CLIMAT ECONOMIC ȘI NIVEL DE TRAI - BILANȚUL ANULUI 2014. AȘTEPTĂRI PENTRU 2015

Pe fondul unui nivel de încredere ridicat cu privire la direcția în care merge țara și în contextul unui optimism crescut cu privire la evoluția economiei românești în 2015, românii rămân totuși rezervați  în privința nivelului lor de trai în 2015. Sunt date furnizate de un studiu realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie – IRES, la finele anului 2014, cu privire la climatul economic și nivelul de trai al românilor în 2014 și așteptările lor pentru anul 2015.

Cei mai mulți dintre români consideră că lucrurile în România merg în direcția bună. Conform studiului IRES, 50% dintre participanți consideră că direcția este bună, 36% că este greșită, iar 14% nu pot aprecia care este direcția în care se îndreaptă lucrurile din această țară.

SATISFACȚIA PRIVIND ACTIVITATEA PRINCIPALELOR INSTITUȚII ȘI SERVICII PUBLICE:  POMPIERII ȘI MILITARII SUNT PROFESIILE CARE SE BUCURĂ DE CEL MAI RIDICAT NIVEL DE MULȚUMIRE DIN PARTEA ROMÂNILOR. NIVELUL DE MULȚUMIRE ESTE MAI REDUS ÎN CEEA CE ÎI PRIVEȘTE PE PROCURORI ȘI JUDECĂTORI, SAU PE FUNCȚIONARI PUBLICI SAU AVOCAȚI

Mai bine de opt din zece participanți la anchetă declară că sunt mulțumiți sau foarte mulțumiți de activitatea Pompierilor din anul 2014. În același timp, doar 7% dintre aceștia declară că ar fi nemulțumiți sau foarte nemulțumiți de activitatea acestora, iar 10% nu răspund sau nu știu să răspundă la această întrebare.

De activitatea din ultimul an a medicilor din cadrul sistemului sanitar de stat se declară mulțumite sau foarte mulțumite două treimi dintre persoanele intervievate, în timp ce o treime tind să fie mai degrabă nemulțumite.

Activitatea polițiștilor români din 2014 este considerată mulțumitoare de către 59% dintre participanții la studiu, în timp ce 36% dintre aceștia tind să fie mai degrabă nemulțumitoare.

Activitatea jandarmilor este evaluată în termeni pozitivi de o proporție mai ridicată a respondenților, 70% declarându-se mulțumiți sau foarte mulțumiți de aceasta, iar 16% declarându-se mai degrabă nemulțumiți. Restul persoanelor intervievate nu pot aprecia acest aspect.

De activitatea din anul 2014 a profesorilor și a altor profesii didactice din sistemul educațional public sunt mai degrabă mulțumiți 71% dintre intervievați, nemulțumiți fiind 19% dintre aceștia. 10% dintre aceștia nu pot aprecia în ce măsură ar trebui să îi mulțumească sau nemulțumească activitatea persoanelor care au aceste profesii.

Activitatea funcționarilor publici suscită un nivel mai scăzut de satisfacție în rândul populației; astfel, 53% dintre participanții la această anchetă se declară mulțumiți sau foarte mulțumiți de activitatea acestora din 2014, în timp ce 40% sunt nemulțumiți sau foarte nemulțumiți, iar 7% nu dau un răspuns la această întrebare.

Activitatea militarilor de bucură de un nivel foarte ridicat de satisfacție din partea persoanelor intervievate, întrucât 81% dintre acestea se declară foarte mulțumite sau mulțumite, iar doar 3% nemulțumite sau foarte nemulțumite. 16% nu dau un răspuns la această întrebare.

Activitatea preoților este evaluată drept mulțumitoare de către 63% dintre respondenți, în timp ce pentru 30% dintre aceștia a fost mai degrabă nemulțumitoare. 7% dintre aceștia nu dau un răspuns la această întrebare.

