Se afișează postările cu eticheta administratia publica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta administratia publica. Afișați toate postările

14 mai, 2016

Vasile Dîncu: „Ambiguitatea legislativă convine centralismului de la București. Există măsuri care limitează autoritatea locală”




Am vorbit, astăzi, la Cluj, la Conferinţa Internaţională "EUROPEANISATION OF ADMINISTRATIVE LAW AND CODIFICATION OF ADMINISTRATIVE PROCEDURE" despre unul dintre cele mai importante proiecte ale Guvernului României: reforma administraţiei.  Conferinţa a fost organizată de Facultatea de Studii Politice, Administrative şi ale Comunicării - Center for Good Governance Studies Babes Bolyai University şi Școala Doctorală de drept din cadrul Facultăţii de Drept. Îl felicit pe profesorul Dragoş Dacian pentru iniţiativa de a organiza această conferinţă.

Câteva dintre ideile pe care le-am expus au fost sintetizate în articolul de mai jos publicat de Transilvania Reporter:

Păienjeniș, ambiguitate și stagnare sunt doar câteva dintre cuvintele cu care vicepremierul și Ministrul Dezvoltării Regionale Vasile Dîncu a caracterizat actul administrativ românesc și munca la noul Cod Administrativ, un proiect început încă de acum opt ani.  Dîncu a explicat la Cluj că starea de fapt din administrația românească este convenabilă pentru autoritățile centrale de la București, dar că această situație s-ar putea schimba până la finalul lui 2016, în luna septembrie, când ministerul pe care îl conduce își propune finalizarea unei prime forme a Codului ce își propune simplificarea legislației în privința incompatibilităților sau a parteneriatului public-privat.
Vicepremierul Vasile Dîncu a explicat sâmbătă, la Cluj, că noul Cod Administrativ ar putea fi finalizat în luna septembrie a acestui an, dar că procesul este îngreunat de faptul că „autoritatea locală este un concept străin pentru București” iar ambiguitatea din actuala legislație convine autorităților centrale, urmând ca modificările să aibă în vedere, printre alte puncte, simplificarea legislației în ce privește incompatibilitatea primarilor și legislația aferentă parteneriatului public-privat. Vasile Dîncu a explicat în cadrul unei conferințe care a avut la la Cluj că noul Cod Administrativ este finalizat în proporție de 50%.
„Am realizat deja un memorandum pentru finalizarea codului administrativ. Avem un obiectiv ambițios și pentru că avem foarte puțin timp, programul e să finalizăm Codul administrativ până la finalul lunii septembrie a acestui an. Asta înseamnă să lucrăm fără vacanță și să avem în septembrie un draft care să poată fi dezbătut public. Codul administrativ va încerca să unifice cele 18 legi care guvernează administrația și să rezulte un document coerent care să facă ordine în administrație. Am lucrat 50% din acest document și avem șapte capitole în noul Cod Administrativ. Sper ca împreună cu societatea civilă să facem acest cod administrativ cât mai rațional […] Lucrul la Codul Administrativ a început în 2008 și doar anul acesta am reușit să trec tezele prealabile ale Codului. A fost un proces care mai degrabă a stagnat decât a avut continuitate. Am constatat că ambiguitatea legislativă convine centralismului de la București. Există o serie de măsuri care limitează autoritatea locală. Ni se impune să controlăm autoritatea locală, chiar dacă acest lucru nu este constituțional și cred că ideea de autoritate locală este un concept străin pentru administrația de la București”, a declarat vicepremierul Vasile Dîncu.
