16 ianuarie, 2011

Ideologii lovite cu toporul


De ceva vreme am intrat şi noi în faza de contestare a ideologiilor. Să nu vă speriaţi, nu am ajuns la vreo fază de mare fineţe în care să dezbatem diferenţe între ideologii sau posibilitatea sintezei lor. Nici măcar nu avem bătălia dintre stânga şi dreapta sau discuţia despre alte forme de agregare. Dacă ar fi aşa, înseamnă că am fi ajuns la vreo fază de normalitate. Nu, la noi este vorba de lovirea ideologiilor în cap cu toporul. Aşa cum s-a făcut adesea cu fenomenele de spiritualitate în vremurile de dinainte: metafizica, sociologia sau estetica, cibernetica sau meditaţia trancedentală. Adică vin nişte tipi într-o zi şi anunţă în piaţa publică: dacă teoria nu se potriveste cu practica, cu atât mai rău pentru ea! Mai sar şi alţii pe la televiziuni sau radiouri şi aprobă prostiile acestea ca şi cum ar fi nişte mari şi revoluţionare imperative ale momentului. Aşa am ajuns acum la relativizarea stângii sau a dreptei, la eliminarea şi aneantizarea lor. Pentru o guvernare care trebuie dată jos, se spune că nu mai contează aceste fineţuri, trebuie o coalitie indiferent cine se aliază cu cine, trebuie să fie aduşi trădători, racolaţi mercenari, nici migraţia politică nu mai este un păcat. Imperativul pragmatic al momentului conţine o moralitate intrinsecă.
Nu discut asupra guvernării, ar merita dată jos pentru foarte multe motive care ţin de eficienţă, comunicare şi măsurare a performanţelor, nu mai vorbim de comunicarea execrabilă, asimilabilă unei adevarate sfidări publice. Dar modalitatea prin care se renunţa chiar şi la discutia despre respectul ideologiilor este periculoasă. Politica este lăsată fără repere şi fără urmă de criterii sau moralitate. Chiar să nu conteze nimic altceva, doar preluarea puterii să se poată justifica în sine?
E adevărat că nu noi am inventat sfârşitul ideologiilor iar politicienii noştri, cu câteva excepţii care sunt neglijabile cantitativ, nu i-au citit, cu siguranţă, pe Fukuyama, pe Daniel Bell, Raymond Aron, Paul Ricoeur. Mulţi teoreticieni au încercat să contrapună ideologia ştiinţei şi să arate cât rău au făcut ideologiile în istorie, dar discuţia filosofică nu are mari şanse să ajungă în zona polemicilor politice. In ultimele decenii succesul cel mai mare l-a avut Francis Fukuyama care a prevăzut sfârşitul istoriei ca finalul evoluţiei ideologice a umanităţii şi universalizarea democraţiei liberale ca formă finală de guvernare. El vede liberalismul modern ca fiind ideologia de la sfârşitul istoriei, .prevestind de fapt triumful unei ideologii parţiale. In ultimii ani şi el a început să se îndoiască şi să aducă unele corecţii profeţiilor din 1989, dar a rămas încă pe piedestalul unei iluzii aşa cum odată făcuseră şi Hegel sau Marx.
Cea mai justă pozitie o are, în viziunea mea, Paul Ricoeur care demonstrează că ideologiile nu pot să dispară pentru că grupurile sociale au nevoie “de a-și da o imagine de sine, de a se reprezenta, în sensul teatral al cuvântului, de a juca și a se pune în scenă”, ele fiind variate forme ale motivaţiei sociale, ce fac posibile teorii si reprezentari globale ale istoriei şi integrarea unor grupuri în istoria totalizatoare.
Pe urmele unor teorii mai mult sau mai puţin savante, putem observa că într-o lume a crizelor si schimbărilor rapide, într-o perioadă de bombardament informational, oamenii au nevoie de interpretări coerente şi mai ales de sisteme articulate de informaţii, valori, imagini. Ideologiile oferă repere simple, au făcut parte din educaţia de la nivelul şcolii şi familiei, le avem în subconstientul cultural identitar, chiar dacă nu ne dăm seama
Ideologiile concentrează un conţinut mitologic, aspiraţii şi idealuri, bazate pe nevoi, oferă interpretări şi orientează spre anumite tipuri de acţiuni. Doar marxismul a putut crede în utopia că stiinţa si refexia ei în constiinţa publică, vor putea înlocui celelalte ideologii sau sisteme de credinţe.