Activitatea procurorilor este cunoscută în măsură mai redusă de către persoanele intervievate, un sfert dintre acestea neputând evalua în ce măsură sunt mulțumite sau nu de aceasta. Cu toate acestea, 49% dintre ele se declară mai degrabă mulțumite cu privire la acest lucru, iar 26% mai degrabă nemulțumite.

De activitatea judecătorilor din anul 2014 se declară mulțumiți 51% dintre participanții la studiu, în timp ce 26% sunt mai degrabă nemulțumiți, iar 23% dintre aceștia nu dau un răspuns la această întrebare, fie pentru că nu știu, fie pentru că nu doresc.

Activitatea avocaților suscită un nivel de satisfacție ușor mai ridicat: 56% sunt mulțumiți sau foarte mulțumiți de aceasta, în timp ce 22% sunt mai degrabă nemulțumiți, iar 22% nu dau un răspuns.

AUTO-EVALUAREA NIVELULUI DE TRAI: 1 ROMÂN DIN 100 DECLARĂ CĂ BANII PE CARE ÎI ARE ÎI PERMITE SĂ AIBĂ TOT CE ÎȘI DOREȘTE. 2000 DE LEI ESTE SUMA PE CARE JUMĂTATE DINTRE ROMÂNI O CONSIDERĂ NECESARĂ CA VENIT MINIM LUNAR PENTRU O VIAȚĂ DECENTĂ

Cei mai mulți dintre participanții la studiu spun că banii pe care îi au abia le ajung de la o lună la alta, răspuns dat de 39% dintre aceștia. 29% spun că reușesc să se descurce cu banii pe care îi au, 14% că banii pe care îi au le permite să trăiască bine, iar doar 1%  spun că banii câștigați le permit să aibă tot ce își doresc. O proporție de 16% a persoanelor intervievate, însă, consideră că banii pe care îi au nu le ajung nici pentru strictul necesar.

Cei mai mulți dintre respondenți sunt de părere că unei persoane care locuiește în România i-ar fi suficient pentru un trai decent un venit lunar de minim 2000 RON – 52%. În același timp, aproximativ un sfert dintre aceștia (26%) sunt de părere că un venit de 1000 este suficient pentru ca o persoană să aibă o viață decentă. Din totalul persoanelor intervievate, 10% sunt de părere că pentru un trai decent este necesar un venit lunar de minim 3000 RON, 5% de minim 4000 RON, în timp ce aproximativ 2% dintre aceștia consideră că ar fi nevoie de un venit peste suma de 4000 de RON pentru a avea un trai decent, aceeași proporție care consideră că un venit minim de 500 de RON ar fi suficient în acest scop.

Atunci când li se cere să se poziționeze pe o scală de la 1 la 10, unde 1 înseamnă „sărac”, iar 10 înseamnă „bogat”, majoritatea respondenților au tendința să se plaseze la mijlocul scalei, media răspunsurilor tuturor persoanele intervievate fiind 4,83. Cu toate că spre extremele scalei se poziționează mai puțin respondenți, proporția celor care se poziționează la extrema negativă (1 – sărac - 9%) este semnificativ mai ridicată decât cea a celor care se poziționează la extrema pozitivă (10 – bogat – 1%).

COMPORTAMENT INVESTIȚIONAL ȘI DE ECONOMISIRE: AUTOTURISMELE, OBIECTE PENTRU RENOVAREA/AMENAJAREA LOCUINȚEI, ELECTROCASNICELE SAU LOCUINȚELE SUNT PRINTRE CELE MAI FRECVENTE ACHIZIȚII FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN 2014. MAI PUȚIN DE UN SFERT DINTRE ROMÂNI AU FĂCUT ECONOMII ÎN 2014. PESTE 40% AU DATORII NEPLĂTITE ȘI PESTE JUMĂTATE DINTRE ROMÂNI ANTICIPEAZĂ CĂ VOR FI NEVOIȚI SĂ FACĂ SACRIFICII FINANCIARE ÎN 2014

