Ce-ai
spune, prietene, dacă în această noapte ai afla prin vocea unui înger că,
printr-o minune, ești înzestrat cu darul minunat al păsărilor, adică, începând
din clipa asta, poți să zbori? Doar că nu poţi spune nimănui acest lucru, dacă
spui cuiva, vraja dispare. Și mai rău, nici nu ai voie să încerci vreun zbor de
probă, pentru că o poți face o singură dată. O singură dată poţi să simți aerul
tare al înălţimilor şi să intri cu capul printre norii adevăraţi. O singură
dată, adică atât cât poți rezista să stai deasupra ierbii şi asfaltului; la
revenirea pe pământ, totul s-ar sfârși.
Ar
fi o mare sfâșiere interioară, pentru că, în primul rând, suntem făcuți să
împărtăşim, să arătăm cu orgoliu ceea ce avem în plus, să ne mândrim, să ne arătăm
cu aroganță talentele ori însușirile minunate. Mai mult, suntem bănuitori și
necredincioși, deci cum să nu încercăm, cum să credem vocea din cer fără să
facem o mică încercare în spatele casei, în fundul grădinii? Dacă a fost o
iluzie, dacă ni s-a năzărit doar?
Mulți
ar deveni nefericiţi pe loc de acest mare dar, visat de întreaga omenire. Când
să alegi momentul acela minunat al zborului, momentul magic al singurului zbor?
Cum să te pregătești pentru el, cum să-ți faci sufletul mai ușor pentru a sta
cât mai mult în aer? Grele încercări ar fi, dragă prietene, nu-i așa? Ce
nelinişte şi cutremurare să iei decizia sau să amâni încercarea minunatului
moment al zborului.
Să
aștepți ani de zile fără să încerci, îndoindu-te mereu, necrezând că este
posibil! Cum să alegi momentul acela, singurul, unicul? Când să alegi momentul
în care să fii zeu pentru câteva ore sau minute? Cine știe cât de lung o să fie
zborul acela? După ce criterii, cine să te sfătuiască cum să alegi momentul
acela? Să fii singur sau să aduci televiziunile să te vadă? Să-i aduci pe cei
de la Guiness Book să jurizeze această minune, să te bage în Cartea
Recordurilor?
Să
fii singur, sau să-ți aduci prietenii că să împărțiți minunatul moment? S-o
duci doar pe iubita ta, de mână, undeva pe un vârf de munte și acolo să-i arăţi
că iubirea pentru ea te-a transformat în vultur? Cum să negociezi cu ceilalţi
momentul de după, când toți o sa te provoace să mai zbori, iar tu nu mai poţi?
Te vor privi oare ca pe o găină, ca pe o epavă, ca pe un înger căzut?
Dar
tu, vei putea crede, în fața neîncrederii celorlalți? Nu o să ajungi să ţi se
pară că totul a fost o iluzie sau un vis? Prietenii tăi de pe Facebook vor
putea să creadă poveștile tale? Dacă nu se va fi imprimat nimic pe casetele
camerelor de filmat? Va ajunge o singură experiență pentru a te crede cu
adevărat, sau te vor trata ca pe un iluzionist care face trucuri de felul ăsta
în fiecare spectacol, pentru un bilet de câțiva cenţi?
Oare
copiii tăi vor aștepta și ei vocea care să le transmită că darul acela divin
este ereditar? Vor fi ei dezamăgiţi dacă nu se va întâmpla asta, vor aștepta cu
speranță fiecare noapte, vor fi triști în fiecare dimineață că îngerul acela al
lui Dumnezeu nu a venit? Te vei întreba poate de ce ți-a dat Dumnezeu acest
dar, oare trebuia să îndeplinești o misiune şi tu nu te-ai priceput? Poate
chiar tu s-ar putea să începi să îl urăști pe cel care ți-a dat pentru o
singură dată acest dar și să întrebi de ce nu ți-a dat acest dar nemăsurat pentru
toată viața.
Ce
o să te faci dacă te va chinui în fiecare noapte senzația că a rămas sufletul
tău deasupra lumii și nu poți să-ți ridici târâtoarea carne spre sufletul care
stă ăgăţat de albastrul boltei? Dacă o să te chinuie bănuiala că poate ești pasăre
şi nu om, sau, Doamne ferește, ce o să te faci dacă îți va apărea sminteala că
esti seminţie de înger?
Iată, prietene,
doar o șoaptă în întunericul nopţii, o promisiune legată de un mare vis al
omenirii şi, uite, câte întrebări, ce frământare, ce răstingnire a sufletului
se poate naște. Ce mică veste, ce dar mare poate să fie tulburarea!
Învierea
ne aduce o veste mai mare, una teribilă, dar care trece pe lângă noi şi nu ne
mișcă, nu ne face să vedem lumina ce ne-ar ajuta să traversăm frica de
întunericul etern. Vestea pe care n-o aduce Învierea este că moartea poate fi
învinsă, că putem face noi înşine asta. Nu moartea biologică, a trupului de
pământ, ci moartea sufletului și a spirutului. Moartea cea de fiecare zi poate fi învinsă. În fiecare zi putem învinge
moartea prin înălțare spirituală, prin bunătate față de altul, prin
desprinderea de posesia de lucruri. Putem să ne ridicăm oricând vrem deasupra
lumii, putem să-i luăm şi pe alţii cu noi, dacă le vestim acest lucru. Unii au
nevoie doar de vestea că ar putea să umble, că nu sunt nevolnici, ci
doar sunt paralizați de frică, de neîncredere și de umilinţele trecute.
Aceasta
este lumina pe care trebuie s-o dăm mai departe, pe care n-o putem stoca în
case de bani și în conturi din bănci, ea se înmulțeste pe măsură ce se împarte
altora. Ne putem ridica desupra urii și încleștării mâinilor pe lucrurile
inutile, putem căuta dincolo de cartierul nostru un om care aşteaptă minunea de
a putea să-și trimită copilul la şcoală sau o bătrânică pentru care Dumnezeu
are chipul unei pâini calde. Putem să căutăm să ștergem lacrima aproapelui şi
să împărţim cu orfanii bucuriile copiilor noștri. Putem să învingem moartea
care ne pândeşte sufletele în fiecare din zilele în care alergăm doar după bani
și mărire. Putem învinge moartea care ne împietreşte inimile când trecem pe
lângă cei căzuţi fără să le întindem o mână.
Ce
veste bună, ce puţine întrebări, ce puţină zbuciumare! Poţi deveni uşor şi
poți zbura în fiecare zi, în fiecare
clipă, doar că trebuie să lași jos sacul acesta de oase.
Hristos a înviat!
RăspundețiȘtergere