13 septembrie, 2020

UN CAZ DE ABANDON: GUVERNUL ROMÂNIEI ABANDONEAZĂ ȘCOALA

Partidul Social Democrat consideră că educația este singurul mijloc pentru un individ de a-și schimba destinul în bine și este singura investiție care garantează cel mai mare grad de rentabilitate. Pandemia a adus ȘCOALA și tot ce înseamnă nevoile COMUNITĂȚII ȘCOLARE în atenția societății noastre.Atenția opiniei publice a fost puternic focusată pe aspectele legate de școala românească, începând cu perioada stării de urgență când îngrijorările au fost îndreptate spre tipul de învățare, spre dificultățile părinților de a armoniza lucrul de acasă cu supravegherea copiilor și asistarea lor în procesul de învățare online, apoi, în iunie, odată cu examenele desfășurate în condiții speciale și a continuat pe perioada verii cu dezbateri intense legate de asigurarea siguranței pentru începerea școlilor. Este și un lucru bun. Ne-am amintit că pentru a-i putea primi pe copii, școlile și grădinițele au nevoie de SPAȚII ADECVATE, de APĂ, SĂPUN, au nevoie de GRUPURI SANITARE, adică de minime resurse necesare în viața de zi cu zi. Ne-am amintit că managementul școlar trebuie să cunoască îndeaproapesituația familială a fiecărui copil și că părinții trebuie consultați pentru a fi implicați în comunitatea școlară și nu trebuie să îi contactăm doar atunci când le cerem bani pentru lipsurile elementare din școli. Ne-am amintit că primăriile sunt cele care finanțează din punct de vedere material instituțiile de învățământ. Dar, trebuie să avem în vedere că pandemia de COVID-19 accentuează disparitățile existente în societatea noastră. Cei mai săraci și mai vulnerabili au suferit cel mai mult, neavând acces la educație. Chiar dacă în ultimele săptămâni am primit asigurări că în toate școlile s-au luat măsuri de igienă, credem că din punct de vedere al procesului educativ această perioadă va avea un impact major asupra educației copiilor noștri. Copiii deja vulnerabili devin și mai vulnerabili, există disparități majore între mediul rural și mediul urban și nu putem funcționa cu aceleași politici pentru ambele contexte. Pregătirile pentru începutul anului școlar au demarat mult prea târziu, au fost făcute pe fugă și le-a lipsit coordonarea și viziunea. Din cele 250.000 tablete promise pentru copiii vulnerabili au fost achiziționate doar 30%. Nevoia însă este de 900.000. În momentul de față sunt copii cărora le este refuzat accesul la educație tocmai într-o țară în care 44% dintre elevi sunt analfabeți funcționali. Noi nu investim în educație, în acest moment eforturile sunt doar de a ține în viață un sistem. Lipsa de coerență în comunicare a celor care conduc educația, în această perioadă, creează părinților un acut sentiment de incertitudine și de nesiguranță. Din 14 septembrie, toți profesorii, învățătorii și educatorii intră, alături de medici și asistenți în LINIA ÎNTÂI. Este datoria statului român să îi protejeze. PSD a depus un amendament la Legea de rectificare a bugetului de stat, prin care se dispune acordarea majorării de la 1 septembrie așa cum era prevăzut în lege. PSD va vota amendamentul și va face demersuri pentru a convinge și alți parlamentari să-l voteze. Cine va vota împotrivă va vota împotriva tuturor cadrelor didactice din România. PSD a depus în Parlament un proiect de lege care prevede ca profesorii și personalul auxiliar să fie tratați ca o categorie de risc în fața pandemiei, așa cum sunt considerați medicii, angajații ISU sau polițiștii. Proiectul propune un bonus de 2.000 de lei pentru profesorii din prima linie și 1.500 pentru personalul auxiliar. Impactul bugetar ar fi de 500 de milioane de lei și poate fi acoperit din fonduri europene și din reducerea cheltuielilor de funcționare ale Guvernului. Multe dintre măsurile dispuse în Ordinul comun al Ministerului Sănătății și Educației sunt absolut inutile în prevenirea riscului de infectare sau chiar pot deveni factori favorizanți pentru infectare, cel puțin în ciclul primar. Nicio țară din UE nu impune obligativitatea măștii la ciclul primar. Unele prevăd doar la elevii din ciclurile superioare sau doar la studenți, altele doar la profesori, altele deloc. Oricât de mult vor încerca învățătorii să supravegheze copii din ciclul primar, aceștia nu au discernământul necesar pentru respecta distanțarea, chiar dacă vor exista separatoare, vor face schimb sau își vor împrumuta măștile între ei, vor bea din aceleași sticle de suc sau apă, ori vor mânca din același sendviș. Prin urmare măsurile Guvernului care creează mari dificultăți de organizare școlilor vor avea un efect minor în combaterea pandemiei. Din 14 septembrie, copii noștri devin actorii unui experiment al cărui rezultat poate avea consecințe dezastruoase pe termen lung, la nivelul societății românești. Este cazul să aducem în atenția guvernului Orban, preocupat prea mult de chestiuni politice, câteva lucruri esențiale. 