Doar 29% dintre persoanele cuprinse în cadrul eșantionului spun că au făcut o achiziție importantă pentru familie sau pentru gospodărie în anul 2014. În rândul acestora, cele mai frecvent menționate investiții de către acestea sunt achiziționarea unui autoturism – 19%, renovarea sau reamenajarea locuinței – 16%, achiziționarea de aparate electrocasnice – 15% sau achiziționarea unei locuințe – 14%. Alți respondenți și-au instalat o centrală termică – 6%, au cumpărat mobilă – 6%, un televizor – 6%, un computer – 5% sau un teren – 3%. Precizăm că procentele privind achizițiile se raportează nu la întreaga populație, ci la cei 29% care declară că au făcut o achiziție importantă. Astfel, cei 19% care declară că au cumpărat un autoturism reprezintă, prin raportare la întreaga populație, aproximativ 6%  din eșantion.

7% dintre intervievați declară că au tranzacționat bunuri imobiliare în 2014: 4% spun că au cumpărat astfel de bunuri, 2% că le-au vândut, iar 1% au făcut atât vânzare, cât și cumpărare de bunuri imobiliare. Dintre aceștia, cei mai mulți au vândut sau cumpărat apartamente sau garsoniere – 43%, acestea fiind urmate de terenuri – 34% și case sau vile – 19%.

Doar 23% dintre persoanele intervievate declară că au reușit să economisească o sumă de bani în anul 2014. Cu toate acestea, 38% dintre acestea sunt optimiste, considerând că, în 2015, vor reuși să facă acest lucru.

Întrebați care au fost categoriile de cheltuieli la care au făcut economii în 2014, o proporție foarte ridicată a respondenților – 39% - declară că au fost nevoiți să economisească în cazul cheltuielilor pentru mâncare, iar 37% consideră că vor fi nevoiți să facă acest lucru și în 2015.

64% dintre intervievați au făcut economii la îmbrăcăminte în anul 2014, iar 60% se așteaptă să fie nevoiți să facă acest lucru și în 2015.

35% dintre persoanele intervievate spun că au făcut economii la combustibilul pentru autoturism în 2014, 29% că nu au făcut acest lucru, în timp ce 33% spun că nu este cazul (deoarece nu dețin un autoturism). Aceeași proporție a respondenților se așteaptă să facă acest lucru și în 2015.

Participanții la studiu au făcut economii la încălzire în proporție de 45% în 2014, iar o proporție similară – 44%, consideră că vor face acest lucru în 2015.

Aproximativ un sfert dintre persoanele intervievate s-a găsit în situația de a fi nevoite să facă economii la medicamente în 2014 – 26%, iar 27% cred că va trebui să facă acest lucru în 2015.

Când vine vorba despre cheltuieli pentru vacanțe, patru din zece participanți la studiu spun că nu au cheltuit cât ar fi vrut în 2014 pentru acest lucru, iar o proporție similară consideră că acest lucru se va întâmpla și în anul ce a început.

Per total, 54% dintre respondenți cred că vor fi nevoiți să facă sacrificii financiare în 2015. Peste 80% dintre respondenții care anticipează astfel de sacrificii financiare (54% din eșantion) consideră că vor renunța la a mai cumpăra anumite bunuri, 36% cred că vor renunța la deplasarea cu autoturismul propriu, 32% că vor împrumuta bani, 24% că vor fi puși în situația de a vinde anumite bunuri, iar 21% că vor lua un credit. 4% dintre aceștia, de asemenea, cred că va fi nevoie să își vândă locuința în 2015.

37% dintre respondenți spun că au împrumutat bani în 2014. Cei mai mulți dintre aceștia au luat un împrumut de la bancă – 43%, iar 41% au apelat la prieteni, 34% la alți membri ai familiei, iar 6% la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor.

În momentul de față, 41% dintre participanții la studiu declară că au cel puțin o datorie neplătită. În același timp, 24% dintre aceștia spun că există persoane care le datorează bani.

