În aceste zile România a aflat, șocată, că meseria de jurnalist este cea mai râvnită profesie la noi, iar competiția la facultățile de gen a fost foarte mare, vreo nouă indivizi pe un loc. Ca unul care am luptat acum două decenii pentru introducerea învățământului jurnalistic din România ar trebui să fiu fericit. Da, sunt! Dar dacă mă gândesc că modelul de jurnalist este Mircea Badea, atunci este clar că undeva ceva s-a defectat la mașinăria aspirațională a tinerilor absolvenți de liceu. Poate este un semn că societatea noastră se vulgarizează din ce în ce mai mult sau poate că oamenii nu înțeleg nimic din criza valorilor și nici din criza profesiei de jurnalist din acești ani.
Astăzi am primit o scrisoare emoționantă de la o fostă studentă de la jurnalism, acum plecată departe de acest rai al jurnalismului care a devenit Romania, și care, printre altele, mi-a semnalat un interesant articol scris de Cătălin Striblea (http://adevarul.ro/news/societate/mesaj-bun-venit-candidatilor-jurnalism-1_53cfbe060d133766a8adc3c6/index.html.). Mi-a adus aminte de un discurs pe care l-am spus, în 1999, la ultima întâlnire cu generația lor și pe care l-am publicat în ”Țara telespectatorilor fericiți”.
Deși am mai publicat acest text, azi l-am recitit și am sentimentul că nu s-a schimbat mare lucru în 15 ani. Acum un deceniu și jumătate încă puteam să vedem zilnic tresăriri ale conștiinței (de om) ale unor truditori ai agendei publice. Se simțea încă de atunci presiunea socială sau politică asupra profesiei, însă acum s-au schimbat multe.
Felicitări celor care au fost admiși la jurnalism! Nu vreau să-i demoralizez, pot să se raporteze la acest text ca și la un text istoric. Da, așa era înainte, înainte cu vreo 15 ani. Așa vedea lumea un profesor de la jurnalism din acea vreme. Un dascăl de la jurnalism care nu crede nici acum că România este raiul jurnalismului.
CE NU ESTE PROFESIA DE JURNALIST
De ce trebuie să facă jurnaliştii şcoală? Pentru a amâna patru ani întâlnirea cu viaţa cea adevărată şi dură a jurnalistului.
Fiecare profesie are miturile ei, dar parcă cea de
jurnalist are cele mai multe. Voi încerca să vă vorbesc despre o mică parte
dintre ele. Încerc să fiu sincer cu voi, aşa cum am fost şi în cei patru ani în
care am avut bucuria de a vă întâlni. Câteodată, cred şi eu că viaţa e mai
frumoasă decât în realitate, dar astăzi este o zi serioasă. De multe ori ne
hrănim cu mierea iluziei doar pentru a
putea trece mai uşor peste zilele ploioase şi mohorâte în care eşti singur şi
telefonul nu sună. Astăzi însă e o zi importantă pentru voi şi se cuvine să
privim totul cu realism.
Jurnalismul nu este o instituţie socială necenzurată, cenzura nu dispare
odată cu apariţia democraţiei.
Vi se spune că democraţia asigură libertatea de expresie, că libertatea de expresie şi conştiinţă a fost cel mai important bun pe care l-am câştigat în 1989. Poate ceilaţi, dar nu voi, jurnaliştii. Jurnalistul este cel mai expus cenzurii. Și cel mai vulnerabil.
Veți primi diplome de bună purtare de la preşedinţi, primari sau prim miniştri, ca în cazul ultimei mineriade. Nimeni nu vă va considera eroi atunci când o să vă faceţi meseria cum trebuie. Cei mulţi nu pot acorda diplome pentru fapte de normalitate jurnalistică. Diplomele se primesc mai mult pentru diverse ticăloşii.
La început o să vă loviţi de cenzură, o să vă revoltaţi, o să vă plângeţi, poate vă veţi da şi demisia, dar cu timpul cenzura va fi înlocuită de autocenzură. Tot mai mult o să vă convingeţi că nu se poate face nimic şi totuşi mai bine e în presă, cu un salariu măricel decât la şaibă sau în profesor, într-un sat fără autobuz.
În televiziunile unde veţi
lucra se trage cu tunul, în numele unor valori democratice. Vor muri colegi ai
vostri şi se vor cere scuze pentru că a fost o eroare.
Aţi pornit poate ca nişte apostoli ai dreptăţii. Ati visat poate să eradicaţi nefericirea din lume. Să fiţi nişte răzvrătiţi ai binelui şi libertăţii. Nu cred că se va întâmpla asta. Va trebui să fiţi soldaţi ai unor averi care s-au născut peste noapte, veţi scrie lucruri pe care nu le credeţi şi apoi veţi putea dormi liniştiţi. O să participaţi la un şantaj pe care presa îl aplică oamenilor de afaceri şi politicienilor. O să aveţi liste de subiecte tabu. La început, când veţi merge pe la părinţi, vă va fi puţin ruşine, mai ales când mama vă va întreba despre cum o duceţi cu fericirea. Apoi veţi fi tot mai ocupaţi, tot mai rar o să vă vizitaţi părinţii sau vechii profesori, totul va intra în normal. N-o să vă mai întrebaţi dacă sunteţi fericiţi.
