22 august, 2008

Limba de cauciuc

Glosolalie si tema fratelui in discursul politicienilor


Infruntarea politică se da mai mult prin comunicare decât pe terenul comparatiei personalitatilor sau a faptelor lor. Arena politica este asta un spatiu construit din hartie de ziar sau din panourile reflectoarelor de studiou televizual. Oamenii politici vin din medii diverse in politica noastră si se califică la locul de muncă. Invata de la cei mai batrîni sau de la consilierii lor improvizaţi, jurnalisti sau cine stie ce lucratori prin piblicitate. Trag cu ochiul sau cu urechea, invaţă mecanismele impresionării sau persuasiunii. Nu se preocupă de consistenţa prezenţei lor in politică, de a invăta ceva despre planificarea strategică a dezvoltării comunităţilor sau despre construcţia de politici sociale. Nu cred politicienii români în aşa ceva. Cred în schimb in nelimitata resursă de credulitate a electorilor şi caută doar metode de a impresiona.

Modul de a vorbi este una din aceste resurse. In timp ce majoritatea politicienilor sunt creditaţi cu folosirea mult hulitei limbi de lemn, una din ultimele găselniţe este contructia unei credibilitati ritualice prin imprumuturi de limbaj. Semioticienii vorbesc de trei tipuri de eficientă a cuvantului în politică: magică, ritualică şi persuasivă. Cuvântul magic are pretenţia de a actiona direct asupra realităţii, pronunţarea lui este singura condiţie a eficacităţii. Când te uiţi la unii din comuniştii rămaşi în noul sistem, care lansează sentinţe cu emfază, dar care nu au făcut ceva vreodată care să materializeze ce spun, înţelegi foarte bine eficacitatea magică. Ritualizarea se bazează pe o anumită configuraţie riguroasă si repetitivă de formule si sintagme. Incearcă să creeze cel puţin un sentiment al iluziei eficienţei, sau mai bine spus caută să imbunătăşească credibilitatea autorului. In fine, cuvântul persuasiv caută să convingă, să influenteze atitudini sau comportamente.

In cea mai mare măsură prin dimenisiunea ritualizată a cuvântului în politică politicienii caută să-şi consolideze autoritatea retorică, adică legitimitatea celui care vorbeşte. Legitimitatea este capacitatea auditoriului de a recunoaste în orator o persoană autorizată de a spune ceva, fie ca având un rol social important sau ca fiind exponentul unei competenţe importante pentru sitauţia respectivă. Politicienii nostri nu prea beneficiază de competenţe lărgite, nu acesta a fost criteriul după care au ajuns in politică, asa încât au nevoie de artificii semiotice pentru a crea o anumită competenţă percepută.

Ritualizarea competenţei este mai uşoară la noi mai ales că este deja o modă ca dirigenţii noştri politici să meargă peste tot cu televiziunile după ei. Doldora de cameramani si inconjuraţi de fătuţe purtătoare de microfon, politicianul român este mereu în priză directă, este mereu în comunicare cu electoratul lui real sau dorit. Acest lucru îi face pe politicienii nostri să simuleze, să mimeze, să se prefacă, jucând de multe ori un teatru de prost gust.

Cei aflati la putere au pus deja in regie două tactici de constructiue a legitimităţii în ultima vreme. O tehnică de ritualizare mostenită din vechiul regim este vizita de lucru. In traditie si cu montare de scenă gen prim secretar, multi politicieni se inghesuie să-si arate autoritate, competenta sau cuzismul. Cu jurnalistii după ei, se inghesuie sa arate că sunt diriginti de santier. Lupta simbolică dintre Tăriceanu si Basescu la podul de la Maracineni a fost un caz care merită studiat. Presedintele a pus presiune pe Guvernul Tăriceanu vizitând podul din ce in ce mai frecvent. Premierul a fost obligat să raspundă cu aceleasi vizite, pentru a conota preocuparea. Meciul s-a terminat cu 16 la 10 pentru Presedinte care oricum arăta mai firesc printre muncitori si căsti de protecţie.

Un al doilea procedeu este un fel de glosolalie politică. Adică adoptarea unor limbaje straine domeniului politic dar si politicienilor care le folosesc. Termenul glosolalie isi are originea în Biblie unde, pe baza versetului 4 din Faptele apostolilor, cap. II, unele secte isi gasesc originea la "vorbirea în limbi" căci se scrie: "Si s-au umplut toti cu Duh Sfant, si au inceput a vorbi in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grăi". In căutarea de a părea cât mai autentici, mai familiari cu lumea reală, acesti politicieni au adoptat un procedeu lingvistic prin care de fapt urmăresc un efect populist. Sunt unul de-al vostru, vor ei să spună, sunt alături de voi împotriva sistemului, nu mă simt bine in politica de salon, de fapt sunt un infiltrat acolo. Dincolo de asta, glosolalia politică romanească, in realitate o grosolana mimare lingvistică, mai incearcă să legitimeze şi o duritate de prim secretar (un „semn” pentru vremurile de dinaninte, când se stie, inainte era mai bine).