Aproximativ trei din zece români au fost în vacanță în 2014. Dintre acești 31% care spun că au fost în vacanță, majoritatea au fost plecați în vacanță o singură dată – 56%, în timp ce 23% au fost în două vacanțe, iar 19% spun că au avut mai mult de două vacanțe în acest an. Cei mai mulți dintre respondenți, însă, spun că au cheltuit sub 1000 RON pentru o vacanță din 2014, în timp ce 28% au alocat între 1001 și 2000 RON, 20% între 2001 și 3000 RON, iar 15% peste 3000 RON.

ROMÂNII ANTICIPEAZĂ PENTRU 2015 O BUNĂ COLABORARE ÎNTRE PALATE, CREȘTERE ECONOMICĂ ȘI A NIVELULUI INVESTIȚIILOR STRĂINE, DAR SUNT INDECIȘI ÎN PRIVINȚA ALEGERILOR ANTICIPATE ȘI INTRĂRII ÎN SCHENGEN

61% anticipează că între Preşedinte şi Premier va exista o colaborare bună în 2015, iar 68% dintre respondenți anticipează că, în acest an, în România va avea loc o creștere economică și alți 67% anticipează creşterea investiţiilor străine în ţara noastră. Totuși, doar 49% cred însă că nivelul de trai din țara noastră va crește și o treime dintre intervievați sunt de părere că va rămâne la fel, iar 17% consideră chiar că va scădea.

Peste jumătate dintre cei intervievați – 54% - sunt pesimiști în ceea ce privește posibilitatea ridicării vizelor pentru cetățenii români de către SUA.

46% cred că, în 2015, se va reuşi realizarea unei reforme în PSD, în timp ce 33% cred contrariul.

Românii sunt totuşi mai rezervaţi atunci când anticipează viitorul lor în 2015: doar 43% consideră că veniturile lor vor creşte în noul an, în timp ce 39% cred că vor rămâne la fel ca şi în 2014.

Caracteristicile cercetării:

Volumul eșantionului: 1.131 indivizi de 18 ani și peste

Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel național

Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,9%

Perioada anchetei: 19-20 Decembrie 2014

Mai multe detalii găsiți în raportul de cercetare de mai jos

  IRES_Bilantul Economic Al Anului 2014_Asteptari Pentru 2015

Poți visa liniștit, dar vine o zi în care te întâlnești cu Germania

În drumul spre Belo Horizonte și, mai ales, în zilele care au precedat partida despre care scriu, îmi revenea obsesiv în  minte o imagine pe care o descria marele Ioan Chirilă, după o finală pe care Brazilia o pierduse acasă, cu Uruguay, în 1950. Spunea Ioan Chirilă că mii de chitare au fost sparte și pluteau pe râu. O imagine puternică pentru sufletul unui copil îndrăgostit de fotbal. Crescând, am înțeles că este doar o metaforă frumoasă, o deturnare semiotică a ideii de victorie refuzată, dar nu credeam niciodată că o să văd suferința unui popor în forma ei cea mai pură.

Am ajuns pe aeroport când se amesteca ziua cu noaptea, iar orizontul era înroșit de răsăritul soarelui. Văzusem pe un site de meteo că ziua de 8 iulie urma să fie singura zi fără niciun nor dintr-o serie de două săptămâni. Orașul minerilor părea să aibă norocul unei zile istorice. Și chiar a fost, doar că nu în sensul în care se așteptau brazilienii. Orașul era invadat de brazilieni din toată țara, sute de oameni îmbrăcați în tricoul galben rătăceau prin oraș, năuci, în căutarea unui bilet norocos. Aveam două bilete în plus și le-am oferit gratis unui cuplu de vreo 40 de ani, nebuni după fotbal, veniți din Sao Paulo. Când le-am spus că le ofer cele două bilete, Leandro era să îngenuncheze la picioarele mele, noroc că m-am prins la timp. Era un om care trăia pentru fotbal, dar soția sa era mult mai pasionată decât el. Orașul cu peste două milioane și jumătate de oameni era îmbrăcat în tricoul național, de la vânzătoare, la șoferii de taxi. La plecare, într-o lungă discuție, un șofer brazilian mi-a spus că poporul acesta are parte doar de tristeți și de o singură bucurie, fotbalul. Cu trei sau patru ore înainte de începerea meciului, puhoaie galbene de suporteri se revărsau spre Stadio Mineirao, dansând după un cântec din care nu am înțeles decât că este o polemică cu Maradona sau pur și simplu legănându-se după o muzică interioară. De fapt, vedeam cum bucuria se revărsa pe străzi, dar nu bucuria victoriei, ci bucuria pentru fotbal. La începutul meciului, când s-a intonat imnul, toți brazilienii au început să cânte cu mâna la inimă, iar unii dintre spectatori aveau ochii umezi de lacrimi.