Discuţia privind ideologiile revine în comunicarea publică despre necesitatea unei alianţe unite a opoziţiei. In discuţia despre posibilitatea unei aliante dintre PSD, PNL şi PC apar zilnic profeţi la televizor care spun că nici nu trebuie sa ne gândim la diferente ideologice, că este urgent să se facă o alianţa. Distinşi intelectuali au spus în direct , la ore de maximă audienţă, că nu este nevoie nici măcar de un program de guvernare, că trebuie oprită guvernarea Băsescu, iar restul se va rezolva de la sine. Inteleg necesitatea aliantei şi imperativul pragmatic al schimbării, nu înţeleg de ce nu trebuie făcută cu constiinţa că trebuie să respectăm anumite diferente ideologice pentru a le lua in calcul şi a încerca să le rezolvăm prin negocieri sau programe.
Ideologiile nu sunt moarte asa cum, din nefericire, cred foarte mulţi. Ideologiile setează o serie de incompatibilităţi care dinamitează alianţe când nu te aştepţi. Ideologiile sunt sisteme de valori, în funcţie de ele oamenii se adună în jurul partidelor, în funcţie de ele şi românii îşi setează tot felul de aspiraţii. Politicienii cred că ei sunt cauza pentru care oamenii votează un partid, că nu contează nimic altceva, dar se înşeală. Ei sunt consideraţi de către oameni exponenţi tipici pentru anumite valori, chiar dacă ei nici măcar nu s-au gândit la ele. Uneori liderii resping ideologiile din gelozie, vor să fie doar ei cei iubiţi. Ideologiile sunt adevărate proiecte în sine, iar interesele liderilor se pot ciocni, cateodată, de interesele pe care le conţin ideologiile. Uciderea ideii de puritate ideologică sau nevoia de proiect ideologic se face doar în beneficiul momentan al unor lideri politici. Unii lideri constienţi că au o slabă legitimitate internă sau externă încep să se autoproclame singuri stăpânitori peste partide, dincolo de valori, considerându-se aspiratoare de voturi.
Revenind la alianţă, se poate ajunge la o alianţa PSD-ACD, PSD şi Ponta nu prea au de ales cel puţin aşa crede toată lumea. Deja PSD este de 6 ani departe de putere şi, recent, odată cu proiectul candidaturii lui Geoană, au renunţat la vrabia din mână pentru cioara de pe gard. E adevarat că este şi o presiune externă, adică din societatea civilă, să accepte o alianţă cu PNL. Poate mai sunt variante, dar nu mai are nimeni timp să stea şi să cugete. Nu va fi însă foarte uşor de făcut. De semnat este usor, dar nu este vorba doar de posibilitatea de a gasi un limbaj comun între Crin Antonescu si Victor Ponta. Dacă se va face un proiect de societate, un program de dezvoltare, ar putea să dureze această alianţă. Ar trebui să se facă mai mult pornind de jos, nu doar prin decret. Trebuie să fie luate serios în calcul elementele de ideologie care separă, de 20 de ani, stânga de dreapta. Oamenii vor cere o explicaţie legată de asta. Si cei care se cred de stanga şi cei se autoidentifică de dreapta nu sunt idioti, pot înţelege că este nevoie de o lucrare comună. Dar să fie amestecaţi prin decret, pe ideea că nu contează ideologiile, că este o prostie să ţinem la identitatea ideologică, după ce 20 de ani i-am pus să se urască unii pe altii tocmai datorită acestei diferente, ar fi prea mult. Pot accepta pe moment, dar nu va rezista mult această iluzie. A trata oamenii cu respect în politică înseamnă şi căutarea de a le cere permisiunea, chiar dacă acest lucru este doar consultativ. Nu este mare lucru, singura exigenţă este legată de faptul că nu trebuie să le spui că tot ce stiu ei despre politică, adică ce tu le-ai spus timp de doua decenii, nu mai este valabil începând de mâine. Dacă încerci o smecherie de sofistică sau o argumentare persuasivă oamenii s-ar putea să accepte spunând „uite ce frumos a vorbit domnul politician!”. Dar să nu argumentezi şi să te faci că nu există nimic în capul oameniilor în materie de vise, iluzii, fantasme este o violenţă gratuită care nu poate avea succes pe termen lung.

In Europa idealurilor ideologice moştenite din trecut până şi porcul este asomnat cu grijă însă, în România, ideologiile sunt lovite cu toporul şi măcelarite în stradă de măcelari care nu ştiu ce fac. Sunt măcelărite ca focile din filmele ecologiştilor ce folosesc zapada albă a Nordului ca fundal, dar nimeni nu leşină în faţa televizorului.

