12 octombrie, 2010

Where are you from?




După ce calătorești o săptamână prin câteva capitale europene pe care, de altfel, le-ai mai văzut de câteva ori, ceea ce îți rămâne în urechi este o întrebare pe care ai auzit-o de zeci de ori. De unde ești, se aude întrebarea, spusă cu accente diferite, cu prescurtări, cu speranță, cu răceală sau cu teamă. Uneori ai senzația că interlocutorul nu așteaptă răspuns, vrea doar să spună ceva, cu subînțelesul că este și el de undeva, dintr-un loc care seamană cu locul tău de naștere, deci că te înțelege.

Te întreabă asta bagajistul de la marele hotel din centru, care poate fi român, turc, sârb, moldovean sau bulgar. Te gândești că te întreabă pentru a vedea dacă va primi după ce ajunge în camera o bancnotă, o monedă sau doar un multumesc rece. Nu scapi de întrebare nici când te urci în taxiul spațios pentru a face un tur al orașului. Aici însă întrebarea este parcă mai profesionistă, mai filosofică și mai profundă. Taximetristul este un expert în social, un adevărat sociolog și expert în disimulare. Cu el nu te poți juca, ești captiv în mașina lui și te poate întreba, îți poate cere detalii, dacă cumva nu îi convine răspunsul. Taximetristul îți va da detalii despre țara din care spui că vii și va găsi poate și aspecte pitorești pe care să ți le povestească pentru ați face plăcere.

Dacă intri într-un magazin de bijuterii sau de ceasuri scumpe și vânzătoarea nu te-a observat la timp, în momentul în care se sperie că ai 1.94 și este singură cu tine printre diamante, te intreabă scurtat … are you from? și simți că îi este frică și vorbește doar pentru a reuși să îți blocheze o agresivitatea sălbatică, atavică, pe care o aduci cu tine din pădurile Orientului. In magazinele de branduri mai scumpe dacă nu ești salutat în rusește, esti întrebat de unde vii, exact în momnentul în care mângâi cu dosul palmei vreun pulover sau un sacou de cașmir.

Te pot întreba și localnicii bătrâni cu care se întâmplă să intri în contact. I-am dus odată unuia o plasă grea de cumpărături până la mașina parcată departe de mall și după ce și-a revenit din uimirea că nu am fugit cu detergenții și pastele mi-a pus acesta întrebarea ca un semn de mulțumire că nu sunt la fel de barbar precum mă recomandă AND-ul cultural. De regulă, batrânii europeni se uită la tine cu ușoară suficiență, dar și cu un fel de dispreț care ar trebui să-ți transmită fără echivoc că nu ar trebui să faci prea mulți purici pe-acolo, fiindcă este vorba de o comunitate pe care au construit-o ei pentru copiii lor, nu pentru străini.

De unde să vină acestă obsesie a căutarii originilor? De ce nu se întreabă oamenii între ei ce etnie au, ce profesie, cum îi cheamă? Oamenii cred că locul de unde provenim este mai important decât toate celelalte lucruri și că acest lucru poate vorbi despre tine în modul cel mai serios. Țara din care vii, pământul și societatea în care te-ai născut se presupune că își pun aprenta definitiv asupra ta, fiind cei mai buni indicatori de personalitate.
La cei străini ca și tine, întrebarea este un cod de recunoastere, un fel de parolă. Fiind departe, printre străini, imigranții se caută unii pe alții, își fac semne discrete de recunoaștere. Bastinașii pun o barieră prin acestă întrebare ori poate, în mai rare situații, întrebarea marchează o acceptare, în pofida unei diferențe pe care o facem vizibilă prin acest răspuns.

Dar ce răspunzi, tu, călătorule,românule, la această întrebare-stereotip, aproape un cliseu lingvistic? E ușor de întrebat însă răspunsul nu e usor de dat, el nu este un act reflex. Te uiți fulgerător la cel care întreabă și încerci să detectezi intenția cu care întreabă sau tonalitatea din voce pentru a vedea dacă întrebarea vrea să valorizeze răspunsul sau este doar o încercare de a se confirma o nouă imagine negativă despre țara ta. Uneori poti să tragi de timp întorcând întrebarea …Dar tu? Știi încă din acel moment că tot va trebui să răspunzi și asta se va întâmpla peste cateva secunde, după ce o să primești răspunsul.