1. DREPTUL LA EDUCAȚIE În acest moment, ne întrebăm dacă statul român mai garantează dreptul la învățătură, conform articolului 32 din Constituția României, în condițiile în care nu a putut să asigure infrastructura educațională pentru elevii din cele 238 de unități de învățământ care încep anul școlar în scenariul roșu și pentru elevii din cele 4.892 de unități de învățământ care încep școala în scenariul galben. Din punct de vedere al învățării și al acumulării de cunoștințe credem că acest an școlar va fi un an de ”sacrificiu” pentru că prioritatea va fi să fie asigurată siguranța sanitară și nu școala în sine. Dacă în ultimii ani vorbeam despre dreptul la educație de calitate ne aflăm acum într-un moment în care nu dreptul la educație este serios amenințat. 2. ANUL ȘCOLAR ÎNCEPE SUB SEMNUL INCERTITUDINII ȘI A UNEI EXECRABILE COMUNICĂRI PUBLICE Autoritățile sunt doar reactive, neavând un plan strategic cu toate că aveau timp să îl pregătească încă din luna mai când era clar că pandemia va continua. Situația se schimbă de la o zi la alta, iar planurile autorităților la fel. În cele mai multe situații, părinții au primit informații despre cum vor începe copiii lor anul școlar cu doar 2-3-4 zile înainte de a merge la școală. Un volum foarte mare de informații, unele contradictorii, a plecat dinspre PREȘEDINTE, PREMIER, Ministru al Educației, Ministrul Sănătății, șeful Grupului de Comunicare Strategică, primari, inspectori școlari, directori de unități de învățământ, diriginți, profesori către părinți și elevi. Ministerul Educației a anunțat în 15 iulielansarea ghidurilor metodologice pentru pregătirea modului de desfășurare a noului an școlar, însă la nici o săptămână de la prezentarea lor am aflat că acestea sunt pur ”orientative”, nefiind aprobate prin ordin de ministru, deci nici obligatorii. Vineri, 11 septembrie, Grupul de Comunicare Strategică a transmis câteva recomandări pentru începerea anului școlar, printre care a menționat evitarea folosirii mijloacelor de transport în comun și orientarea spre deplasarea pietonală uitând, desigur, că sunt zeci de sate fără școli, iar copiii trebuie să parcurgă zeci de kilometri sau că în orașele mari bună parte dintre școli sunt concentrate în zonele centrale, iar elevii care locuiesc în așa zisele zone metropolitane – până nu demult doar sate – au de parcurs si ei distanțe apreciabile până la școală. Tot vineri, 11 septembrie, școlarii și părinții lor află că adeverințele pentru (re)intrare în colectivitate nu sunt obigatorii decât la intrarea într-un nou ciclu, însă directorii unităților de învățământ le ceruseră imperativ acest act. Vineri seara, cu doar 3 zile până la începerea anului școlar, MEC publică ordinul de ministru prin care sunt precizate regulile de predare online. Dacă în toate comunicările oficiale se recomandă păstrarea distanței fizice dintre persoane de cel puțin 1,5 m, când vine vorba de școală și de apropierea începerii anului școlar, distanța de siguranță dispare, asta după ce MEC realizează că nu are soluții pentru supraaglomerarea școlară – 40% dintre elevi învață în școli în care educația are loc în 2 sau chiar 3 schimburi. Am enumerat mai sus doar câteva dintre bâjbâielile și lipsa de coordonare în comunicare a celor care trebuie să asigure în această toamnă siguranța sanitară și procesul de educație din România. Dar sunt numeroase situațiile în care autoritățile emit decizii asupra cărora revin a doua zi, pe care nu le explică sau care sunt total inoportune în situația actuală. Este inadmisibil să avem peste jumătate dintre părinți care au declarat, la mijlocul lunii august, după anunțarea scenariior de începere a anului școlar, că nu înțeleg cum începe școala; este o dovadă a EȘECULUI de strategie și a unei LIPSE DE VIZIUNI a actualei guvernări, dar și a NEÎNȚELEGERII nevoilor cetățenilor. În acest condiții, TEAMA și NESIGURANȚA au luat locul festivităților de deschidere și florilor la începutul anuui școlar. Aceste senimente accentuează LIPSA DE ÎNCREDERE PE CARE O AU ROMÂNII ÎN AUTORITĂȚI. În spatele comunicării execrabile se află însă lipsa de organizare, lipsa totală de strategie și de proiect. 3. PROFESORII De luni, 14 septembrie 2020, toate cadrele didactice din România și personalul auxiliar vor intra în LINIA ÎNTÂI. Alături de medici și asistenți, personal din magazine, polițiști și pompieri, dascălii noștri sunt expuși zi de zi virusului și intră în bătălia cu el. Avem nevoie de măsuri concrete prin care statul să îi protejeze pe toți cei din siatemul de educație care intră în contact cu copiii, este necesar ca statul să le asigure gratuit măști și trebuie identificate soluții pentru ca dascălii să fie plătiți pentu munca suplimentară pe care o fac în această perioadă. Dacă medicii salvează vieți, dascălii sunt protectorii viitorului națiunii noastre, ei au grijă de modul în care generațiile care acum se află în grădinițe, în școli și în universități vor proiecta România în viitor. A fost nevoie de efortul unor ong-uri pentru ca MEC să fie convins că și profesorii au boli care le scad șansa de supraviețuire în urma infectării cu Covid-19. În România sunt, în prezent, aproximativ 215.000 de profesori, învățători și educatori care formează 2,8 milioane de elevi. 4. DESCENTRALIZAREA DECIZIILOR În sine, descentralizarea este un model foarte bun și așteptat de ani de zile, însă vine într-un moment de criză peste care se va suprapune și o schimbare de leadership generată de organizarea alegerilor locale. Vom asista, probabil, la multe situații în care responsailitatea va fi pasată de la noua administrație spre vechea administrație, iar neasumarea va fi cuvântul de ordine. Acesta este încă un aspect pe care guvernații ar fi trebuit să îl ia în calcul atunci când au insistat să organizeze alegerile locale în această toamnă. Descentralizarea pusă în practică a fost mai degrabă de a arunca responsabilitatea la școli. Descentralizare nu se poate face fără resurse, iar școlilor nu li s-au dat decât sarcini în plus. 5. JUSTIȚIE SOCIALĂ ȘI ECHITATE În România avem mulți copii de vârstă școlară vulnerabili sau care se află în situații de vulnerabilitate și o mare disparitate din perspectiva educației între mediul rural și mediul urban. Potrivit World Vision România, 15% dintre copiii români trăiesc în deprivare materială severă – aproape de 3 ori mai mult decât media europeană. 33% dintre copii trăiesc în sărăcie persistentă – cea mai mare diferență, la nivel european, între copii și restul populației. Când vorbim despre satul românesc aflăm tot de la World Vision că peste 60% dintre părinții din mediul rural nu au lucrat în perioada pandemiei, iar în jur de 40% dintre părinți nu au reușit să asigure alimente, rechizite pentru copii, produse de igienă, curățenie ori medicamente sau le-au asigurat parțial. 40% dintre copii din mediul rural nu au făcut școală online în pandemie. Spre exemplu, conform ARACIP, în mediul rural avem o proporție mai mare a copiilor care sunt îngrijiți de bunici sau de alte rude și nu de părinți, tot aici avem o rată mai mare de abandon școlar, iar numărul de calculatoare este de 7,5%. Gândiți-vă la cum vor face școală online acești copii? Cu siguranță că nu au făcut școală din martie până la finalul anului școlar precedent, dar există premise serioase să nu facă nici în acest an (cel puțin în primul semestru). Cei care sunt în școlile din scenariul roșu sigur nu vor face școală. Credem că la nivel rural trebuie intervenit cu politici speciale. 6. SISTEMUL PREȘCOLAR Pe toată durata verii, în discuțiile autorităților legate de educație și începerea noului an școlar, referirile la educația preșcolară au lipsit cu desăvârșire sau au fost marginale. Din acest an școlar GRUPA MARE este obligatorie. În grădinițele de stat, configurația sălilor de grupe NU PERMITE asigurarea DISTANȚĂRII la somn decât în cazul în care numărul copiilor ar fi redus la jumătate (paturile sunt unul lângă celălalt). Astfel încât s-a ajuns la situații hilare: jumătate dintre copii rămân la program prelungit una sau două săptămâni, cealaltă jumătate sunt obligați să plece din ”grădinița cu program prelungit” la ora 12.30. Există situații de grădinițe în municipii mari din țară unde, din lipsă de spațiu, grupa mică face educație online. Sunt studii care arată că EDUCAȚIA ONLINE pentru preșcolari NU ESTE VIABILĂ! 7. DIGITALIZAREA EDUCAȚIEI Nu este suficient să realizăm doar premise pentru digitalizarea educației. Este nevoie de revizuirea programelor școlare și a conținuturilor educaționale în raport de nevoile pieței muncii. Noile tehnologii emergente transformă deja fundamental piața muncii. Educația trebuie să fie sensibilă la aceste semnale. Dar procesul educațional este osificat, centrat încă mult prea mult pe profesori și mai puțin pe elevi. Educația trebuie să aibă în centrul ei elevul, nu nevoile unor dinozauri rătăciți de ani buni în birourile Ministerului Educației. E nevoie de o schimbare radicală în educație pentru ca România de azi și de mâine să facă provocărilor. Sistemul de educație din România trebuie să facă pasul din secolul XIX în secolul XXI. ÎNTREBĂRI PENTRU MINISTRUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII: 1. CE SOLUȚII ARE GUVERNUL PENTRU CADRELE DIDACTICE ȘI PERSONALUL AUXILIAR DIN CATEGORIILE CU RISC RIDICAT ÎN FAȚA VIRUSULUI? CINE ÎȘI ASUMĂ RĂSPUNDEREA PENTRU CEI CARE PIERD LUPTA CU VIRUSUL? Potrivit raportului TALIS, din 2018, 26% dintre cadrele didactice de la gimnaziu din România au peste 50 de ani. Potrivit unui punct de vedere al Societății Române de Medicina Muncii, pentru personalul didactic și didactic auxiliar, riscul potențial de infectare cu virusul SARS-CoV2 crește odată cu deplasarea spre și de la locul de muncă în mijloacele de transport în comun aglomerate, precum și prin activități de predare față-în față, la clasă. (…) Se recomandă ca, până la începutul anului școlar, în condițiile epidemiologice actuale, tot personalul didactic și didactic auxiliar să rei activitatea cu avizul de aptitudine în muncă acordat de medicii de medicina muncii.” S-au făcut sau nu aceste evaluări? Care este rezultatul acestora? În acest moment nu există o situație PUBLICĂ a numărului cadrelor didactice din învățământ, pe toate ciclurile de învățământ (preșcolar, primar, gimnazial, liceal) care să arate numărul cadrelor didactice și a cadrelor didactice auxiliare care se încadrează în categoriile cu risc potențial de a dezvolta forme severe de boală. Este adevărat că împreună cu Societatea Română pentru Medicina Muncii, profesorii cu comorbidități pot să solicite să predea online. Dar care este cifra exactă a celor care au solicitat acest lucru? Nu avem aceste cifre de la Guvern. Nu știm care este numărul cadrelor didactice care sunt în continuare foarte expuse efectelor negative ale virusului în contextul în care există unități de învățământ cu un defict major de cadre didactice. 2. CE PLAN ARE GUVERNUL PENTRU TESTAREA PROFESORILOR? 3. CUM ESTE ASIGURATĂ ȘCOALA ONLINE? De ce se prezintă online-streemingul ca fiind școală online? Atâta vreme cât jumătate de clasă sunt doar spectatori la ore nu putem vorbi de școală online (pentru că ei nu interacționează cu profesorul și colegii deloc). Cum de se prezintă că un laptop și o cameră web pot asigura accesul la școala online în condițiile în care profesorul și copiii nu au lavalieră? 4. ÎN CONDIȚIILE NEVOII ASIGURĂRII UNEI ATENȚII SPORITE IGIENEI ȘI CURĂȚENIEI, CE MĂSURI S-AU LUAT PENTRU MĂRIREA NORMELOR PERSONALULUI AUXILIAR ȘI DIN CE BANI VOR FI PLĂTIȚI? 5. SOLICITĂM GUVERNULUI SĂ TRANSPARENTIZEZE INFORMAȚIILE CENTRALIZATE LA NIVEL DE UNITATE DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU PRIVIRE LA INFRASTRUCTURA DE SĂLI, DOTARE CU ECHIPAMENTE NECESARE ȘCOLII ONLINE, GRADUL DE ACOPERIRE CU CADRE DIDACTICE ȘI PERSONAL AUXILIAR. Este un demers vital pentru ca intervenția să poată fi făcută rapid. Am văzut cu toții capacitatea de mobilizare exemplară a societății civile în perioada stării de urgență, credem că ne putem baza pe mobilizarea românilor în situații limită, dar pentru aceasta este nevoie ca cei care pot să ajute să aibă acces la informații. Analizele realizate în cadrul Consiliului Național al PSD pun în evidență că domeniul educației este unul în care interesul național trebuie să primeze, dar modul în care Ministrul Educației a înțeles să acționeze în cele 6 luni de pandemie pentru a pregăti noul an școlar arată că actualul Guvern desconsideră total importanța școlii. Ministerul Educației și Cercetării a primit idei/soluții/propuneri din partea tuturor partidelor politice, o mulțime de experți s-au declarat dispuși să se implice pentru a oferi soluții viabile pentru începrea anului școlar în condiții de siguranță. Ministrul Educației era obligat să catalizeze toate resursele de idei, în toată această perioadă, pentru a avea la dispoziție soluții în beneficiul școlii și a comunitășii educației din România. Din păcate, actualul Ministru a fost incapabil să acorde școlii românești toate resursele existente pentru că este un ministru cu capacități manageriale reduse și, putem spune, chiar iresponsabil. Logica electorală a PNL ajunge să prevaleze în fața intereselor națiunii. Din frica de a nu pierde și mai mult în sondaje, actualul guvern PNL e gata să sacrifice tot: sănătate, economie, pensii, salarii, educație, infrastructură, turism. Totul de dragul puterii! Nimic din ce a promis PNL la preluarea puterii în 2019 nu a fost îndeplinit. Există o premisă bună pentru digitalizare impusă de pandemie. Multe dintre primării au profitat de această oportunitate și au digitalizat administrația. Dar guvernul PNL a ratat acest obiectiv și în administrație, dar mai ales în educație. Așa zisa digitalizare a școlii este un eșec din start. Ministrul educației a promis la începutul lunii mai că va asigura echipamente pentru 250.000 de copii. Ceea ce înseamnă 9% din totalul de 2,8 mil de copii înscriși la școala. În realitate, avem peste 900.000 de copii care nu au acces la tabletă sau computer și Internet, toate necesare pentru educația on-line. Adică de 3,6 ori mai mult decât a estimat Ministerul Educației. Ce facem cu ceilalți 650.000 copii, proveniți mai ales din mediul rural și din familiile sărace? Îi abandonați? Cum vor învăța ei dacă le interziceți să meargă la școală și nu le asigurați condițiile pentru învățământ on line? În august, ministrul educației a anunțat triumfător demararea achiziției a 250.000 de tablete. Deși același ministru știa încă de la începutul lunii mai că pentru a putea face ȘCOALĂ/EDUCAȚIE pe dispozitive în România avem nevoie de aproximativ 900.000 de dispozitive. La 15 zile înainte de începerea școlii am aflat, de la televizor, din partea Primului Ministru, că Guvernul va achiziționa 70.000 – 80.000 de tablete în sistem centralizat, iar restul pot fi cumpărate direct de școli sau de primării, banii urmând să le fie rambursați. Dar școlile și primăriile sărace nu au banii pentru a face achiziția nici cu promisiunea fermă că își vor recupera banii. Chiar dacă guvernanții au încercat să dea vina pe PSD justificându-și propria neputință, am înțeles despre ce este vorba: ae prevăteștr un alt furt al PNL, marcat de corupție în vremuri de pandemie. Deși suntem printre țările cu cel mai rapid Internet din lume, avem 52.000 de gospodării care nu au energie electrică și, implicit, vorbim aici de copii care nu au acces la școala online. Ce face guvernul PNL pentru acești copii? Nimic! De luni bune, acestor copii le-a fost interzis accesul la educație, le-a fost amputat viitorul. PSD consideră că e nevoie de o abordare integrată, prin care accesul la echipamente și la internet să fie precedat de accesul la energie electrică. Există fonduri publice pentru energie verde. De ce să nu redirecționăm acești bani către familiile și comunitățile defavorizate? De ce să nu montăm panouri solare sau generatoare eoliene în locurile izolate unde rețelele de distribuție clasică a energiei electrice nu pot ajunge? De ce să nu realizăm hotspoturi de Internet gratuite în astfel de comunități, care să le permită accesul la informație și la educație tuturor copiilor din familii nevoiașe sau din comunități izolate. Partidul Social Democrat cere guvernului condus de Ludovic Orban demiterea ministrului educației și cercetării, Monica Anisie. Vasile Dâncu Președintele Consiliului Național al PSD

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

UN CAZ DE ABANDON: GUVERNUL ROMÂNIEI ABANDONEAZĂ ȘCOALA

Partidul Social Democrat consideră că educația este singurul mijloc pentru un individ de a-și schimba destinul în bine și este singura inves...