6 comentarii:

  1. De ce nu va publicati un link cu ce apare nou pe blog si pe pagina de facebook? Nu stiu cat de convins sunteti de forta retelei de socializare in randurile cititorilor dumneavoastra dar impactul va fi cu siguranta mai mare. Nu vreau sa insinuez ca nu are impact blogul, departe de mine aceasta afirmatie, dar cu o gestionare corecta, din partea celor de la facebook, www-ul se va muta pe facebook (sau va fi oricum calea de aces) si cei care vor fi deja acolo cor avea de castigat

    RăspundețiȘtergere
  2. Prin '96, dupa sirul de greve studentesti, reinfiintam la noi in facultate Liga Studentilor. Citeva luni totul a fost lapte si miere, multa efervescenta, s-au rezolvat multe lucruri sub o presiune legitima care anterior nu exista (cazari corecte, de exemplu). Dupa cele citeva luni a aparut fractura intre liderii alesi si restul membrilor. Pentru mine apogeul, dupa care am parasit organizatia, a fost atins in momentul in care liderii au luat decizia sa alieze Liga Studentilor de la noi la Asociatia Studentilor Crestin-Ortodocsi.

    Nu conteaza motivele logice pentru care mi s-a parut atunci (si continua sa mi se para) deplasata decizia. Ceea ce a pus capac a fost raspunsul la intrebarea mea "de ce nu se dezbate aceasta alianta intr-o sedinta extinsa cu toti membrii, cu sustinere de idei si dezbateri, cu vot final?". Raspunsul, naucitor, a fost ca n-ar fi decit pierdere de vreme, ca ar fi obligati sa asculte o multime de aberatii, ca ei sint liderii si e suficient ca au decis ei.

    Daca la nivelul acela, de organizatie infinitezimala, cu oameni in majoritate cultivati si destupati la minte, cu mize mult mai mici, asa ceva a fost posibil, nu e de mirare ca in cazul descris de dumneavoastra lucrurile sint abordate la fel de nedemocratic.

    Din pacate oameni care au la indemina mize mari isi consuma energiile in scopuri marunte. In asemenea situatii nici macar nu mai conteaza ce parte a profilului lor psihologic ii indeamna spre asa decizii, conteaza doar faptul ca isi si ne pierd vremea, ocaziile si energiile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ceva de la intrunirea "de-a dreapta (tatucului)" nu ne dati? Ca am auzit ca ati fost pe acolo, intr-o companie selecta...;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-a plăcut enorm fraza următoare:
    -Ar trebui să se facă mai mult pornind de jos, nu doar prin decret.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu cred că ideologiile sunt lovite prin contestarea substanţei lor, ci doar prin necunoaştere şi neînţelegere.

    Preşedintele ţări a afirmat, într-un discurs public, într-un interviu oficial acordat în calitate de preşedinte... că PNL este un partid de stânga.

    Întrebarea mea este banală. De ce nu-şi fac partidele şcoli politice unde membrii de partid să înveţe doctrina politică a partidului, doctrinele politice generale şi mecanismele, principiile şi logica Guvernării unui stat. Această ţară este condusă, din ce în ce mai mult, de oameni care ajung într-o funcţie înaltă a statului fără să ştie nici măcar noţiuni elementare care îi sunt necesare să exercite acea funcţie. Domnul Boc a ajuns mai întâi ditamai preşedinte de partid fără să aibă habar de politică, a ajuns premier fără să ştie nimic despre guvernare. De ce? De ce nu există şcoli de partid care să construiască în timp, în decenii, competenţi în exercitarea atribuţiunilor statului.

    RăspundețiȘtergere
  6. o alianta politica ante alegeri este PSD si PNL este ilogica. Ea anuleaza logica existentei partidelor in viata sociala si politica moderna.
    Oamenii, in majoritatea lor, nu pot deduce efectele, pentru ei, a unor masuri cu caracter social. Nu au cunostintele economice necesare. Chiar si pentru modelul de stat, asistential sau minimal si eficient si alte grade intermediare, ai nevoie de stiinta. Pentru a rezolva aceasta situatie cand oamenii sunt intrebati la vot, s-au inventat partidele politice. Acestea au un mod propriu in care vad aceste rezolvari, pe care le explica permanent, creandu-si o identitate care poate fi agreata sau nu de oameni.
    Ei vor vota partidul in care cred in principiu.
    Ce vor vota in cazul aliantei POLITICE PSD-PNL?
    Doar jos Basescu? Asta sa fie programul partidului d-stra, d-le Dancu?

    RăspundețiȘtergere

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...