I-am spus odată unui olandez fudul că sunt din … Europa și mi-a aruncat o privire arogantă de parcă Europa era deja un continent născut și crescut de mămica și tăticul lui, pe canalele din fundul curții.

Dacă treci de acele momente și spui …I’m from Romania, poate apărea suspiciunea ta față de tine, oare am spus destul de hotarât, ori poarte am ezitat, mi-a fost rusine cu țara mea. Dacă cumva ai spus că esti din Moldavia sau că ești polonez, te poate cocoșa responsabilitatea că nu ești un bun patriot și nici un bărbat destul de vertical. Dacă ai spus ”Transylvania” unii vor zâmbi cu înțelegere europeană, dar în camera de hotel nu vei adormi liniștit, din aceleași motive.
Dar dacă spui cu mândrie ”Sunt din România”, cu accent românesc, nu Romania, nici Roumanie, atunci poate te întrebi despre ce ai vorbit, din care Românie ai spus că ești. Sunt mai multe locuri de unde esti, nu poți transmite asta cu exactitate, la o întrebare care este imprecisă în esență este greu să răspunzi doar printrun cuvânt. In mintea și inima noastră sunt multe variante de Românie. Sunt multe locuri unde ne-am născut sau am renăscut. Sunt locuri de care am fugit, unde nu era România noastră, locuri pe care nu le recunoaștem nici acum.

Dar drama răspunsului la nefericirea asta de întrebare este că trebuie să optezi, să răspunzi sau nu. Nu poți face selecții. Nu ai cum să spui că tu ești din Romania profundă, iar cei pe care nu-i placi vin din Romania superficială, vulgară. murdară sau coruptă. E ca în iubire, pe celălalt trebuie să-l accepti cu totul, în îmbrățișare, să-i iubești și defectele. Nu ai cum să explici că tu vii dintr-un colț de Românie civilizată, nealterarată. Ești din România sau nu ești. Ești vinovat de tot ce e rău, ești premiat pentru tot ce este perceput ca bun și frumos. Aceasta Românie nu se imparte după partide, nici după ideologii, nici chiar după geografie. Este România pe care o purtăm în noi și se schimbă odată cu noi, cu viteza cu care credem noi că trebuie să ne adaptăm lumii civilizate.

Trebuie să ne gândim mai bine înainte de a răspunde? Nu, din contră, mai bine răspundem fără reticență și ne gândim pe urmă. Să ne gândim la ceea ce trebuie făcut cu România, pentrucă iar vine întrebarea asta cretină și ne scoate din reverie și exceptionalism.

27 de comentarii:

  1. Mi-a placut incredibil de mult ce am citit mai sus. M-am regasit total asa cum cred ca se vor regasi cei mai multi dintre cititori. Nu mai e nimic de adaugat, totul e scirs acolo iar daca nu e scris se subantelege;
    Felicitari
    p.s.
    demult n-am mai citit pe un blog ceva care sa-mi placa atat de mult

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte tare domn' Profesor

    RăspundețiȘtergere
  3. Va citesc cu perseverenta si va apreciez scierile.
    FELICITARI !!!!????

    RăspundețiȘtergere
  4. Am voie sa scriu ca mi-e dor de toti, in frunte cu dumneavoastra?

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-o emisiune transmisa de RAI, am auzit un "opinionist" care spunea ca Asia incepe la est de Trieste.
    Occidentalii sufera de complexe de superioritate, nu intodeauna justificate, induse printr-o abila manipulare mediatica. Invers, noi romanii avem complexe de inferioritate, la fel, nu intodeauna justificate, intretinute de o manipulare mediatica de sens contrar.
    Am avut prilejul sa aflu, spre exemplu, ca, la cursurile de limba romana organizate la un liceu torinez s-au incris mai multi italieni decat romani. Majoritatea copiilor romani din Italia vorbesc rau sau deloc romaneste. Eu cred ca asta spune multe despre parinti. Daca nu te respecti tu pe tine nu poti astepta sa te respecte altii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da si mie mi-e dor de toti, chiar si de mine. Acela.