Ce s-a întâmplat în cele 90 de minute ale jocului nu mai are decât relevanță istorică. Brazilienii au luat șapte goluri într-o bătălie total inegală. Păreau o echipă de divizie secundă jucând cu naționala Germaniei. Nu am văzut chitare sparte, poate că nici în 1950 nu erau, dar am văzut un stadion prăbușit. Meciul se terminase și oamenii continuau să rămână pe locurile lor. Nu le venea să creadă că acest lucru s-a putut întâmpla. Parcă așteptau să se trezească dintr-un vis urât, parcă așteptau să audă de la crainicul stadionului că a fost doar o glumă, iar Meciul, Marele Meci, va începe peste câteva minute. Întreg carnavalul pregătit se ruinase. Măștile cu Neymar pe care le purtau mii de oameni zăceau aruncate peste tot, iar machiajele în culorile Braziliei erau brăzdate de albiile lacrimilor. Au avut totuși puterea să-i aplaude pe nemți, dar parcă nu mai aveau energie să pornească spre casă. Au început să se urnească din loc doar după vreun sfert de oră, după ce toată lumea mergea deja spre vestiare.

Fiul meu mi-a adus aminte imediat de o alta dramă colectivă la care participasem, la Munchen, după ce bavarezii pierduseră finala Champions League. Am primit acolo o lecție despre înfrângere și cum se trăiește ea. Fără să te minți, fără să-i minți pe ceilalți. Nemții plecau cu capul plecat spre casă, nimeni nu vorbea cu nimeni, nu i-au aplaudat la final pe învinși, așa cum facem noi. Nu spuneau că nu au avut noroc. Pur și simplu, pentru ei important era ca la înfrângere să bei cupa amară până la capăt, să cunoști gustul amar și să faci totul apoi pentru a nu mai pierde.

Aici, la Belo Horizonte, dezastrul era atât de mare încât oamenii au rămas uluiți. Au început să se dezmorțească abia după ce au ieșit de pe stadion. Atunci au început să disece acest dezastru petrecut în timpul vieții lor. Ca orice latini, înjurau tot ce se putea înjura, de la politicieni, la antrenori sau fotbaliști. Niște mercenari sunt toți, ei nu iubesc Brazilia!

Am discutat îndelung cu fiul meu la întoarcerea de la stadion despre acest meci bun de povestit nepoților, cum l-a catalogat el. Într-adevăr, nu am asistat doar la un dezastru pentru artiștii cei mai mari ai fotbalului, ci la o lecție bună și pentru noi, românii.

Talentul este o resursă, nu o garanție a biruinței. Nu ajunge talentul pentru a reuși în istorie. Este nevoie de multă muncă și organizare, de strategie și planificare. Nemții nu au fost acolo un tanc care a trecut cu șenilele peste marii artiști brazilieni. Nu, nici vorbă, au fost mai tehnici, mai spectaculoși, mai organizați și nu au fost siguri de victorie. Au fost mai creativi și au jucat cu plăcere, nu s-au năpustit spre poartă ca orbeții. Ca și în parabola biblică cu talanții care ne-au fost dat să-i înmulțim, la fel se întâmplă și cu resursele unei țări, ele trebuie dublate de muncă. Brazilienii, ca și noi, românii, trăiesc într-o exaltare a talentului, nu a muncii. Vor spectacol, eroi, nu cred în organizare și nici în muncă. Ei cred în minuni, ba chiar în minuni care vor veni cu necesitate, fără efort, fără sacrificii.

Șmecheriile și populismele ucid orice rezultat. O alta lecție este cea legată de organizare și concentrarea pe problemă fără șmecherii și căutarea de golănii  politice sau populism. Brazilienii au avut cerința de la FIFA să construiască 8 stadioane, dar au construit 12, cu o cheltuială de 2 miliarde de dolari. Pe multe dintre ele nu se va mai juca după acest campionat decât foarte rar, deoarece au fost făcute în zone ”politice”, fără acoperire fotbalistică. Au construit, cu corupția de rigoare, un stadion de 900 de milioane de dolari și au făcut și alte cheltuieli fără rost. Brazilia trebuie să câștige pentru ca politicienii să dea oamenilor o gură de oxigen, în timp ce nu au drumuri, nu au asistență socială și le lipsesc multe echipamente publice necesare ca aerul: școli, spitale, așezăminte sociale. Nemții au vizitat niște hoteluri și nu le-a plăcut nimic, apoi s-au hotărât să cumpere un teren unde au făcut 14 vile. Nu au venit aici să se distreze, nu au făcut excursii cu nevestele și soacrele fotbaliștilor, au venit aici pentru a câștiga și punct. Jucătorii stăteau împreună, erau o familie. Mai ales în finală s-a văzut asta, în meciurile grele au reușit să câștige prin efortul de grup. Politicul nu are dreptul să se insereze acolo unde nu îi este locul, cea mai mică intervenție poate denatura lucrurile. Când vrei să câștigi un titlu mondial la fotbal este bine să nu te concentrezi mai mult pe comunicare sau politică.

Vedeta este pentru televiziune, la fotbal echipa câștigă. Brazilienii au făcut o sărbătoare din celebrarea lui Neymar. Nu am văzut niciodată așa ceva, figura tânărului jucător era pe toate gardurile, la toate televiziunile, în toate reclamele. Ca și cum fotbalul ar fi fost o luptă în care echipele se aliniază față în față și apoi fiecare scoate un jucător în fața care se lupta cu reprezentantul echipei adverse. Nimeni nu se preocupa de echipă, toată lumea aștepta totul de la Zeul cu figură de copil. Era parcă totul pregătit ca la final, pe Maracana, să ridice bulgarele de aur în sus, ținând-o de mână pe grăsana Dilma, președintele Braziliei, îmbrăcată în rochie verde, spre un nou mandat numai bun de câștigat în toamnă. S-a întâmplat invers, Angela Merkel, îmbrăcată în roșu teuton, a pozat stângace, în mijlocul unei echipe de băieți zdraveni din Germania. Într-un sport de echipă, subiectul este echipa, individualitățile pot aduce doar plusuri, dar nu pot suplini forța organizării legăturii dintre cei 11 jucători aflați pe teren.

 Fără nostalgii și nomenclaturisme. După marele eșec, antrenorul echipei Braziliei a fost arogant, de parcă era Pițurcă al nostru. Jucătorii plângeau ca niște copii, iar antrenorul lor arăta o lipsă de demnitate ieșită din comun. A spune că nu demisionează, că va hotărî Federația. Un antrenor bătrân care a făcut o echipă fără nicio strategie. O generație care nu mai înțelege în ce fel s-a schimbat fotbalul.  Un fel de nostalgici ai fotbalului care mai cred că numele unor jucători fac treabă în locul lor și care nu acceptă că lumea s-a schimbat și ei au rămas în urma ei. "Scolari şi întregul său staff tehnic merită respectul nostru şi gratitudinea noastră", a precizat Marinto, șeful Federației braziliene, citat în media. Absolut halucinant! Dacă Brazilia nu înțelege să-i măture cu totul, absolut pe toți, Brazilia va rămâne în fotbal ceea ce suntem noi în handbalul masculin, adică niște găini plouate. Nemții nu au senatori de drept în fotbal, ei nu-l pun pe Uli Hoeneß, Beckenbauer au pe alte glorii trecute, antrenori la națională, doar pentru asta. Ei aduc specialiști, caută soluții noi și se pregătesc pentru viitor. Antrenorul lor este șeful acestui proiect, face doar asta și face asta cel mai bine. Nu stă pe la televiziuni și nici nu ascultă de jurnaliști când face lotul. Am văzut rezervele Germaniei (inclusiv Goetze) încălzindu-se, la doar câțiva metri de mine. Parcă era o echipă de liceeni plini de coșuri. Era acolo o viitoare campioană mondială, peste 4 sau 8 ani.

Cea mai mare înfrângere este să nu înțelegi ce s-a întâmplat. Președintele Braziliei, candidat în toamnă la un nou mandat,  a declarat: ”Ţara noastră se poate considera drept victorioasă în ceea ce priveşte organizarea Cupei Mondiale. Sunt sigură că a fost una dintre cele mai frumoase ediţii din istorie. Am avut Cupa Cupelor”. ”Am pierdut trofeul, dar Brazilia a câştigat Cupa, un eveniment pe pe care întreaga lume l-a admirat", a mai declarat un ministru. M-am cutremurat când am văzut evenimentul la televizor. Îmi venea să le strig: Imbecililor, ați ucis un mit, ați dărâmat chiar templul Zeului Fotbal și voi vă bucurați de un milion de turiști și de faptul că nu a fost nicio pană de curent pe durata Mondialului! Ce stupizi, ce tristă politică, ce criminali care au ucis singura bucurie a unui popor care nu le cerea prea mult.

Mi-a părut rău că brazilienii au avut această mare dezamăgire națională, un adevărat cutremur național. Nu-mi ies nici acum din minte strigătele disperate ale femeilor și fețele disperate ale bărbaților care invocau cerul. Am lăsat însă intenționat să treacă mai multe zile pentru a nu scrie la cald acest text. Aveam speranța că această țară frumoasă și veselă, care uită de sărăcie dansând samba și jucând fotbal, va înțelege această lecție pe care le-au dat-o nemții. Aș fi vrut să văd că iese ceva din acest dezastru și speram să pot încheia optimist rândurile mele, să pot scrie că văd zorii unei noi mentalități pentru Brazilia. Din păcate, nu cred că prietenii noștri au înțeles ceva. Finalmente, antrenorul și-a dat demisia, dar totul a rămas așa. Staff-ul s-a felicitat și cred că și-au dat premii și prime. Unii s-au plâns de lipsa lui Neymar care, se iluzionează ei, ar fi schimbat soarta acelui meci. I-am spus unui prieten brazilian să mulțumească cerului că pe noul lor zeu al fotbalului Dumnezeu l-a salvat de la o umilință monumentală, care poate l-ar fi marcat pentru toată viața. Fiul meu, la cei 13 ani ai săi, mi-a spus la finalul partidei: acum înțeleg de ce se spune că fotbalul e un joc în care 22 de jucători aleargă după minge și întotdeauna câștigă nemții. Este așa pentru că ei sunt singurii care iau fotbalul în serios, ei nu se joacă, ei joacă, muncesc, suferă și câștigă. Părăsind această țara mă gândesc la România mea și la marile ei eșecuri, asemănătoare cu cele ale gazdelor noastre din îndepărtata Americă de Sud. Înainte de a pleca de aici, îi scriu unui prieten iubitor de fotbal și îngrijorat de țara noastră o singură propoziție la întrebarea lui despre ce s-a întâmplat la Belo Horizonte: Poți visa liniștit, dar vine o zi în care te întâlnești cu Germania.