Politica fără mesaj

tribute to Parazitii

Politica noastră este surdă, mioapă dar mai ales … mută. Nu transmite nici un mesaj, doar simulează, în campanii, diverse mesaje cu ajutorul unora care se pricep la publicitate. Dar nici în campanie electorală, comunicarea nu are loc căci oamenii nu sunt obisnuiti să asculte căci nu au o relatie de comunicare intială, iniţiată cu mai mult timp inainte. Deşi în fiecare zi, gălăgia politică este asurzitoare, mesajul este aproape nul.

Nu vorbesc aici despre ceea ce spun profesorii la şcolile de ştiinţe politice, despre cum se construieste mesajul în discursuri sau programele partidelor politice. Această scolastică ţine de observatie şi de didactică, poate o fi bună pentru a învăţa pe altii, dar abilitatea de a face politică adevarată nu se prea învăţa la şcoală. Cred că şi eu le spun studenţilor de la cursurile de marketing politic că mesajele trebuie să se întâlnească cu orizontul de asteptare al publicului, că trebuie să fie simple, scurte, usor de retinut şi cât mai vii, mai emotionalizate. Dar asta este teorie pentru cercetatori sau analisti, pana una alta politicienii nu se nasc la facultatile de politologie sau sociologie.

Politicienii adevaraţi sunt purtători de cuvânt al unor atitudini colective pe care le fructifică sau chiar le crează în unele cazuri. Fiecare moment social şi politic se structurează pe scheletul unor atitudini sociale şi politice, date subiective pe care încearcă să le descopere sociologii prin sondaje, interviuri sau focus-grupuri. În unele cazuri ei chiar reuşesc să facă asta, dar asta nu inseamnă că, în mod automat, rezultatele studiilor se transformă în mesaj politic în care oamenii să se recunoască şi pe care să-l poată urma. Pentru a reformula în comunicarea politică ceea ce ai gasit printr-o schema de cercetare este nevoie de multe lucruri asupra carora nu voi insista aici.
Aici vom vorbi doar de personajul politic, care va spune mesajul. Acesta trebuie să aibă talent şi empatie în comunicarea cu oamenii. Unii pot să fie buni actorii şi simulează foarte bine, chiar şi emotiile. Dar majoritatea nu au decât sansa de a fi sinceri, de a se identifica cu mesajul şi al transmite adată cu credinta că este o cauză cu care se identifică şi ei. Fără asta, oamenii simt falsul şi simularea, iar credibilitatea nu apare. Sunt lideri politici care nu pot citi decât discursuri goale, formate doar din jargonul politic şi administrativ al campaniilor sau ideologiei de partid. Am avut experienţa sa văd oameni care ocoleau tocmai cuvintele cele grele, adevarate, cele care contin sânge şi sudoare din discursul scris de alţii. Aşa cum am văzut politicieni care nu puteau spune decât cu jumatatea de gura cuvantul prieten, altii care se speriau pur şi simplu de cuvantul justitie sau lideri care preferau să se refugieze după un limbaj de lemn, asociat cu un zâmbet fals.

Liderul care are o poveste de spus, sau care este sincer cât se poate, are mult mai mare sansă să găsească rezonanţă la ceea ce spune. Oamenii simt falsul şi sunt greu de păcalit. De multe ori, din lipsă de alternativă, ei votează cine stie ce caricatură, dar asta nu inseamnă că i-a convins.

Oamenilor trebuie să le vorbeşti despre ei şi viaţa lor, nu despre tematicile abstracte sau despre macropolitică. Nu doar că nu sunt pregătiţi pentru discursuri savante, dar vor să vadă ce poate face politica pentru ei, măcar pentru că li se cere ceva în schimb, adică votul.

Mi-a venit în gând să scriu aceste rînduri nu pentru a teoretiza despre semiotica sau pragmatica mesajului politic, ci pentru că am discutat azi cu un prieten jurnalist, un baiat destept care invaţă în fiecare zi câte ceva, şi mi-a confirmat o senzatie pe care o am tot mai acut şi eu: mesajul politic este tot mai slab, dacă nu cumva tinde chiar să devină inexistent. M-am odihnit grozav în campania pentru euroalegeri, imi spunea prietenul meu jurnalist de politică, pentru că nu a fost nici o comunicare, nici o polemică şi nici măcar un dialog pe care să fiu nevoit să-l urmaresc. Este adevarat, se pare că tot mai mult politicienii comunică incercand să valorifice anumite reflexe ale populatiei, il loc să caute să comunice cu electoratul. De aceea, sunt indreptăţit să spun că partidele nici nu prea au electorat fidel, poate doar niste publicuri captive prin poziţie şi conditie socială, publicuri care au dobandit niste reflexe aproape conditionate.

Sa luăm doar campania de euroalegeri, unde nu am auzit nimic despre spaimele integrarii, nici urmă de eurosceptici sau eurorealisti măcar. Toţi candidatii au spus că promovează Romania şi interesele ei, dar nu au spus care interese şi ce legatura au aceste interese cu nevoile omului de pe stradă. Sigur toti au spus un lucru incorect şi mincinos: că viitorii deputaţi europeni vor aduce fonduri europene pentru ţară şi popor, lucru pe care nu are cum să-l facă nici un eurodeputat.

Televiziunile de ştiri născute ca ciupercile, în ultimii ani, îi urmăresc pe politicieni peste tot de dimineaţă până seara şi nu fac decât să dilueze şi mai mult o esenţă care nu prea exista. Se discută multe ore pe zi despre cele mai banale gesturi şi de fapte fără nici o semnificatie pentru economia globală a comunicarii dintre politicieni şi populatie. Politicienii ajunsi la televizor vorbesc despre factualitatea politica, despre razboiul dintre palate şi vot uninominal, stereotipuri repetate la infinit şi golite de sens spre disperarea jurnalistilor care işi dau seama că nu primesc raspunsuri care să aibă sens sau să facă istorie.

Dar mesajul politic nu se produce doar in politică si de catre politicieni. Mesaje politice şi sociale trimite şi literatura sau arta. Mesajele politice se produc în fiecare straturi ale societăţii şi de cele mai multe ori ele exprimă atitudini veritabile, nascute din trăire şi din experientă. De mai multe ori ele apar pentru că mesajul politicienilor pe aceste teme lipseste. Cu ajutorul unor limbaje specifice, oamenii isi comunică atitudinile şi emoţiile generate de interactiunea lor cu politica sau cu problemele pe care şi politica este obligată să le abordeze.

In acest sens vă propun să analizăm fară a cădea în pudibonderii de doi lei, textul “Mesaj către Europa”, una din ultimele piese ale trupei Paraziţii. Am fost şi eu apostrofat de unii când am vorbit despre realitatea dureroasă a unor mosteniri lugubre ale comunismului în politica românească de azi. Cei supăraţi şi cu musca pe căciulă au spus că limbajul a fost dur, de mahala, sau nepermis. Dar s-au ferit să combată sensul, adică mesajul. Am primit sute de mesaje de incurajare atunci şi doar o critică pe mail, încurajata de Organizatia PSD din Focsani. Haideti să citim impreună textul băieţilor de la Parazitii, mai bine ar fi să-l ascultam sau să vedem videoclipul excelent imbogatit vizual, fără false pudori şi fără a încerca să dăm vina pe cuvinte. Fără să folosească toate cuvintele şi temele specifice Hip-Hop-ului, politicienii care se ocupă de relatia cu Europa, ar putea lua ca bibliografie aceste versuri. Nu va luati după unele mici derapaje, nu doar lingvistice, dincolo de fascinatia pentru Europa sau dorinţele de a câştiga bani la Madrid sau Roma, milioane de oameni din Romania se recunosc cu siguranta in strigatul de demnitate al băietilor de la Parazitii.




Mesaj pentru Europa

Nu suntem ciori, nu stăm în corturi
facem eforturi
să ne elevăm şi nu cântam pe strazi în Viena la acordeonNoi nu cersim cu handicapul la vedere
să facem avere
şi nu ghicim viitorul în palma în dughene mizere Noi nu purtăm fuste înflorate şi nu furăm din buzunare
Nu emigrăm în Suedia cu 7 copii să ne daţi ajutoare

(Pentru cei care sunt mai pudici sau care strambă din nas la intalnirea cu viaţa adevarată, exemplificarea se opreste aici. Pentru oamenii vii, exemplificare completă este postată în continuare)


Mesaj pentru Europa

Nu suntem ciori, nu stam în corturi
facem eforturi să ne elevam şi nu cântam
pe strazi în Viena la acordeon
Noi nu cersim cu handicapul la vedere
să facem avere
şi nu ghicim viitorul în palma în dughene mizere
Noi nu purtăm fuste înflorate şi nu furăm din buzunare
Nu emigrăm în Suedia cu 7 copii să ne daţi ajutoare
Dati vina pe noi din Berlin in Pamplona
de mi sare voma
Manca-mi-ati p**a – n-o sa gasiti un roman in rulote la Roma
Noi ingheţăm în săli de clasa de la 6-7 ani
6-7 ore pe zi fără caldură, mancare şi bani
Avem parinti săraci acasă şi un lucru e sigur –
Ni se cultiva dorinta de a reusi in viata de unul singur
Ne confruntam cu legi noi
date de boi
Danseaza cu noi valsul p**ii mele -
un pas inainte doi inapoi
Ma p*s pe gay si nu-i normal ca copiii mei sa vada
homosexuali care se ling in gura ostentativ pe strada
E la moda sa fim toleranti dar nu reinviem Sodoma
Vă putem trimite bulangii pachet la Barcelona
Suntem ruda saracă deci nu putem fi frati
Mesaj pentru Europa: Cred ca ne confundati

N-avem 7 frati acasa
Mama chiar nu e bolnava
Tata si-a baut cafeaua si a plecat la munca-n graba
Facem facultati si dăm pe cărti ultimul ban
N-o sa fim vreodata gunoieri la Amsterdam
Vorbim 3 limbi si va putem conduce avioanele
Dar nu putem in p**a mea sa socializam cu tomberoanele.

Fortam usi inchise, traim cu vise nepermise
Si muncim legal un an pentru un pumn de fise
Baga la cap repede, crede-ne,
noi nu mancam lebede

Ne respectam, ne rezolvam singuri problemele
Javrele si curvele in Madrid va-ngroaşă şatrele
Noi, romanii, stam la rând să umplem teatrele
Votăm în scârba, e-adevarat si tara-i praf,
pulbere fină
Caci e mai ieftin sa dai banu` jos cand cumperi o ruina
Banii pe 10 ani de la UE dispar in vile,
in strazi inexistente si tehnologii inutile
Daca-avem pile, băi cârnatilor,
pardon bai fratilor
Putem cere detalii picante in Padurea Spanzuratilor

Sunt inofensiv, dar gandul meu e criminal (bis)

(Trupa Parazitii / din albumul SLALOM PRINTRE CRETINI)