Scoala v-a oferit un avantaj totuşi, noi, profesorii, am fost primii care v-am dezamăgit. Noi am fost primii care v-am demostrat că viaţa este ca o cutie de bomboane. Nu ştii ce vei descoperi dincolo de argintul ambalajului.
O să vedeţi cum vă vor cocoloşi oamenii politici. Cum oamenii de afaceri vă vor invita la o cină privată. Partidele vor inventa meciuri de fotbal pentru ca să poată a vă da o masă. Să nu credeţi că vă vor considera egalii lor. Niciodată n-o să vă respecte, cel mult o să le fie frică de voi. Pentru că jurnaliştii pot apărea pe mai multe căi, nu doar prin şcoală, profesia va fi diluată de tot felul de slugoi netalentaţi dar care vor strica tot ce încercaţi voi să construiţi. Respectabilitatea poate veni din partea celor amărâţi, a celor pe care de multe ori îi veţi dispreţui prin scrisul vostru. Ei, cei fără de putere s-ar putea să vă respecte. Dar asta, cu singuranţă, n-o să vă încălzească foarte mult.
Jurnalismul nu rezolvă marile probleme ale societăţii.
Jurnalismul este important, în primul rând, pentru noi, cei care suntem direct sau
indirect legaţi de asta. Pentru societate e o profesie importantă dar, sunt
atâtea cazuri, societatea supravieţuieşte şi acolo unde nu există libertate de
expresie.
Să nu credeţi că totul se poate rezolva prin faptul că aţi spus adevărul. O să scrieţi adevărul, o să vă riscaţi poate prieteniile şi liniştea şi veţi vedea că nu se întâmplă nimic. Şi ce dacă, vă vor răspunde unii, ce dacă aţi scris despre atâtea nelegiuiri. Ticăloşii sunt liberi în virtutea unei logici diferite, logică pe care democraţia n-o exclude. N-o să vedeţi finalitatea demersului vostru, nu se va produce nici un cutremur chiar dacă aţi spus un adevăr cutremurător.
Atunci s-ar putea să vă treacă cheful de comunicare. Să nu mai credeţi că este substanţa democraţiei. Comunicarea crează punţi, ne apropie mult, ne ajută să nu mai fim singuri. Câteodată îţi vine să nu mai comunici cu nimeni. Să fugi de lume, să pleci departe, să nu poţi articula nimic, să nu mai poţi arăta cu degetul. Nu merită să fii homo semnificans pentru că semnificaţiile sunt date de-as dura pe povîrnişurile abrupte ale istoriei. Ceilalţi se joacă periculos cu simbolurile comune. Cel mai tare o să vă doară când simbolurile pe le împărtăşim cu toţii sunt date de mâncare porcilor. Diamantele, porcii şi o lume care aplaudă şi râgîie dizgraţios pe marginile ţarcului, mâncând seminţe de floare şi bostan (sărate şi prăjite).
Să nu credeţi că sunteţi singuri. Întotdeauna va mai fi cineva căruia i se intoarce stomacul pe dos la acest spectacol. Chiar dacă poezia sau jurnalismul nu pot face lumea mai bună, întotdeauna mai este cineva care gândeşte ca tine. Şi merită să fii jurnalist dacă ai măcar un singur cititor.
N-o să îmbogăţiţi lumea cu încă o viziune, cu un punct de vedere. Nu veţi fi un instrument al democraţiei pe care o visează naivii. Cu multe păreri despre acelaşi lucru, cu o selecţie a viziunii celei juste prin dezbatere socială. Voi ştiţi că acest lucru nu este posibil, voi stiţi că, până la urmă, valorile sunt produse de cei puţini. Ce este însă mai grav este că vor veni momente în care părerea voastră simplă se va lovi de toate celelalte.
Vor veni momente
când n-o să mai înţelegeţi nimic, când o să-i vedeţi pe toţi cei din
proximitatea voastră că susţin altceva decât voi. Vă veţi întreba dacă v-aţi
pierdut simţul realităţii, dacă nu cumva
aţi înnebunit. De abia atunci să ştiţi că aveţi dreptate, ceilalţi cred
aceleaşi lucruri ca şi voi dar n-au curajul s-o spună, simulează sau, cum spun
ei la o bere, mănâncă o pâine. Renunţaţi la o aşa pâine. Oricum pâinea îngraşă.
Şi ce dacă v-am spus toate astea? Vorba poetului meu, devenit măscărici, nu vă acriţi, doar fiţi atenţi cum treceţi strada, să nu vă calce maşina Salvării!
Vă doresc să trăiţi
într-o altă lume decât a noastră. Să fiţi iubiţi!
