23 august, 2011

Moartea votului politic




Cea mai simplificată concluzie după aceste alegeri a fost un rezultat comentat ca la fotbal: 1-1. Adică egal sau fifty-fifty sau rezultat nedecis, cum se mai spune în alte sporturi. Dincolo de faptul că acest scor de maximă sinteză nu ne spune nimic, acest rezultat îi face pe combatanți să comenteze mai mult pe langă subiect. Menționez că nu sunt chiar atât de naiv încât să cred că ceea ce se spune este și analiza celor doi combatanți, fiecare spune ceea ce crede că trebuie să audă presa și militanții lor, dar tot experiența mea de politician mă face să cred că o mare parte dintre reacții sunt veritabile, sincere, reprezentând nivelul de analiză din staff-urile celor doua forțe ale politicii românești.

Cât de reprezentativ a fost acest test?
Toată lumea s-a raportat la aceste alegeri parțiale ca și la un moment crucial care va da semnalul sau va decide trendul. Greșit! Cele două colegii nu sunt reprezentative pentru România, sunt mai degrabă două studii de caz care nici măcar nu au o mare legătura între ele. În primul rând, pentru că în niciunul dintre colegii PSD (partea principala a USL) nu era prea bine reprezentat. Lupta a fost mai mult o chestiune de bătălie dintre PDL și PNL, un război între cele două forțe la care s-a adăugat și PSD. Mai mult, Baia Mare a devenit o zonă tipică pentru migrație politică, modelul turistic al primarului fiind o parte a modelului băimărean de politică, loc unde liberalii s-au strecurat printre PSD și PDL și conduc de multă vreme, cel putin prin zona urbană a capitalei de județ. Pe de altă parte, Neamțul a devenit prin migrația lui Pinalti și a altor lideri o zonă mai puțin ciudată, iar colegiul în care au avut loc alegerile nu a fost zona PSD în ultimii ani chiar dacă Victor Surdu a caștigat aici la ultimele alegeri. Zonele în care baronii locali și-au schimbat partidele sunt zone fluide, nisipuri mișcătoare unde mercantilismul electoral se poate manifesta perfect. Aici tranzacția cu voturi este la ea acasă.

Chiar dacă partidele au dat o importanță foarte mare comunicării virtualului rezultat, chiar dacă unul dintre ele ar fi câștigat cu 2-0, victoria nu ar fi avut cine știe ce ecou, decât poate pentru televiziunile prietene ale fiecăruia, oamenii în schimb rămân destul de reticenți. În plus, aceste alegeri nu au schimbat nimic, decât poate ceva în psihismul militanților, dar acele este oricum mai ales locul emoțiilor, și nu a rațiunii. Militanții trebuie să știe că vor mai avea șocuri de toate felurile până la alegerile adevărate. Vor mai fi scandaluri, trădari, regrupări care vor pune la încercare inimile sincere - sau nu - ale bieților militanți useliști și pedeliști.
Și mai este un motiv pentru care nu sunt reprezentative aceste alegeri pentru ceea ce va fi: PDL nu va avea, în fiecare colegiu, atât de multe resurse pentru a mobiliza, evident că nici PSD nu va putea să-i ducă pe Iliescu și Năstase în toate colegiile din țară pe parcursul campaniei.


Rezultatele au arătat ceva nou?


Nu au arătat nimic din ceea ce nu știam și nici nu cred că vor declanșa ample mișcări de susținere pentru useliști sau vreo resurecție a dreptei care să scoată din biblioteci și birouri mase mari de oameni pentru a-i susține masiv pe Boc&co. Totul va rămâne așa cum a fost, probabil, chiar și în sondajele de opinie făcute pe eșantioane naționale sau județene. Am văzut la Neamț cum Pinalti a ajutat, dar fără să iasă din casă, greul organizării căzând pe alți simpatizanți. Am văzut că un candidat care intră de pe primul loc în sondaje poate pierde cu brio chiar dacă în colegiul respectiv USL avea din start peste 50%. Culmea este că, pe parcursul zilei de vot, în timp ce PDL anunța că va îngheța salariile și pensiile, candidatul lui, secretarul de stat Rădulescu refăcea handicapul, chiar dacă partidul susținător își deteriora scorul. Dar nu este ceva nou, știam că omul este mai important decât partidul și mai știam că organizarea este cel mai tare atu: degeaba ai voturi agățate ca fructele prin pomii democrației, cineva trebuie să mergă să le și culeagă. Harbuz a pornit cu un net avantaj, dar nu a avut puterea financiară, administrativă și organizatorică să reziste asaltului final. Despre discursul și proiectul lui nu prea știu mare lucru dar, după cum îl cunosc, este un candidat bun, tânar, inteligent, ani de zile producător și realizator de emisiuni la radio și televiziune, deci nu cred că aici a fost defectul.
Mai știam că bătălia se mută în ultima vreme înafara retoricii politice, a discursivității sau valorilor spre o tehnologie a adunării de voturi în adevarate campanii de recoltare unde se dau cadouri, oamenii sunt aduși la vot cu autocarul sau primesc cadouri și ajutoare trimestriale de la primarii pentru a se întreține simpatia politică. Puterea, oricare ar fi ea, are aici mereu punctul ei forte,. La Baia Mare a intervenit Guvernul, nu la Neamț, iar unde a intervenit Guvernul cu oameni reprezentativi și promisiuni, acolo PDL a pierdut.