Dîncu a explicat că în mandatul său încearcă să vină în sprijinul administrațiilor locale, care, în opinia sa, nu se bucură de același sprijin și de aceleași resurse manageriale pe care le are administrația centrală. Acesta a mai spus că actuala legislație a administrației are multe prevederi contradictorii și interpretabile, lucru semnalat în special de primarii din teritoriu.
„Eu am încercat să fiu un ministru al provinciei și al administrației locale. Pentru administrația centrală sunt mulți manageri. De multe ori, când insist cu regionalizarea, mi se spune că oamenii din teritoriu nu sunt pregătiți. Nu este adevărat. La ministerul meu, cei mai buni specialiști sunt din țară și cei pe care mă bazez nu provin din administrația centrală, ci din cea locală [...] Primarii tot timpul se plâng de modul de constatare a stării de incompatibilitate și de răspunderea juridică a celor care lucrează în administrația publică. Codul administrativ ar trebui să dezvolte un cadru juridic unitar, aplicabil tuturor categoriilor de autorități publice și mai ales a celor nereglementate de constituție. În luna martie am adoptat legile prealabile ale codului administrativ. Se lucrează de vreo cinci ani și tot timpul au fost blocate în câte o instituție. Unul dintre principalele motive ține de lipsa de încredere în instituții publice. Instituțiile care se ocupă de anticorupție spunea că dacă aceste teze ajung în parlament, parlamentarii își vor face imunități și vor distruge principiile anticorupției. Nu poți amâna la infinit codificarea din lipsă de încredere în instituții”, este de părere Vasile Dîncu.
Unul dintre domeniile care ar urma să fie simplificate de noul Cod Administrativ este cel al incompatibilității, catalogat de vicepremier ca fiind un „păienjeniș”. Vicepremierul crede că este mai dezirabil un cod administrativ care să aibă în vedere în primul rând prevenția erorilor, nu doar pedepsirea celor care încalcă o legislație pe care Vasile Dîncu o consideră inaccesibilă celor care nu au o pregătire temeinică în domeniu.
„O mare problemă ține de regimul incompatibilității, unde chiar dacă avem multă legislație, aceasta este foarte ambiguă. Am identificat peste 275 de de acte acte legislative care privesc această problemă. Sunt peste 900 de pagini. Este un teanc foarte mare de hârtii și le-am printat pentru a avea cu toții o percepție asupra a ceea ce trebuie să facem. Pentru un primar este imposibil să se descurce în acest păienjeniș. Politicienii au promis legislație simplă, specialiștii la fel, dar asta nu s-a reușit. Administrația centrală este văzută ca un polițist care stă după curbă și așteaptă greșeala doar pentru a da pedepse. Aici trebuie să acționăm pentru prevenție, nu doar pentru a avea mii de viceprimari suspendați. Un capitol important va fi legat de incompatibilități. Trebuie un regim dur și strict, dar foarte clar și simplu. ANI avea acum câțiva ani un proiect de avertizor pentru integritate și cred că a fost lăsat undeva deoparte, încercându-se altceva. Vom lucra cu Ministerul Justiției și alte organizații non-guvernamentale pentru a simplifica acest capitol”, a mai spus Vasile Dîncu.
Dîncu a mai precizat că una dintre reformele aduse de noul Cod Administrativ va avea în vedere simplificarea procedurilor pentru realizarea parteneriatului public-privat.
„De asemenea, statul nu își poate folosi proprietatea pentru că nu este reglementată. Primrii sunt speriați de ambiguitate conceptului de concesiune și asta îi împiedică să folosească resursele pe care le au. Parteneriatul public-privat, chiar dacă este legiferat, nu merge pentru că avem legislație ambiguă”, crede Vasile Dîncu.
Vicepremierul Vasile Dîncu a participat, sâmbătă, la Cluj-Napoca, la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai la Conferința Internațională „Europenizarea dreptului adminstrativ și codificarea procedurii administrative”.

21 septembrie, 2012

URSUL CONTRA ROMÂNIA



(Recviem pentru o insulă)

România alunecă spre liliputanism, așa li se pare copiilor. Adrian, fiul meu, m-a întrebat aseară de ce o țară ca a noastră, adică mare, am dedus eu, aleargă de două săptămâni după un urs.  Ce, îmi zice el, suntem Andorra sau Liechtenstein? Pe el, iubitor de geografie fotbalistică, îl distrează suprafața acestor țări și locul lor în clasamentul FIFA. Sunt sigur că aceste țări mici, dar bine organizate, nu ar ajunge nicidată într-o așa situație penibilă, chiar dacă i-ar invada 20 de urși. Televiziunile sunt pline de reportaje, polemicile între putere și opoziție pe tema ursului curg pe televiziunile de știri de dimineață până seara. Se fac patrule de cetățeni revoltați, s-a declarat stare de urgență. De la Sibiu ne vine o știre care ne ajută să adormim liniștiți: o echipă de câini, antrenată chiar în misiuni internaționale, este în drum spre zona calamitată: „Cei patru ciobăneşti, doi germani şi doi belgieni, sunt antrenaţi special pentru astfel de operaţiuni. Cele patru echipe sunt formate din unii dintre cei mai buni câini pe care îi are Centrul Chinologic, trei dintre ei abia fiind întorși din misiuni internaționale. Câinii solicitaţi pentru căutări sunt însoţiţi de antrenorii lor,  au plecat în jurul amiezii şi sunt pe drum.”

Prefectul raportează cu precizie că sunt 26 de politiști și 17 vânători, nu mai știu exact numerele, plus alți gură-cască ce au pornit pe urmele fiarei. Pliantele anti-urs se răspândesc pe la bufetele din sat. Politicienii din județ, obișnuiți cu căpușarea bugetului și cu corupția ca modus vivendi, vor primi ajutoare de urgență pentru o posibilă epidemie de turbare și pentru cine știe ce alte pericole mai pot deriva din mușcătura ursului. Fondul de rezervă al Guvernului va fi deschis, vin oricum și alegerile, pentru a se reface drumurile cârpite la alegerile trecute, pentru sârma ghimpată împotriva ursului, pentru muniție sau panouri publicitare care să-i avertizeze pe oameni că în pădurile din Dâmbovița au mai rămas niște urși. Neapărat ar trebui o campanie publicitară de vreo 10 milioane de euro pentru avertizarea populației și poate chiar una de comunicare externă în engleză, franceză, spaniolă și... japoneză pentru ca turiștii străini care trec prin județul Dâmbovița și hălăduiesc prin păduri să știe cum să se comporte cu urșii. Se pot cumpăra din bani publici veste reflectorizante pentru pădurari și  jeepuri pentru urmărirea urșilor, puști specializate sau lunete cu infraroșu. Se pot cumpăra și elicoptere pentru observare sau vânătoare, poate am avea nevoie de wireless în pădure și alte chestii pentru comunicare prin satelit în caz că urșii se organizează să atace vreo mare aglomerare urbană. 

Deja băieții de la păduri au lansat o cifră șocantă, care să-i ajute să facă vânători sau programe europene pe mediu: avem cu 2100 de urși peste standardul UE. Prea mulți oameni pe listele electorale, prea mulți urși prin păduri, România a devenit o țară a excedentului.

A fost stupefiant s-o văd pe Rovana Plumb, Ministrul Mediului, cu palma pâlnie la ureche, încercând să audă urșii care mișună prin codrii dâmbovițeni și care atacă locuitorii vechii vetre românești din județul Dâmbovița. Și ministrul de interne a fost angrenat să supervizeze personal căutarea ursului cel rău și uciderea lui. Pardon, nu ucidere, nu dă bine la europenii ecologiști, tehnic ni s-a spus că trebuie să zicem „recoltarea”  lui.

Agențiile de presă ne țin la curent despre modul în care se desfășoară operațiunile, în fiecare dimineață mutre de pipițe îngrijorate țipă la noi cu privire la ursul ucigaș. "Situaţia este foarte gravă, dar este sub control", ne spune prefectul la oră de maximă audiență. Premierul Ponta este interpelat, dar spune că nu el grațiat ursul, ci specialiștii au hotărât asta.

Dar tot televiziunea ne liniștește că au fost constituite echipe formate dintr-un poliţist, doi jandarmi şi un vânător, care să patruleze în localităţile dâmboviţene Pietroşiţa, Moroieni şi Buciumeni. "Patrularea se va face în intervalul orar 16.00 - 2.00, pentru ca, la nevoie, să poată acţiona. După ce a fost împuşcat ursul, (alt urs n.n.) nu am mai avut apeluri de la cetăţeni că ar mai fi văzut vreun urs. Am convingerea că problema s-a rezolvat. Ori ursul împuşcat este cel căutat, ori a plecat în habitatul lui. Patrula mixtă va fi la treabă atât timp cât va fi nevoie. Sâmbăta şi duminica vor acţiona şi pe timpul zilei", declara şeful Poliţiei Judeţene Dâmboviţa, Danil Zepişi.

Totul primește dimensiuni apocaliptice, o fiară a atacat un județ, județul Dâmbovița,  regiune care se resimte ca și cum ar fi fost lovită de meteoritul Tunguska. În tot acest dezastru, doar puțini s-au întrebat despre cauză, cum s-a ajuns la această situație dramatică pentru țară. Prefectul a spus adevarul, dar nimeni nu a părut interesat, așa că a tăcut și el și s-a integrat în filmul tragediei.

Pur și simplu, trei proști din comuna respectivă (Dumnezeu să-l odihnească pe prostul pe care l-a chemat la el) au pus o capcană în care s-a prins un urs, apoi viitoarea victimă și-a construit o suliță lungă pentru a reedita lupta omului cu ursul din neoliticul inferior, pentru ocuparea peșterii. Disperat de înțepăturile prostului, bietul urs a rupt lanțul, i-a tras o labă cretinului care-l hăcuia și probabil a fugit spre Sinaia, unde mănâncă la cantina săracilor și se lasă fotografiat de turiști.

Din păcate, încă nici nu ne dăm seama de consecințele complete ale atacului acestei fiare asupra dâmbovițenilor și chiar asupra românilor, în general. Gândiți-vă că acest atac vine după o lovitură de stat teribilă, în care democrația noastră a fost mult șubrezită și reconstrucția ei cere timp și liniște. Cei traumatizați de lovitura de stat vor fi chinuiți de ideea că administrația condusă de uzurpatorul Ponta îi lasă intenționat fără apărare în fața fiarelor. Pe de altă parte, cei 7,4 milioane de români care sunt frustrați, supărați, demoralizați pentru că Europa nu le-a valorizat votul vă dați seama că vor avea un stres teribil, ignorați de CCR și Băsescu, iar acum atacați de fiare, după ce au rezistat cu greu hoardelor de procurori care i-au anchetat pentru că s-au dus să voteze plecarea dictatorului. Nu mai pot să meargă la vot, nu mai pot nici măcar să fluiere prin păduri, o majoritate electorală trăiește o dramă.

Băieții de la Cațavencu, Cațavencii sau Kamikaze, ar trebui să fie tot mai îngrijorați, deoarece pe plaiurile mioritice viața are tot mai mult umor și tot mai puțină raționalitate. Sau poate au o șansă, ar putea face și al patrulea frate, nu mai trebuie să parodieze, să pastișeze, să poetizeze, să ironizeze, pot să consemneze doar. Să se uite în jur și să facă inventarul faptelor zilnice ale politicienilor, celor din administrație și poporului gură-cască care se uită la televizoare cât e ziulica de lungă.
Dar ce-i de făcut, vorba lui Lenin. Nu mai știu, nu îmi dau seama de unde ar trebui să începem, nu știu dacă se mai poate face ceva, nu știu cine ar putea face ceva, nici cu ce mijloace, planuri sau strategii. Nu știu dacă ar mai vrea oamenii ceva, în afara celor 20.000 de euro de la Domnul Dan sau pomeni de la Gigi Becali, nu știu dacă românii își dau seama că am devenit o insulă. O insulă atacată din toate părțile de criza globală, de UE, de Departamentul de Stat al SUA, de Barroso, de ruși, de unguri etc. Iar din interior de o mare, nesfârșită, infinită și infernală prostie.
Poate dacă am interzice televiziunile din România, prostia s-ar vedea mai puțin, ca pe vremea lui Ceaușescu, când în două ore de emisie nu mai era loc și pentru spactacolul prostiei naționale.

