19 februarie, 2012

Cel mai bun partid din România





Sunt sigur că această postare va avea mulți mușterii, deoarece trăim într-o societate a clasamentelor. Publicitatea trăiește tocmai din această dorință de clasament, de a fi în clasament, de a citi clasamente. Ne-am îndepărtat atât de mult de viață și de experiențele concrete încât cautăm mereu să ne spună cineva ce este mai bun. Așa au apărut experții și expertologia, oameni care de multe ori se insinuează în viața noastră, mimând tot felul de forme de expertiză. Agentul imobiliar este un fost șomer care în viața lui nu a construit o casă, dar nouă ne explică tot ceea ce trebuie să știm despre asta și ce este mai bun în domeniu. Consiliera de matrimoniale nu a reușit să se mărite deși a trecut de patruzeci de ani, dar ne dă sfaturi foarte bune despre căsnicie și despre păstrarea ei. Experții și consultanții în politică ne cer mulți bani să ne spună cum trebuie să facem să fim votați mereu, deși mulți dintre ei nu au reușit să fie votați vreodată - nici ca președinți de asociație de locatari - ne hrănesc cu sfaturi despre un lucru pe care nu-l cunosc. Nu sunt sociologi sau politologi, nici măcar specialiști în marketing, dar au devenit indivizi pe care reporterii îi gratulează cu apelativul ”Domn’ Profesor”.

De multe ori am fost întrebat de oameni simpli de pe stradă care este cel mai bun partid politic, partidul care merită votat, cel care are politicienii cei mai serioși și care va face lumea mai bună. Niciodată nu am răspuns la această întrebare, chiar dacă uneori, cu strângere de inimă, îmi venea să spun că, prin comparație, deși nu este perfect, partidul la care eram și eu arondat este cel mai bun. Nu am putut răspunde pentru că întrebarea este prost pusă, iar răspunsul nu poate fi decât unul imbecil. De fapt, răspunsul nu contează, contează doar efectul de clasament. Cei care te respectă sau au încredere în tine te vor crede fără argumente, iar ceilalți te vor înjura copios oricum, tot fară să te asculte, tot fără să se uite ce este dincolo de etichetă.

Un partid care se intitula ”cel mai bun partid” a câștigat alegerile în Reykjavik, în 2010, chiar dacă întregul lui program era o parodie după viața politică tradițională și era condus de un comedian. Promitea o schimbare imposibilă, dar nu era cine să raționeze serios. Poate că mulți nici nu se uitaseră la ofertă, era un nou partid și este bine să aduci schimbare în viața politică. Ce să mai spunem, un partid cu numele ăsta poate fi cel mai bun, deci haideți să mergem să-l votăm, sunt oameni noi, iar dacă sunt și tineri după buletin, atunci sunt sigur foarte mari specialiști.

Cel mai bun partid din România poate avea succes garantat și suntem siguri că ne va da multe lucruri de care avem nevoie. Salarii și pensii mari, va face drumuri și poduri, va da zile libere și al treisprezecelea salariu. În plus, este important, nu ne va cere nimic în schimb. Cel mai bun partid ar trebui să aibă un om cinstit la cârmă, cinstit și serios, care să ne trimită pachete de sărbători, să ne organizeze concerte în piața publică și să facă băi de mulțime. Evident, este important să-l putem atinge, că doar este unul din popor, și să ne facem poză cu el, să trimitem copiilor în Spania sau în Italia sa vadă că se schimbă lucrurile aici.

Partidul cel mai bun din România trebuie să se nască repede, să putem absorbi fonduri europene și să scăpăm de criza care ar putea veni după macrostabilitatea noastră. Criza din Franța, Italia, Portugalia sau Spania s-ar putea întinde și la noi dacă nu vine acest partid mai repede. Sau, Doamne ferește, ar putea să ne distrugă liniștea stabilității și creșterii macroeconomice vreo instabilitate și un trai subdezvoltat ca în Grecia.

Sunt sigur că există și cârcotași care vor spune (poate fiind chiar convinși!) că Cel Mai Bun Partid din Romania există. Da, sunt mulți care știu care este partidul cel mai tare de la noi și pe care îl votează mereu cu speranța că le va aduce traiul cel bun. Dar când partidul se arată la fel ca și cele pe care le-a părăsit înainte, își schimbă repede părerea și se mută la altul, care devine, la rândul lui, cel mai bun și mai serios partid; de fapt, singurul. Dar cel mai bun partid din România este sigur pe undeva prin zonă. Mulți sunt siguri că trebuie doar găsit, ca o căpșună ascunsă sub frunze în Spania, sau ca o ciupercă dintr-o scorbură de copac.