    RăspundețiȘtergere
  7. Superb articol! Răspunsul cu Europa e bun. La fel de bune sunt unele nastrușnice, gen Madagascar. Într-o vreme dădeam răspunsuri aleatoare sau pur și simplu eschivam. Acum, din fericire, sunt într-o țară mai "politicoasă" unde întrebarea a fost cam evitată.

    RăspundețiȘtergere
  8. In anul 2003 urcam cu liftul in CN Tower din Toronto, iar liftierul - un tip sic imbracat intr-un costum deosebit - ne intreaba pe cei aprox. 30 de oameni din lift, de unde suntem? Unul zicea Mexic, altul Turcia, altul Danemarca, hop si eu - mandra - Romania. Dupa aceea m-am gandit ca poate trebuia sa tac. De ce sa tac ? Nu mi-e rusine ca sunt romanca desi mi-as fi dorit sa ma nasc in alta tara, mai in vestul Europei. Raspunsul liftierui a fost " What an interesting mixture we have in our elevator "

    RăspundețiȘtergere
  9. In anul 2003 urcam cu liftul in CN Tower din Toronto, iar liftierul - un tip sic imbracat intr-un costum deosebit - ne intreaba pe cei aprox. 30 de oameni din lift, de unde suntem? Unul zicea Mexic, altul Turcia, altul Danemarca, hop si eu - mandra - Romania. Dupa aceea m-am gandit ca poate trebuia sa tac. De ce sa tac ? Nu mi-e rusine ca sunt romanca desi mi-as fi dorit sa ma nasc in alta tara, mai in vestul Europei. Raspunsul liftierui a fost " What an interesting mixture we have in our elevator "

