Se afișează postările cu eticheta esec. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta esec. Afișați toate postările

08 decembrie, 2009

Patologia politica a excesului.

Cum a putut pierde Mircea Geoană?

Ma întreb cum a reusit Mircea Geoana sa piarda dupa ce coalitia care-l sprijinea a reusit, la cateva zile după turul I, sa ajunga la o diferenta linistitoare.

Toate mergeau linistit spre o victorie facilă. Traian Basescu nu avea prea multe mijloce pentru a ridica tensiunea electorala, mai ales pentruca fusese fixat in stereotipul conflictualist, o eticheta care,bazandu-se pe comportamentul de jucator, il priva pe Presedinte de posibilitatea de a declandsa un scandal. O modalitate ar fi fost dezbaterile directe, dar aici Geoana actionat inteligent: a acceptat doar strictul necesar, adica o singura dezbatere.

Cum din dezbaterea anterioara Mircea Geoana ieșise bine, nu era de asteptat nici o surpriza. Presedintele era prizonier, iar Alianta electorala putea sa-si calculeze șansele aproape aritmetic. Trebuia doar tras de timp si lasate lucrurile să curgă.
Nu erau necesare gesturi bruste, poate ca nici publicarea obsesiva a sondajelor, corecte, cu Basescu la mare distanta sub Geoana nu trebuia facuta. Doar o prezenta eleganta, pacificatoare, exemplificare a linistii si stabilitatii viitoare.

A aparut atunci ceva care a burversat totul, iar Mircea Geoană poate ca nici nu este vinovat pentru asta, nici el si poate nici echipa de strategie de campanie.
A devenit invingator si cei din jurul lui au incepuit sa se miște pentru a aduce o contributie la victoria finala. Daca-l cunosc bine pe Hrebenciuc el nu cred ca a gandit asta. El parca știa sa astepte, să stea camuflat, sa nu se expuna aiurea. Poate ca aici lucrurile i-au scapat de sub control pentru că fiecare a vrut sa arate ca este cel care l-a ajutat decisiv.

Domnul Patriciu l-a ajutat cu filmuletul de la Ploiesti, iar televiziunile partenere l-au dat de atîtea ori pâna ce toata lumea s-a excitat prea tare (unii contra, altii pro) dar daca tragem linie cei mai multi au ajuns la concluzia ca este fals si unii deja s-au hătarât sa merga la vot.

A venit apoi altcineva care l-a dus la Timisoara, in loc sa-l duca la Alba Iulia. Considearata ca indecenta, alianta semnată la Timisoara i-a activat impotriva pe anticomunisti, anticomunuisti care nu fusesera foarte sensibili la mesajul lui Traian Basescu.

In acel moment inca era Presedinte. Dar a venit ultima dezbatere si vizita nocturna la Sorin Ovidiu Vantu. Putea sa recunoasca faptul ca l-a vizitat pe omul de afaceri de 1000 de ori, nu s-ar fi creat o asemenea emotie. Dar fusese cu o zi inainte, s-a dus noaptea si mai ales.... a confirmat mesajul central al Presedintelui: este o copie, este jucarie, nu este autentic.

Unele alegeri le-a facut el, dar cele mai multe le-au facut altii. Probabil au fost facute cu buna intentie, ori dintr-un pragmatism exagerat, dar este cert ca au fost greseli enorme.

De ce nu au putut să astepte sustinatorii lui, de ce nu au avut rabdare?

Cred ca suferim in politica romaneasca de o patologie a excesului, dublata de o adictie de conflict. Strategiile de conflict, nu cele de cooperare, reprezintă regula in politica romaneasca. Parca este o dependenta de violenta, o adictie de adrenalina, dopamina, serotonină. Ca si adictia de jocuri de computer, coportamentul adictiv fata de conflict da o puternica emotie si implicare personală, un surplus de emotie si un fel de surogat de realitate.

Violenta politica si conflictul sunt importante si pentru ca stimulează o anumita solidaritate si pot loc de proiecte politice.

Presedintele a fost de nerecunoscut in campania de pana la primul tur. Toti spunea ca nu il recunosc, ca nu mai are forta, nici energie. In ultima dezbatere parca a inviat. Oamenii l-au recunoscut, era el, fara insa a avea timp sa se enerveze pe strategia lui de conflict. Oare a fost asta o strategie? Nu stiu, poate.

Cred ca marea arta a strategului este sa stii sa-ti infrânezi instinctul de a ataca, de a declansa prematur atacul sau violenta.

Nu-mi place să citez din Sun Tzu, dar batranul chinez are dreptate din nou: Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic.
De ce am uitat noi adevarurile acestea simple?

8 decembrie 2009
PS
MULTUMESC SUTELOR DE PRIETENI CARE M-AU SUNAT SA MA FELICITE PENTRU MUNCA FACUTA DE ECHIPELE IRES SI CSOP LA EXIT POLL. CELOR CARE NE INTREABA PE MAIL CUM AM REUSIT LE SPUNEM CA A FOST MUNCĂ ISTOVITOARE SI RABDARE.

  O înfrângere și lecțiile ei Există în fotbal momente în care scorul nu mai e doar cifră, ci rană colectivă. CFR Cluj a trăit o asemenea cl...