Din păcate, acest lucru este o iluzie și cei care citesc acest post au tot dreptul să fie dezamăgiți. Știu multe despre partide, dar nu știu dacă este unul care este cel mai bun. Evident, chiar și eu țin cu unul din când în când, dar asta nu îmi dă nici un argument să spun că este cel mai bun. Nici măcar eu nu țin cu el pentru că ar corespunde unor criterii științifice de evaluare a partidelor sau guvernanței moderne. Nici vorbă, țin cu el pentru că, în lupta dintre toreador și taur, eu țin cu taurul, nu cu nesuferitul și sclemberosul de toreador care măsluiește lupta și-l ucide pe taurul cel fioros prin șmecherii și ajutoare. Unde mai pui ca se și laudă cu asta și câteva zeci de mii de idioți îl aplaudă frenetic, iar femeile orgasmează când trece el cu hainele aurite și pelerina roșie.

Cel mai bun partid din România ar trebui să conducă guvernul când este votat, nu să aștepte ordine de la niște contabili de la FMI, care știu doar că trebuie să privatizeze tot, până ce țara va deveni falită și total expusă. Dacă am avea așa ceva, adică cel mai bun partid din România, atunci secretarul lui general nu ar avea curajul să îl critice pe președintele partidului atunci când acesta arată, în discurs, o față europeană și demnă, civilizată, în competiția cu o putere politică ieșită deja de pe șine. Sigur că partidul politic cel mai bun din România, presupunând că ar exista, ar avea niște bărbați care nu ar accepta ca băieții deștepți să vândă energie scumpă pensionarilor, care ar curma evaziunea fiscală legată de mâncare, cereale, petrol și multe altele. Cel mai bun partid ar trebui să aibă și niște oameni cu ceva bărbăție, care nu se sperie de rudele celor care comandă returnări ilegale de TVA pe bandă rulantă.

Dar, prieteni, cel mai bun partid nu este o nălucă, oamenii încă sunt siguri că există, trebuie doar analiști buni care să-i recunoască meritele. Dacă am face un sondaj, cel mai bun partid din România cred că ar obține foarte multe procente, cu mult mai multe decât obține un personaj imaginar, Septimiu Comșa, pe care-l măsor din când în când și care stă destul de bine la notorietate sau încredere.

Sunt sigur că fiecare alegător caută ocazia să-l voteze pe cel mai bun și, mai ales, să voteze partidul care are și eticheta de cel mai bun, pentru că, nu-i așa, cetățeanul merită ce este mai bun. Nici sigla nu ar arăta rău CBPR (Cel mai Bun Partid din România) și cred că ar fi bine ca nici măcar să nu spunem programul. O să le spunem alegătorilor că le-am pregătit o surpriză, iar programul îl vom spune după ce câștigăm alegerile. În caz contrar, ne pot critica cei care au făcut politică până acum și care și-au bătut joc mereu de popor. Nici slogan nu ne mai trebuie, deoarece numele partidului spune totul, iar excelența nu se justifică, ea se impune ca evidență. Am putea, dacă ne grăbim un pic, să aducem parlamentari cu mandate, mai ales acum spre final de mandat, când mulți tremură pentru viitorul lor politic. În fine, se deschid multe posibilități, am putea să ne înscriem în oricare Internațională (populară, socialistă sau chiar liberală), am putea să participăm la alegeri europene și să trimitem oameni în Parlamentul European. Dacă luăm puterea și vedem că, peste un an sau doi, unii cârâie că nu suntem cel mai bun partid, putem să facem rapid ceva: anunțăm că toți membrii de partid au fost dați afară și în locul lor aducem români din diaspora, cei care cunosc experiența adevăratei democrații.

Vedeți ce simplă este? O idee bună, un nume serios, oameni se găsesc din belșug. De alegători nu mai vorbim, ei stau acolo și asteaptă. Vor să voteze ceva care să-i răzbune pentru două decenii de falsificare a democrației. Au și o memorie destul de scurtă, nu-și aduc aminte prea multe din trecut; sunt oameni moderni, orientați spre viitor, chiar puțin neatenți la prezent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu