Vasile Dâncu: „Grupul de la Cluj a fost un nume dat renunţării la imobilism şi centralism de tip bolşevic”

Interviu Gazeta de Cluj

• „Politica este un joc de fotbal asemănător cu cel din Occident, unde câştigă mereu cei care au bani să merite victoria”
• „Deocamdată, Clujul le strică şmecheriile dâmboviţenilor la politică şi fotbal, iar eu mă bucur că am fost primul care a avut curajul să sară la bătaie
• „Conduce Mircea Geoană, iar ceilalţi se rotesc pentru a nu roade sacul”
• Marian Vanghelie este comparabil cu Obama, dacă spunem că Ferentariul este asemănător cartierului Manhattan”

Gazeta de Cluj: Aţi mers la vot duminica trecută? Ce vă face să continuaţi să votaţi? Contează votul meu, al dumneavoastră, al oricărui cetăţean?

Vasile Dâncu (V.D.): Am votat, eu şi familia mea, din solidaritate cu colegul meu de partid, Pop Teodor Puşcaş. Altfel, nu aveam nici un motiv să merg la vot, ştiam că nu va aduce soluţii urbanistice şi nici oameni providenţiali. Cred că oamenii trebuie să mergă la vot, singura modalitate prin care se pot aduce oameni serioşi în politică, chiar dacă încă nu este cazul la noi, unde alegerile din anul acesta au fost alegerile cele mai viciate din istoria acestei democraţii. Cumpărarea de voturi a devenit o regulă, iar metodele de marketizare duse mult prea departe. În teoriile de critică socială europene apar- cu ocazia alegerilor- tot mai multe cărţi care fundamentează „antielectoralismul” şi argumentele, tot mai solide, pentru a nu merge la vot. Am început şi eu un capitol pentru o carte pe această temă, dar m-am oprit din scris, pentru că nu ar folosi la nimic, oamenii sunt destul de dezamăgiţi de democraţia noastră originală. Merită să mergem la vot ca să ne vadă copiii noştri. Poate, peste 30 sau 40 de ani votul lor va primi consistenţă. Sunt utopii necesare, utopii care trebuie cultivate împotriva evidenţelor pentru că, totuşi, democraţia, chiar falsificată, este mai bună decât dictatura. Lucrul acesta îl ştiu din experienţă. 28 de ani am trăit experienţa sistemului comunist şi ştiu foarte bine. Dacă nu cultivăm măcar o iluzie, atunci nu suntem vii.

Gazeta de Cluj: De ce credeţi că nu mai merg românii la vot? Din cauza crizei, a politicienilor, a manelelor, a „vrăjelilor” şi „gogoşilor” pe care majoritatea politicienilor le servesc în fiecare campanie electorală?

V.D.: Ca să pară europeni, o tristă aparenţă de modernitate, am putea spune. Dar nu e aşa, nu merg din lene, plictiseală, indiferenţă şi lehamite. Nu e nici un program filosofic sau civic în spate, pur şi simplu cei mai mulţi nu merg pentru că nu le „iese” nimic. De aceea la locale a plouat peste satele româneşti cu bani, ulei, zahăr, telefoane mobile, beri, mici, pături, cizme, găleţi şi alte tipuri de mesaje cu un conţinut adânc de program politic european. Guvernanţii liberali au câştigat alegerile la sate, semn că mesajul lor a fost perfect integrat de o conştiinţă civică şi o cultură politică evoluate şi modernizate peste noapte. Nu merg oamenii la vot şi pentru că sunt dezamăgiţi de alegerile proaste pe care tot ei le-au făcut în trecut. Au votat de multe ori aiurea, la mişto, l-au votat pe unul că e mai diliu, au taxat cu sictir pe unii intelectuali care îşi încercau şansa, iar acum văd că lucrurile nu merg bine, dar nu ştiu de ce. În ruptul capului nu ar putea să accepte că ei sunt cei care au greşit când au votat hoţi, caricaturi sau şmecheri, ce le-au promis fântâni cântătoare, şosele suspendate sau cine ştie ce alte fantasmagorii. Din păcate, mergem spre mai rău, candidaturile sunt tot mai demagogice, mai lipsite de substanţă, iar modul în care oamenii cântăresc candidaturile, tot mai defect. Tot din păcate, cu prezenţă mică sau mare, calitatea politicienilor este neschimbată.

Gazeta de Cluj: Ştiu că sunteţi fan al sportului cu balonul rotund. Este politica asemănătoare fotbalului? Mai ales din prisma scandalurilor care macină ambele domenii, atât de dragi românului. Consideraţi că fotbalul, la fel ca politica, se joacă în arenă sau în spatele uşilor închise, între „eminenţele cenuşii”?

V.D.: Am scris destul de mult despre politică şi fotbal. Mă fascinează asemănările şi, mai ales, modul în care acest sport vulgar şi plin de manelişti este o ciumă emoţională care ne robeşte sufletele. Fotbalul seamănă cu politica, aşa cum toate lucrurile dintr-o societate sunt înlănţuite. Dacă în politică nu contează întotdeauna cine votează, ci persoana care numără voturile, în fotbal de multe ori contează doar cel care suflă şi cine ridică steagurile pentru offside. Şi în politica noastră, ca şi în fotbal, se vorbeşte mult, dar rezultatele sunt tot mai proaste. Politica şi fotbalul sunt paradisuri ale valizelor cu bani şi multe posturi se moştenesc. Copiii arbitrilor devin arbitri, nevestele, copiii sau nepoţii politicienilor devin politicieni. Conducătorii de cluburi se întâlnesc la DNA cu politicieni de marcă, transferul de jucători nu este diferit de migraţia politică şi galeria îţi strigă numele, în politică, dar şi în fotbal, doar dacă plăteşti. Bucureştiul trebuie să câştige mereu, iar Provincia trebuie să tacă şi să se mulţumească cu firimituri. Deocamdată, Clujul le strică şmecheriile dâmboviţene la politică şi fotbal, iar eu mă bucur că am fost primul care a avut curajul să sară la bătaie. Mandatul de antrenor sau cel de ministru de interne e la fel de scurt, iar Mitică Dragomir, Hrebenciuc, Becali, Copos, Pinalti şi alţii activează în culisele comune ale fotbalului şi politicii, hotărând scorul. Absenteismul din tribune seamănă leit cu cel electoral, iar cei care fac rost de bani nu retrogradează, îşi pot mereu cumpăra locul în Divizia Naţională. Sintetic: politica este un joc de fotbal asemănător cu cel din Occident, unde câştigă mereu cei care au bani pentru ca să merite victoria.

Gazeta de Cluj: Şi ca să rămânem la acelaşi capitol, unde se situează Vasile Dâncu în momentul de faţă: la încălzire, pe banca de rezerve, în tribune, în faţa televizorului? Când îl vom putea vedea, din nou, pe Vasile Dâncu „cu mingea la picior” pe arena politicii româneşti?

V.D.: În cabina de transmisie, vorbind, precum prietenul Cornel Dinu, cu fraze prea lungi şi cuvinte formate din prea multe litere ca să fie înţelese de cei din teren. Am o cerere depusă la federaţie pentru a obţine cartea verde şi a deveni jucător liber. Aş vrea să joc din nou doar în meciuri de binefacere sau să revin în competiţie, dacă se va pune accent pe jocul de cap.

Gazeta de Cluj: Care este în momentul de faţă starea PSD Cluj, mai ales după înfrângerea din 15 februarie, când candidatul PSD, domnul Teodor Pop Puşcaş, a obţinut doar şapte procente din voturile clujenilor? Cine este „vinovatul” pentru acest eşec? Ce ar fi trebuit să facă PSD pentru a obţine mai multe voturi de la clujeni?

V.D.: Nu prea ştiu ce se întâmplă la PSD Cluj, pentru că mi-am dat demisia din toate funcţiile şi nu prea am avut contact strâns cu birourile. Am văzut în presă că au fost aduşi specialiştii de campanie a lui Oprescu, a venit Geoană cu mulţi miniştri si am fost binecuvântaţi chiar şi cu prezenţa lui Marian Vanghelie. Unii lideri au refăcut legătura bună cu Bucureştiul, s-au dezis de apartenenţa la Grupul de la Cluj şi tot nu am câştigat. Delegaţia condusă de Mircea Geoană a fost aşteptată la aeroport de un grup de peste 100 de persoane şi acest semn de forţă şi mobilizare mi-a dat speranţe. Din păcate, electoratul nostru nu a rezonat la această hotărâre şi mobilizare. Eu nu ştiu dacă există vreun vinovat, colegii mei trebuie să facă analize. Este clar însă că nu e productiv să cauţi un ţap ispăşitor. Nici nu cred că există soluţii miraculoase. Poate în afara uneia pe care o ştie oricine, munca. Dar nu am ce sfaturi să dau, aş vrea să ajut dacă pot, dar nu în cadrul unui proiect făcut de mine. În 2004, când am luat cele mai multe voturi, PSD Cluj câştigând cel mai mare număr de voturi la alegerile locale în judeţul Cluj, unde am învins Alianţa DA, unii cârcotaşi care se temeau de schimbul de generaţii, mă acuzau pe la colţuri că am greşit strategia, că a fost prea agresivă, prea opulentă, prea opresivă ... Au avut acum ocazia să-şi facă strategia după cum au vrut deja în două alegeri. Vor putea şi de acum încolo, liniştiţi, eu nu mă bag să trag de volan când stau în dreapta sau în spate. Iar dacă vreunul din colegi obţine la alegerile generale peste 86.000 de voturi cât am obţinut eu pentru Senat în 2004, singur, ajutat de întreaga echipă, atunci eu mă ridic în picioare în faţa lui, îmi ridic clopul şi timp de un ciclu electoral îi spun sensei.