Sorin Oprescu a fost unul din primii care au folosit un stil prin care a incercat să creeze un brand, dar si să-şi legitimeze, prin naturaleţe, o serie de goluri din cultura si din educatie. Argoul este destul de raspândit in mediul medical de la noi, dar Sorin Oprescu era destul de cunoscut in mediul politic si pentru dezacorduri flagrante. In timp, pe măsura ce presa a inceput să vorbeasca despre dezacorduri, Oprescu a inceput să le folosească tot mai des, in mod strategic. E treaba grămăticilor, vroia sa transmită Oprescu, voi bucurestenii mei, cu dezacordurile voastre gramaticale, sunteti partenerii mei in acestă luptă. Probabil candidatul Oprescu este un timid si introvert iar capacitatea de rozananţă empatică scăzută cu adversarii sau presa il duce la ascundere după o perdea de grosolonie sau constructii argotice vulgare. "Eu acum ma lovesc de o groaza de lucruri facute la futu-i ma-sa", a spus Sorin oprescu invitat la o emisiune la Realitatea Tv. Altădată, intrebat despre o reactie a PSD, Oprescu a spus amuzat: "Daca vrei sa faci sa functioneze un stabiliment schimbi fetele, nu paturile". Povestind amintirile din 2000 a spus:
„Băi, eu am fost un bou în 2000, băi. Eu am crezut, primul lucru, că este un vot negativ la adresa mea” şi la fel şi-a exprimat părerea despre Romania Profundă, tema draga oricărui politician:"majoritatea neamului romanesc se strange si se gandeste cum sa i-o traga celuilalt". In fine, traducând un slogan vechi al lui Basescu a spus: „Nu pot să manglească ăştia, dacă voi veniţi la vot. Nu se poate, nu are cum“.

Premierul Tăriceanu are imaginea unui domn liberal bogat, care nu coboară de pe Harley Davidson pe Mobra, dar pe măsură ce s-a avantat in succese electorale comportamentul lui a inceput să fie infectat de glosolalie politică. Recent, alături de inspiratorul Sorin Oprescu i-a spus unui muncitor, cu ochii la camere de luat vederi, pe Santierul Pasajului Titulescu : " ce te uiti la mine cu privirea asta FRATELE MEU ? ". Spectacolul de management politic in direct l-a continuat Primul ministru apelandu-l pe directorul general al Companiei de Autostrăzi, Dorin Debucean. „Uite-l şi pe Debucean. Stă la distanţă. E bine că stă la distanţă", a strigat premierul. „Ai vreo treabă cu proiectul ăsta cumva? E, nu pot să cred! Ia vino-ncoace! Deci, fratele meu, vreau să văd un grafic de lucrări, o prezentare, ce aţi făcut până acum. Tu de ce ai venit aici? Pentru ce? Ca să stai să te uiţi de la distanţă?", l-a luat premierul în primire pe şeful companiei, care in traditie bizantină, a tăcut mâlc desi poate că ar fi trebuit să-i lase pe muncitori in pace să-şi facă treaba.

Suntem in plină schimbare. Limba de lemn care nu spunea nimic, dar arata apartenenta si poate competenţă politică, incepe să fie schimbată cu limba de cauciuc. Acesta este mobilă, iar populismul are la nivelul expresiei verbale ca si corespondent familiarismul. Nenicule, Nea Nelu, Băse, amice, Tu-i ceapa mă-sii, Băi fratele meu sunt expresii ale adaptării si disimulării politicienilor. Limba de cauciuc se potriveste perfect in situaţii pe care oamenii nu le pot gestiona firesc si natural. Egalitarismul (politicianul vorbeste de la egal la egal cu masele) desi tradează doar impoliteţea si desconsiderarea, poate avea efect electoral pozitiv intr-o cultură unde vechilul si arendasul au fost multă vreme prototipul „domnului”. Modul in care politicienii au adoptat limba de cauciuc arată că politica noastră nu se schimbă, maximum se ocupă de cosmetizări. Legitimitatea retorică a conducătorilor nostri este un joc mimetic pe care oamenii ar trebui să-l observe şi să-l taxeze. Mi-ar plăcea să văd mutra vreunui diriguitor de-al nostru intr-o situaţie de vizită de lucru când vreun ardelean mai incet la minte si mai necunoscător la conventii si ritualuri răspunde mirat: Domnule Xuleanu, eu nu sunt frate cu Dumneavoatră! Aveţi cumva dovezi, mama nu mi-a spus niciodată?.




Anexe

Frati politicieni, deoarece serviciile de documentare politică de la partide stau destul de prost, iată o serie de referinte importante pentru tema fratelui, temă importanta din cultura la a cărei poarta bateţi cu speranta electorală in ultima vreme.

1. Labirint, Fratele meu (Fragmente)


Alo, frate am dat de necaz
Poti sa m-ajuti?

Refren:Nu exista-n lumea asta frate ca al meu
Si la bine si la rau e fratele meu
Nu exista-n lumea asta frate ca al meu
Si la bine si la rau e fratele meu
Chiar de dau de greu in rau
Ma scapa fratele meu
Are bani, are putere
Si ma scapa de-alea rele

2. Florin Osanu – Fratele meu (fragmente)

Eu mă rog la Dumnezeu
Sa aiba noroc fratele meu
Sa+l fereasca de dusmani
Sa aiba noroc la bani


3. Copilul de aur si Adi de Adi – Frate lângă frate (fragmente)

Cand e frate langa frate
Se da lumea la o parte
Cand e unul singurel
Se leagă lumea de el

4. Nicoleta Guta - Fratele Meu ( Fragmente)

nimeni n-are in lumea asta
frate ca al meu
si nu ma lasa la greu

langa el eu am trecut
prin rele si bune
ce are pe suflet imi spune
cine imi tine parte
cand imi plange inima
este numai sora mea
langa ea orice necaz il dau la spate
si supararile toate

5. N. Guta - Fratele e lucru sfant (fragmente)
Ma intreb daca as saraci
Oare cine m-ar iubii.
Oare cui ias mai fi drag
Daca as ramane sarac. (Bis)

Ref:
Dar un singur om pe lume
Nici o data nu ma vinde
Fratele e lucru sfant
Ma iubeste asa cum sunt

6. Nicolae Guta - Frate, frate…(fragmente)

I
Am plecat de langa tine departe
Nu am stiut ca am sa te pierd frate
N-am gandit ce rau voi face
Timpul nu-l mai pot intoarce
N-am gandit ce rau voi face
Timpul nu-l mai pot intoarce

Refren: (x2)
Am de toate si imi merge bine
Dar n-am fratiorul langa mineF
ratele ramane frate
Si nimeni nu ne desparte

7. Nicolae Guta - Frate fratiorul meu (fragmente)

frate fratiorul meu
fara tine mi-ar fi greu
niciodata n-am sa uit
prin cate rele am trecut
cat am sa traiesc
am sa te iubesc
tu esti fratiorul meu
si daca plangi tu plang si eu
vreau sa beau si eu
cu fratele meu
a trecut ce a fost greu
atunci se vede fratia
cand imparti si bogatia
atunci vezi daca ai frate
saracia nu se imparte
frate ca al meu sa mai fie
se nasc unu la o mie
merita sa il iubesc
ca n-a fost pe interes
vreau sa beau si eu
cu fratele meu
a trecut cea fost greu



....

5 comentarii:

  1. Apropo de limba. In anii '60 era "vanate" locuri la gradinita cu predare in limba germana. Si nu atat doar pentru ca cei mici sa invete limba germana, ci si petru ca parinti sa le arate odraslelor ce inseamna un mod de a se invata de mici cu discilina si puntualitatea. Din pacate putini cei care au ales sa mai stea in tara, majoritatea alegand calea exilului. Aici se "sufocau" in mediocritate.

    RăspundețiȘtergere
  2. De aia l-a luat PSD in sanul sau pe Adi Minune....sa ne ajute in aceasta tematica. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Incep cu citate din povestea d-voastra: ,,Legitimitatea retorică a conducătorilor nostri este un joc mimetic pe care oamenii ar trebui să-l observe şi să-l taxeze.
    Anexe
    Frati politicieni...,,

    imediat dupa postare, dupa ce am citit povestea dumitale, am zis ca trebuie sa raspund, desi nu am obiceiul sa ma bag in povestea altora (blogul e povestea altora, desigur, destinata noua). DAR DUPA CE AM VAZUT UN DISCURS AL D-LUI constantinescu, presedinte cons jud constanta...AM ZIS CA TREBE SA ZIC SI IO DOUA-TREI CUVINTE (eufemistic spus). o fost azi sara, pe la zece si zece festivalul concurs MAMAIA 2008 si la sfarsit o vorbit domnu presedinte de consiliu judetan. apoi, o fost vai,... io rar am vazut ase prost, pă cuvantul de onoare! merita sa va faceti rost de povestea lui.


    Aici, in povestea lui dancu, se vorbeste de discurs, persuasiune, ritual... pai omul ala, e frate politic cu Dancu?
    Apoi e vai de ea politica, frate. Chiar nu inteleg cum pot coexista in acelasi partid politic unii si altii. sau poate ca inteleg, dar ma fac ca nu inteleg.

    nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar cred că acordăm prea mult credit oamenilor politici! punct!
    95, 69%, sociologic vorbind,habar nu au de: limbă, interlocutor, manipulare, metalingvistică, orator.. etc.