 
 

P.S.1. În timp ce scriu acest text (este vineri dimineața, orele 10.30), știrile curg pe ecranele computerelor din biroul meu. Putem răsufla ușurați, stresul mediatic este pe sfârșite, căutările ursului ucigaș au fost oprite. Aflăm de pe Realitatea.net că ” Autoritățile s-au dat bătute după ce ieri, în Dâmbovița, au fost aduși de la Sibiu mai mulți câini de urmă și după ce au fost mobilizați zeci de jandarmi, polițiști și vânători, potrivit Adevărul de Târgoviște. Ursul este de negăsit. Localnicii cred că fiara nu mai este de mult în Dâmbovița, că ar fi trecut în Prahova sau în Brașov.”
Ce bine, a plecat ursul de la ei, iar în celelalte județe nu reprezintă, probabil,  nici o problemă, acolo oamenii nu se tem de urs și nici nu au sulițe lungi precum cei din comuna primitivă dâmbovițeană.
PS2. În timp ce fac o mică revizie a textului apare o altă știre, știre care ne readuce în Europa. Putem fi mândri de autoritățile noastre. Citiți și fredonați Oda bucuriei, România este copilul european cel mai ascultător: Ursul care a ucis un om în urmă cu două zile nu a fost găsit nici acum. Poliţişti, vânători şi jandarmi patrulează şi vineri dimineaţă în jurul localităţilor unde s-a petrecut tragedia. La cererea Asociaţiilor Pentru Protecţia Animalelor, autorităţile au "graţiat" ursul. Animalul nu va fi împuşcat, ci tranchilizat.

Asta am crezut la citirea headului știrii pentru că, mai încolo, jurnalistul este vigilent și patriot, totodată. El nu se lasă indus în eroare de ideologiile ecologiste: Este greu de crezut că ursul nu va fi împuşcat, mai ales dacă ursul va ataca din nou, întrucât este un animal extrem de periculos, în contextul în care este hăituit de 48 de ore. (http://www.rtv.net/ursul-ucigas-nu-va-mai-fi-impuscat-ci-tranchilizat_45422.html#ixzz275jOfjqr).
Și mai scrie jurnalistul, în neaoș limbaj dâmbovițean”Luni este aşteptată în zonă o echipă de la protecţia animalelor care va încerca să găsească ursul şi să îl ducă într-un adăpost, însă va fi foarte greu. Joi, mai mulţi vânători au încercat să găsească acest urs şi nu au reuşit. În continuare, în zonă se menţine starea de alertă, iar oamenii sunt înştiinţaţi că este mai bine să râmână acasă pentru a nu se găsi (!!!) cu ursul”.

În fine, când am terminat de scris și recitit, la România TV s-a îngălbenit ecranul de breaking news: Doi bărbați atacați de urs, în Argeș. Nu mai pot, textul acesta trebuie oprit, curmat brusc.

Dacă nu aș avea de lucru azi, articolul ăsta ar putea să nu se termine niciodată, căci vedem, se desfășoară ca o adevarată epopee, ca Eneida de odinioară. Poate că este greu să intrăm chiar în Schengen cu un asemenea război neterminat. UE nu poate importa atâta insecuritate de la noi. Lupta autorităților cu fiara care a atacat România pare una fără sfârșit. Exact ca și prostia românească.




  O înfrângere și lecțiile ei Există în fotbal momente în care scorul nu mai e doar cifră, ci rană colectivă. CFR Cluj a trăit o asemenea cl...