Gazeta de Cluj: În ce direcţie se îndreaptă PSD Cluj în momentul de faţă? Ce le recomandaţi colegilor dumneavoastră pentru următoarea perioadă?

V.D.: Se întoarce la matcă, devine, cred, o organizaţie normală. Probabil, se va concentra pe reconstrucţie şi va renunţa la avangardă. Încerc să mă feresc să dau sfaturi, chiar şi atunci când mi se cer.

Gazeta de Cluj: Este PSD un partid reformat ori s-a abătut de la calea pe care dumneavoastră şi colegii dumneavoastră aţi dorit să o impuneţi? Cine sunt vinovaţii pentru starea PSD din momentul de faţă? Este PSD în agonie?

V.D.: PSD este un partid la putere, iar la putere nu putem pretinde să facă reformă şi scandal intern. Ne-am oprit din reformă atunci când era mai uşor de făcut şi surprinzător, eliminarea unor baroni locali a început acum, când ar fi mai mare nevoie de linişte. Dar reforma şi modernizarea sunt lucruri atât de rare în societatea românească, încât merită salutate şi încurajate indiferent de contextul în care apar. Contrar a ceea ce cred unii adversari ai stângii, PSD nu se află într-o situaţie proastă, iar conflictul intern poate face şi unele victime necesare pentru ca Partidul să se modernizeze. Şi votul uninominal a fost imperfect şi original, dar a eliminat o serie de elefanţi „greu de ucis” prin alte metode democratice.

Gazeta de Cluj: Mai există „Grupul de la Cluj”?Grupul de la Cluj a fost un nume dat nevoii de schimbare, renunţării la imobilism şi centralism de tip bolşevic. Acum este greu să fie vizibil, căci toţi ochii sunt îndreptaţi spre femurul porcin al guvernării. După ce se va fi terminat împărţeala şi unii vor rămâne flămânzi, schimbarea şi reforma vor avea din nou suporteri. Sinceri şi dezinteresaţi, mânaţi doar de interes naţional, dar nu ştiu însă dacă-i vor mai găsi pe cei care să stea în faţă cu steagul ridicat în bătaia vântului. Recent l-am auzit pe Miron Mitrea spunând că în PSD „trebuie schimbat modul de a face politică”. Era să pic de pe scaun, sper că va da alt nume schimbării sau revoluţiei pe care o gândeşte şi nu se va revendica de la zbaterea noastră.

Gazeta de Cluj: Cine conduce acum PSD? Cine este „Gigi Becaliul” PSD? Dar eminenţa cenuşie?

V.D.: Conduce Mircea Geoană, iar ceilalţi se rotesc pentru a nu roade sacul.

Gazeta de Cluj: Ce rol are Marian Vanghelie în PSD în momentul actual? Îl vedeţi pe primarul sectorului 5 înscris într-o cursă pentru fotoliul de preşedinte al României? Îl putem compara pe Vanghelie cu Obama?

V.D.: Marian Vanghelie este comparabil cu Obama, dacă spunem că Ferentariul este asemănător cartierului Manhattan. Orice se poate în România zilelor noastre, nimic nu pare scandalos, vulgar sau indecent.

Gazeta de Cluj: Care este apelativul cu care trebuie să ne adresăm de acum înainte: profesorul Vasile Dâncu, analistul Vasile Dâncu, strategul Vasile Dâncu sau politicianul Vasile Dâncu?

V.D.: Dom’ Profesor sau „Coach”, cum îmi spuneau adesea studenţii de la sociologie.

interviu realizat de Augustin Stanciu