el vrea să compromită ţara si nu se gandeste la imaginea noastră externă. Multe guverne sfarsesc in a crede ca poporul nu le merită. Oricum, ca să-l citez pe Premier, conceptul de neamestec in treburile interne este depăsit, dar vine din urmă conceptul de neamestec in treburile Guvernului României. Ce frumoasă solidaritate se poate naste.