    RăspundețiȘtergere
  10. 16 august (parca) 2007(sigur!), aeronava Amsterdam-MAastricht a KLM - liniile regale olandeze (deci pe care nu si le permite orice roman mediu care cauta zboruri low cost mai degraba). Venind dupa zborul Bucuresti-Amsterdam dupa vacanta de acasa, din Romania. Din toti doar noi suntem intampinati cu "where are you from?" ca si cand scria pe fruntea noastra ca suntem straini (insa din pacate exista ceva, ceva se vede tot timpul a diferenta intre noi si cei de aici, au recunoscut-o si militarii olandezi care lucrau cu romani in EUFOR 3 cand am facut observatie co-participativa...) Oricum restul pasagerilor trec cu zambetul pe buze spre iesire unii chiar fara sa arate nimic. Deci in ce ne vpriveste nu tu "actele la control", nu tu nimica pe linie formala cum ar trebui. Asa ca sotul meu raspunde linistit "From Romania", insa privirea acelui ofiter de vama si zambetul atarnat undeva pierdut in coltul gurii nu imi prevestea ceva bun. Do you have something to declare?". Ma uit blocata la sotul meu ... "No", zicem noi si se aude o calda invitatie "Go to the check point for luggage scanning" zice. Si cand vad ca incepe deschiderea bagajelor intreb in engleza "De ce din toata aeronava doar pe noi care venim din Romania ne-ati indreptat la check point? Ofiterul ramane parca socat de abordarea directa si nu stie ce sa zica. Este Romania o tara pericol pentru Europa din punct de vedere infractional?, continui eu. Ingana un raspuns monosilabic pozitiv...Hm, mai sa fie si si-a gasit pe cine sa controleze! Un ofiter NATO cu familia obositi pina in maduva oaselor astia da traficanti din Romania! Bravos natiune!...La mine incepe si ia carte cu carte, aveam un rucsac mare plin ochi cu carti pentru doctorat. LE rasfoieste in viteza pagina cu pagina si ma gandesc ce o fii cautand...? SI da de o carte Romania-NATO si parca ii pica fata dar mascheaza binisor si ma intreaba daca lucrez pentru NATO. Ii raspund ca eu nu, doar sotul meu, eu sunt doctorand in Olanda si mi-am adus carti in limba romana pe care nu le pot gasi aici, caci am nevoie de ele. Celalat ofiter in tot acest rastimp il vad cum imi ridica lenjeria de noapte si il intreaba pe sotul meu daca este noua sau folosita. M-a apucat o scarba cumplita. Am ajuns la casa noastra temporara realizand ca aici , in strainatate o sa trebuiasca intotdeauna sa platesc ceva dividende de acest gen pentru faptul ca vin din Romania.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu a fost suficienta hartuiala din Romania, imi zic? MA mai asteapta si aici alta doar pentru ca vin din ROmania?!?!? Deci dubla pedeapsa????Revolta asta - la gandul cum potem fii tratatic a infractori doar pentru ca venim din Romania - am platit-o in plus si cu o superba stare de rau terminata cu voma. Veneam din Romania lui 2006 cand sefii mei aveau laptop cu pret dublu fata de piata iar mie imi cereau performanta nationala si internationala cu un pentium 1 si ca atare imi cumparasem acasa de toate ca sa suplinesc ipocrizia si impotenta organiztionala Si altele si altele pe care le cunoastem toti.I-am scris sefului Vamei pentru regiunea Limburg si m-a invitat sa vorbim desi de scarba nu m-am mai dus. I-am recomandat doar sa isi antreneze oamenii ca sa inteleaga ca nu toti cei care vin din Romania sunt devianti, hoti sau trouble-makershi dupa cum nu toti olandezii nu sunt pedofili, drog abusers sau merg pe strada Rosie. Am trimis scrisoarea mea deschisa la publicatia Limburg Dagbald dar in prea-multa lor democratie nu au vrut sa o publice. AU dat-o...pierduta. End of story. Pentru mine concluzia este una: spunand de unde vin trebuie sa fiu pregatita sa incasez dividendele mai ales de acest gen pentru ca urmarind presa olandeza am observat ca stirile despre Romania sunt doar in registrul negativ. Nimic altceva. Dar ma bucur ca altii ca dv. reusesc sa ajunga in medii in care ele sunt mai pozitive. Sa vedem acum dupa venirea in frumoasa Belgie lucurile or sa se mai schimbe. Insa intr-o discutie cu un psiholog olandez care atunci tocmai facea training cu politia noastra la Bucuresti exact cam in aceeasi perioada, sotul meu l-a intrebat daca e mindru ca e olandez. Si a spus un cuvant de mare desteptaciune: Puteam sa ma nasc orice: tigan, roman, rus orice deci eu nu pot fii mandru decat de realizarile mele. Mi-a placut acest fel de a gandi, insa revin la ceea ce militarii romani, subofiteri si soldati au surprins procesul de stereotipizare in cooperarea lor cu olandezii: Aici nu se spune ca cutare a facut ceva. Aici se spune ROMANUL a fauct ceva". Oricum e greu de dus aceasta povara a actiunilor facute de altii, asta e sigur si e dovada ca nu traimi nici pe departe intr-o lume a egalitatii sau a dreptatii. Lumea aceea nu e din lumea acesta......cu urari de toamna frumoasa, cristina poponete belgia

    RăspundețiȘtergere
  12. cu cateva saptamani in urma, Salzburg, Gradinile Mirabell:
    un grup italian (doua cupluri, juniorii si seniorii) se opresc in fata mea si doamna cea tanara imi spune, intr-o engleza destul de dulce, ca ma roaga sa le fac o poza.
    din politete, le-am raspuns direct in italiana.
    "-a, dar de unde esti?" m-au intrebat.
    (cateva secunde nu am putut spune nimic, m-a inghetat o furie bizara: "italieni xenofobi!")
    "Toscana?", am auzit in timp ce incadram imaginea si ...mi-a revenit zambetul pe fata.
    "-sunt romanca!", am spus tare.
    "AAA!!!"
    (le-am facut totusi doua poze, pentru ca in una dintre ele aveau expresiile muuuult prea mirate)

    ...
    dupa cateva zile, chiar ma gandeam ce ciudata nevoie de a afla despre altii de unde sunt?, de unde vin?
    mi-am dat seama ca nu tine neaparat de strainii pe care ii intalnim sau care ne intalnesc aiurea in lume...
    doar si la noi, in Romania, ni se intampla sa fim intrebati (sau macar scanati in acest sens): "bine, bine, din Cluj, dar de-a cui din Cluj?"

    ps: Domnule Profesor, ma bucur ca ati revenit pe blog.
    pe curand!
    Cosmina

    RăspundețiȘtergere
  13. Insula Thasos, Grecia. Comand masa la un restaurant în limba engleză. Cea care m-a servit, în acelaşi timp şi patroana localului, mă întreabă la sfârşit de unde sunt. Romania, spun, gândindu-mă rapid dacă nu cumva am făcut vreo gafă cât am stat acolo. Aaa, şi eu tot din România sunt, şi a început să-mi spună cum a plecat din Bucureşti cu părinţii pe la 10 ani. Nici nu ştiţi ce uşurat m-am simţit. Nu numai că nu mai trebuia să mă explic, să-mi pledez cauza de cetăţean civilizat şi educat şi să plec uşor stânjenit de la masă, dar eram chiar primit cu bucurie în limba mea maternă.

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc, prieteni, pentru marturiile voastre interesante, emotionante. Cred că, impreuna, am putea scrie o carte a calătoriilor noastre si luptei cu toposul nasterii noastre.

    RăspundețiȘtergere
  15. are you from?
    yes.
    :)
    Eu nu plec niciodată de undeva, întotdeauna merg undeva.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Bibliotecaru: Frumos raspuns, metafizicienii care intreabă ar ramâne degringolați

    RăspundețiȘtergere
  17. Rezonez sufleteste cu nevoie unei asemenea carti tradusa in toate limbile Europene...In alta ordine de idei desi am ratat momentul Sapro totusi mai am o intrebare de pus si folosesc acest moment in care se vorbeste despre calatorie sa o formulez: cati din cei care se plimbau prin Europa nu au trecut cu indiferenta sau chiar cu frica si au gasit de cuviinta (si curaj si responsabilitate) sa admonesteze tiganii romani (mai ales femei cu copii) care stateau la cersit si care ii sufocau cu vocea plangareata si prezenta insistenta pe trecatori? Cati le-au spus direct, in limba romana sa mearga la munca cinstita si sa nu ne mai faca tara de rusine ca din cauza lor suferim toti ceilalti si cati au plecat capul si le-au soptit copiilor sau prietenilor lor sa nu mai vorbeasca limba romana ca cine stie ce se intampla? Pina la urma poate ar trebui sa imi fac si eu un blog domule Profesor....cu urari intarziate dar la fel de calde de "La multi ani!" pentru ziua UNESCO a Profesorului, cristina poponete, belgia
    p.s. imi cer scuze ca tot postez ca anonim, dar nu cunosc informatiile celelalte pe care ar trebui sa dau pentru celelalte optiuni.c.p.

    RăspundețiȘtergere
  18. „Dragostea nu e întotdeauna oarbă şi puţine lucruri te fac mai nefericit decât iubirea profană pentru o persoană pe care o ştii nevrednică de a fi iubită.” Somerset Maugham
    Descopar cu supriza ca are o acoperire mai larga! Salutari de la Focsani

    RăspundețiȘtergere
  19. Apoi... cum unii calatoresc prin tari vest-europene, eu am avut placerea de a calatori (si) prin tari est-europene, unde ma simteam bine ca sunt roman (de nationalitate maghiara)... Dar e vorba doar de punctul unde sta observatorul nu ?

    RăspundețiȘtergere
  20. @Exact, este o chestiune de pozitie a observatorului.

    RăspundețiȘtergere
  21. Te asteptam sa intri si tu in concursul nostru unde poti castiga premii in bani!

    RăspundețiȘtergere
  22. Ce-ar fi ca, acelora care ne intreaba de origini, in loc de raspuns sa le oferim niste indicii (atribute de brand, adica...):
    - le subtilizam portofelul
    - le "intindem" palaria (sau palma)
    - le "executam" o directa de stanga, a la ...Lucien
    - le aratam "frunza verde", versiunea originala

    Cred ca unii ar ghici foarte repede... :))
    Si daca multi nu ar ghici, nu poate fi bucurie mai mare decat sa fim confundati cu rusii, albanezii, bulgarii sau alte neamuri asiatice! Asa, dupa strategia <>...