    închei: incep sa cred ca social-democratia merge in lumileb unde oameniiacolo unde e scoala si bunastare, in rest mere orice altceva. ase cred io, sociologiceste vorbind, normal cu mintea inceata, ca de, suntem ardeleni.
    ioan

    RăspundețiȘtergere
  4. "Orice degradare individuală sau naţională, este prompt anunţată de o degradare, riguros proporţională a limbajului"
    JOSEPH de MAISTRE


    Zilele acestea am avut ocazia să asist stupefiat la un spectacol jalnic prestat de ministrul educaţiei într-o emisiune tv. Discutând despre nivelul slab de pregătire al elevilor care tocmai susţinuseră examenul de bacalaureat, şeful educaţiei româneşti a picat examenul la limba română într-un mod lamentabil.
    Din păcate acesta nu e un exemplu singular, nu cu mult timp în urmă, un senator al României ne-a prezentat în direct la televiziunea naţională noul model de retorică de tip dâmboviţean, încheind apoteotic cu "hai sictir!", o dispută verbală cu moderatorul emisiunii.
    Siluirea limbii române (nu numai prin ignorarea regulilor gramaticale ci mai ales prin expunerea publică a limbajului de mahala) în emisiuni de televiziune, nu mai e demult un fapt divers care să ne facă să zâmbim ironic, a devenit o obişnuinţă a jurnaliştilor, a celor invitaţi, a celor care comentează evenimentele.
    Se spune ca limba este oglinda caracterului unui popor, o limbă riguros conturată e reflexia unei societăţi care tinde spre atingerea perfecţiunii organizatorice.
    Latina în perioada de glorie a imperiului era la fel de strict reglementată precum regulile legiunilor care aduceau glorie "Cetăţii eterne". Decăderea Romei a început odată cu pătrunderea vulgului in elita societăţii romane. Pentru noii deţinători ai puterii regulile limbii latine nu mai aveau importanţă.
    Azi vedem cum mahalaua a pătruns până la vârful societăţii româneşti, cei nou veniţi nu simt nici o jena să îşi etaleze limbajul şi comportamentul popular, mai mult creează modele populare.
    Modelul popular e preluat si dat mai departe, comportamentul mârlănesc a înlocuit manierele, muzica mahalalei s-a generalizat şi s-a răspândit în toate mediile, la televiziuni se promovează personaje suburbane pentru ca îţi dau replici din popor şi aduc rating, personaje fără respect pentru interlocutor si care aplică tactica "ţaţei" în ce priveşte dialogul.
    Alţii duc lucrurile mai departe, pentru că vedeta "ţaţă" merge acum numai la televiziuni cu ştaif, aduc în faţa noastră originalul şi anume "ţaţele veritabile", violatorii adevăraţi,tâlharii care îşi deşiră fără jenă isprăvile în public şi culmea scârboşeniei suntem chemaţi să ne dăm cu părerea în legătură cu nedreptatea de a fi fost ascunşi publicului până acum.
    Nu mă mai miră nimic, dar sper sa nu mai trăiesc atunci când "România" se va scrie cu doi de "r" si cu "a" în loc de "â".

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur, domnule Dancu, ca ati sesizat lipsa de tact lingvistic a primarului Oprescu si a premierului Tariceanu. Ii prinde total "de-an boulea", cum zicea un fost premier scrasnind din dinti.
    La o analiza mai atenta, imi dau insa seama ca acest ultim articol al dumneavoastra, reusit ce-i drept, nu loveste deloc in cel mai bascalios om politic dambovitean, "Base". Pai Base, domnule profesor, e doctor in vulgaritati stradalo-marinaro-militaresti si dvs. va suparati pe cei care din afinitate de argou, il striga astfel.
    Va citesc blogul cu interes. Pana la urma sunteti un sociolog constructivist, chiar daca uneori sugestiile dvs. din fruntea ministerului propagandei pareau ca subliniaza necesitatea unei atentii crescute asupra cenzurii si a monitorizarii efectelor sondajelor politice asupra publicului larg.
    Lasand la o parte ministeriatul, poate v-ar prinde mai bine prim-ministeriatul. Sa ne gandim la urmatorul scenariu: PSD ia 35% in decembrie, PD cam la fel si Base va desemneaza premier al unui guvern PSD-PDL. Ati lasa la o parte blogger-tariatul pentru a va asuma o asemenea misiune?
    Una peste alta, astept o analiza a dvs asupra recentelor negocieri dintre PSD si PDL. Si nu cred ca sunt singurul!

    RăspundețiȘtergere