Vasile Dancu
(DISCURS FESTIV – MAI 1999)
Profesia de jurnalist nu este nimic, daca de 10 ani nu au existat jurnalisti, si nu exista nici acum, care sa mearga la Cotroceni, si sa-l intrebe pe Basescu de nu alege ce crede el ca este mai bun pentru Romania, asa cum i s-a solicitat cu Scrisoarea Nr.6009/10-04-2014?
RăspundețiȘtergere“DIAVOLUL” Basescu -- blestemul Romaniei!
DETESTAREA cvasigenerala din partea romanilor, concomitent cu adularea fanatica si irationala a inca unui grupuscul, face din Basescu un “fenomen” ce isi asteapta “demitizarea”!
Basescu este Raul ce s-a oferit ochilor si mintii, in ambalajul Binelui!
Cum se explica faptul ca si dupa 10 ani mai are adulatori? Adulatorii lui se impart cel putin in trei categorii:
1. Profitorii; 2. Intelectualii idealisti, care s-au iluzionat ca el le poate implini niste asteptari legitime; 3. Idiotii utili, care neavand capacitatea sa aprecieze critic activitatea acestui “diavol”, au fost “orbiti” de manopera acestui sarlatan, care le-a exploatat credulitatea si “setea” de dreptate!
Acest “scaraoschi”, Traian Mondialu’, si-a cautat in societate personaje cu oarece “pete” si cu mare expunere publica, pe care le-a plasat in opozitie cu el. Echipele lui de pupincuristi (de tipul “deconspiratului” Andrei Badin) au trecut la macularea si diabolizarea oponentilor lui, concomitant cu “lustruirea” si prezentarea lui pe post de Sf. Gheorghe, luptandu-se cu balaurul coruptiei!
Drama romanilor a fost faptul, ca cei care ar fi putut sa prezinte adevarata fata a “diavolului” Basescu, nu au avut acces la mass-media, s-au, mai exact, mass-media a fost interesata de nimicuri, iar NU de a-i inarma pe romani cu Adevarul despre acest sarlatan. Cei ce l-au crezut de buna credinta, nu au avut sansa sa verifice aceasta presupunere! Daca cele trei categorii de adulatori ai lui, ar fi stiut ca pe Basescu nu-l intereseaza promovarea Binelui in societatea noastra, astazi n-ar mai fi avut alaturi decat pe Nutzi Udrea, camarila profitoare, si pe idiotii irecuperabili!
Considerandu-l si eu de buna credinta, in Ianuarie 2005 i-am prezentat la Cotroceni Scrisoarea Nr. 86/04-01-2005, care ii oferea “O solutie anticoruptie infailibila”! Trecand saptamanile, lunile, anii, fara ca Basescu sa fie interest de Solutia anticoruptie, am inteles ca este un sarlatan care nu este interesat sa serveasca Romania, ci are “misiunea” sa lucreze pentru “demolarea” Romaniei, in interesul Licuricilor straini, carora, in 2005, spunea ca este dispus sa le suga “tata”!
Si a inceput “demolarea” Romaniei, pritocind cu Monica Macovei si promulgand Legea 247/2005, cea mai criminala si tradatoare lege la adresa Romaniei! Nici Basescu, nici Macovei, si nimeni altcineva nu va putea sustine “necesitatea” acestei legi la 15 ani de la “intorastura”, cand ar fi putut sa “plagieze” legea maghiara, care rezolvase DEMULT problema retrocedarilor!
Cu toate ca am inteles ca “misiunea” lui Basescu era “demolarea” Romaniei, in interesul diversilor Licurici, am continuat sa-i adresez Scrisori cu solutii de Interes National, care, din nefericire, au avut aceeasi soarta ca si prima, si evident ca si ultima cu Nr.6009/10-04-2014!
Cat de tradator, sau de bou, trebuie sa fie un Presedinte, fie el si ilegitim, pentru a nu alege dintre doua variante de “democratie”, pe aceea pe care o considera mai buna pentru Tara lui???
Din dilema tradator sau bou, nu putm iesi, pentru ca a treia posibilitate nu exista!
Scrisoarea Nr.6009/10-04-2014, ce poate fi citita pe pagina mea de FB din data de 16-07-2014, ii solicita sa aleaga “democratia” pe care el o crede mai buna pentru Romania, dintre actuala “democratie pentru Mafii”, si “democratia Anti-coruptie”, pe care i le prezentam prin materialele, “O alegere pentru Mileniul III”, si “Noul Cadru Democratic”, ce pot fi citite si pe http://dumitrurizoaica.blogspot.com/.
Mai mult, ii spuneam ca de nu va alege ce crede el ca este mai bun pentru Romania, romanii trebuie sa-l lipseasca de dreptul de a se folosi de beneficiile acordate fostilor sefi de Stat!
Mircea Badea a spus si spune adesea ca el nu se considera jurnalist.
RăspundețiȘtergereDaca ati fi departe de politica, ati avea dreptul sa vorbiti, domnule Dancu!
RăspundețiȘtergere