    PS. De ce, cand aud de "Carpathian Garden" ma gandesc la niste "garduri cu carpete"?

    RăspundețiȘtergere
  23. Europenii in general sufera de un aer de superioritate... chiar si unii dintre noi, romanii din America, au aceasta problema. Multi uita de unde vin si cine sun, si se prezinta ca si cum ar fii din familii regale :) Americanii nu sunt ei cei mai scolati, dar nici prosti nu sunt. Daca le-a fost asa de bine de unde vin, ce cauta in America traind de pe o zi pe alta?? Mie mi-a fost de multe ori jena de comportamentul unor romani de aici, nu de faptul ca sunt romanca. De fapt, una dintre parolele mele favorite e "Glad2Bme!" Am schimbat-o doar ca am spus la prea multa lume de ea :) RS

    RăspundețiȘtergere
  24. Poate ar fii trebuit sa mentionez ca in vara in timp ce luam cursuri la Harvard, colegii cu care mi-am petrecut cel mai mult timp au fost un neamt (insurat cu o frantuzoaica) si un american care a petrecut ceva timp in Romania. Nici unul dintre cei trei nu mi-a dat impresia ca as fii inferioara lor cu ceva... dimpotriva. Oamenii educati sunt capabili sa vada valoarea in cei din jur indiferent de stereotipiile care zboara prin lume. Eu zic ca nu conteaza ce cred altii, cum te trateaza altii, conteaza respectul de sine si atitudinea ta... restul e pierdere de vreme. Take the high road, do not waste your time and energy on who thinks/says what... Be who you are and stay happy about it! Fly above the crows, be like a bold eagle! RS

    RăspundețiȘtergere
  25. d-le PROFESOR!!
    Fiica mea, traieste si munceste in IZMIR, TURCIA.
    Vreau sa ma credeti ,ca ROMANCA fiind, este pentru EA , un mod de a se face PLACUTA.
    Preda ENGLEZA la doua LICEE din IZMIR, dar felul nostru ,a romanilor, de a ne face PLACUTI, acolo la EA , in TURCIA ,este apreciat ca atare.
    PS.De vreo doua LUNI,este o cititoare FIDELA a DVS!!!
    Ca nu va citeste mai demult???? este GRESEALA mea, de a nu-i fi IMPARTASIT ,bucuria citirii, postarilor DVS.
    Al DVS cititor FIDEL.

    RăspundețiȘtergere
  26. Întrebarea despre origine se răreşte pe măsură ce trec anii, iar părul îmi încărunţeşte. E mai puţin politicos să întrebi un om relativ bătrîn de unde vine. (Avantajul unei societăţi esenţialmente rurale.) Întrebarea vine de multe ori din fondul provincial al celui ce întreabă, şi trădează în special curiozitatea, mirarea. Pentru că ştiu că-i stă pe limbă întrebarea, plasez în context informaţia despre origine. Dacă conversaţia se prelungeşte, am grijă ca contactul să nu-i lase impresii generale interlocutorului. Cînd prind momentul, îi spun că nu sunt un român reprezentativ. Şi cu asta încerc să-i amîn eventualele concluzii.

    RăspundețiȘtergere
  27. @Radu

    Romania-o tara de garduri acoperite de carpete...Cea mai plastica metafora...

    Ma intrebam care e rolul frunzei...Sa acopere goliciunile dansatoarei blonde care isi unduie buricul pe imaginile tesute...

    Si, foarte important, sa nu uitam Soarele...Locul de unde ne vine lumina. Asta pentru mai multe generatii de politicieni, cu doctrine si aliante diferite...

    Merge si lampa lui Ilici; poate si cea a lui Aladin...Merge si lampasul lui Cosma dar, mai bine decat toate merge gandirea blonda de la PDL Bucuresti!

    E probleme, Gogule!?

    RăspundețiȘtergere