La Neamț, Guvernul si PDL s-au camuflat, și-au schimbat culoarea, iar discursul lui Rădulescu cu siguranță nu a sunat a discurs politic, ci mai mult a discurs de șef de CUASC (Consiliul Unic Agroindustrial de Stat și Cooperatist – n.a.), fiind un agricultor haios care uneori spune lucruri chiar trăznite pe la televizoare.


Nu îmi pare nouă nici informația că electoratul nostru (mai ales cel din Moldova sau zonele sărace) este ușor de cumpărat cu sticle de zahăr, ulei și cizme de gumă. Vorba unui alegător din Maramureș: Da, mi-au dat o pereche, dar noi suntem trei in familie. Nu este plăcut să constatăm că avem un popor care își vinde libertatea de a alege pe o bere sau un kilogram de zahar, dar nu putem să fim nici prea exigenți pentru că, în cele din urmă, tranzacționalismul este un motor al dezvoltării politicului și la alte nivele. Din moment ce oamenii nu percep că votul lor le-ar putea face viața mai bună, devreme ce nu identifică un politician care să le câștige încrederea, este normal să aplice teoria intereselor, fiind o alegere, în fond, rațională. Nu sunt de vină alegătorii pentru lipsa de cultură politică sau pentru lipsa de încredere la care au ajuns toate instituțiile politice și actorii care le populează.

Unde au gresit politicienii și partidele?
Am văzut articole despre greșelile lui Ponta sau ale lui Antonescu, cum au greșit ei prin infatuare sau aroganță. Nu cred că sunt vinovați de ceva fundamental, poate doar de faptul sunt în opoziție și nu la putere. Nici pentru alegerea candidaților căci au câștigat cu cel mai slab și au pierdut cu cel mai tare. Au făcut ce puteau face ei, au fost pe teren, l-au adus chiar și pe Ion Iliescu, salvatore della patria în viziunea unora.


Vina lor este că au în sondaje în procent de peste cincizeci la sută, iar acesta este un bagaj destul de greu de dus când alegerile sunt atât de departe. A fost principala mea rațiune când am spus că este foarte devreme crearea USL, că va fi o povară și o posibilitatea de a induce blocaje în activitatea militantă. În logica acțiunii colective când apare imaginea câștigului se fragilizează participarea colectivă, foarte mulți gândindu-se că rezultatele câștigului se repercutează oricum asupra tuturor, deci lasă costurile directe pe seama altora.
PDL a cîștigat unde a avut șiretenia să nu facă nimic politic, ascunzându-se după un independent și a pierdut acolo unde s-a implicat mai tare.
Să nu ne închipuim cumva că victoria PDL are vreo mare legatură cu politica înțeleaptă a Guvernului Boc sau că este vreo iluminare a poporului care a înțeles marele curaj al micului Boc de a tăia salarii, pensii, indemnizații și alte lucruri. Nici pe departe, dacă nu mă credeți pe mine, vă recomand să vorbiți cu militanți care au umblat pe teren și care s-au uitat cu atenție dimineața în oglindă ca nu cumva să le scape ceva portocaliu, pentru că mulți ar fi dezlegat câinii la ei.

Moartea votului politic și nașterea politicii de tip cameleon.


Ceva putem învăța, totuși, din aceaste alegeri? Noi, comentatorii, analiștii, nu prea acceptăm că am avea ce să învățăm deoarece viața politică în sine nu aduce nimic nou, aceleași metode, personaje similare, singură schimbarea pare degradarea continuă. Ar trebui să fim însă mai atenți, deorece văd semnele unei schimbări majore. Schimbare pe care nu știu dacă au observat-o nici chiar cei care sunt beneficiari principali și chiar autori prezumtivi.


În primul rând că votul politic începe să-și dea duhul. PDL a redus la maximum amprenta politică în mesajul și desfășurarea campaniei. O siglă mică, aproape ilizibilă, la Maramureș, verde în loc de portocaliu, și absența liderilor de la Centru la Neamț. Începe o nouă eră - cea a politicii cameleon, partidele își vor schimba culorile, siglele.



Reușita PDL are legătură și cu cadourile electorale, dar nu trebuie redusă la atât, dacă vrem să înțelegem vremurile care vor veni. Nu știu dacă partidele înțeleg asta, nu se vede din comentariile liderilor. Când Sever Voinescu spune că Moldova s-a eliberat de socialismul sărăciei dovedește că el, purtătoriul de cuvânt, nu s-a eliberat de politicianism sau că nici PDL nu a înțeles bine mecanismul propriei victorii. Ca să folosesc termenii politici din analiza lui Sever Voinescu întreb: a trecut cumva Moldova la creștin democrația sărăciei?


Și PSD l-a plimbat pe Iliescu la peste 80 de ani prin cele două județe și a mizat din nou pe votul politic. Cred că și colegii mei s-au înșelat. Votul politic devine un indicator slab pentru predicția de vot. Nici nu ar avea cum să conteze prea mult dacă ne uităm la încrederea oamenilor în politică, partide, instituții.


Dacă ideologiile nu au produs încă un model de societate care să aducă speranță, să emoționeze, să adune oameni în jur, atunci oamenii acceptă trocuri minore, lideri gestionari. Mitul Marelui conducător nu mai rezistă, poate va trebui să ne mulțumim cu mituri decăzute de politicieni sau baronași locali care nu promit fericirea și nici dreptate socială sau bunăstare, ci își creează rețele de susținători pe bază de stat de plată sau sponsorizare. Încrederea în politicieni se duce pe râpă în fiecare zi așa că va trebui ca partidele să împrovizeze transformându-și politicienii care mai pot face asta în tehnocrați sau în circari.


Politica de tip cameleon va pulveriza culorile, teoriile, siglele sau moștenirile politice. Caruselul a început să se rotească și dacă simtiți o usoră amețeală nu vă speriați.

Bine ați venit în lumea lui Dan Diaconescu! Deschideți ochii, nici nu știți ce pierdeți!















4 comentarii:

  1. Va stiu un om cu ceva cap pe umeri. Dar sunt stupefiat sa citesc cum incercati sa faceti personaje pozitive din Ponta , Antonescu, si Harbuz. Agresiunea verbala a primilor doi, goliciunea mesajelor, acuzele dure la adresa oricui se impotriveste isedilor lor, fac din cei doi niste liliputzi ai politicii din Romania. Desi sper ca poporul roman, asa cum e, ma feresc sa dau un verdict, nu si-a pierdut complet busola casa voteze asemenea caractere urite care vor face Romania de ris unde se vor duce.

    RăspundețiȘtergere
  2. Concluzia ca "votul politic începe să-și dea duhul" mi se pare eronata, pentru ca la aceste alegeri nu a fost testat votul politic.

    1. Votul politic presupune sa-l acorzi unui partid pentru programul politic. Votul pentru liderii politici nu-i vot politic, este vot de fani pentru sustinerea idolilor.
    Idoli sunt si Madona, Shakira, sau Elvis Presley. Cine-l voteaza pe Florin Salam nu voteaza politic.

    2. Plimbarea lui Iliescu sau sustinerea lui Ponta nu reprezinta campanie politica, este o campanie de imagine, de sustinere prin credibilitatea liderilor si ajungem tot la pct 1., la votul pentru idoli.

    3. PDL-ul si-a ascuns culorile si sigla tocmai ca votul politic sa nu afecteze sansele candidatului, si faptul ca a avut efect este o recunoastere ca votul politic functioneaza.

    4. Partidele nu au avut programe cu oferte de masuri, deci nu se poate vorbii de vot pentru programe. Intre PDL si USL nu exista diferentieri programatice.

    E firesc ca sa functioneze mita electorala, daca indiferent pe cine votezi rezultatul nu afecteaza viata cetatenilor.
    Dumneavoastra daca v-ar fi perfect indiferent cine castiga cu cine ati vota? Cu cel care ofera ceva material, indiferent cat de putin reprezinta, sau cu cel mai popular candidat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte bună analiză. Vă felicit.
    Eu aș adăuga la cele spuse că „moartea votului politic” înseamnă și moartea democrației.
    Un mic articol pe care l-am scris în acest sens: http://r-evolutia.blogspot.com/2011/08/acum-in-londra-ce-urmeaza.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna ziua

    Sunteti interesat de un schimb de linkuri? Detin mai multe website-uri si as fi interesat de un parteneriat. Daca sunteti interesat va rog sa-mi raspundeti la aceasta adresa de e-mail sau ma puteti contacta pe Yahoo Messenger la adresa: maryus_mono pentru a discuta mai multe detalii.

    Cu stima, Daniel Stroe

    RăspundețiȘtergere